de Isac Mihai | iun. 16, 2019 | TURCIA
Flota militară turcă, desfășurată în apele cipriote
Autoritățile de la Ankara pregătesc desfășurarea în Mediterana de Est a unei adevărate armada în următoarele săptămâni, au declarat surse militare turce, citate de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Un submarin din clasa Gur, două fregate din clasa Barbaros și diferite nave auxiliare vor fi desfășurate în apele controlate de Republica Turcă a Ciprului de Nord, stat nerecunoscut din nordul insulei Cipru, precum și în apele internaționale din zonă.
Anunțul vine la câteva zile după ce şapte ţări din Europa de Sud, reunite recent într-un summit în Malta, au îndemnat din nou Turcia „să înceteze activităţile sale ilegale”, referindu-se la intenţia Ankarei de a efectua operaţiuni de forare în apele zonei economice exclusive (ZEE) cipriote.
Condamnare diplomatică
„Regretăm profund că Turcia nu a răspuns la apelurile repetate ale UE condamnând acţiunile ilegale ale Turciei” în această zonă, au afirmat ţările din grupul Med7 în declaraţia lor finală. „Dacă Turcia nu încetează acţiunile sale ilegale, cerem UE să aibă în vedere măsuri corespunzătoare, în solidaritate cu Ciprul”, au adăugat acestea.
„UE nu va dovadă de nicio slăbiciune” în privinţa acestui subiect, a subliniat preşedintele francez, Emmanuel Macron, la finalul summitului.
La începutul lunii mai, UE a avertizat Ankara, după anunţul autorităţilor turce legat de intenţia lor de a efectua operaţiuni de forare a gazelor până în septembrie într-un sector a cărui limită, potrivit Ciprului, depăşeşte limita ZEE.
„Turcia violează legile internaţionale, este o invadare a ZEE noastre, ea nu recunoaşte Ciprul. Sunt foarte bucuros de puternicul mesaj de solidaritate cu Ciprul al partenerilor noştri şi la adresa Turciei”, şi-a exprimat satisfacţia preşedintele cipriot, Nicos Anastasiades.
Conflict înghețat
Republica Cipru, membră a Uniunii Europene, nu îşi exercită autoritatea decât asupra a două treimi din insulă. Partea de nord este ocupată de Turcia din 1974, atunci când Ankara a intervenit militar ca reacţie la o tentativă de lovitură de stat desfăşurată de ciprioţii greci, care doreau anexarea insulei la Grecia. Zeci de mii de persoane, etnici turci și greci, s-au refugiat, iar sute de persoane au fost ucise în acest conflict.
În ultimii ani, descoperirea unor uriaşe zăcăminte de gaze în regiune a sporit tensiunile. Ciprul a semnat contracte de explorare cu mari grupuri din sectorul hidrocarburilor, precum ENI (Italia), Total (Franţa) şi ExxonMobil (SUA).
Ankara, care are un contingent militar numeros pe insulă, se opune însă oricăror operaţiuni de explorare şi exploatare a zăcămintelor de gaze care exclud Republica Turcă a Ciprului de Nord, autoproclamată în treimea de nord a insulei, dar nerecunoscută internaţional.
Turcia are câteva zeci de mii de militari în Republica Turcă a Ciprului de Nord
Axa energetică
Israelul a confirmat că se află în tratative cu Egiptul pentru construirea unui nou gazoduct submarin între cele două ţări ca parte a unui acord precedent în valoare de 15 miliarde de dolari pentru a exporta gaz israelian în Egipt timp de un deceniu, potrivit site-ului de ştiri Zero Hedge, citat de KARADENIZ PRESS. Mai important este faptul că noul gazoduct va extinde în mod semnificativ capacitatea de export a Israelului către ţara vecină arabă, depăşind cu mult nivelul maxim de 7 miliarde de metri cubi pe an ce pot fi livrate în prezent prin gazoductul existent EMG către Sinai.
Ministrul israelian al Energiei, Yuval Steinitz, a precizat că proiectul ambiţios aflat în negocieri face parte dintr-o serie de acţiuni mai ample “de transformare a estului Mediteranei într-un centru care exportă energie în Europa”, potrivit Bloomberg. “Nu s-a luat încă nicio decizie finală, dar se poartă tratative”, a mai afirmat Steinitz pentru Bloomberg, care a participat la lucrările Forumului pentru Gaz din Estul Mediteranei, organizat de Cairo.
Summit strategic
De asemenea, este semnificativ faptul că un ministru israelian al Energiei a vizitat pentru prima dată Egiptul începând cu 2011, când demonstraţiile “Primăverii Arabe” l-au alungat de la putere pe Hosni Mubarak, declanşând nesiguranţă şi haos, inclusiv o guvernare de scurtă durată a Frăţiei Musulmane, evenimente care au pus sub semnul întrebării pentru prima oară viitorul tratatului de pace dintre Egipt şi Israel.
Steinitz a mai precizat pentru Bloomberg: “La începutul anului următor ar putea fi demarată construirea unui gazoduct care va transporta gaz din câmpurile Leviathan şi Tamar, aflate în largul coastei Israelului, către centralele egiptene de gaz natural lichefiat existente pentru a fi procesat şi re-exportat”.
Ambiții regionale
În ceea ce priveşte transformarea estului Mediteranei într-un centru de export al energiei în Europa – proiect propus iniţial de ministrul grec al Energiei, Yannis Maniatis, în 2014 – Steinitz a confirmat că planurile ulterioare şi costul iniţial estimat la 7 miliarde de dolari va fi acoperit de “companii private şi lideri instituţionali”.
Potrivit acestui proiect, Israelul va fi conectat cu Grecia şi Italia, prin Cipru, construirea gazoductului fiind estimată să dureze 5 sau 6 ani.
Proiectul ar putea avea implicaţii geopolitice globale uriaşe, în special ţinând cont de faptul că UE importă o treime din cantitatea necesară de gaz din Rusia. În realitate, sud-estul Europei se bazează în întregime pe gazul rusesc din cauza lipsei de infrastructură în acea regiune.
EastMed, bombă geopolitică
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, omologul său grec Alexis Tsipras şi preşedintele Ciprului, Nicos Anastasiades, au prezentat recent în Israel proiectul gazoductului EastMed, care va fi oficializat în lunile următoare, transmite mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ”Ne reafirmăm astăzi angajamentul faţă de gazoductul EastMed (gazoductul Mediteranei Orientale) şi dezbatem aspecte importante ale proiectului pe care-l vom semna oficial în lunile următoare”, a declarat Netanyahu la al cincilea summit trilateral Israel-Grecia-Cipru, desfăşurat în oraşul israelian Beerseva.
Erdogan, nemulțumit de noua alianță
Politica gazului
Gazoductul submarin, care va avea o lungime de circa 2.000 de kilometri, va oferi Europei acces la rezervele de gaze din zona de est a Mediteranei. Construcţia gazoductului este sprijinită de Uniunea Europeană, care şi-ar vedea astfel diminuată dependenţa energetică faţă de Rusia.
Israelul şi Ciprul au descoperit rezerve de gaze naturale în zonele lor economice exclusive, iar exploatarea acestora ar putea modifica harta energetică şi geopolitică a regiunii.
Cei trei lideri care s-au reunit la summitul de la Beerseva au acceptat ca şi alte state să se alăture acestui proiect şi la această reuniune ”au eliminat impedimentele din calea semnării acordului interguvernamental” pentru realizarea gazoductului EastMed, se menţionează într-un comunicat emis de biroul premierului Netanyahu.
Amenințări turce
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a avertizat anterior marile companii petroliere străine împotriva oricărei explorări de gaze în largul Ciprului, calificându-i pe cei care sfidează Ankara drept “răufăcători”, care merită acelaşi tratament ca teroriştii în Siria. “Este absolut inacceptabilă uzurparea resurselor naturale în estul Mediteranei, prin excluderea Turciei şi a RTCN” (“Republica Turcă a Ciprului de Nord”), a adăugat el.
Republica Cipru, membră a Uniunii Europene şi care îsi exercită autoritatea numai în cele două treimi din sudul ţării, a semnat în ultimii ani contracte de explorare cu giganţi de hidrocarburi, cum ar fi firma italiană Eni, compania franceză Total sau grupul american ExxonMobil.
Dar Ankara, ale cărei trupe au invadat în 1974 o treime din nordul insulei ca reacţie la o lovitură de stat vizând ataşarea insulei de Grecia, cere suspendarea oricăror prospecţiuni de către ciprioţii greci, atât timp până se găseşte o soluţie la divizarea Ciprului.
Emmanuel Macron ignoră amenințările administrației Erdogan
Zangănit de arme
“În acelaşi mod în care i-am făcut pe terorişti să plătească în Siria, nu le vom da câştig de cauză nici răufăcătorilor”, a declarat Erdogan în cadrul ceremoniei de livrare a TCG Burgazada, a treia navă de luptă de tip corvetă construită de Turcia în cadrul programului său amplu de echipamente militare (Milgem).
Descoperirea gazelor în estul Mediteranei generează speranţe mari, dar şi tensiuni într-o regiune deja explozivă. În februarie, un vas închiriat de ENI pentru a efectua foraje în largul Ciprului a trebuit să renunţe, după ce a fost blocat de nave de război turceşti. Ulterior, autoritățile de la Ankara au menționat că vor demara construcția unei baze militare navale turcești în Republica Turcă a Ciprului de Nord. Concomitent, flota acestui stat nerecunoscut va fi consolidată prin transmiterea unor nave de patrulare de către flota turcă.
Aceasta nu a împiedicat Ciprul să invite la începutul lunii octombrie Total, Eni şi ExxonMobil să liciteze pentru un nou bloc de gaze offshore, Blocul 7, situat în “Zona economică exclusivă” a insulei. Blocul 10 a fost deja acordat companiei ExxonMobil şi Qatar Petroleum.
Compania texană Noble Energy a fost prima care a descoperit în 2011 zăcăminte de gaze în largul Ciprului, în câmpul Afrodita (Blocul 12), ale cărui rezerve sunt estimate la 127,4 miliarde metri cubi de gaze. În 2015, descoperirea unui uriaş zăcământ offshore Zohr în Egipt a alimentat speranţa că rezerve importante de gaze ar putea fi extrase în largul Ciprului.
Bază navală turcă
Comandamentul Forţelor Maritime turceşti “a depus o propunere la Ministerul de Externe pentru a crea o bază maritimă în Republica Turcă a Ciprului de Nord”, potrivit publicaţiei turceşti Yeni Safak, care recent a susţinut această propunere într-un articol intitulat “De ce ar trebui Turcia să creeze o bază maritimă în Ciprul de Nord”, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. “Baza va permite protejarea suveranităţii Ciprului de Nord şi va facilita şi consolida drepturile şi interesele Turciei în estul Mediteranei, prevenind ocuparea câmpurilor energetice maritime şi întărind poziţia Turciei în discuţiile de pace ale Ciprului” se arata in document.
Crearea unei baze maritime în Ciprul de Nord va întări şi autoproclamata “Republică Turcă a Ciprului de Nord”, care este recunoscută doar de Turcia. Cipru este important din punct de vedere strategic: o bază maritimă acolo i-ar oferi Turciei un acces mai uşor la rutele comerciale internaţionale din estul Mediteranei şi un control mai mare asupra vastelor resurse energetice din apele din zona Ciprului. În trecut, Turcia a blocat navele străine să prospecteze aceste resurse. În luna iunie 2018, Turcia a început să exploreze apele insulei după gaz şi petrol, potrivit site-ului de ştiri Zero Hedge.
Marina-militară-turcă-blochează-proiectele-energetice-cipriote-și-israeliene
Resurse energetice
Nu este pentru prima dată când Turcia a luat în vizor resursele energetice ale regiunii. În 2014, Ankara a trimis nave de supraveghere şi nave de luptă în Zona Economică Exclusivă (ZEE) a Ciprului pentru a căuta hidrocarburi. Acest incident a avut loc cu puţin timp înainte ca liderii Greciei, Ciprului şi Egiptului să îşi consolideze cooperarea în domeniul energetic, lăsând Turcia pe dinafară. Imediat după semnarea acordului, preşedintele cipriot Nicos Anastasiades a criticat “acţiunile provocatoare ale Turciei”, afirmând că acestea nu doar “compromit discuţiile de pace [dintre greci şi ciprioţii turci] … dar afectează de asemenea securitatea în regiunea din estul Mediteranei”.
La acea vreme, negocierile de reunificare intermediate de ONU, care fuseseră revitalizate după o pauză lungă, s-au încheiat din nou fără succes din cauza activităţilor Turciei de căutare a hidrocarburilor în ZEE.
Potrivit unui raport publicat în noiembrie 2014 de ziarul The Guardian: “Decizia Turciei de a trimite o navă de cercetare în apele disputate luna trecută nu a dus numai la suspendarea discuţiilor, ci a amplificat neînţelegerile privind drepturile de forare”.
Tratative eșuate
O posibilă bază maritimă turcească nu prevesteşte lucruri bune pentru încheierea unui acord de reunificare a Ciprului, în special după stagnarea discuţiilor de pace din iulie 2017 între liderul cipriot-turc Mustafa Akinci şi preşedintele cipriot Nicos Anastasiades. Discuţiile au fost suspendate în momentul în care “Turcia a refuzat să renunţe la dreptul de a interveni în Cipru sau la prezenţa trupelor sale în insulă”. Turcia are 30.000 de soldaţi staţionaţi în Cipru, partea nordică a acestuia fiind ocupată ilegal din 1974.
Un alt factor care ar putea contribui la crearea unei baze în Cipru a Marinei turceşti este Israelul. În afară de relaţiile extrem de nesigure ale Ankarei cu Tel Aviv-ul, cele două părţi au depus eforturi pentru a încheia un acord pentru unificarea reţelelor de electricitate şi pentru construirea unui gazoduct care să lege câmpurile lor de gaze de Europa continentală. Deşi Israelul şi Turcia sunt implicate într-o dispută legată de drepturile de dezvoltare a unuia dintre aceste câmpuri de gaz, Afrodita, cele două ţări încearcă să găsească o soluţie care nu va afecta relaţiile lor tot mai prietenoase. (M.B.)
de Isac Mihai | feb. 6, 2019 | Analize, Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Principal, Știri, Turcia, Uncategorized @ro
Hagia Sofia, ținta ambițiilor regimului Erdogan
O Biblie veche de 1.200 de ani a fost descoperită în sud-estul Turciei în cadrul unei operaţiuni de combatere a contrabandei, a anunţat marţi biroul de presă al guvernatorului local, citat de DPA, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Trei suspecţi au fost reţinuţi în timp ce încercau să vândă o Biblie străveche, luni, în oraşul Kayapinar, a anunţat biroul de presă al guvernatorului regiunii Diyarbakir. Biblia descoperită în cadrul acestei operaţiuni are 34 de pagini gravate cu aur. Şase suspecţi au fost reţinuţi în arestul poliţiei, au precizat autorităţile locale, care nu au furnizat însă alte detalii suplimentare.
Provincia Anatolia deţine numeroase situri sfinte venerate de creştinii ortodocși, iar autorităţile turce, fără efect, încearcă să reducă numărul tentativelor de contrabandă cu artefacte antice. În Istanbul, capitala culturală a Turciei, Hagia Sophia – important obiectiv turistic – este o fostă biserică ortodoxă, care, în trecut, a fost cea mai mare biserică a creştinătăţii. A fost transformată de turci în moschee în 1453 şi, apoi, într-un muzeu, în 1935. Actualul regim Erdogan a anunțat de mai multe ori intențiile sale de a o transforma din nou în moschee.
Creştinii ortodocși alcătuiesc o mică minoritate din populaţia predominant musulmană a Turciei, o ţară cu 82 de milioane de locuitori.
Mănăstiri folosite ca baze militare
Acapararea fără bază legală a unor proprietăți ortodoxe este o practică veche în Turcia, care a exportat acest fenomen și în zona ocupată militar în 1974 în nordul Republicii Cipru.
Structura arhitecturală a mănăstirilor bizantine, în care biserica se ridica în mijloc, înconjurată de chilii, ridicate pe dealuri sau munţi, cu o bună panoramă, sunt ideale pentru nevoile strategice ale armatei turce, se arată într-o analiză a cotidianului ortodox Lumina. Mănăstiri medievale precum: Mănăstirea Acheiropoietos în Keryneia, „Sf. Ioan Hrisostom“, în Koutzobentes, „Sf. Pantelimon“ în Myrtou sunt încă în posesia armatei turce. Obiectele lor liturgice, deosebit de preţioase, sunt dispărute, fiind traficate.
În timpul inspecţiei stabilite de Consiliul Europei, în 1989, la Mănăstirea Koutzobentes, s-a observat că icoanele lipseau, iar fresca deteriorată necesita serioase reparaţii. Dispariţia icoanelor a fost legată de prezenţa armatei turce şi de negoţul ilegal cu antichităţi.
De asemenea, unele sate au fost transformate în tabere militare, precum: Margo, Arsos, Asomatos, Askeia. Altor biserici, precum celei din Lysi, Hosios Euphemianos, le-au fost îndepărtate frescele şi duse în Germania, de către cunoscutul traficant, Aydin Dykmen. Aceasta a fost o dovadă în plus a implicării armatei turce în comerţul illicit cu antichităţi furate. Potrivit statisticilor, armata turcă a avut un rol crucial în traficul cu icoane şi iconostase, care odinioară împodobeau bisericile creştine, deşi acestea cântăreau între 1,5 şi 2,5 tone.
Alte biserici creştine au fost transformate în grajduri pentru vite. Aceste acţiuni ale regimului turc dovedesc lipsa de respect faţă de celelalte religii. Mai departe subliniază un gol cultural imens între locuitorii din estul Anatoliei, care au fost mutaţi de către turci, pentru a contribui la o schimbare demografică a Ciprului.
Exemple de biserici transformate în grajduri pentru animale stau biserici ca: „Sf. Gheorghe“ din Devlos, „Sf. Gheorge“ şi „Sf. Luca“ în Komi, „Sf. Parascheva“ în Tavrou, „Sf. Fecioară“ în Klepini etc.
Alte biserici au fost folosite drept depozite pentru grâne: bisericile din Arnadi, Gerani, Kalopsida, „Sf. Constantin“ şi „Sf. Teodora“ în Vothylakas, „Sf. Modest“ în Lefka, „Sf. Gheorghe“ în Goufes, „Sf. Anton“ în Leonarisso.
Biserica Agia Sofia, iniția ortodăxă, iar ulterior romano-catolică, tranformată în Moscheea Selimiye, cunoscut punct de agitație electorală pro-Erdogan
Lăcaşuri de cult ortodoxe, vândute fără milă
Alte biserici au fost vândute unor persoane particulare, cu cetățenie turcă ori a unor state europene, precum: „Sf. Fecioară“ Karmiotissa, cumpărată de particulari britanici, „Sf. Fecioară“ Chrysotrimithiottisa în Trimithi, folosită astăzi ca studio de artă, aparţinând unor patroni britanici, „Sf. Apostoli Petru şi Pavel“, folosită tot ca studio de artă, în Fterycha, „Sf. Luca“ în Lefkosia folosită drept atelier de covoare, biserica din Koutzobentes, acum cafenea, „Sf. Barbara“ în Trikomo, folosită ca centru de fitness, biserica din Milia, folosită drept depozit pentru materiale de construcţie, „Sf. Marina“ din Louroukina, parţial demolată şi transformată în atelier de reparaţii auto; „Sf. Anastasia“ din Lapethos a fost transformată în hotel, cu chiliile folosite acum drept camere de hotel; în centrul mănăstirii se află o piscină cu bar pentru oaspeţi. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Mănăstirea Armeană din Chalefka. Biserica „Sf. Francisc“ din Famagusta, este folosită ca restaurant şi club de noapte. Biserici precum „Sf. Gheorghe“ Exorinos, „Sf. Gheorghe“ Xalonon din Zodeia sunt folosite ca teatre. Alte biserici au devenit muzee: „Sf. Arhanghel Mihail“ în Keryneia, „Sf. Ecaterina“ în Lefkosia, Mănăstirea „Sf. Apostol Barnaba“ în Salamis, „Sf. Fecioară“ în Tricomo.
În Lefkosia, Biserica „Sf. Gheorghe“ (al Latinilor) este folosită ca baie comunală otomană. Altele au devenit cluburi sportive: „Sf. Marina“ din Kithrea, „Sf. Ioan Botezătorul“ din Lapathos Ammochostou; şcoli de dans: „Sfânta Fecioară“ din Trachonas; „Sf. Luca“ din Lapithos a fost transformată în şcoală de dans.
Obiectele ortodoxe de cult, mană pentru traficanții turci
Traficul ilicit cu obiecte aparţinând cultului creştin reprezintă una dintre cele mai tragice consecinţe rezultate în urma invaziei turce în nordul insulei cipriote. Traficul cu obiecte religioase a fost condamnat de Republica Cipru, care a atenţionat toate organizaţiile internaţionale. Multe colecţii private au fost verificate. De asemenea, săpăturile ilegale sau secrete ale unor instituţii autorizate sau neautorizate, din Karpasia, Salamis, Galinoporne; distrugerea intenţionată de situri arheologice de către armata turcă, în Vrysi, Galateia, Ardana, Lapathos, Krini, Platani; jefuirea muzeelor şi şcolilor de arheologie din Soloi, Egkomi, Vouni, Salamis. Vânzarea lor prin case internaţionale de licitaţie sau existenţa acestor obiecte religioase în colecţii particulare în străinătate demonstrează comerţul ilicit cu antichităţi cipriote furate; negoţ care se continuă pe internet, obiectele apărând în cataloagele de vânzare ale comercianţilor de artă vest-europeni şi americani.
Biserica din Cipru, Departamentul de Antichităţi, Muzeul Bizantin din Lefkosia, institutii şi fundaţii private luptă pentru repatrierea antichităţilor cipriote. Este astfel evidentă distrugerea culturii cipriote. Aceasta nu este doar o problemă politică între Cipru si Turcia, ci şi una de importanţă internaţională, care depăşeşte graniţele unei ţări, devenind o prioritate pentru moştenirea culturală universală şi o dovadă de respect faţă de atâtea secole de civilizaţie.
Jefuirea obiectelor de artă bizantine şi medievale, a mozaicurilor, frescelor, icoanelor şi obiectelor liturgice, care a avut loc până acum şi încă se mai desfăşoară în părţile ocupate ale Ciprului de nord, cu aprobarea şi cooperarea armatei turce, are implicaţii internaţionale, bucurându-se de acordul unor autorităţi legale din câteva ţări, unde câteva dintre aceste antichităţi au reapărut în ţări precum: Marea Britanie, SUA, Elveţia Olanda, Germania, Grecia, Austria, Italia, Japonia etc. Nici o altă ţară europeană nu a mai pierdut până acum atâtea obiecte vechi, valoroase, precum Ciprul, obiecte care au ajuns în cercurile internaţionale de traficanţi.
Ankara refuză orice dialog rațional pentru rezolvarea diferendului cipriot
Operele de artă au fost jefuite
Biserica Panaghiei Kanakaria a fost ridicată în perioada creştină timpurie. Cel puţin jumătate din bolta absidei a fost decorată cu mozaic, datând din secolul VI, d.Hr. O reprezintă pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, pe genunchii Săi, flancată de doi arhangheli şi 13 medalioane cu busturile Apostolilor, probabil cu o cruce în mijloc. Mai târziu, biserica a fost reconstruită, iar pereţii şi domurile acoperite cu fresce. Până în 1976, mozaicul absidei şi zece dintre cele 13 medalioane s-au păstrat.
După ce ultimii dintre locuitorii greci au fost forţaţi să plece, în 1976, traficantul turc Aydin Dikmen a jefuit într-un mod sălbatic mozaicul de pe absidă.
Fotografiile făcute înainte de 1974 dovedesc jefuirea mozaicului şi frescelor de către acesta. În 1983, două fragmente de mozaic reprezântându-i pe Sf. Apostoli Bartolomeu şi Luca, descoperite în posesia lui Aydin Dikmen din Germania, au fost apoi repatriate.
În 1998, patru fragmente de mozaic au fost descoperite în posesia lui Peg Goldberg, un dealer de artă, în Indianopolis, SUA. Ea le preluase de la Dickmen, împreună cu Michel van Rijn şi R. Fitzgerald. Biserica şi Republica Ciprului au luat măsuri legale împotriva lui Goldberg, care a fost judecată de către Curtea Americană şi obligată să returneze fragmentele de mozaic; acestea ajungând înapoi în Cipru, în 1991.
În septembrie 1997, un alt fragment de mozaic, reprezentând bustul Apostolului Tadeu, a fost repatriat. Acest fragment, alături de multe altele, a ajuns prin Olanda, din cauza traficantului Michel van Rijn, asociat al lui Dickmen. Motivul investigaţiei bisericii cipriote a fost iniţial urmărirea ascunzătorilor lui Dickmen din Germania, în care se aflau obiectele de artă. Astfel, în urma unui raid organizat de către poliţia germană în perioada octombrie-noiembrie 1997, s-au găsit fragmente din mozaicul reprezentându-l pe Sf. Apostol Toma, mâna dreapta a Sf. Arhanghel Mihail şi mâna stângă a Sf. Fecioare Maria, alături de alte nenumărate fragmente de mozaic şi de sute de icoane cipriote.
Sute de milioane
Numărul artefactelor exportate în Statele Unite din Turcia-țară care are granițe comune cu Siria și Irak-a crescut semnificativ în ultimii ani, consideră mass-media de peste Ocean, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Potrivit documentelor obținute de jurnaliști, această creștere a început în primii ani după invazia americană din Irak, din 2003, și a evoluat rapid după izbucnirea războiului din Siria în 2001. În ultimii 13 ani, din 2003 și până în prezent, artefacte în valoare de 283 milioane de dolari au ajuns în Statele Unite din Turcia, inclusiv monede din aur în valoare de 26 milioane de dolari și alte monede în valoare de 15 milioane de dolari. Cele mai multe artefacte au ajuns la New York, unde se află numeroase case de licitații, dealeri de antichități și galerii de artă. Autoritățile nu știu însă câte din aceste artefacte au fost furate sau obținute prin mijloace ilegale.
Între anii 1993 și 2002, valoarea artefactelor exportate din Turcia în Statele Unite a fost de doar 68 milioane de dolari. Ultima dată când s-a înregistrat o creștere semnificativă a exporturilor a fost în 1992, după războiul din Golf și destrămarea URSS. Atunci, într-un singur an, valoarea artefactelor ce-au ajuns în America via Turcia a fost de 85 milioane de dolari.
Jafurile s-au întețit în Irak și Siria după izbucnirea războaielor și de pe urma lor au profitat inclusiv organizațiile teroriste-Al-Qaeda și acum Statul Islamic. În prezent, când criza refugiaților și instabilitatea din Orientul Mijlociu a transformat sudul Turciei într-un paradis al crimei organizate, traficul de persoane, de arme și de artefacte a explodat.
Kilograme de monede din aur
Între 1989 și 2002, doar 1.1 kg de monede antice din aur au fost exportate din Turcia în Statele Unite. Între 2003 și 2010, cantitatea a crescut la 26 kg, iar în ultimii cinci ani-2011-2016-ea ajuns la 51 kg. Cum se explică această creștere?
În societățile din Orientul Mijlociu, monede se bat încă de acum 2500 de ani. De aceea, contrabandiștii țintesc siturile în care se află așezări antice și organizează săpături de suprafață în speranța că vor găsi monede din aur. Ei caută în special monede pentru că acestea sunt ușor de transportat și au valoare mare pe piață. O altă explicație ar fi că refugiații care au trecut granița în Turcia-din Siria sau Irak-încearcă uneori să vândă monedele antice pe care le aveau în familie, încercând să facă rost de bani pentru a ajunge în Occident.
Trucia nu este singura țară în care se înregistrează o creștere semnificativă a exporturilor de artefacte. Din Egipt, spre exemplu, din 2011 și până în prezent, artefacte în valoare de 143 milioane de dolari au ajuns în Statele Unite. Alte artefacte ajung direct din zonele de război-Irak sau Siria.
Statul-Islamic-beneficiază-financiar-de-traficul-cu-antichități-și-relicve-creștine
Fonduri pentru Statul Islamic
Gruparea Statul Islamic câştigă aproximativ 100 de milioane de dolari pe an din traficul cu antichităţi furate din Irak şi Siria, pe care le vinde pe piaţa neagră, relatează Wall Street Journal, citând sub acoperirea anonimatului un oficial din serviciile franceze de securitate, informează. Alte surse estimează valoarea la câteva zeci de milioane de dolari, scrie și mass-media elvețiană.
Comerţul cu artefacte creștine, multe ortodoxe, a devenit una dintre principalele surse de venit pentru ISIS, în condiţiile în care teritoriul său şi, implicit, veniturile din petrol sunt în scădere. “ISIS creşte presiunea pe acest front de trafic pentru a compensa pierderea veniturilor din petrol”, a explicat oficialul francez.
Pentru mulţi comercianţi şi traficanţi din Siria, ţară măcinată de şase ani de un război civil, vânzarea antichităţilor a devenit o necesitate.
Un presupus intermediar, Muhammad Hajj Al-Hassan, a povestit cum ISIS i-a atacat casa din Siria şi aproape că l-a executat, suspectându-l că susţine Armata Eliberării Siriene. Ulterior, el a început să vândă artefacte pentru ISIS cumpărătorilor europeni, la cererea lui Abu Laith Al-Dairi, care se ocupă de antichităţi pentru grupare.
Importanţa pe care o acordă ISIS comerţului cu antichităţi este reflectată de faptul că gruparea foloseşte jihadişti străini pentru administrarea operaţiunii. Aceştia sunt consideraţi mai loiali decât localnicii.
Locuitorii teritoriilor ocupate de ISIS primesc autorizaţii de la gruparea jihadistă pentru a căuta antichităţi. Aceste autorizaţii au fost iniţial gratuite, dar în prezent mişcarea percepe 20% din valoarea fiecărui obiect găsit. În plus, ISIS cere ca toate antichităţile să îi fie vândute direct, pentru ca apoi să le poată revinde dealerilor.
Hassan spune că a vândut recent două Biblii antice unui cumpărător rus, într-un oraş din sudul Turciei. Acesta a plătit 11.800 de dolari.
Bibliile, din estul Siriei, au fost ascunse apoi într-un camion cu legume şi scoase din Turcia.
Hassan a păstrat un commision de 25% pentru intermedierea tranzacţiei, iar restul banilor au fost daţi celui care a adus Bibliile în Turcia, probabil pentru a ajunge în cuferele ISIS.
Un alt intermediar a declarat că i-a dat 1.000 de dolari unei sirience care a transportat o statuie romană, din bronz, din Siria în Turcia. Obiectul ar fi provenit de la Rakka şi este posibil să fi fost un fals.
Ulterior, compania americană Hobby Lobby, a fost amendată cu trei milioane de dolari pentru că ar fi achiziţionat ilegal artefacte care ar fi fost furate în 2010 şi aduse fără autorizaţie din Irak. (M.B./Ghenadie Oprea)
de Isac Mihai | ian. 20, 2019 | Analize, Orientul Mijlociu, UE, Uncategorized @ro
Ankara vrea sa blocheze ambitiile energetice in Mediterana de Est
Israelul a confirmat că se află în tratative cu Egiptul pentru construirea unui nou gazoduct submarin între cele două ţări ca parte a unui acord precedent în valoare de 15 miliarde de dolari pentru a exporta gaz israelian în Egipt timp de un deceniu, potrivit site-ului de ştiri Zero Hedge, citat de KARADENIZ PRESS. Mai important este faptul că noul gazoduct va extinde în mod semnificativ capacitatea de export a Israelului către ţara vecină arabă, depăşind cu mult nivelul maxim de 7 miliarde de metri cubi pe an ce pot fi livrate în prezent prin gazoductul existent EMG către Sinai.
Ministrul israelian al Energiei, Yuval Steinitz, a precizat că proiectul ambiţios aflat în negocieri face parte dintr-o serie de acţiuni mai ample “de transformare a estului Mediteranei într-un centru care exportă energie în Europa”, potrivit Bloomberg. “Nu s-a luat încă nicio decizie finală, dar se poartă tratative”, a mai afirmat Steinitz pentru Bloomberg, care a participat la lucrările Forumului pentru Gaz din Estul Mediteranei, organizat de Cairo.
Summit strategic
Miniştri ai petrolului din Israel, Grecia, Egipt, Cipru, Iordania, Italia şi Autoritatea Palestiniană au participat la acest forum şi urmează să participe din nou la o altă reuniune în luna aprilie 2019. Participanţii la forum, potrivit Bloomberg, au convenit să “conlucreze pentru a eficientiza rezervele prin utilizarea infrastructurii existente şi suplimentarea capacităţii”.
De asemenea, este semnificativ faptul că un ministru israelian al Energiei a vizitat pentru prima dată Egiptul începând cu 2011, când demonstraţiile “Primăverii Arabe” l-au alungat de la putere pe Hosni Mubarak, declanşând nesiguranţă şi haos, inclusiv o guvernare de scurtă durată a Frăţiei Musulmane, evenimente care au pus sub semnul întrebării pentru prima oară viitorul tratatului de pace dintre Egipt şi Israel.
Steinitz a mai precizat pentru Bloomberg: “La începutul anului următor ar putea fi demarată construirea unui gazoduct care va transporta gaz din câmpurile Leviathan şi Tamar, aflate în largul coastei Israelului, către centralele egiptene de gaz natural lichefiat existente pentru a fi procesat şi re-exportat”.
Ambiții energetice
În ceea ce priveşte transformarea estului Mediteranei într-un centru de export al energiei în Europa – proiect propus iniţial de ministrul grec al Energiei, Yannis Maniatis, în 2014 – Steinitz a confirmat că planurile ulterioare şi costul iniţial estimat la 7 miliarde de dolari va fi acoperit de “companii private şi lideri instituţionali”.
Potrivit acestui proiect, Israelul va fi conectat cu Grecia şi Italia, prin Cipru, construirea gazoductului fiind estimată să dureze 5 sau 6 ani.
Proiectul ar putea avea implicaţii geopolitice globale uriaşe, în special ţinând cont de faptul că UE importă o treime din cantitatea necesară de gaz din Rusia. În realitate, sud-estul Europei se bazează în întregime pe gazul rusesc din cauza lipsei de infrastructură în acea regiune.
EastMed, bombă geopolitică
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, omologul său grec Alexis Tsipras şi preşedintele Ciprului, Nicos Anastasiades, au prezentat recent în Israel proiectul gazoductului EastMed, care va fi oficializat în lunile următoare, transmite mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ”Ne reafirmăm astăzi angajamentul faţă de gazoductul EastMed (gazoductul Mediteranei Orientale) şi dezbatem aspecte importante ale proiectului pe care-l vom semna oficial în lunile următoare”, a declarat Netanyahu la al cincilea summit trilateral Israel-Grecia-Cipru, desfăşurat în oraşul israelian Beerseva.
Politica gazului
Gazoductul submarin, care va avea o lungime de circa 2.000 de kilometri, va oferi Europei acces la rezervele de gaze din zona de est a Mediteranei. Construcţia gazoductului este sprijinită de Uniunea Europeană, care şi-ar vedea astfel diminuată dependenţa energetică faţă de Rusia.
Israelul şi Ciprul au descoperit rezerve de gaze naturale în zonele lor economice exclusive, iar exploatarea acestora ar putea modifica harta energetică şi geopolitică a regiunii.
Cei trei lideri care s-au reunit la summitul de la Beerseva au acceptat ca şi alte state să se alăture acestui proiect şi la această reuniune ”au eliminat impedimentele din calea semnării acordului interguvernamental” pentru realizarea gazoductului EastMed, se menţionează într-un comunicat emis de biroul premierului Netanyahu.
Mediterana-de-Est-se-pregateste-pentru-un-boom-energetic
Amenințări turce
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a avertizat anterior marile companii petroliere străine împotriva oricărei explorări de gaze în largul Ciprului, calificându-i pe cei care sfidează Ankara drept „răufăcători”, care merită acelaşi tratament ca teroriştii în Siria. „Este absolut inacceptabilă uzurparea resurselor naturale în estul Mediteranei, prin excluderea Turciei şi a RTCN” („Republica Turcă a Ciprului de Nord”), a adăugat el.
Republica Cipru, membră a Uniunii Europene şi care îsi exercită autoritatea numai în cele două treimi din sudul ţării, a semnat în ultimii ani contracte de explorare cu giganţi de hidrocarburi, cum ar fi firma italiană Eni, compania franceză Total sau grupul american ExxonMobil.
Dar Ankara, ale cărei trupe au invadat în 1974 o treime din nordul insulei ca reacţie la o lovitură de stat vizând ataşarea insulei de Grecia, cere suspendarea oricăror prospecţiuni de către ciprioţii greci, atât timp până se găseşte o soluţie la divizarea Ciprului.
Zangănit de arme
„În acelaşi mod în care i-am făcut pe terorişti să plătească în Siria, nu le vom da câştig de cauză nici răufăcătorilor”, a declarat Erdogan în cadrul ceremoniei de livrare a TCG Burgazada, a treia navă de luptă de tip corvetă construită de Turcia în cadrul programului său amplu de echipamente militare (Milgem).
Descoperirea gazelor în estul Mediteranei generează speranţe mari, dar şi tensiuni într-o regiune deja explozivă. În februarie, un vas închiriat de ENI pentru a efectua foraje în largul Ciprului a trebuit să renunţe, după ce a fost blocat de nave de război turceşti. Ulterior, autoritățile de la Ankara au menționat că vor demara construcția unei baze militare navale turcești în Republica Turcă a Ciprului de Nord. Concomitent, flota acestui stat nerecunoscut va fi consolidată prin transmiterea unor nave de patrulare de către flota turcă.
Aceasta nu a împiedicat Ciprul să invite la începutul lunii octombrie Total, Eni şi ExxonMobil să liciteze pentru un nou bloc de gaze offshore, Blocul 7, situat în „Zona economică exclusivă” a insulei. Blocul 10 a fost deja acordat companiei ExxonMobil şi Qatar Petroleum.
Compania texană Noble Energy a fost prima care a descoperit în 2011 zăcăminte de gaze în largul Ciprului, în câmpul Afrodita (Blocul 12), ale cărui rezerve sunt estimate la 127,4 miliarde metri cubi de gaze. În 2015, descoperirea unui uriaş zăcământ offshore Zohr în Egipt a alimentat speranţa că rezerve importante de gaze ar putea fi extrase în largul Ciprului. (M.B.)
de Isac Mihai | dec. 20, 2018 | Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, UE
Ankara vrea sa blocheze proiectul gazoductului EastMed
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, omologul său grec Alexis Tsipras şi preşedintele Ciprului, Nicos Anastasiades, au prezentat recent în Israel proiectul gazoductului EastMed, care va fi oficializat în lunile următoare, transmite mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ”Ne reafirmăm astăzi angajamentul faţă de gazoductul EastMed (gazoductul Mediteranei Orientale) şi dezbatem aspecte importante ale proiectului pe care-l vom semna oficial în lunile următoare”, a declarat Netanyahu la al cincilea summit trilateral Israel-Grecia-Cipru, desfăşurat în oraşul israelian Beerseva.
Politica gazului
Gazoductul submarin, care va avea o lungime de circa 2.000 de kilometri, va oferi Europei acces la rezervele de gaze din zona de est a Mediteranei. Construcţia gazoductului este sprijinită de Uniunea Europeană, care şi-ar vedea astfel diminuată dependenţa energetică faţă de Rusia.
Israelul şi Ciprul au descoperit rezerve de gaze naturale în zonele lor economice exclusive, iar exploatarea acestora ar putea modifica harta energetică şi geopolitică a regiunii.
Cei trei lideri care s-au reunit la summitul de la Beerseva au acceptat ca şi alte state să se alăture acestui proiect şi la această reuniune ”au eliminat impedimentele din calea semnării acordului interguvernamental” pentru realizarea gazoductului EastMed, se menţionează într-un comunicat emis de biroul premierului Netanyahu.
Amenințări turce
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a avertizat anterior marile companii petroliere străine împotriva oricărei explorări de gaze în largul Ciprului, calificându-i pe cei care sfidează Ankara drept „răufăcători”, care merită acelaşi tratament ca teroriştii în Siria. „Este absolut inacceptabilă uzurparea resurselor naturale în estul Mediteranei, prin excluderea Turciei şi a RTCN” („Republica Turcă a Ciprului de Nord”), a adăugat el.
Republica Cipru, membră a Uniunii Europene şi care îsi exercită autoritatea numai în cele două treimi din sudul ţării, a semnat în ultimii ani contracte de explorare cu giganţi de hidrocarburi, cum ar fi firma italiană Eni, compania franceză Total sau grupul american ExxonMobil.
Dar Ankara, ale cărei trupe au invadat în 1974 o treime din nordul insulei ca reacţie la o lovitură de stat vizând ataşarea insulei de Grecia, cere suspendarea oricăror prospecţiuni de către ciprioţii greci, atât timp până se găseşte o soluţie la divizarea Ciprului.
Zîngănit de arme
„În acelaşi mod în care i-am făcut pe terorişti să plătească în Siria, nu le vom da câştig de cauză nici răufăcătorilor”, a declarat Erdogan în cadrul ceremoniei de livrare a TCG Burgazada, a treia navă de luptă de tip corvetă construită de Turcia în cadrul programului său amplu de echipamente militare (Milgem).
Descoperirea gazelor în estul Mediteranei generează speranţe mari, dar şi tensiuni într-o regiune deja explozivă. În februarie, un vas închiriat de ENI pentru a efectua foraje în largul Ciprului a trebuit să renunţe, după ce a fost blocat de nave de război turceşti. Ulterior, autoritățile de la Ankara au menționat că vor demara construcția unei baze militare navale turcești în Republica Turcă a Ciprului de Nord. Concomitent, flota acestui stat nerecunoscut va fi consolidată prin transmiterea unor nave de patrulare de către flota turcă.
Aceasta nu a împiedicat Ciprul să invite la începutul lunii octombrie Total, Eni şi ExxonMobil să liciteze pentru un nou bloc de gaze offshore, Blocul 7, situat în „Zona economică exclusivă” a insulei. Blocul 10 a fost deja acordat companiei ExxonMobil şi Qatar Petroleum.
Compania texană Noble Energy a fost prima care a descoperit în 2011 zăcăminte de gaze în largul Ciprului, în câmpul Afrodita (Blocul 12), ale cărui rezerve sunt estimate la 127,4 miliarde metri cubi de gaze. În 2015, descoperirea unui uriaş zăcământ offshore Zohr în Egipt a alimentat speranţa că rezerve importante de gaze ar putea fi extrase în largul Ciprului. (M.B.)
de Isac Mihai | nov. 5, 2018 | Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Principal, Știri, Turcia, UE, UE, Uncategorized @ro
Marina-militară-turcă-blochează-proiectele-energetice-cipriote-și-israeliene
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a avertizat marile companii petroliere străine împotriva oricărei explorări de gaze în largul Ciprului, calificându-i pe cei care sfidează Ankara drept „răufăcători”, care merită acelaşi tratament ca teroriştii în Siria, relatează mass-media internațională, citată de KARADENIZ PRESS. „Este absolut inacceptabilă uzurparea resurselor naturale în estul Mediteranei, prin excluderea Turciei şi a RTCN” („Republica Turcă a Ciprului de Nord”), a adăugat Erdogan într-un discurs pronunţat la darea în exploatare a unei noi nave de război pentru flota militară turcă.
Răpsuns cipriot
Republica Cipru, membră a Uniunii Europene şi care îsi exercită autoritatea numai în cele două treimi din sudul ţării, a semnat în ultimii ani contracte de explorare cu giganţi de hidrocarburi, cum ar fi firma italiană Eni, compania franceză Total sau grupul american ExxonMobil.
Dar Ankara, ale cărei trupe au invadat în 1974 o treime din nordul insulei ca reacţie la o lovitură de stat vizând ataşarea insulei de Grecia, cere suspendarea oricăror prospecţiuni de către ciprioţii greci, atât timp până se găseşte o soluţie la divizarea Ciprului.
Aceasta nu a împiedicat Nicosia să invite la începutul lunii octombrie 2018 Total, Eni şi ExxonMobil să liciteze pentru un nou bloc de gaze offshore, Blocul 7, situat în „Zona economică exclusivă” a insulei. Blocul 10 a fost deja acordat companiei ExxonMobil şi Qatar Petroleum.
Compania texană Noble Energy a fost prima care a descoperit în 2011 zăcăminte de gaze în largul Ciprului, în câmpul Afrodita (Blocul 12), ale cărui rezerve sunt estimate la 127,4 miliarde metri cubi de gaze. În 2015, descoperirea unui uriaş zăcământ offshore Zohr în Egipt a alimentat speranţa că rezerve importante de gaze ar putea fi extrase în largul Ciprului.
Israel, afectat de politica liderului turc
Turcia își arată mușchii
În cursul ultimilor doi ani, Turcia a desfăşurat cu succes campanii militare în Siria împotriva miliţiilor kurde şi a jihadiştilor din Statul Islamic, care a dus ca forţele pro-Ankara să controleze de facto o parte din nordul acestei ţări.
„În acelaşi mod în care i-am făcut pe terorişti să plătească în Siria, nu le vom da câştig de cauză nici răufăcătorilor”, a declarat Erdogan în cadrul ceremoniei de livrare a TCG Burgazada, a treia navă de luptă de tip corvetă construită de Turcia în cadrul programului său amplu de echipamente militare (Milgem).
Nave de război, ameninţări, contracte de miliarde de dolari: descoperirea gazelor în estul Mediteranei generează speranţe mari, dar şi tensiuni într-o regiune deja explozivă. În februarie, un vas închiriat de ENI pentru a efectua foraje în largul Ciprului a trebuit să renunţe, după ce a fost blocat de nave de război turceşti.
Israel, amenințat indirect
Decizia Turciei de a escalada conflictul prin trimiterea de nave militare în zona aflată în dispută poate duce și la blocarea eforturilor de construire a unui gazoduct în Mediterana, prin care să fie livrate gaze din Israel către piața UE, eliminând parțial dependența gaziferă a Europei față de Federația Rusă.
Reamintim că în toamna anului 2017, autoritățile din Grecia, Israel și Cipru au anunțat că vor accelera planurile pentru construcția unui gazoduct pentru transportul de gaze naturale din estul Mediteranei în Europa. Guvernele celor două state europene și Israelul au convenit să continue un proiect de construcție a unei conducte care să livreze gaze din Israel în Europa, termenul de finalizare fiind anul 2025.
Astfel, statele europene vor să diversifice sursele de aprovizionare cu energie, iar Grecia să se promoveze ca un centru pentru tranzitul gazelor din estul Mediteranei către continent. ”Am convenit să accelerăm măsurile comune legate de acordul de construcție a unui proiect mare, care va oferi noi perspective de cooperare economică în estul mediteranei”, a declarat atunci premierul elen Alexis Tsipras, într-o conferință de presă susținută la Salonic. La conferință au mai participat premierul israelian Benjamin Netanyahu și președintele Ciprului, Nicos Anastasiades, reales în această funcție în februarie 2018.
Italia și-a anunțat sprijinul financiar și politic pentru acest proiect în decembrie 2017, Roma dorind să suplimenteze cantitățile de gaz ce vor fi transportate prin acest gazoduct.
Armata turcă, o prezență obișnuită în Ciprul de Nord
Proiect strategic
Conducta, cu o lungime de 2.000 de kilometri, ar uni zăcămintele de gaze de pe coastele Israelului și Ciprului cu Grecia și Italia, costul proiectului fiind de 6 miliarde de euro. Netanyahu consideră că așa-numita conducă East-Med Pipeline ”ar fi revoluționară”. ”Avem studii preliminare și pare promițător. Suntem foarte entuziasmați”, a declrata premierul israelian.
În baza descoperirilor din ultimul deceniu, Israelul și într-o mai mică măsură Ciprul ar avea cantități mari de gaze naturale. Israelul a descoperit peste 900 de miliarde de metri cubi de gaze offshore, unele studii indicând chiar rezerve de 2.200 de miliarde de metri cubi. În afară de piața europeană, există opțiuni de export în Turcia, Egipt și Iordania.
Zăcământul de gaze Aphrodite din Cipru ar avea rezerve de 128 de miliarde de metri cubi, iar în apele cipriote ar există și alte cantități. Între opțiunile de livrare s-au aflat o conductă care să lege cele trei țări, o conductă către Turcia și utilizarea capacităților de stocare de gaze naturale lichefiate din Egipt pentru transportul în Europa. (M.B.)
