Kremlinul ramane fara radarul din Azerbaidjan. Nabucco vs. South Stream, etapa militara

Kremlinul ramane fara radarul din Azerbaidjan. Nabucco vs. South Stream, etapa militara

Statia radar de la Gabala, miza strategica pentru Moscova

Negocierile dintre Federatia Rusa şi Azerbaidjan cu privire la prelungirea acordului de închiriere a staţiei de radiolocaţie de la Gabala au intrat în impas, autoritatile de la Baku cerand majorarea chiriei de la 7 milioane USD, cat plateste Moscova in acest moment,  pana la 300 de milioane USD, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Surse militare oficiale de la Moscova, citate de mass-media rusa, considera au suma cerută ca fiind ‘neadecvată’, subliniind că, în cazul în care Baku nu-şi va tempera pretenţiile, Rusia se va retrage din Gabala.
Anul acesta expiră vechiul acord de închiriere a staţiei de la Gabala, semnat între Rusia şi Azerbaidjan în 2002. Conform prevederilor documentului, acordul se prelungeşte automat din trei în trei ani, cu condiţia ca niciuna dintre părţi să nu o anunţe pe cealaltă, cu o jumătate de an înainte de expirarea acordului, cu privire la intenţia de a se retrage din acesta. O nouă jumătate de an expiră la 9 iunie, dată până la care cele două părţi ar trebui să convină asupra tuturor amănuntelor din contract.

Statie strategica

Moscova doreşte să închidă pentru o perioadă cât mai lungă problema staţiei de radiolocaţie de la Gabala, prelungind acordul nu cu 3, ci cu 25 de ani. În noiembrie 2011, după întrevederea dintre miniştrii azer şi cel rus ai apărării, Safar Abiev şi Anatoli Serdiukov, oficialul rus a declarat că părţile au reuşit să se înţeleagă pe marginea tuturor problemelor, cu excepţia celei financiare. La acea dată, conform surselor citate de publicatia rusa Kommersant, Azerbaidjanul şi-a exprimat intenţia de a dubla chiria de la 7 la 15 milioane de dolari. Pentru a depăşi această problemă, la începutul lui decembrie 2011 în negocieri s-a implicat o comisie specială, formată din reprezentanţi ai mai multor ministere ale Rusiei. Efectul, însă, a fost unul opus: Baku a majorat iniţial preţul până la 150 de milioane de dolari, iar acum – chiar până la 300 de milioane.
Plecarea din Gabala i-ar putea crea Rusiei probleme însemnate, subliniază Kommersant. Din punct de vedere funcţional, radarul azer ar putea fi înlocuit de noua staţie de radiolocaţie ‘Voronej-DM’ din Armavir (sudul Rusei), însă cel de-al doilea segment al acesteia, care ar urma să monitorizeze lansările de rachetă din zona de răspundere a staţiei de la Gabala, abia urmează să fie dat în exploatare.

Interese NATO

În acelaşi timp, asupra obiectivului azer abandonat de militarii ruşi ar putea avea pretenţii ţări din cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în primul rând SUA şi Turcia. În acest caz, Moscova nu doar va pierde unul din atuurile sale din negocierile cu Washingtonul pe marginea sistemului antirachetă, ci le va şi ceda americanilor o staţie care i-ar putea ajuta pe aceştia să ducă acţiuni militare împotriva Republicii Islamice Iran, considera oficialii rusi.
Noile solicitări ale Azerbaidjanului sunt explicate de Ministerul rus al Afacerilor Externe prin ‘actuala conjunctură’. ‘Finalizarea termenului de valabilitate a acordului constituie un moment propice pentru revizuirea prevederilor acestuia. În mod firesc, nimeni nu vrea să-l modifice în detrimentul său’, afirmă un diplomat rus pentru Kommersant.

Nabucco vs. South Stream

De altfel, printre experţii şi diplomaţii ruşi mai este vehiculată o versiune: refuzând să facă vreo concesie în cazul Gabala, Baku se răzbună de fapt pe Moscova pentru poziţia ei pe marginea statutului Mării Caspice. Rusia este iritată de posibila participare a Azerbaidjanului la gazoductul Transcaspic, proiectat să ocolească teritoriul rus. Conducta, cu o capacitate de 20-30 de miliarde cubi pe an, va permite transportarea de gaz din Turkmenistan spre gazoductul Nabucco, un concurent al gazoductului South Stream promovat de Gazprom.
Argumentul-cheie al Rusiei în această dispută este acela că, din punct de vedere juridic, statutul Mării Caspice nu a fost fixat nici la această oră, iar fără acordul tuturor ţărilor limitrofe, autoritatile de la Baku şi Aşhabad nu ar avea voie să construiască vreo conductă pe fundul mării. La rândul său, Azerbaidjanul insistă că poate soluţiona aceste probleme cu Turkmenistanul pe bază bilaterală, iar în acelaşi timp încearcă să-i creeze probleme Rusiei. Una dintre aceste probleme s-a dovedit a fi şi staţia de radiolocaţie de la Gabala, conchide Kommersant.

Share our work
Marea Caspica, baza de antrenament pentru atacuri kamikaze impotriva SUA

Marea Caspica, baza de antrenament pentru atacuri kamikaze impotriva SUA

Fortele kamikaze iraniene, pregatite de lupta cu US NAVY

Fortele kamikaze iraniene, pregatite de lupta cu US NAVY

Aripa navala a Garzilor Revolutionare Iraniene, corpul de elita al regimului islamist siit de la Teheran, foloseste Marea Caspica pentru antrenamente kamikaze, relateaza mass-media turca, citand oficiali din cadrul Milli İstihbarat Teskilatı (MIT), principalul serviciu de informatii al Republicii Turcia. Conform surselor citate, fortele kamikaze folosesc pentru antrenament bazele militare navale iraniene de la Marea Caspica, precum si portul comercial Bandar-e Anzali. Totodata, sursele MIT au mai declarat ca o parte din actiunile de antrenament naval ale membrilor fortelor kamikaze sunt deghizate ca activitati sportive ale filialei universitatii Dāneshgāh-e Āzād-e Eslāmi (trad. Universitatea Islamica Azad) din orasul Bandar-e Anzali, acuzatie respinsa de oficialii universitatii. Agentia de presa KARADENIZ PRESS mentioneaza ca Dāneshgāh-e Āzād-e Eslāmi are filiale in Emiratele Arabe Unite, Tanzania, Liban, Armenia, Marea Britanie, Afganistan, avand intentia sa deschida noi sucursale in Malaezia, Singapore, Canada si Tadjikistan.

Batalia pentru Ormuz

Dezvaluirile mass-media de la Ankara vin la scurt timp dupa ce oficiali ai SUA au declarat ca Republica Islamica Iran şi-a consolidat prezenţa navală în zona Golfului şi a pregătit vase ce ar putea fi folosite în atacuri-sinucigaşe, Marina SUA fiind insa pregatita sa impiedice blocarea stramtoarei Ormuz de catre marina iraniana. “Şi-au mărit numărul de submarine /…/ şi-au mărit numărul de vase rapide de atac”, a declarat viceamiralul Mark Fox pentru reporteri la Manama. “Unele dintre ambarcaţiunile de mici dimensiuni au fost dotate cu dispozitive ce ar putea fi folosit pentru atacuri sinucigaşe”, a adăugat el. “Am monitorizat cu interes felul în care îşi dezvoltă rachete cu rază lungă şi scurtă, rachete balistice cu rază lungă şi medie şi, bineînţeles, dezvoltarea programului lor nuclear”, a precizat comandantul Flotei a cincea. Iranul are în prezent 10 submarine mici, a mai spus ofiţerul.

Kamikaze vs. US NAVY

Reamintim ca Iranul a ameninţat în mai multe rînduri în ultimele săptămîni să întrerupă tranzitul naval prin strîmtoarea Ormuz sau să atace forţele SUA ca represalii împotriva sancţiunilor internaţionale sau în eventualitatea în care programul său nuclear ar fi vizat de o agresiune.
Conform experţilor militari, citati de mass-media internationala, Flota a Cincea a SUA, care patrulează în zona Golfului Persic– ce are întotdeauna în componenţa sa un portavion uriaş însoţit de numeroase avioane şi o flotă de fregate şi distrugătoare – este, fără drept de apel, mult mai puternică decît flota iraniană. Însă, de cînd mai mulţi atacatori kamikaze aflaţi la bordul unei nave mici au ucis 17 marinari de pe distrugătorul USS Cole într-un port yemenit în 2000, Washingtonul a devenit foarte precaut în faţa acestei vulnerabilităţi a impunătoarelor sale nave de luptă.

Share our work
Basescu debarca in Statele Unite

Basescu debarca in Statele Unite

Scutul naval antiracheta, o optiune studiata de SUA si Romania

Scutul naval antiracheta, o optiune studiata de SUA si Romania

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, se va afla la Washington, pe 13 septembrie 2011, intr-o vizita de lucru, pentru finalizarea unor acorduri bilaterale intre Romania si Statele Unite ale Americii, a anuntat serviciul de presa al Administratiei Prezidentiale de la Bucuresti, citat de mass-media locala. Comunicatul oficial mai precizeaza ca aceasta este prima vizita a presedintelui Traian Basescu la Washington, in mandatul lui Barack Obama. Presa de la Bucuresti mai subliniaza ca Basescu s-a intalnit la Washington, in martie 2005, cu predecesorul lui Obama, George W. Bush.
Vizita vine in contextul in care Acordul pentru amplasarea unor elemente ale sistemului american de aparare impotriva rachetelor balistice in Romania a fost parafat la inceputul lunii iunie 2011, la Washington, de sefii celor doua echipe de negociere, secretarul de stat Bogdan Aurescu si Ellen Tauscher, subsecretar de stat pentru controlul armamentelor si securitate internationala. Parafarea acestui document este un moment procedural prealabil semnarii acordului, dupa cum explica ministerul roman de Externe, la acel moment.
CSAT a aprobat, in 4 februarie 2010, acceptarea invitatiei din partea partii americane de a participa la noul proiect de scut antiracheta in Europa. Scutul american antiracheta va fi implementat in patru etape si presupune, pentru Romania, gazduirea de interceptori terestri, respectiv rachete de interceptare SM-3 (standard missile) tip Block 1B, care vor deveni operationale din 2015. Romania nu va gazdui baze radar, nu va cumpara rachete interceptoare SM-3 si nu va plati pentru instalarea sau amenajarea locatiei.

Baconschi vs. Gitenstein

Ulterior, intr-o conferinta de presa, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, citat de mass-media de la Bucuresti, a anuntat, in luna iulie, ca semnarea acordului privind amplasarea elementelor scutului antiracheta pe teritoriul Romaniei nu se va face de catre presedintii Traian Basescu si Barack Obama, ci ca actul propriu-zis al semnarii documentului ar putea avea loc in aceasta toamna si se va face, cel mai probabil, de catre sefii celor doua diplomatii. La randul sau, Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, a spus pe 4 iulie ca nu stie daca intalnirea Basescu-Obama ar putea avea loc cu ocazia semnarii acordului scutului antiracheta.
Ministerul de Externe a declarat in urma cu cateva luni ca se lucreaza impreuna cu Departamentul de Stat la pregatirea unei vizite in SUA a presedintelui Traian Basescu.

Negocieri pe scut

Romania intentiona in 2008 sa cumpere de la SUA un scut antiracheta – sistemul naval AEGIS, una dintre componentele sistemului de aparare antiracheta pe care Washington doreste sa-l implementeze in Europa, subliniaza un articol publicat de portalul ziuaveche.ro, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Potrivit unei cablograme a ambasadei SUA, catalogata SECRET si publicata de WikiLeaks, in anul 2008, Fortele Navale Romane au remis guvernului SUA o cerere de acces la informatii clasificate legate de specificatiile sistemului AEGIS. Potrivit cablogramei, intentia autoritatilor romane era de a folosi AEGIS pentru dotarea celor doua fregate tip-22 (Regele Ferdinand si Regina Maria), achizitionate in 2004 din Marea Britanie.
In cablograma semnata de fostul ambasador Taubman, se spune ca, la inceputul anului 2008, Romania a participat, la cerere, la un briefing declasificat privind AEGIS. Insa, dupa aceasta, a cerut acces la informatiile secrete, situatie in care era nevoie de aprobare speciala, potrivit National Disclosure Policy. Ca o concluzie a sumarului cablogramei, ambasadorul SUA considera ca, la acel moment, achizitionarea sistemului AEGIS nu ar trebui sa reprezinte o prioritate pentru Romania, din considerente ce privesc strict constrangerile bugetare. Cu toate acestea, recomanda ca guvernul SUA sa participe la luarea deciziei pe care urmeaza sa o adopte Fortele Navale Romane, pentru ca asta ar insemna pastrarea unei pozitii prin care Romania ar putea fi influentata sa achizitioneze sisteme americane, in vederea cresterii interoperabilitatii. In consecinta, echipa diplomatica americana de la Bucuresti isi exprima sprijinul pentru acordarea permisiunii militarilor romani de a accesa informatiile secrete privind AEGIS.

Modernizare amanata

Referindu-se la intentia autoritatilor romane de a moderniza cele doua fregate de tip-22, ambasadorul SUA scrie in cablograma ca a primit asigurari din parte ministrului adjunct al Apararii ca Romania este gata sa sprijine programul NATO de aparare antiracheta (Missile Defense Program) cu ajutorul celor doua fregate. Conditia era ca acestea sa fie dotate cu sistemul AEGIS sau unul similar, situatie care ar fi dus la eliminarea punctelor oarbe radar in regiunea Marii Negre. Diplomatul precizeaza ca, pana la redactarea telegramei, Romania nu si-a manifestat clar intentia de a cumpara AEGIS, dupa ce va capata acces la informatiile secrete solicitate, ci ca este vorba doar despre o faza de documentare necesara Fortelor Navale Romane.
Ambasadorul Taubman merge mai departe, anticipand o reactie pozitiva a partii romane, precizand ca antrenarea militarilor romani pentru folosirea AEGIS se poate face in SUA, dar si in Romania, accentuand ca nu este nici o problema ca instructorii americani sa vina in tara noastra. In ceea ce priveste ultimul caz, Taubman afirma chiar ca prezenta instructorilor americani ar fi benefica, pentru ca ar duce la interactiuni zilnice intre reprezentantii Fortelor Navale Romane, pe de o parte, si contractorii americani si US Navy, de cealalta. Mai mult chiar, in viziunea diplomatului american, “Romania intelege ca aceasta prezenta este o componenta a relatiilor strategice, in beneficiul ei. Iar Fortele Navale Romane isi doresc cu tarie o asemenea relatie”.

Problema ruso-turca

Presupunand ca guvernul SUA isi va da acordul ca Romania sa achizitioneze sistemul AEGIS – se arata in cablograma americana – Romania isi va spori considerabil capacitatile Fortelor Navale. Iar Romania si-a exprimat clar dorinta de a participa efectiv la programele de aparare ale NATO, incluzand cele doua fregate romanesti in sistemul de aparare antiracheta. In privinta capacitatii romanilor de a gestiona un asemenea sistem, pozitia reprezentantei diplomatice americane este clara: “Fortele Navale Romane sunt absolut capabile sa opereze, intretina si sa securizeze sistemul AEGIS”.
In ceea ce priveste eventualele reactii regionale la un asemenea demers, diplomatul american precizeaza cu Romania se invecineaza cu Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Moldova si Marea Neagra. Si considera ca o eventuala achizitionare a AEGIS nu va genera reactii negative in statele invecinate. In schimb, este adusa in atentie opozitia clara pe care o va manifesta Rusia, care se va simti direct amenintata. De asemenea, diplomatii americani de la Bucuresti erau de parere ca, la randul sau, Turcia ar putea sa manifeste anumite rezerve, pentru ca i-ar fi diminuata influenta in bazinul Marii Negre.

Capacitatea bugetara redusa

In privinta impactului economic pornind de la achizitionarea sistemului AEGIS, ambasada SUA de la Bucuresti isi manifesta pe deplin indoielile, sustinand ca, pentru o asemenea decizie, tara noastra trebuie sa isi modifice planul strategic de achizitii. “In prezent, Romania are planificate sase programe de modernizare ce presupun costuri de peste 17 miliarde de euro: (Fortele Aeriene) avioanele de lupta multirol si sistemul de rachete cu raza lunga de actiune; (Fortele Terestre) transportorul blindat de trupe 8×8 si vehiculele tactice 4×4; (Fortele Navale) 4 corvete si 4 cautatoare de mine. In plus, se adauga negocierile cu Raytheon pentru modernizarea programului de aparare antiaeriana Hawk XXI – costuri de aproximativ 150 de milioane de dolari“.
In ciuda acestor neajunsuri, ambasadorul Taubman recomanda transferul AEGIS catre Romania dintre motive strategice si politice. “Asa cum s-a precizat anterior, Romania si-a manifestat foarte clar intentia de a folosi fregatele dotate cu sistemul AEGIS pentru sprijinirea apararii antiracheta NATO si activitatilor comune romano-americane de supraveghere la Marea Neagra. In plus, aceste dotari vor spori considerabil capacitatile Romaniei in privinta avertizarii maritime, ceea ce va duce la securizarea granitei estice a Aliantei Nord-Atlantice”.

Sistemul AEGIS pe scurt

Potrivit producatorului (Lockheed Martin), sistemul de aparare antiracheta AEGIS (Aegis Ballistic Missile Defense – BMD) reprezinta prima faza maritima a sistemului defensiv al SUA. Aegis BMD integreaza radarul SPY-1, sistemul de lansare verticala MK 41 (Vertical Launching System) si rachete SM-3, toate coordonate printr-un sistem avansat de comanda si control, se arata in articolul. In prezent, exista 26 de nave dotate cu AEGIS: 22 la US Navy si 4 apartinand Fortelor Maritime de Autoaparare Japoneze – toate avand capacitati certificate de folosire a rachetelor balistice si executarea misiunilor de supraveghere si urmarire de la mare distanta. In trei ani, alte 12 nave urmeaza a fi modificate pentru asemeena misiuni. De asemenea, US Navy ia in calcul dotarea cu AEGIS a altor 8 distrugatoare (DDG 114 – 121).
AEGIS BMD foloseste mobilitatea crucisatoarelor si distrugatoarelor pentru interceptarea rachetelor (in toate cele trei faze: ascendenta, mediana si descendenta), dar si sprijin de supraveghere pentru celelalte elemente ale sistemului militar de aparare balistica (Ballistic Missile Defense System – BMDS). Elementele sistemului de interceptori navali sunt dispuse pe crucisatoarele si distrugatoarele din clasa AEGIS , fiind destinate interceptarii si distrugerii rachetelor cu raza scurta si medie de actiune. O retea de senzori, radare, componente de control si comunicatii asigura descoperirea, insotirea tintei, inlaturarea contramasurilor lansate de tinta pentru a asigura distrugerea rachetei ostile, folosind tehnologia “hit-to-kill” (revista Brigazii 15 Mecanizata, “In Slujba Patriei” – maior E. Borhan). Acesti senzori si radare, includ radarele in banda X dispuse pe platforme marine care pot fi transportate pe calea apei oriunde in lume, de asemenea crucisatoarele si distrugatoarele din clasa AEGIS sunt dotate cu radare avansate. Odata cu reintrarea rachetei balistice in atmosfera, interceptarea este foarte dificila, din cauza timpului si spatiului reduse, precum si din cauza apropierii de tinta acesteia, ceea ce limiteaza posibilitatile sistemului in cazul aparitiei unor eventuale defectiuni sau erori. Elementele de interceptare in faza finala includ: Apararea Aeriana de Mare Altidudine (THAAD); sistemul SM-2 Block IV de pe navele din clasa AEGIS BMD; sistemul PATRIOT Advanced Capability 3 (PAC – 3).

Scutul american antiracheta si Romania

Potrivit Raportului privind revizuirea sistemului de aparare impotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense Review Report), publicat de Departamentul american al Apararii, pentru implementarea sistemului american de aparare antiracheta in Europa sunt avute in vedere patru etape de realizare:

– Etapa I (in desfasurare):

Protejarea unor portiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfasurarea de sisteme radar si interceptori SM-3 amplasati pe nave, insotita de amplasarea unui sistem radar inaintat, care va detecta lansarea rachetelor inca din faza ascendenta a traiectoriei.Prima etapa a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea in Marea Mediterana a navei „USS Monterey”, echipata cu sistemul Aegis.

– Etapa II (orizont de timp 2015):

Extinderea protectiei aliatilor NATO prin operationalizarea unei noi generatii de interceptori SM-3 (care sa permita lansarea de la sol) si a unor noi baze radar. Acestea vor fi amplasate in unitati terestre din Europa de Sud-Est.

– Etapa III (orizontul de timp 2018):

Extinderea acoperirii sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin amplasarea unei noi baze terestre in Polonia, precum si prin continuarea procesului de dezvoltare a unor noi interceptori SM-3, amplasati pe mare si pe uscat.

– Etapa IV (orizontul de timp 2020):

Extinderea protectiei la eventuale atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea in continuare a rachetelor SM-3 si a sistemelor radar.
Raportul considera EPAA drept contributia nationala a SUA la dezvoltarea sistemului de aparare antiracheta preconizat de NATO, la care Aliatii pot contribui prin gazduirea pe teritoriul lor national a unor componente. Implicarea Romaniei va avea loc in Etapa a II-a. Ea presupune gazduirea la baza militara de la Deveselu, jud. Olt, de interceptori terestri, adica rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1B, care vor deveni operationali la orizontul lui 2015. Participarea Romaniei presupune amplasarea de interceptori terestri si a unui sistem destinat dirijarii acestora. Sistemele radar destinate descoperirii tintelor vor fi gazduite de alte state.

Turcia intra sub scut

Turcia va gazdui un sistem radar in cadrul scutului antiracheta al NATO, a anuntat recent un purtator de cuvant al Ministerului turc de Externe, Selcuk Unal, citat anterior de agentia de presa KARADENIY PRESS. “Desfasurarea acestului element in Turcia va contribui la sistemul nostru de aparare, dezvoltat in cadrul noii strategii NATO, si va consolida potentialul de aparare al NATO, precum si sistemul nostru de aparare nationala”, potrivit lui Unal. Discutiile privind desfasurarea radarului sunt in stadiul final, a adaugat el. Presa locala a scris ca radarul urmeaza sa fie instalat in sud-estul tarii, in apropierea granitei cu Republica Islamica Iran, Irak si Siria.
Rusia si NATO au convenit anul trecut sa colaboreze in ceea ce priveste scutul antiracheta. Alianta prefera proiectul a doua sisteme independente, care sa faca schimb de informatii, in timp ce Moscova ar prefera un sistem sub comanda comuna.

Ankara vrea scut naval anti-racheta la Marea Neagra

Anterior, surse militare oficiale de la Ankara, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, relatau ca liderii armatei turce examineaza posibilitatea participarii Turciei la desfasurarea in bazinul Marii Negre a elementelor unui scut naval anti-racheta, in completarea sistemelor de radar ce vor fi amplasate in aceasta tara. Dezvaluirile din mass-media turca vin la cateva luni dupa ce crucisatorul USS Monterey, echipat cu un sistem de aparare antiracheta Aegis, a participat la manevre navale comune cu fortele navale ale mai multor tari de la Marea Neagra. “Navele americane sunt mobilizate frecvent in regiunea Marii Negre, de mai multi ani, ceea ce dovedeste atasamentul Statelor Unite fata de stabilitatea regionala si securitatea maritima” au declarat surse diplomatice americane.
La inceputul lunii iunie 2011, participarea acestui crucisator la manevre navale in Ucraina a generat protestele Rusiei, care a calificat rachetele balistice de aparare ale acestei nave drept o amenintare pentru securitatea sa. “Partea rusa a subliniat de mai multe ori ca nu va trece sub tacere aparitia unor elemente ale infrastructurii strategice americane in apropierea imediata a frontierelor sale si ca va considera acest lucru o amenintare pentru securitatea sa”, a declarat atunci Ministerul rus al Afacerilor Externe.
Reamintim ca USS Monterey este inarmata cu 122 de rachete, printre care si interceptoare SM3, acelasi tip de rachete care vor fi instalate la baza de la Deveselu, si va patrula pana la sfarsitul lunii iulie 2011 in Mediterana, in cadrul primei faze a desfasurarii elementelor scutului anti-racheta. In Marea Neagra, USS Monterey a participat la exercitiile militare americano-ucrainene Sea Breeze 2011, iar rusii erau informati despre prezenta sa in Marea Neagra cel putin din februarie, cand s-a incheiat planificarea Sea Breeze la Odesa. Cu toate acestea, Moscova nu a gasit necesar sa protesteze nici atunci, nici cand USS Monterey a cerut permisiunea sa intre in Marea Neagra.

Kremlinul, suparat pe Romania

Si ministerul de Externe al Federatiei Ruse si-a exprimat nemultumirea ca in apele Marii Negre si-a facut aparitia nava militara americana USS Monterey pentru a participa la exercitiile militare “Sea Breeaze 2011″, relata anterior agentia de presa KARADENIZ PRESS. Reamintim ca in data de 7 iunie 2011, portul romanesc Constanta a acostat nava americana USS Montery dotata cu sistemul anti-balistic Aegis. Ministerul rus a afirmat ca americanii au inceput crearea segmentului european al scutului anti-racheta prin dislocarea in Marea Mediteraniana, Marea Adriatica si Marea Egee a unor nave maritime dotate cu sisteme anti-balistice. Rusii insa se intreaba de ce o nava atat de importanta din punct de vedere strategic a intrat in apele Marii Negre, de vreme ce SUA declarase ca va interveni in aceasta regiune doar daca situatia se va inrautati. Ministerul de externe de la Moscova a declarat intr-un comunicat de presa ca nu va lasa fara atentie acest subiect si califica acest “incident” drept o surpriza neplacuta care demonstreaza lipsa unei strategii clare in crearea scutului anti-racheta american.
Totodata, ministrul roman al Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, a participat la ceremonia organizata cu prilejul escalei in portul Constanta a navei USS Monterey care urmeaza sa fie stationata in Marea Meditarana. Dislocarea in Marea Mediterana a navei USS Monterey face parte din etapa I de operationalizare a proiectului american de aparare antiracheta, amplasarea pe teritoriul Romaniei a unor elemente ale sistemului SUA fiind avuta in vedere pentru etapa a II-a a proiectului. In conditiile in care nava USS Monterey este echipata cu un sistem radar performant AEGIS, escala acesteia in portul Constanta ofera posibilitatea observarii unui sistem antiracheta asemanator, din multe puncte de vedere, celui care va fi instalat in Romania, la orizontul anului 2015. Momentul se inscrie, totodata, pe linia sprijinului constant, de substanta, acordat de SUA eforturilor partii romane de a face mai bine cunoscute si intelese motivele si substanta implicarii Romaniei in acest proiect strategic si reafirma soliditatea Parteneriatului Strategic dintre Romania si SUA si perspectivele de dezvoltare a acestuia. Cu prilejul participarii la ceremoniile dedicate escalei navei USS Monterey, seful diplomatiei romane a sustinut o conferinta de presa comuna, alaturi de ambasadorul SUA la Bucuresti. Seful diplomatiei romane a subliniat ca “relatia excelenta de parteneriat cu SUA ne permite sa dezvoltam politici regionale pe cel putin trei paliere: extinderea UE si NATO; difuzarea valorilor democratice in spatiul acoperit de Parteneriatul Estic; securitatea in ansamblul ei, inclusiv securitatea energetica in regiunea Marii Negre”. Escala navei USS Monterey in portul Constanta vine intr-o perioada de dezvoltari importante legate de participarea Romaniei la sistemul american de aparare antiracheta din Europa, la scurt timp dupa anuntul public al unitatii Deveselu ca locatie-gazda, in Romania, a sistemului american de aparare antiracheta si la doar o zi dupa parafarea la Washington (la 6 iunie 2011) a textului Acordului pentru amplasarea unor elemente ale sistemului american de aparare impotriva rachetelor balistice in Romania.

Scut naval

Cea mai costisitoare optiune de aparare americana antiracheta, care ar putea constitui “o capacitate de raspuns in caz de criza”, include mobilizarea unor nave in Marea Neagra, in apropiere de Romania, se arata intr-un studiu al Biroului pentru Buget al Congresului american (CBO), citat de agentia de presa KARADENIZ-PRESS. Discutiile publice asupra acestui proiect au fost reluate in mass-media americana, pe fondul crizei economice mondiale, care a condus la micsorarea bugetului fortelor militare americane. Reamintim ca o prima optiune propusa de Departamentul Apararii, ca parte a eforturilor de protejare a Statelor Unite si a aliatilor sai, consta in amplasarea permanenta a zece interceptoare terestre in zone din Polonia, un radar cu raze X in Cehia si un alt radar cu raze X intr-o zona ce urmeaza sa fie determinata, posibil in Azerbaidjan. Conform planurilor initiale, sistemul ar trebui sa fie finalizat si amplasat pana in 2013, aceasta optiune putand costa intre noua si 13 miliarde de dolari.

Optiune maritima

O alta varianta, considerata cea mai scumpa, care ar costa Statele Unite intre 18 si 22 de miliarde de dolari, se refera la o aparare maritima, prin utilizarea de nave din marina americana dotate cu sistem de aparare antiracheta Aegis, cuprinzand interceptoare de tip SM-3 Block IIA, care sunt preconizate sa intre in componenta flotei in jurul anului 2015. Aceste nave ar presupune mentinerea a doar trei baze, in nord-vestul Marii Negre, in apropiere de Romania, in nordul Marii Adriatice, aproape de tarmul Italiei, respectiv in Marea Baltica, la nord de Polonia, si ar fi sprijinite de radare mobile cu raze X in Azerbaidjan si Qatar.
CBO a selectat aceste locatii pentru a minimiza numarul de baze care ar fi necesar pentru a apara o arie europeana aproximativ egala cu cea acoperita de celelalte optiuni. Estimarea costului acestei variante se bazeaza pe supozitia ca acest sistem ar fi folosit ca o aparare permanenta, necesitand operatii continue si suficiente nave pentru a mentine cele trei baze pe termen nedefinit. Aceasta optiune ar putea de asemenea reprezenta o viitoare capacitate de raspuns in caz de criza, daca nici un sistem specializat de aparare antiracheta nu ar fi amplasat in Europa.

Share our work
Turcia si Vestul: indepartare sau disociere? (I)

Turcia si Vestul: indepartare sau disociere? (I)

Turcia, enigma geopolitica de la Marea Neagra

Turcia, enigma geopolitica de la Marea Neagra

Dupa 2000, politica externa a Turciei s-a schimbat si s-a nuantat considerabil. Comentariile pripite si epidermice vorbesc despre o indepartare evidenta de Occident. De Europa Occidentala, pentru ca perspectivele de integrare europeana ale statului eurasiatic de la Marea Neagra sunt tot mai problematice, iar de Statele Unite ca urmare a unor noi abordari de politica interna si externa ale Ankarei, care nu mai urmeaza ca aliat subaltern constiincios linia Washingtonului.

Relatiile turco-americane sunt mai complexe, in materie de politica externa, decat cele cu statele membre ale UE. Explicatia e simpla: 1. Ankara este principalul si cel mai puternic aliat politico-militar al Washingtonului in zona, prin NATO si 2. Statele Unite se confrunta cu mari sfidari si in acelasi timp au mari interese in zona. Opinia americana este divizata in ce priveste aprecierea noului curs de politica externa a Turciei, dar presedintele Obama a exprimat in mod clar pozitia oficiala a Administratiei: “Stiu ca sunt unii care vor sa puna in discutie viitorul Turciei… El nu este acolo unde Estul si Vestul asu pozitii divergente, ci acolo unde ele merg impreuna”. Comentatorii si oamenii poltici  din SUA trec insa peste aceasta atitudine transant formulata si evalueaza plusurile si minusurile noului demers international al Ankarei in functie de interesele americane. Toata lumea este de acord ca, in ultimul deceniu, Turcia a  produs un reviriment economic, pe care criza mondiala nu l-a putut afecta in mod sensinbil, cel putin in primul ei val. Dar in materie de agenda interna-externa a Ankarei, exegetii americani se fixeaza si se disputa intre ei pe trei teme principale: democratizarea, nationalismul si islamismul.

Democratizarea. Reactia mai supla, mai putin musculoasa, a regimului Erdogan fata de diversele forte sau personalitati turce aflate in opozitie cu regimul, ca si abolirea rolului preeminent al varfurilor militare in sfera politicului da, sau mai potrivit spus, ar trebui sa dea satisfactie Washingtonului. Dar initiativele din ultimii ani ale Ankarei in abordarea complexei problematici din Orientul Mijlociu, indeosebi relatiile cu Iranul sau Siria, conflictul israeliano-palestinian, relatiile bilaterale cu Israelul, sunt distincte de abordarile aliatului american, intrand uneori chiar in contradictie cu ele. Si totusi, Washingtonul oficial nu poate sa nu aprecieze potentialul de soft power al Turciei in vastul si greu gestionabilul areal geopolitic medio-oriental. Un potential care, dimpotriva, poate servi stabilitatii in zona iar prin aceasta ar fi de folos si intereselor americane. Armonizarea pozitiilor Washingtonului si Ankarei fata de statele din Magreb si zona Golfului antrenate in valul de schimbari ale primaverii arabe pune surdina interpretarilor pe marginea tipului de democratizare din Turcia si angajeaza dialogul turco-american pe calea pragmatismului.

Share our work
Axa Iran – al Qaida, denuntata de SUA

Axa Iran – al Qaida, denuntata de SUA

Republica Islamica Iran, acuzata de Statele Unite

Republica Islamica Iran, acuzata de Statele Unite

Statele Unite acuza, in premiera, Republica Islamica Iran, ca ar incerca sa formeze o alianta cu reteaua terorista al-Qaida pentru a permite acestei organizatii sa foloseasca teritoriul iranian pentru transferul fondurilor, armelor si combatantilor spre Pakistan si Afganistan, relateaza mass-media internationala. Departamentul american al Trezoreriei a prezentat rezultatele unei operatiuni care ar fi vizat o retea ce se ocupa cu transferul de fonduri provenind din Kuwait si Qatar, fiind depistati cel putin sase membri al-Qaida care ar fi organizat aceasta retea.
În acest context, Statele Unite au acuzat pentru prima data Iranul ca ajuta reteaua al-Qaida sa transfere fonduri, arme si combatanti pe teritoriul iranian. Actiunile Iranului ar avea loc in contextul in care Statele Unite au inceput retragerea trupelor din Irak si Afganistan, o acuzatie pe care regimul de la Teheran o respinge. „Iranienii permit folosirea teritoriului lor de aceasta retea”, acuza un oficial american de rang inalt.
La randul lor, oficiali de la misiunea iraniana la ONU din New York, citati de mass-media, au declarat ca acuzatiile Statelor Unite sunt „total lipsite de fundament”. „Republica Islamica Iran a fost ea insasi vizata de acte de terorism in urma carora sute de persoane si-au pierdut vietile”, a declarat Alireza Miryousefi, purtatoarea de cuvant a Misiunii iraniene la ONU.

Share our work