ANALIZĂ: R. Moldova și Rusia adâncesc criza pe axa Chișinău-Moscova

de Razvan Iorga | mart. 29, 2018 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, UE, Uncategorized @ro

Șeful diplomației de la Chișinău, Tudor Ulianovschi, împreună cu omologul său rus, Serghei Lavrov, la o întâlnire în marja Conferinței anuale penru Securitate de la Munchen, februarie 2018.

În ultimul an, relația dintre Chișinău și Moscova s-a dovedit mai degrabă una sinuoasă și plină de resentimente care nu se vor opri decât în cazul unui câștig al socialiștilor în toamna acestui an la alegerile parlamentare programate pentru finele lunii noiembrie.

Intrarea în zodia nefasta s-a produs în martie 2017. Deși existau și până atunci fricțiuni latente pe dimensiunea parcursul european al R. Moldova, cazul de spionaj în favoarea Rusiei a deputatului democrat Iurie Bolboceanu a pus pe jar relația dintre cele două capitale.

Procurorii l-au încătușat atunci pe acesta sub acuzațiile cum că ar fi furnizat informaţii cu caracter social, politic şi economic unor agenți sub acoperire care lucrau pentru serviciile secrete ruse, în schimbul unor sume mari de bani, în special în valută forte. Mai exact, pentru serviciul de informații al Armatei ruse – GRU – care îl racolase prin intermediul unui diplomat rus aflat la post în Chișinău.

Bolboceanu a fost reținut atunci de procurori în flagrant, în timp ce transmitea mai multe dosare unui asistent al ataşatului militar al Ambasadei Rusiei la Chişinău, pe numele său Alksandr Gurin.

Ulterior, la un an distanța, în martie 2018, Bolboceanu a fost condamnat la 14 ani de închisoare în primă instanță. Acest caz este cu atât mai special, Bolboceanu fiind primul înalt demnitar moldovean de la proclamarea independenței R. Moldova față de URSS care primește o astfel de pedeapsă pentru trădare de patrie şi spionaj în favoarea Rusiei.

Pe fondul acestui scandal, presa de la Chișinău scria în martie 2017 despre o întâlnire a premierului Filip cu ambasadorii UE, în care acesta s-a plâns despre faptul că Rusia hărțuiește demnitarii R. Moldova cu precădere pe liderul PD, Vladimir Plahotniuc, pentru care ar fi contactat Interpolul pentru a fi pus în urmărire generală.

Preludiul unui scandal de proporții

Reținerea lui Bolboceanu în martie 2017 a fost numai preludiu a ceea ce avea să vină. În mai 2017,

autoritățile R. Moldova au declarat drept persona non-grata cinci diplomați ruși, fără a face vreo precizare despre motivele care au stat la baza deciziei, dar a fost evident că această expulzare în masă survine pe fundalul „scandalului Bolboceanu”.

În astfel de cazuri, problema este legată de desfășurarea unor activități ce exced cadrul diplomatic sau sunt incompatibile cu această poziție. De asemenea, Rusia a precizat deja printr-o serie de înalți funcționari că Moscova pregătește o reacție în contrapartidă și de altfel a expulzați și ea cinci diplomați moldoveni.

Primul care a reacționat în favoarea Moscovei a fost chiar președintele prorus Igor Dodon care a condamnat acțiunea guvernului. De altfel, purtătorul de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov a declarat că îl așteaptă pe Dodon la un forum economic de la Sankt-Petersburg pentru a lămuri situația.

Însă Rusia știa foarte bine că Dodon nu are niciun fel de pârghie în această privința, scopul fiind doar să-l asmută pentru a ataca guvernarea de la Chișinău.

Ajuns în Rusia, Dodon a declarat că „de-a lungul istoriei de 25 de ani a relaţiilor dintre R.Moldova şi Rusia, nu ne-am mai aflat atât de aproape de prăpastie cum suntem acum”. „Acesta este rezultatul deciziilor iresponsabile ale Guvernului moldovean şi ale majorităţii parlamentare, luate nu în interesul cetăţenilor, ci aliniate intereselor geopolitice ale occidentalilor”, a declarat Igor Dodon pentru agenţia Tass.

După alte fricțiuni și atacuri declarative, la începutul lunii august 2017, autoritățile de la Chișinău l-au declarat persona non-grata pe vicepremierul rus Dmitri Rogozin, însărcitat de Kremlin pe relația cu Tiraspolul.

Atunci, Chișinăul l-a convocat la MAE pe ambasadorul rus Farit Muhametșin, căruia i s-a transmis indignarea legată de un interviu dat de vicepremierul rus Dmitri Rogozin postului de televiziune „Rossia 24”, în care acesta și-a permis să facă aprecieri defăimătoare la adresa Republicii Moldova și a cetățenilor săi.

Pe lângă cele declarate, mai ofensator a fost gestul pe Rogozin se pregătea să-l facă înainte de a fi declarat indizerabil pe teritoriul R. Moldova. Este vorba de dorința acestuia de a participa în regiunea separatistă transnistreană, la evenimentele dedicate împlinirii a 25 de ani de la inceputul misiunii de menținere a păcii pe Nistru.

Rogozin s-a lăudat într-o carte scrisă de el „Враг народа” (Dușmanul poporului – n.red.) că a luptat cu arma în mână împotriva moldovenilor de partea separatiștilor transnistreni în Războiul de pe Nistru din 1992.

Turbat de furie și ofensat, Rogozin a amenințat atât R. Moldova, cât și România, țară UE care nu i-a permis aterizat din cauza „listei negre” de sancțiuni pentru mai mulți cetățeni ruși după anexarea ilegală a Crimeei.

Mutarea în justiție a Moscovei

A urmat apoi condamnarea și darea în urmărire generală a lui Vladimir Plahotniuc de către tribunalul districtului Basmannii din Moscova sub acuzația că ar fi crearea unui grup criminal pentru asasinarea lui Renato Usatîi, un personaj cu legătură în lumea interlopă ruso-moldovenească și lider al „Partidului Nostru”.

Acesta a fugit în Rusia pe parcursul anului 2017, după ce a fost dat în urmărire de autoritățile moldovenești într-un caz în care este acuzat de încercarea de asasinare, la Londra, a bancherului rus Gherman Gorbunțov, cunoscut pentru afacerile de spălare a banilor negri rusești.

Cu toate acestea, Kommersant scrie că Interpol a refuzat deja Rusiei căutarea internațională a lui Plahotniuc, considerând că urmărirea penală are caracter politic. La rândul lor, autoritățile de la Chișinău au denunțat decizia tribunalului rusesc, calificând-o drept una politizată.

„Este clar că se continuă persecuția politică a lui Vlad Plahotniuc. Acesta este șantaj politic, care are loc într-un an electoral”, declara purtătorul de cuvânt al partidului, Vitalie Gămurari.

Lupta cu propagandiștii Kremlinului

A urmat apoi intrarea într-o nouă fază a disputei dintre Chișinău și Moscova. Este vorba despre obstrucționarea propagandei rusești. Cum peste 85% dintre moldoveni se informează de la televizor, mediul audio-video din R. Moldova este inundat de proprame rusești care, în marea lor majoritate, fac o propagandă mai fățișă sau mai subliminală contra Occidentului și a Ucrainei în particular.

Până în prezent, majoritatea covârșitoare a mass media din R. Moldova s-au menținut prin retransmiterea programelor de televiziune ale posturilor rusești, fapt ce inevitabil s-a răsfrânt asupra securității informaționale a R. Moldova lovită aproape natural de propaganda rusă.

Pe acest fond, guvernul democrat a profitat din plin de dorința Occidentului de a stăvili prezența rusească în spațiul informațional al R. Moldova și a recurs la așa numita „lege anti-propagandă”, care în fapt amenda Codul Audio-Vizualului din R. Moldova și nu mai permitea retransmiterea în Moldova a programelor rusești cu caracter analitic și informativ politico-militar.

Decizia a votată de Parlamentul de la Chișinău în decembrie 2017 și a intrat în vigoare în februarie 2018. Dar terenul a fost pregătit încă din vara lui 2017, de atunci de când jurnaliștilor ruși a început să le fie interzis accesul pe teritoriul R. Moldova.

Imediat după declararea lui Rogozin drept persona non-grata, nu puțin de 10 jurnaliști ruși, în marea lor majoritate, propagandiști ai Kremlinului au fost interziși în doar câteva luni. Motivele nu au fost clare din partea autorităților, mergând de la lipsa de documente până la nedeclararea motivelor reale ale vizitei. Cert este că, în special, jurnaliștii ruși au fost cei interziși la intrarea în R. Moldova.

Pe acest fond al interzicerii programelor UE și interdicția pentru jurnaliștii „de casă ai Kremlinului”, parlamentarii ruși au vociferat vehement la adresa măsurilor, argumentând că decizia Chișinăul vine să îngrădească dreptul de la informare a rusofonilor din Republica Moldova și că această măsură contravine libertăților acestora.

Pe 24 ianuarie 2018, pe acest fundal al „legii anti-propagandă”, Duma de Stat din Federația Rusă a aprobat o declarație privind neadmiterea discriminării mass-mediei rusești pe teritoriul Republicii Moldova.

Parlamentarii ruși au trecut declarația 424 de voturi în Duma de Stat.

În document se face apel către ONU, Consiliul Europei, OSCE ca aceste instituții să ia atitudine față de legea votată de parlamentarii moldoveni. De asemenea, aceștia i-au recomandat Guvernului rus să întreprindă un șir de măsuri care să asigure pe alte căi populația Moldovei accesul la emisiunile informative ale posturilor de televiziune din Federația Rusă.

Un material recent al Euronews facea referire la cum moldovenii, care vor să privească televiziunile rusești, au început să o facă cu ajutorul internetului direct pe televizoare care permit această conexiune.

Tentative eșuate de încăzire a relațiilor

După întâlnirea din 17 februarie 2018 a șefilor celor două diplomații ruse și moldovenești, Serghei Lavrov și Tudor Ulianovschi la Conferința pentru Securitate de la Munchen, se părea că relațiile dintre cele două capitale s-ar mai putea relaxa.

Anterior, în decembrie 2017, MAEIE de la Chișinău în rechemase de la postul din Moscova pe ambasadorul său, fostul socialist Andrei Neguță. Un liant al PSRM cu centrala Moscovei.

Potrivit comunicatului de presă al MAEIE de atunci, cei doi oficiali au efectuat un schimb de opinii pe marginea subiectelor de actualitate de pe agenda relațiilor bilaterale moldo-ruse, „accentuând necesitatea îmbunătățirii dialogului politic, în vederea identificării unor soluții reciproc avantajoase pentru avansarea cooperării în domenii prioritare”.

A urmat apoi, pe 20 martie vizita la Chișinău a vicelui lui Lavrov. Grigori Karasin a vorbit despre faptul că „relaţiile dintre Rusia şi Moldova s-ar fi dezvoltat anul trecut neuniform, debalansat şi asimetric. Asta, „în contrast cu întrevederile la nivel înalt, cooperarea în celelalte domenii bilaterale nu a corespuns potenţialului, inclusiv în sfera comercială şi economică”.

Karasin a refuzat să ia și întrebări din partea presei, dar a apreciat reîntoarcerea la postul de la Moscova a lui Neguță.

În fapt, Karasin s-a asigurat că vizita reprezentantului OSCE Fraco Frattini de pe 27-28 martie, se va lăsa măcar cu promisiuni de succese în rezolvarea diferendelor de pe agenda bilaterală Chișinău-Tiraspol pentru întâlnirea OSCE de la Roma din luna mai.

În schimb, Ulianovschi i-a adus aminte emisarului rus că Moldova dorește ca trupele de ocupație rusești din stânga Nistrului să plece acasă, așa cum Rusia singură s-a angajat la Summitul OSCE de la Istanbul din 1999 că le va retrage.

Solidaritate la „sancțiunile anti-rusești” în cazul Skripal

Ultimul episod al acestui an foarte dificil în relația Chișinău-Moscova se desfășoară chiar în aceste zile. R. Moldova a decis să se alăture inițiative euro-atlantice de expulzare a diplomaților ruși ca sancțiunile pentru presupusa implicare a serviciilor secrete rusesți în cazul otrăvirii unui fost ofițer de informații rus ce dezertase pentru Marea Britanie și otrăvirea mortală a acestuia și a ficei sale cu o substanță toxică.

Astfel, pe 27 martie, MAEIE de la Chișinău l-a convocat din nou pe ambasadorul rus la Chișinău, Farit Muhametșin, căruia i-a comunicat că trei diplomai ruși trebuie să părăsească Chișinăul, ca urmare a unei decizii de solidarizare a Chișinăului cu Occidentul.

Rusia a promis măsuri de retorsiune pentru fiecare dintre aceste țări, dar cu siguranță Moldova va avea loc special în această ecuație mai largă pe care o pregătește Rusia. Acest ultim episod este un semnal clar că până după alegerile parlamentare cel puțin nimic nu se va în bine în relația de pe axa Chișinău- Moscova.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu