ANALIZĂ: Mutarea Moscovei: Kremlinul resuscitează „proiectul Usatîi”

ANALIZĂ: Mutarea Moscovei: Kremlinul resuscitează „proiectul Usatîi”

Rusia încearcă să meargă pe mai multe piste înaintea alegerilor parlamentare din Republica Moldova, programate pentru luna noiembrie a acestui an. Miza este una extrem de mare: fie Chișinăul își continuă drumul european, cel mai probabil printr-un compromis ale forțelor pro-europene, fie la putere vor veni forțele proruse care vor curma această aspirație a Chișinăului.

Deși toată lumea se aștepta ca Moscova să meargă pe mâna „proiectului Dodon-PSRM”, Rusia a resuscitat recent pe tabla de șah și varianta pionul de sacrificiu, Renato Usatîi. Liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, se află în prezent la Moscova, fiind căutat de autoritățile de la Chișinău într-un dosar ce are legătură cu presupusa tentantivă a acestuia de a orchestra omorul bancherului rus Gherman Gorbunțov de către asasinul Vitalie Proca. Cel din urmă se află în prezent închis în România.

Jocurile sunt complexe, iar ecuațiile și mai complicate. Renato Usatîi a anunțat, luni seara, la postul de televiziune TV 8 că va renunța la mandatul de primar al orașului Bălți, al doilea ca mărime din Republica Moldova, în scopul de a fi organizate alegeri locale.

În această săptămână, eu Renato Usatîi, în calitate de primar al oraşului Bălţi îmi voi depune demisia”, a declarat acesta. Așadar, pe 20 mai ar urma să aibă loc alegeri pentru funcția de primar al orașului, iar Partidul Nostru, a declarat Usatîi, îl va arunca în luptă pe Nicolae Grigorişin, viceprimar și rudă cu acesta.

Mai mult, Usatîi a încercat să bage mortul în casa unei posibile înțelegeri între PD și PAS, susținând că liderul democraților Vlad Plahotniuc s-ar fi întâlnit cu lidera PAS, Maia Sandu. Mai mult, în spiritul retoricii Moscovei, întâlnirea ar fi fost facilitată de un oficial american.

Informația a fost imediat spulberată de către Maia Sandu care a reacționat.

Nu am ce discuta, nu m-am văzut și nu m-aș vedea cu Plahotniuc – asta le-am spus reprezentanților familiei social-democrate din Parlamentul European când mi-au propus o întâlnire cu PD-ul cu câteva luni în urmă. Usatîi nu este o sursă credibilă, este prost informat, prost intenționat și încearcă în mod jalnic să obțină un pic de atenție mediatică prin invenții”, a precizat ea.

Schema referendumurilor

Anterior „anunțului-bombă” făcut de Usatîi privind depunerea mandatului, consilierii municipali din oraşul Bălţi ai fracţiunii „Partidului Nostru” au votat pe 19 ianuarie, proiectul de decizie privind desfăşurarea referendumului de demitere a primarului Renato Usatîi.

Referendumurile nu mai sunt totuși punctul forte al forțelor proruse din R. Moldova. Suficiența lor a fost dovedită în toamna lui 2016, atunci când referendumul pentru demiterea primarului Chișinăului Dorin Chirtoacă a eșuat lamentabil din lipsa de cvorum.

Atunci, pe 19 noiembrie 2017, referendumul de destituire a primarului Dorin Chirtoacă a eşuat cu un scor rușinos de 17, 53% prezență la vot a celor înscriși pe listele eletorale. Pentru a trece, referendumul avea nevoie de majoritate, dar și o prezență minimă de 33% a cetățenilor Chișinăului cu drept de vot.

Toate forțele proeuropene au boicotat atunci referendumul, PD-ul fiind ultimul partid care a făcut acest lucru, cu doar câteva zile înainte.

Acest lucru a fost o lovitură vrea pentru Dodon și PSRM care se așteptau la un „non-combat” al democraților pe această chestiune. Numai că lucrurile nu s-au întâmplat așa, iar Dodon și PSRM au suferit atunci o lovitură puternică de imagine. A fost primul test electoral picat de PSRM, după victoria din alegerile prezidențiale.

PD a demonstrat atunci o poziție de „primus inter pares” în acest tandam tacit și și-a etalat mușchii. Mesajul subliminal a fost către Dodon, pe principiul „eu te-am făcut președinte, eu te omor”.

Acest lucru a dat de gândit Moscovei care a decis să schimbe strategia. Cu riscul de a mai pica și testul referendumului la Bălți, Rusia l-a scos în fața pe Usatîi cu această „demisie de onoare” pentru replierea forțelor și ca un test de eficiență într-un fief electoral de stânga. O probă importantă înaintea „marei finale” din toamna acestui an la parlamentare.

PSRM în derută

De toată această situație, cei mai bulversați par să fie Dodon și Partidul Socialiștilor care nu au comentat această decizie intempestivă a lui Usatîi. În realitate, acest lucru este mai mult decât un joc local pentru supremația în Bălți. Este o ecuație mai largă care demonstrează că Moscova nu mai vrea să meargă doar pe mâna lui Dodon&Co la alegerile parlamentare.

Ci va încerca resuscitarea Partidului Nostru care are încă ceva potențial în rândul votanților anti-sistem. În ciuda pozelor multiple cu Putin la Kremlin, Moscova nu a avut niciodată deplină încredere în Dodon și înțelegerile locale cu PD-ul. Fapt evidențiat cel mai bine la împărțirea „tortului” pe votul mixt, survenit în urma unui vot comun în Parlament al PD și PSRM.

Nici PSRM-ul nu a mai fost de acord cu acest sistem, după ce a văzut cum au fost trasate circumscripțiile electorale în R. Moldova, fapt ce nu mai este tocmai în graficul făcut anterior de PSRM. De altfel, fruntașii socialiști au și vociferat recent pe acest aspect.

Dodon a avut o serie de răzgândiri care au pus în garda și strategii de la Moscova. El a anunțat pe 2 octombrie, la emisiunea „Megafon” realizată de Iurie Roșca, „fixer”-ul politicilor media ale Rusiei la Chișinău, că ar putea cere ca alegerile în baza sistemului electoral mixt să se desfășoare din 2022, și nu din 2018, așa cum se înțelese inițial cu PD-ul. Cea mai mare supărare de atunci a PSRM-ului lui Dodon a fost că nu s-a reușit niciun compromis pentru introducerea a cât mai multe mandate pentru Transnistria.

PSRM-ul are ca strategie apropierea Transnistriei, unde votații sunt într-o majoritate covârșitoare de stânga și proruși, fapt ce ar garanta socialiștilor mai multe mandate în Parlament. Retorica patriotardă a lui Dodon privind reîntregirea țării are ca substrat de fapt o nouă formă de federalizare a R. Moldova prin reintroducerea în jocul electoral a celor aproape jumătate de milion de votanți din stânga Nistrului.

Un „plan Kozak” reșaparat care ar conveni de minune Moscovei și care ar da o greutate mult mai mare forțelor opozanțe integrării în UE. Acestea, de fapt, ar pune cruce pe parcursul european și ar arunca țara în haos, scindând și mai mult populația.

PSRM și-ar asigura o majoritate confortabilă, iar sistemul ar fi schimbat într-un prezidențial ce ar conferi lui Dodon statutul de „președinte pe viață” pe modelul liderul Belarusului, Alexandr Lukașenko.

Planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg

Toate aceste calcule însă devin din ce în ce mai nerealiste în tabara roșie a lui Dodon. Moscova a scos de la naftalină „planul B” și va încerca să resusciteze Partidul Nostru, cel puțin cât să poată trece pragul electoral de 6%.

Așa l-ar ține din scurt și pe Dodon și ar mai așeza pe harta electorală o forță politică anti-sistem care ar putea rupe și din electoratul PPDA-ului. Cu riscul de a canibaliza o bucată și din voturile PSRM-ului.

Interesant este că mutarea Moscovei vine și după ce unii deputați socialiști nu au exclus posibilitatea unei coaliții post-electorale cu PD. Deputatul socialist Vladimir Ţurcan nu a exclus ideea creării unei coaliţii „pro-Moldova” cu Partidul Democrat imediat după alegeri într-o emisiune la finele lunii ianuarie la TV8.

Pe de cealaltă parte, președintele de onoare al PD a vorbit și el cu jumătate de gură despre acest lucru.

Vom face coaliție. Toți care ajung în Parlament discută, caută soluții. Partidul Democrat va fi pilon de guvernare și va discuta cu toți cei se află în Parlament. Să nu uităm că în Parlament vor fi 50 de deputați independenți, aleși pe circumscripții, care chiar dacă vor veni din partea unor partide se vor așeza la negocieri și vor spune că noi trebuie să guvernăm țara”, a precizat Diacov la finalul lunii trecute, întrebat fiind dacă exclude o alianță cu socialiștii în cazul în care nu va fi posibilă o alianță cu Platforma DA și PAS.

Toate acest jocurile de glezne locale au determinat Moscova să ia taurul de coarne și să nu mai stea doar la mâna lui Dodon. Variante există, astfel că jocul este încă deschis oricărui rezultat.

PD va adopta o linie anti-rusă și mai puternică pentru a demonstra Vestului că poate duce acest stindard, în timp ce Rusia va juca pe „greșeala adversarului” și își va crea scenarii favorabile pentru a puncta pe alocuri, în încercarea găsirii unor breșe care să ducă spre knockout-ul politic al forțelor proeuropene.

România, pe linia războiului politic intern din R. Moldova

Pe această traiectorie a directelor date adversarilor săi politici de la Chișinău, Rusia va încerca să strecoare și câteva croșee României. Să nu uităm că precedentul scandal ce l-a avut ca protagonist pe Usatîi a fost dat cu manta, în această vară, prin intermediul pușcariașului Vitalie Proca, închis la București.

Și de această dată, Usatîi a acționat programatic și după „bomba” demisiei, a scos din sertare o serie de documente, a căror valabilitate nu poate fi probată, în care procurorii români cer statului american Delaware informații despre o presupusă schemă oneroasă în care ar fi implicat Plahotniuc.

Presa nu a acordat prea multă atenție pozelor cu presupune documente scoase de prin sertarele lui Usatîi.

Prin acestă mișcare Usatîi este pus să lovească atât în adversarul direct – Plahotniuc, cât și în justiția română, care se presupune că l-ar proteja pe acesta. Astfel, sunt țintiți doi iepuri dintr-o lovitură și rată o schemă de atac administrată gradual și eliberată treptat.

Poate cea mai importantă concluzie din recenta poveste cu reapariția agitatorului de meserie Renato Usatîi este că Moscova ăi dă un vot de neîncredere lui Dodon care nu mai deține frâiele relației exclusive cu Moscova.

Firul roșu” cu Kremlinul a fost înlocuit cu „legătura prin secretariat” și, cel mai probabil, Dodon nu va mai fi primit paroape lunar pe la toate sindrofiile de la Moscova. Asta ar trebui să le ocupe mintea strategilor din colțul „prezidentului” a cărui exclusivitate politică s-a tăiat mai repede proabil decât se aștepta. Încă o dată, Moscova nu crede în lacrimi!

Corespondența de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Concurs eseuri