INTERVIU// Șeful Direcției Operații din MApN de la București: „O Ucraina puternică și prietenoasă ar sprijini R. Moldova să se orienteze mai bine către Vest”

INTERVIU// Șeful Direcției Operații din MApN de la București: „O Ucraina puternică și prietenoasă ar sprijini R. Moldova să se orienteze mai bine către Vest”

Generalul Marian Botea (centru-stânga) în cadrul unei conferințe a German Marshall Fund, ce a avut loc pe 13 Decembrie 2018, la București.

Generalul Marian Botea, șeful Direcției Operații din cadrul Ministerului Apărării al României, a vorbit într-un interviu pentru  Balkan Insight, preluat de EvZ Moldova, despre cele mai mari amenințări hibride la adresa României și ce anume se face în această direcție de către responsabilii pe această zonă din România.

El a detaliat care sunt țințele propagandei ruse în România, dar și în regiune, și cum afectează Ucraina și Republica Moldova. Vă invităm să citiți interviul integral:

Care sunt cele mai importante amenințări hibride la adresa României?

Printre cele mai importante amenințări ar fi, în primul rând amenințările din zona cibernetică. Noi încercăm în acest moment să le asigurăm un răspuns, inclusiv prin înființarea acestui comandament de apărare cibernetică pe care noi îl facem la nivelul Ministerul Apărării.

Este important acum să integrăm eforturile tuturor instituțiilor care au responsabilități. Și ale SRI-ului și ale STS-ului pentru acest domeniu în așa fel încât să putem și contracara, pentru că, în definitiv, aceste amenințări trebuie contracarate.

Nu trebuie doar asigurat un răspuns pasiv, tehnic, de a izola efectele produse de un atac cibernetic. Acesta este unul dintre aspecte.

Al doilea aspect important este abordarea comprehensiv, acest răspuns interinstituțional pe care noi încercăm să-l dăm împreună cu celelalte instituții. Avem un centru militar național de comandă și avem un cadru legal în care noi funcționăm. Există ordonanța de urgență 1, care spune când se activează acest centru, începând de la starea de asediu și când își intră el în responsabilități.

Noi ne antrenăm pe acea secvență. În schimb, pe prima zonă de la starea de urgență, sunt celelalte instituții ale statului care au responsabilități. Aici mă uit spre Ministerul Administrațiilor și Internelor (MAI). Și dânșii au o structură interinstituțională unde noi (MapN) participăm. Acestea sunt în acord cu Constituția.

Legea supremă spune că, atunci când este vorba de amenințare internă, atunci vorbim de un răspuns al unor instituții dedicate care să facă acest răspuns.

Astfel, cu această abordare interinstituțională, respectând acest legal framework este tot la fel de interinstituțional și la nivelul dânșilor.

Ce se va întâmpla acum în viitor, din perspectiva mea, este inevitabil să ne ducem spre capabilități unice, să unificăm acest răspuns, să unificăm aceste răspunsuri foarte complexe pe care trebuie să le dăm.

Activitatea Rusiei pe rețelele de socializare legate de propagandă au sporit, iar noi ca țară democratică nu putem răspunde similar. Ce am putea să facem totuși în cazul acesta?

Noi putem să ne promovăm produsele cu care noi să contracarăm și să țintim audiența care este agresată de propaganda rusă.

Haideți să vă dau numai un exemplu. Propaganda rusă spune: „UE nu va adus nimic, sunteți în continuare săraci, marginalizați, nu sunteți primiți în spațiul Schengen, sunteți o națiune de mâna a doua, deci nu aveți niciun avantaj”.

Este foarte greu de contracarat o astfel de retorică. Asta nu o pot face eu, la nivel militar, cu instrumentele pe care le am. Asta ar trebui făcută în altă zonă, undeva mai sus. Aici, eu cred că lucrurile acestea ar trebui să treacă dincolo de diplomația publică și trebuie să se ducă undeva în zona guvernamentală.

Trebuie explicat foarte multe dincolo de înseamnă ambientul nostru politic național, orientat spre interior, trebuie să ne ridicăm un pic deasupra și să abordăm aceste audiențe simple ale propagandei. Este la fel de important.

Este doar un exemplu cu audiența simplă, dar sunt targetați și lideri. Ne uităm și la ce vulnerabilități au liderii și cum îi putem consilia pe ei să-și protejeze aceste vulnerabilități pe care ei le expun în momentul pe care ei le au atunci când ies în public.

Practic, vedem o schimbare și la nivel de lideri politici care preiau din retorica rusească într-un mod populist?

Ca militar, vă rog să-mi permiteți să nu abordez acest aspect pentru că trebuie să fiu obedient, „master-ului” meu politic. Eu mă uit la instrumentul meu militar și la atribuțiile pe care le am.

Credeți că o astfel de tendință, de preluare de către oameni politici a unor mesaje ce rezonează cu temele propapagandei ruse, este reală. Ar putea fi încadrată aceasta ca amenințare hibridă la adresa României?

Da, poate fi. Normal că este amenințare, dar repet nu este treaba instrumentului militar să contracareze această amenințare, sunt alte instrumente la nivel național care se ocupa de acest lucru. Pentru că cu asta se ocupă, s-a întâmplat în cele mai democratice state. Ne uităm la cum a influențat alegerile în SUA, în Franța, peste tot sunt dovezi ale implicării propagandei ruse pe rețelele de socializare, și nu numai, pentru a influența într-un fel sau altul în favoarea lor alegerea unui anumit candidat.

Republica Moldova poate fi o poartă de intrare mai facilă pentru intrarea propagandei ruse în România. Cum vedeți R. Moldova și media de acolo, dominată de presa de limba rusă, că ar afecta România într-un fel sau altul?

Situația din R. Moldova este extrem de complicată, din cauza faptului că există o eterogenitate acolo. Jumătate din moldoveni lucrează în Rusia și repatriază banii de acolo, și atunci este normal să existe o orientare către Est, iar cealaltă lucrează în Europa și România și atunci influența este alta.

Acasă, în R. Moldova, aceste două curente se întâlnesc și probabil ale loc o luptă care se reflectă și la nivel politic în evoluțiile care sunt acolo și la nivel politic, acolo unde sunt tensiuni la nivel politic între președinte și guvern, suspendarea deasă a președintelui, atunci când au de promovat o chestiune legală.

Sunt tot felul de tensiuni acolo. Moldova este extrem de importantă pentru noi. Din păcate, apropierea de Moldova poate fi făcută doar în cadrul organizațiilor internaționale din care suntem și noi parte și asta trebuie să facem.

Cheia problemei este la Ucraina. Pentru că Ucraina puternică și orientată spre Vest este pentru România din punct de vedere securitar este mana cerească.

O Ucraina puternică și prietenoasă ar sprijini R. Moldova să se orienteze mai bine către Vest. Din punct de vedere securitar, ar fi „the first responder” (primul factor de respuns -n.r.) la tot ce înseamnă amenințarea rusă către zona de est a Europei.

Din ce înțeleg eu, Estul Ucrainei și Crimeea sunt jucate. Ele se mai pot discuta doar la nivel politic. Ori este foarte puțin probabil ca ele să mai revină (la Ucraina –n.r.). Rușii consolidează aceste poziții acolo acum. Tot ce intenționează ei acuma este să facă „shaping”(contureze și să consolideze prezența lor militară acolo -n.r). Să facă legătura între Est, pe uscat și să ia cele două porturi Sevastopol și Mariupol. Ele sunt foarte importante pentru ceea ce înseamnă extracțiile de zăcăminte din estul Ucrainei.

De exemplu, la Iași, se pot prinde frecvențele Radio Sputnik, un bastion al propagandei ruse în R. Moldova, dar și în zona de est a României. Pot interveni instituțiile statului român în acest sens?

Nu, aici este vorba despre controlul frecvențelor, pentru că contracararea unor frecvente este un act de agresiune. Noi nu putem să facem așa ceva. Este o agresiune informațională (din partea Sputnik –n.r.) și atunci trebuie contracarată și menținuți aceeași termeni și demontată strategia lor de influențare.

Strategia Rusiei este să își promoveze obiectivele strategice la scară globală. Ei asta vor devină – un „independent global power” (putere la nivel global -n.r.). Am avut ocazia să particip la unul din cursurile de la NATO Defence College de la Roma și să discutăm cu Dmitri Suștov, șeful Studiilor Strategice din Rusia și unul dintre oamenii din cercul apropiat al lui Vladimir Putin.

Acesta a spus foarte clar care sunt aceste obiective ale lor pe care și eu le-am scos în evidență. Le-a recunoscut cu o non-șalanță fabuloasă. Că toată lumea influențează zona de interes strategic, toată lumea face „shaping”, toată lumea a încălcat drepturile internaționale și de aceea o fac și ei (rușii –n.r.).

Au dat exemple și de pe vremea Războiul Rece cu canalul Panama și altele. Acesta este modul lor de abordare. Ceea ce au făcut în Ucraina, nu este potrivit pentru România.

Scenariul va fi unul croit pentru noi din punct de vedere politic, economic, informațional pentru a ne atrage în sfera lor de influență, să ne influențeze decizia strategică, folosind toate instrumentele pe care le au la îndemână, sau să creeze un conflict înghețat.

Nu poți să creezi acest conflict înghețat. Poate ar fi putut dacă eram împreună cu Moldova la începutul anilor 1990. Atunci ar fi fost o oportunitate pentru ei să facă „shaping” cu noi, așa cum au făcut cu și ceilalți din alte state.

Ați observat vreun trend de la anexarea Crimeei și până în prezent de sporire a amenințărilor hibride din partea Rusiei asupra României?

Nu pot să spun că este o agresiune la adresa României. Este un răspuns la tot ce înseamnă modalitatea de a aborda descurajarea atât la nivel național, cât și la nivel apropiat.

Așa cum spuneam, în momentul în care Gruparea Permanentă Navală a NATO, sau o altă grupare vine în Marea Mediterană, sau nave militare care intră în Marea Neagră în concordanță cu Tratatul de la Montreux numai pentru 21 de zile, vin și execută activități militare în apele internaționale atunci când ne antrenăm, acestea sunt preluate de la la intrarea în strâmtori, monitorizate tot timpul și agresate la modul că rușii demonstrează capacitatea de luptă.

Marea Neagră este survolată tot timpul de aviația rusă. Ei fac antrenament cu aviația strategică. Nu trec [de frontierele aeriene]. Și atunci este ridicată (din România –n.r.) poliția aeriană și însoțiți până ce ies din spațiul aerian național.

Asta se întâmplă și cu „enhanced air policing” (misiunea de poliție aeriană asigurată de NATO -n.r.) din Canada.

Ultimul incident din Marea Azov va determina o dinamică pe mai departe și în Marea Neagră?

Nu, este o problemă ce ține de securitatea Crimeii și eu așa o văd, după cum Crimeea este legată ombilical de ceea ce întâmplă în Estul Mediteranei și în Orientul Mijlociu cu prezența rusă în regiune.

Este un joc extrem de coerent pe care Rusia îl practică. Atât în plan diplomatic, cât și militar, în special cu ultimul. Instrumente economice nu au, sau mai bine spus este aservit instrumentul militar și așa încearcă ei să-și promoveze obiectivele strategice.

Share our work
Cifre concludente: cum s-a intensificat propaganda rusă în online-ul din R. Moldova

Cifre concludente: cum s-a intensificat propaganda rusă în online-ul din R. Moldova

Republica Moldova a devenit o țintă predilectă a propagandei rusești care s-a intensificat în ultimii trei ani, dar cu precădere în 2017. La începutul acestui an, Parlamentul a dat o lege prin care interzice retransmiterea posturilor rusești de televiziune în R. Moldova, ca masură anti-propagandă.

Potrivit unui studiu al Institutului pentru Politici i Reforme Europene (IPRE), cifrele vorbesc de la sine pentru cele mari influente portaluri de limbă rusă care activează în R. Moldova – Sputnik, Komsomolskaia Pravda și Vedemosti.

În cadrul cercetării au fost analizate trei subiecte centrale care au fost: Războiul din Siria, Implicarea Federației Ruse în procesele electorale din alte țări, problema energetică și interesele Federației Ruse.

Astfel, pe primul subiect portalul sputnik.md a publicat cele mai multe articole – 220, despre implicare în alegeri și atacurile cibernetice s-au publicat 23 articole, iar despre interesele Federației Ruse și livrările de gaze – 65. Ziarul și portalul kp.md a publicat pe subiectul conflictului din Siria 141 articole, pe cel al alegerilor – 38 și pe cel energetic – 52. De asemenea, vedomosti.md a publicat 62 de articole pe subiectul sirian, 13 pe cel al alegerilor și 38 pe cel energetic.

„În materialele publicate de mass-media care promovează interesele Federației Ruse în Republica Moldova sunt transmise sistematic și promovate intens mesaje anti-americane, anti-europene și anti-occidentale. Aceasta se face cu scopul de a influența atitudinile și convingerile cetățenilor moldoveni, încercând să promoveze ideea că doar Federația Rusă este capabilă să rezolve cele mai mari probleme din întreaga lume. Aceste mesaje au un caracter propagandistic pronunțat, iar tehnicile de manipulare folosite sunt cele mai diverse”, este de părere jurnalistul DW Simion Ciochină, cel care a este de altfel și autorul studiului.

În zodia manipulării

Totodată, pe parcursul ultimilor trei ani, portalul sputnik.md a publicat în 2015 – 63 de articole cu tentă propagandistică, în 2016 – 106, iar în 2017 – 139. La rândul său, kp.md a scris în 2015 – 69 de materiale pro-Rusia, în 2016 – 72, iar în 2017 – 90.

O altă caracteristică specifică este că majoritatea articolelor publicate în mass-media analizată nu sunt semnate de autori. Primul loc la numărul de articole publicate de autori anonimi îl deține portalul sputnik.md, care a distribuit doar 12 articole semnate de autori și 296 de anonimi, precizează sursa citată.

Experții IPRE au venit cu o serie de sugestii la adresa autorităților pentru a stopa acest fenomen care capată amploare și care este specific războiului informațional purtat de Rusia în regiune.

Printre măsurile propuse pe care autorii le enumeră se află: stabilirea unui mecanism de monitorizare, identificare și sancționare a surselor media on-line care promovează conținut mediatic cu vădită tentă propagandistică, promovarea transparenței proprietarilor și surselor de finanțare a surselor media on-line. De asemenea, dezvoltarea campaniilor de deconspirare a surselor mass-media care promovează dezinformarea.

R. Moldova se confruntă nu numai cu propaganda externă, ci și cu cea internă afiliată partidelor politice de la putere și din opoziție care dezinformează și manipulează constant. De asemenea, poziția dominantă a trustului afiliat Partidului Democrat (PD) și dezvoltarea unui alt trust emergent tributar celui mai important partid politic pro-rusesc din R. Moldova – PSRM-  fac ca peisajul să fie dominat media să fie dominat de cele două, în condițiile în care 85% dintre moldoveni se informează de la televizor.

Share our work
Reportaj: Muzeul din Trasnsnistria care ține în viață miturile propagandei sovietice

Reportaj: Muzeul din Trasnsnistria care ține în viață miturile propagandei sovietice

„Suntem împotriva de a deveni români. Orașul Bender!”

Un muzeu din regiunea separatistă transnistreană transnistreană, dedicat Războiului de pe Nistru 1992, arată că propaganda în stil sovietic încă mai menține Transnistria în sfera sa.

Orașul Tighina, denumit Bender de către transnistreni, a fost unul dintre câmpurile de luptă principale din vara fierbinte din 1992, când, între 19 și 22 iunie, armata moldovenească a luptat împotriva unei armate comune de separatiști transnistreni, cazaci, mercenari și armata rusă, care era desfășurată în regiune din rămășiele fostei armate sovietice a 14-a, se arată într-un reportaj al portalului de limbă engleză Balkan Insight, preluat de EvZ Moldova.

La scurt timp începedrea ostilităților, datorită superiorității militare a Rusiei, moldovenii au fost învinși rapid.

În stilul propagandei sovietice, transnistrienii au construit un muzeu în Tighina, denumit Muzeul Memorial al Tragediei din Bender, care ilustrează și reamintește lupta pentru independență a Transnistriei.

„Suntem împotriva a deveni români. Orașul Bender! „, stă scris la intrare, pe măsură ce înaintezi în sala principală a muzeului.

Sloganul face trimitere la propaganda acelor zile, atunci când separaiștii declarau că vor lupta împotriva așa-numitelor tentative ale României de a se reuni cu Moldova.

Pe 2 septembrie, regiunea separatistă sărbătorește 26 de ani de așa-zisa independență și sfârșitul războiului din Nistru în 1992.

Războiul a durat aproximativ patru luni. A început pe 2 martie 1992, când președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a autorizat un atac militar asupra structurilor separatiste de pe malul stâng al Nistrului, care atacaseră anterior posturile de poliție din Moldova.

Ostilitățile s-au încheiat la 21 iulie 1992, când Moldova și Rusia au semnat o convenție privind principiile soluționării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană și în Moldova.

Acum, micul muzeu, organizat într-un subsol mic al unei clădiri vechi, de aproximativ 100 de metri pătrați, în vechea parte a Tighinei, adopostește așa-numita memorie colectivă care constituie fundamentele „statului”.

Muzeul a fost deschis pe 1 septembrie 1997, iar expoziția sa este prezentată ca fiind „punct de vedere istoric precis”. Muzeului a fost apreciat ca fiin de clasa întâi încă de la deschidere, conform standardelor transnistrene.

Muzeul are două camere. Una este plină de imagini, ziare, slogane, documente, arme, uniforme și accesorii, toate puse împreună în cutii de sticlă de-a lungul pereților. Toate spun versiunea transnistreană a Războiului de pe Nistru din 1992.

A doua cameră este rezervată memoriei luptătorilor căzuți, cu sute de fotografii ale victimelor și, alături de ele, un bust al generalului rus Aleksandr Lebed, comandantul-șef al Armatei a 14-a.

A fost numit în iunie 1992 pentru a conduce armata rusă în Transnistria, după ce zbrobise cu puțin timp înainte mai multe mișcări naționale din Caucaz, mai ales în Georgia.

„Am luptat împotriva unei eventuale anexări românești”, spune ghidul nostru de 60 de ani, doamna Galina.

De astfel, România a fost prima țară care a recunoscut independența Moldovei după 27 august 1991.

Cu toate acestea, în realitate, președintele României, Ion Iliescu, a respins planurile de reunificare cu Moldova, pentru a nu deranja Moscova. Cu toate că nici evenimentele Revoluției din România din 1989 nu au fost încă elucidate, există dar multe dovezi că Iliescu ar fi fost sprijinit să ajungă la putere personaje și cercuri din România aproapiate Kremlinului.

Mituri și legende

Deși statisticile militare dovedesc o supremație covârșitoare a părții pro-ruse în conflict, în ceea ce privește tancurile, vehiculele blindate, munițiile și bărbații, muzeul menține în viață mitul soldaților slab echipați, care luptau în cea mai mare parte doar cu curaj și abilități extraordinare de supraviețuire.

Resusticând mitul renumitului lunetist rus și erou al Uniunii Sovietice, Vasile Grigorievici Zaițev, care ar fi ucis aproximativ 32 de soldați germani doar cu o pușcă simplă, iar la bătălia de la Stalingrad, încă 225 cu pușcă cu lunetă, Transnistria are și ea proprii eroi.

Zaițev a devinit cunoscut pe plan mondial după ce povestea lui a fost transpusă în film hollywoodian „Enemy at the Gates”, personajul fiind interpretat de către Jude Law.

„Au fost sute de morți pe partea noastră. Nu am avut prea multe arme, dar am luptat curajos în acele zile „, ne explică ghidul.

Pentru a-și susține afirmațiile, ne prezintă poze ale unei arme lucrate manual, despre care spune că a fost folosită în război, împreună cu o imagine a unui tânăr în vârsta de 20 de ani și a unor soldați în fața unui vehicul blindat rusesc.

„Cetățenii români au fost, de asemenea, de partea noastră și s-au luptat în acest război”, adaugă Galina, prezentând o copie a unei cărți de identitate românești, de la un bărbat născut în Cluj, în Transilvania.

„Și mulți moldoveni au făcut, de asemenea”, continuă ea.

În recensământul din 1989, 40% dintre cei care locuiau în Transnistria erau moldoveni, 28,3% erau ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari.

Dar aproape o jumătate de secol, în perioada sovietică, între anii 1944-1991, rușii etnici din Moldova – ca în majoritatea republicilor sovietice – aveau o poziție privilegiată.

Cea mai mare parte a industriei moldovenești a fost concentrată în Transnistria. Aproape toate fabricile mari erau localizate pe malul stâng al râului Nistru.

Suntem transnistreni!”

Intrând în a doua cameră a muzeului, denumită „Sala Memoriei și Durerii”, o statuie de bronz a generalului Lebed tronează încăperea cu poze au sute de bărbați morți în război.

Un alt mesaj patriotic și propagandistic îi întâmpină pe vizitatori.

„Suntem transnistreni! Nu putem fi lipsiți de istoria, numele, limba maternă, cultura națională. Republica Moldovenească Transnistreană este garant!”, se menționează în sloganul mare de pe perete, prezentat împreună cu simbolurile sovietice al secerei și ciocanului, ce se regăsesc de altfel și stema steagului transnistrean.

Lângă statuia lui Lebed atârnă un decret prezidențial din 30 august 1995, semnat de primul președinte separatist al regiunii separatiste, Igor Smirnov.

Decretul laudă curajul și eroismul soldaților transnistreni în războiul purtat în Tighina, iar lângă document stă expusă o medalie de tip sovietic.

Văzută ca pe o bază operațională avansată a intereselor ruse în pentru Moldova și Ucraina, regiunea separatistă a avut mereu o istorie turbulentă de la crearea sa din timpurile sovietice în 1924.

La înființarea sa, în 1924, conducătorii bolșevici ruși au imaginat-o ca un cap de pod pentru extinderea revoluției rusești în Balcani.

După cel de-al doilea război mondial, Moldova – până atunci o parte a României – și Transnistria au fost integrate în RepublicaSovietică Socialistă Moldovenească.

Dar cea mai agitată perioadă a urmat căderii URSS, începând cu 1989 și a mișcării de independență din Moldova, până la războiul de separare din 1992.

Astăzi, Transnistria rămâne un clasic „conflict înghețat”, soldații ruși fiind încă prezenți pe teritoriul Moldovei – un avanpost al influenței Rusiei asupra Moldovei și regiunii Odessa din Ucraina.

Reportaj realizat de Mădălin Necșuțu pentru Balkan Insight

Share our work
Analiză: Ucraina și R. Moldova au mutat tare în „războiul nevăzut” contra Rusiei în 2017

Analiză: Ucraina și R. Moldova au mutat tare în „războiul nevăzut” contra Rusiei în 2017

Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip (stânga) și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko

Relațiile Ucrainei și R. Moldova cu Rusia merg spre o acutizare din ce în mai pronunțată. Câteva inițiative legislative au țintit să blocheze Moscova pe mai multe paliere și să îi diminueze influența. În Ucraina, dar și R. Moldova s-a mers multidirecțional și câteva aspecte se pot evidența. Unul dintre cel mai important este cel economic. Ucraina a reușit aproape în totalitate să își curețe sistemul bancar de bănci rusești. Pe rând, acestea au început să-și vândă acțiunile și activele dintr-o Ucraina tot mai ostilă acestor companii, cu precădere în 2017.

La rândul său, Chișinăul începe să facă același lucru. Sigur, cumva forțat de Occident și creditorii internaționali, guvernul s-a dat în sfârșit din calea achiziționarea băncii Victoria Bank, una dintre cele mai controversate ca și aparație și funcționare de-a lungul anilor. Acționariatul majoritar a fost preluat de către Banca Transilvania și BERD.

Cele două au achiționat la finele lui 2017 pachetul majoritar de 66% din totalul acțiunilor. Se așteaptă ca și pachetul minoritar să fie achiționat tot de acest tandem. Mișcarea este una strategică de a face infuzii de bune practici de tip europene într-o sistem bancar bolnav cronic al R. Moldova din care în anii trecuți a fost celebrul „miliard de dolari” sub privirea și complicitatea autoritățile transpartinice.

Mai mult, BERD nu a confirmat, dar nici nu a confirmat recent, după venirea reprezentanților săi la Chișinău, că ar fi interesate de achiționarea primelor două bănci din Moldova – Agroindbank și Moldinconbank.

Nu în ultimul rând, chiar dacă mai conturat pentru Chisinau decat pentru Kiev, interesul cautarii resurselor energetice alternative a intrat pe ultima suta de metri.

La finalul acestui an, Republica Moldova ar fi deja conectat la sistemul european energetic prin intermediul gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău. La fel se poate întâmpla și cu electricitatea ce ar urma să vină prin legarea la liniile de înaltă tensiune din România.

Acest lucru ar ținti două chestiuni importante: ar oferi Chisinaului o noua sursa energetica si o mult mai mare marja de negociere a contractului de livrare a gazelor cu Rusia ce expira in 2019.

În ceea ce privește energia electrica, acest lucru ar avantaja din nou Chisinaul care se aprovizioneaza cu curent electric din stanga Nistrului de la centrala de la Cuciurgan si menține astfel funcțională economia entității separatiste cu capitala la Tiraspol.

De asemenea, deschiderea unor noi puncte de control comun la frontieră între Republica Moldova și Ucraina a determinat reacții puternice din partea Moscovei și Tiraspolului care au acuzat o „sugrumare” economică premidată a regiunii.

Dimensiunea mediatică

Ucraina lucrează deja de ani buni de zile la combaterea propagandei rusești și de închiderea supapei de transmisie și funcționare a media rusești de pe teritoriul său. Și din punct de vedere legislativ decidenții de la Kiev au lucrat în acest sens, iar Ucraina a reușit în măsură rezonabilă să aibă rezultate palpabile în acest sens.

Pe de altă parte, Republica Moldova este oarecum mai nouă în acest domeniu. Politicienii de la guvernare din Chisinau au fost constransi de o serie de factori sa acest pas. Cel mai important a fost cel al alegerilor, astfel că patronatul fortelor proeuropene a fost mai mult presat decât determinat să se alăture acestei lupte anti-propagandă. Aceștia au achiesat în plin an electoral decisiv și mai ales la presiunea Washingtonului. De altfel singurul buton care funcționează de facto la Chișinău.

Retransmiterea posturilor rusești principale se face și prin intermediul omologelor lor de la Chișinău, așadar s-a făcut o amputare din zona economică pentru un câștig politic al PD-ului care controlează direct sau prin interpuși aceste televiziuni.

În data de 22 decembrie 2017, Parlamentul menținut votul asupra Legii nr.257, numită și „legea anti-propagandă”, remisă spre reexaminare de președintele prorus Igor Dodon. În cele din urmă, cu toată opoziția sa, Dodon a fost din nou suspendat, astfel că Parlamentul a putut merge și mai departe cu această lege care în fapt interzice retransmiterea programelor rusești cu caracter politico-militar în Republica Moldova.

Din 12 februarie, legea anti-propagandă și-a intrat pe deplin în rol, iar autoritățile par că vor ca aceasta să fie și aplicată. O serie de amenzi au curs în rândul instituțiilor media care nu s-au conformat. Acest lucru a reușit să stârnească și amenințări cu nesupunerea civică în fieful prorusesc de la Comrat din UTA Găgăuzia.

Cu toate acestea, asta nu înseamnă că R. Moldova fi ferită de propagandă, acolo unde cea politică internă se va ascuți odată cu aproapiere alegerilor parlamentare din toamnă.

De asemenea, în ultimele șase luni, Republica Moldova a interzis accesul pe teritoriul său a mai multor jurnaliști ruși de la posturile subordonate editorial Kremlinului. Unii dintre ei au desfășurat acitivități de propagandă și defăimare în Ucraina, țară de o teritoriul căreia au fost expulzați sau au primit interdicții.

Rusia a calificat aceste acțiuni conjugate la Chișinău drept „rusofobie”, precizând că acestea lovesc în interesele minorității ruse din aceste țări. Mai mult, Duma de Stat a adoptat diverse declarații pe acest subiect ce ulterior au fost transmise ca plângeri către instituțiile europene de apărare a drepturilor omului și a valorilor democratice.

Dimensiunea militară

În aceasta zonă, lucrurile se precipită. Miza securitară este mult mai mare, iar Rusia nu va renunța la influența sa atât de ușor.

Cu toate acestea, Ucraina a făcut pași importanți în 2017 pentru a putea achiziționa sau primi armament letal cu care să se apere de separatiștii ruși susținuți de Moscova.

Mai mult, președintele de la Kiev Petro Poroșenko a promulgat chiar astăzi, 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”. Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.

„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko, care a semnat documentul, relatează Tass. Procedura a fost difuzată în direct de către posturile de televiziune din Ucraina.

De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.

Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.

Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă. Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.

Se ascut cuțitele

Totuși, noua lege nu numește ostilitățile din Donbas un război împotriva Rusiei. În schimb, documentul se referă în mod repetat la „luarea de măsuri pentru asigurarea securității și apărării naționale și respingerea și descurajarea agresiunii armate a Federației Ruse în Donetsk și în regiunile Luhansk”.

Mai mult de atât, noua lege sporește prerogativele președintelui Petro Poroșenko. Astfel, șeful statului ucrainean va putea să stabilească granițele teritoriilor ocupate, termenii exacți ai operațiunilor militare și să definească limitele unei „zone sigure” adiacentă zonei de operațiuni militare.

Astfel, președintele va avea dreptul să folosească forțele armate, inclusiv pentru eliberarea teritoriilor din estul țării, fără aprobarea Parlamentului.

De asemenea, Ucraina se înarma la vară cu rachete de tip Javelin sunt o generație avansată de armament portabil de generația a treia și este cunoscută pentru orientarea automată a țintei în infraroșu, care îi eliberează pe operatorul său de necesitatea de a ghida în mod activ un proiectil într-o țintă printr-o rază laser sau un fir după împușcare.

Focosul rachetelor Javelin este capabil să distrugă tancurile moderne atacându-le de deasupra și poate fi folosit și pentru a distruge fortificațiile inamice. În acest context, pe 21 decembrie 2017, președintele american Donald Trump a semnat, de asemenea, un proiect de lege privind creditele de apărare din SUA pentru anul fiscal 2018, care alocă în special pachetului de ajutor militar de 350 milioane de dolari american pentru Ucraina.

Antrenamente reluate cu NATO

Cele circa 200 de exerciții militare efectuate în 2017 de către militari ruși și cei separatiști subordonați Tiraspolui au pus seriore probleme la Chișinău.

În paralel, pe aproape tot parcursul anului 2017, președintele prorus Igor Dodon a blocat antrenarea Armatei naționale a R. Moldova. Acest lucru a dus evident la perimarea capacităților de luptă a militarilor moldoveni.

După ieșirea din această situație și prima suspendare a lui Dodon, la Ministerul Apărării de la Chișinău a ajuns în toamna lui 2017 Eugen Sturza, un politician tânăr cu viziune apropiate de UE și NATO. Astfel, una dintre primele sale măsuri au fost să reia participarea militarilor moldoveni la exercițiile internaționale.

Cu puțin înainte de venire lui Sturza la minister, premierul Pavel Filip a insistat și militarii moldoveni au participat în Ucraina la exercițiul internațional denumit „Rapid Trident 2017” din septembrie 2017.

Ceva mai recent, un contigent de 60 de militari moldoveni au participat și la exercițiul „Platinium Eagle” ce s-a desfășurat între 11 și 17 februarie la Centrul de Instruire Babadag din România. Astfel, militarii moldoveni au reluat exercițiile de interoperabilitate făcute după standardele NATO.

Nu un ultimul rând, România și R. Moldova au convenit, după vizita ministrului român al Apărării Mihai Fifor, crearea unui batalion comun format din militarii de pe ambele maluri ale Prutului.

Aceste dimensiuni economică, mediatică și militară vin să completeze un tablou de închidere și respingere a influenței ruse din aceste țări. Totuși, legăturile de afaceri de zeci de ani și interesele politice fluctuante suprapuse pe veșnica corupție și mimare a reformelor de ochii Occidentului fac ca aceste măsuri să nu își urmărească potențialul real atât la Chisișinău, cât și la Kiev.

Trendul de aplicare a acestei strategii se va intensifica și pe parcursul anului electoral 2018 la Chișinău și 2019 la Kiev, acolo unde loc atât alegeri prezidențiale, cât și parlamentare.

Corespodență de la Chișinău pentru Karadeniz Press, Mădălin Necșuțu

Share our work
SUA au lansat un nou site împotriva propagandei rusești în România

SUA au lansat un nou site împotriva propagandei rusești în România

 

SUA au lansat miercuri un nou site pentru monitorizarea propagandei și dezinformării promovate de Rusia pe Twitter, ca parte a unui efort neguvernamental de a diminua abilitatea Moscovei de a se amesteca în viitoarele alegeri din SUA și Europa.

Site-ul ‘Hamilton 68’ (http://dashboard.securingdemocracy.org/) a fost creat de cercetători care lucrează cu Alianța pentru Apărarea Democrației, un proiect bipartizan și transatlantic stabilit luna trecută pentru a contracara campaniile de dezinformare duse de Rusia.

Susținut de German Marshall Fund, site-ul prezintă o analiză ‘aproape în timp real’ a mesajelor în limba engleză dintr-un grup de 600 de conturi de Twitter pe care analiștii le-au identificat ca utilizatori care răspândesc propagandă rusească.

Site-ul a fost lansat într-o perioadă în care administrația Trump a manifestat reținere în a reacționa cu privire la atacuri cibernetice ale Rusiei în cursul investigațiilor în desfășurare privind implicarea Moscovei în campania pentru alegerile din 2016.

Oficiali ai serviciilor de informații americane și congresmeni au avertizat că Rusia va încerca să se implice în alegerile pentru Congres din 2018 și în alegerile prezidențiale din 2020.

Frână pentru Russia Today și Sputnik

Între conturile de Twitter selectate de către noul site se află acelea implicate în mod public în campanii de dezinformare duse de media de propagandă rusești, ca Russia Today și Sputnik, și utilizatori care distribuie informații ce promovează guvernul rus. „Nu spunem neapărat că toată lumea din această listă este plătită de Kremlin’, a afirmat J.M. Berger, de la German Marshall Fund, adăugând că grupul are certitudinea că respectivele conturi răspândesc dezinformare rusă.

Potrivit serviciilor de informare americane, Rusia a efectuat o operațiune de amploare pentru a o discredita pe candidata democrată Hillary Clinton și a-l ajuta pe republicanul Donald Trump să câștige alegerile prezidențiale din 2016. Rusia a negat acuzațiile, iar Trump a aprobat sau a contestat în mod inconsecvent evaluarea propriilor servicii de informații.

Grupul de cercetare analizează modalități de a efectua analize similare pentru alte platforme de socializare, între care Facebook, Alphabet (a YouTube) și Reddit, dar aceste proiecte sunt mai dificil de realizat deoarece nu sunt disponibile suficiente date, a explicat Berger. Rețeaua de socializare Twitter a anunțat că nu este implicată în proiect.

Numele site-ului provine de la Federalist Paper 68, elaborat de părintele fondator al Partidului Federalist din SUA, Alexander Hamilton, în 1788 ca parte a unei serii de eseuri publicate anonim pentru a apăra Constituția SUA.

Share our work