Dodon vrea „neutralitatea permanentă” pentru Republica Moldova

Dodon vrea „neutralitatea permanentă” pentru Republica Moldova

 

Președintele prorus al R. Moldova, Igor Dodon

Președintele prorus al Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat duminică, în cadrul alocuțiuni cu prilejul Zilei Independenței Republicii Moldova, că a cerut unui grup de experți să dezvolte în colaborare cu experți internaționali, așa-numitul concept de „neutralitate permanentă” pentru Republica Moldova. După asumarea unui astfel de document, Dodon vrea să-l scoată în dezbatere publică și apoi să meargă cu el în Parlament. „Cred că acest document va deveni piatra de temelie pentru menținerea pe termen lung a stabilității și securității în Republica Moldova, pentru dobândirea integrității teritoriale și consolidarea statalității țării’, a mai spus el.

Motivul care a dus la aceste declarații de intenție ale lui Dodon, ar fi opinia sa că mai multe instituții ale statului, precum Curtea Constituțională, majoritatea parlamentară, dar și guvernul, ar dori să schimbe actualul statut de neutralitate al R. Moldova cuprins în Constituție. Mai precis, ar fi vorba de  decizia adoptată la 3 mai de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova privind neconstituționalitatea prezenței unor trupe străine sau baze militare pe teritoriul republicii, la declarația parlamentului privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul țării și la decizia guvernului de a cere ONU includerea pe ordinea de zi a sesiunii din septembrie a Adunării Generale a problemei privind retragerea definitivă a trupelor militare ruse din Transnistria.

Totuși, prezența pe teritoriul Republicii Moldova a trupelor ruse nu garantează în niciun fel neutralitatea R. Moldova, ci mai degrabă sprijină existența structurii artificiale de conducere separatistă de la Tiraspol, regiunea transnistreană.

Share our work
Parastasul Moldovei de 100 de zile

Parastasul Moldovei de 100 de zile

Eu bunProfund atașat de valorile spirituale ale ortodoxiei pentru pozele de pe Facebook, Igor Dodon a făcut recent un pomelnic cu realizările sale politice preț de 100 de zile. Primele din mandatul său prezidențial. Așa cum este vorba – despre morți, numai de bine – așa că vom încerca să le analizăm pe rând. Ce trebuie menționat din capul locul este că, de facto, Dodon nu a schimbat nimic în cele 100 de zile de mandat. Din contră, a reușit să antagonizeze și mai tare și să sape mai adânc în scopul scindării populației. Restul e populism ieftin de campanie.

Pe dimensiunea relației cu Rusia, Dodon nu s-a remarcat decât în pozele în care este ilustrat ca făcând temenele de până la 90 de grade în fața patriarhului rus Kirill. Poziția aplecată din fotografii, în care îi sărut cucernic mâna acestuia, ne dă exact dimensiunea slujului pe care îl face el pe lângă Moscova. O dată pentru votanții săi preacuvioși, iar pe de cealaltă parte pentru cei care se uită cu adulație la Moscova în plan politic.

În primele 100 de zile, nimic nu s-a schimbat în relația cu Moscova. În afară de câteva râsete la glumele lui Putin cu prostituate rusoaice, câteva sticle cu vin de la Cricova și patru ore de așteptare la porțile Kremlinului, mai nimic. Poate doar îndemnul ca moldovenii ce muncesc în Rusia să se auto-denunțe pe la „comisariatele de recenzare” pentru a fi luați mai bine în evidență de autoritățile ruse. În plan economic, totul este pe zero, așa cum era și înainte. Niciun dezgheț din acest punct de vedere.

Pe relația cu Tiraspolul, în afara faptului că Dodon l-a urcat pe separatistul Krasnoselski la rang de „omolog”, nu a apărut nimic nou. Doar vizite și poze de Facebook, comunicate vagi și luări peste picior din partea separatiștilor, care îi spun direct lui Dodon că este emasculat și că își pierd vremea cu astfel de discuții. Subliminal i se transmite că stau de vorba cu el de dragul PR-ului pe care Moscova i-l clădește lui Dodon. În schimb, aceștia i-au transmis negru pe alb că ei vor independență recunoscută și alipirea la Rusia. Până aici, iară nimic nou sub soare.

În ceea ce privește promisiunea că el va fi președintele tuturor, Dodon nu face decât să bage bățul prin gardul celor care nu l-au votat. O dată cu pro-europenii, cărora le transmite direct că va anula Acordul de Asociere cu UE, după instalarea PSRM-ului la putere, iar apoi cu unioniștii. Cu cei din urmă, Dodon încearcă un joc de hărțuire imagologică pentru a-și crește rating-ul de așa-zis patriot. Aceștia sunt ținta lui predilectă, deoarece înflăcărarea și acțiunile lor îi dau un „casus belli” puternic pe partea sa populisto-patriotardă. Cea a neutralității, așa cum o numește el, care ascunde de fapt sentimente anti-europene și NATO. Toate acestea combinate cu prezențe la întruniri ale Organizației Trataului de Securitate Colectivă (OTSC), bloc militar condus de Rusia și opus Alianței Nord-Atlantice, așa cum a fost cea recentă de la Sankt-Peterburg.

Ultima, dar nu cea din urmă, în cele 100 de zile, Dodon a venit cu cea mai „ingenioasă” treabă. A găsit modalitatea cum să înlocuiască banii negrii rusești de campanie electorale de prin offshor-uri ca Bahamas, cu banii moldovenilor. Adică cei publici pe care îi are și el acum pe mână. Dodon a vorbit despre cum, în toamnă, va organiza un referendum. Să ne înțelegem, unul consultativ, nu cu efecte directe.

Aici, parastasul lui Dodon de 100 de zile, a venit cu un nou pomelnic de patru întrebări oficiale. De facto, acestea sunt„ șase, deoarece întrebarea doi are înglobează trei cereri. Anularea „legii miliardului”, reducerea numărului deputaţilor de la 101 la 71, sporirea drepturilor constituționale suplimentare preşedintelui pentru dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate, iar cea de-a patra introducerea studierii „Istoriei Moldovei” în şcoli.

Cu alte cuvinte, Dodon îi va face PSRM-ul și sieși o frumoasă campanie electorală populistă plătită din banii cetățenilor. Și nu oricât, ci undeva pe la 70 de milione de lei, adică vreo 3,5 milioane de dolari minim. De banii aceștia Dodon vrea să mai cânte și el un pic prohodul visteriei Moldovei și să facă un „parastas creștinesc” finanțelor țării.

Concluzia pe EvZ Moldova

Share our work
Puciul turcesc și „lecțiile patriotice” pentru moldoveni

Puciul turcesc și „lecțiile patriotice” pentru moldoveni

CaptureFinalul săptămânii trecute a fost zguduit de un scenariu pe care cu greu îl putea anticipa cineva într-o țară a sistemului colectiv de apărare mondială ce se întinde pe mai multe continente. Sau mai simplu, NATO. Chiar dacă Turcia are un soi de tradiție în loviturile militare date de la fondarea Turciei moderne, în 1923, de către Mustafa Kemal Ataturk, scenariul unei astfel de lovituri în ziua de astăzi era puțin probabil. Ceea ce este mai important este caracterul în lanț pe care astfel de acțiuni îl provoacă și cât de periculoase sunt ele pentru climatul de securitate regional.

Imediat după lovitura militară din Turcia, au urmat neliniști în Armenia și apoi în Kazahstan. Chiar dacă unda de șoc a acțiunii din Turcia s-a propagat în zona Caucazului și a Asiei, este bine ca Republica Moldova să tragă învățurile de rigoare din toată această poveste. Și anume că nimeni nu mai este în siguranță, iar războiul modern, de tip hibrid, așa cum mai este el numit acum, are mai degrabă un caracter de „blitzkrieg multivectorial” și poate îngenunchea rapid o țară, dacă este urmată rețeta completă.

Tocmai de accea, soldații R. Moldova trebuie să fie pregătiți la orice oră, iar acest lucru nu se poate face decât prin concursul și ajutorul celor mai antrenați soldați, respectiv cei din blocul NATO. Un colos ce dispune de resurse materiale și umane uriașe și care este recunoscut pentru profesionalismul și experiența sa în arta războaielor. Nu trebuie să fii vreun Clausewitz să vezi faptul că la numai câțiva zeci de kilometri de Capitală stau trupe ostile autorităților centrale de la Chișinău și alături de acestea tot felul de „pacificatori” și străjeri ai depozitelor de muniții ale fostei armate sovietice a XIV-a care se pot transforma imediat în „omuleți verzi”. Oameni de „nădejde” la nevoie!

De aceea neutralitate invocată cu atât aplomb de militanții politici pro-ruși din Moldova, deghizați sub haina de „patrioți”, trebuie să ridice întrebări serioase. Dacă nu sunt militarii instruiți și echipați cu tehnici moderne de luptă, cum pot face față ei unor posibile atacuri? Cum pot apăra ei poporul nepregătiți și neinstruiți, așa cum cer „patrioții” pro-ruși din zona de stânga această țară? Povestea aceasta cu neutralitatea politică nu are nicio legătură cu neutralitatea de facto a pregătirii militarilor moldoveni pentru a-și apăra bucata de pământ. Cei care militează pentru neutralitate, pe lângă faptul că sunt ridicoli, sunt de facto și niște anti-patrioți, dacă pot spune așa, deoarece vor să lase R. Moldova slabă în fața unor amenințări iminente și cât se poate de reale. Mai grav este că acest „patriotism” ascunde de fapt sentimente adverse față de NATO și UE și filo-rusism.

La fel ca și ceea ce înseamnă UE, este nevoie să fie explicat în Republica Moldova și ce înseamnă NATO. Alianța nu este un sperietoare, ci un garant al stabilității și securității de câteva zeci de ani a lumii civilizate. Tocmai prin faptul că Rusia duce în această zonă un război propagandistic intens, componentele enumerate mai sus sunt transformate exact pe invers. Adică, pericol și nesiguranță. Încă de la fondarea NATO, nu am văzut nicio agresiune externă a vreunui stat membru de către o altă entitate, dar în schimb au existat mai multe războaie în zona sateliților ex-sovietici, precum Ucraina, Republica Moldova, Georgia sau Armenia.

Toate cu câte o „moștenire”, sau mai bine zis o matrioșkă a Moscovei, sub forma unor conflicte înghețate sau chiar deschise. NATO nu este o opțiunea, ci este o necesitate pentru R. Moldova.

Concluzia opiniei pe EvZ Moldova

Share our work