Abrams, România răspunde geopolitic
Tancurile de luptă Abrams care vor intra în înzestrarea Forţelor Terestre Române vor fi livrate, începând cu anul 2026, în cea mai modernă versiune a acestui model, care se află şi în dotarea armatei SUA, au declarat surse oficiale din Ministerul român al Apărării Naţionale (MApN), citate de mass-media de la București.
Zeci de tancuri
Pentru siguranţa aprovizionării, MApN va implica industria naţională de profil pentru furnizarea suportului logistic integrat, arată aceleaşi surse.
Congresul SUA a fost notificat, pe 9 noiembrie, anul trecut, privind vânzarea către România a 54 de tancuri de luptă Abrams M1A2 SEPv3 şi 12 derivate pe saşiu de tanc, muniţie şi simulatoare pentru instruire. Valoarea estimată a contractului se situează în jurul sumei de 1,07 miliarde de dolari, în concordanţă cu aprobarea prealabilă a Parlamentului României.
Conform legislaţiei americane, Congresul SUA a fost notificat cu o valoare iniţială mai mare, de aproximativ 2,5 miliarde de dolari. După aprobarea de către Congres, guvernele României şi Statelor Unite vor semna contractul de tip LoA (Letter of Acceptance), achiziţia de către partea română urmând a se realiza la valoarea estimată şi aprobată de Parlamentul României.
Fortăreață blindată
Tancul M1 Abrams este unul dintre cele mai avansate tancuri de luptă principale (MBT) utilizate de armata Statelor Unite și de alte forțe armate din lume. A fost introdus în anii ’80 și de atunci a trecut prin mai multe modernizări, fiind proiectat să ofere un echilibru excelent între puterea de foc, mobilitatea și protecția. Iată câteva dintre caracteristicile sale principale:
În mod tradițional, M1 Abrams este echipat cu un tun neted M256 de 120 mm, capabil să folosească o varietate largă de muniții, inclusiv proiectile perforante cu energie cinetică și proiectile explozive antitanc ghidate.
Armamentul secundar include mitraliere de 7.62 mm și o mitralieră grea de calibrul .50 (12.7 mm) montată pe turelă.
Tancul este echipat cu tehnologie avansată pentru țintire și tragere, inclusiv vizoare termice și sisteme de stabilizare care permit tragerea precisă în mișcare.
Abrams este propulsat de un motor turbinei pe gaz AGT1500, care produce aproximativ 1500 de cai putere, oferindu-i o viteză maximă de peste 65 km/h pe drumuri asfaltate și o mobilitate excelentă pe teren variat. Utilizează o suspensie hidropneumatică sau cu bară de torsiune, care asigură o deplasare lină pe teren accidentat și îmbunătățește acuratețea focului în mișcare.
Combinația de oțel blindat, ceramice compozite și elemente de blindaj reactiv oferă protecție împotriva proiectilelor perforante și a exploziilor. Versiunile mai noi includ și sisteme de protecție activă pentru a intercepta proiectile antitanc. Tancul este echipat pentru a proteja echipajul împotriva amenințărilor nucleare, biologice și chimice.
Tancul este echipat cu sisteme avansate de comunicații și de management al câmpului de luptă, care permit integrarea și coordonarea eficientă cu alte unități militare.
De obicei, un Abrams are un echipaj format din patru membri: comandantul, încărcătorul, lunetistul și șoferul.
Greutatea și dimensiunile variază în funcție de model și modernizări, dar un M1 Abrams poate cântări peste 60 de tone, ceea ce îl face un vehicul atât de puternic, cât și impunător pe câmpul de luptă.
Aceste caracteristici fac din M1 Abrams unul dintre cele mai capabile tancuri de luptă de pe glob, continuând să fie o forță formidabilă în conflictele moderne.
Experiență de luptă
Tancul M1 Abrams a fost folosit în mai multe conflicte majore și operațiuni militare de când a fost introdus în serviciul activ în anii ’80. Performanța sa în aceste conflicte a consolidat reputația de tanc principal de luptă extrem de eficient și durabil.
În timpul războiului din Golf (1990-1991), M1 Abrams a avut un rol crucial în înfrângerea forțelor irakiene de către coaliția condusă de SUA. Tancurile Abrams au fost lăudate pentru mobilitatea, puterea de foc și rezistența lor remarcabile, distrugând un număr mare de tancuri irakiene (inclusiv T-72) cu pierderi minime. Aceasta a fost prima utilizare majoră în luptă a tancului Abrams și a servit ca un test real al capabilităților sale.
În timpul războiul din Irak din perioada 2003-2011, tancurile Abrams au fost folosite pe scară largă în diferite faze ale conflictului, de la invazia inițială la operațiunile de contrainsurgență. În ciuda unor pierderi, inclusiv din cauza dispozitivelor explozive improvizate (IED), tancurile Abrams au fost eficiente în luptă urbană și în condiții dificile, oferind suport crucial trupelor americane și aliate.
În războiul din Afganistan (2001-2021), tancurile Abrams au fost folosite pentru a susține în diferite operațiuni, chiar dacă nu atât de intens ca în alte conflicte. Deși terenul muntos și condițiile de luptă din Afganistan nu favorizau utilizarea pe scară largă a tancurilor, M1 Abrams a fost desfășurat în anumite operațiuni pentru a oferi suport de foc trupelor terestre. Capacitățile sale de suport direct au fost valorificate în lupta împotriva insurgenților.
În afara acestor conflicte majore, tancurile Abrams au fost folosite într-o varietate de alte operațiuni militare, exerciții și misiuni de menținere a păcii, demonstrând flexibilitatea și adaptabilitatea lor la diferite scenarii de luptă.
Tancul Abrams s-a descurcat în general foarte bine în toate aceste conflicte, demonstrând o supraviețuire remarcabilă pe câmpul de luptă datorită blindajului său avansat și capacităților de protecție. În ciuda pierderilor suferite, în special din cauza IED-urilor și ambuscadelor în lupta urbană, experiențele din luptă au condus la îmbunătățiri continue ale designului și tacticilor de utilizare.
Modernizările au inclus îmbunătățiri ale blindajului, sisteme de protecție activă pentru a contracara rachetele antitanc, și actualizări ale sistemelor de arme și de comunicații pentru a menține tancul relevant pe câmpul de luptă modern.
Exemplu polonez
Ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a declarat într-un interviu publicat recent că Polonia trebuie să se pregătească urgent pentru ameninţarea unui război cu Rusia.
În interviul acordat ziarului Super Express, ministrul polonez a fost întrebat dacă el consideră posibilă în final o înfrângere militară a Ucrainei în faţa Rusiei şi o invadare ulterioară a Poloniei într-un asemenea scenariu. „Mă aştept la orice scenariu şi le iau în serios pe cele mai rele. Aceasta este sarcina unui ministru al apărării în situaţia în care ne regăsim astăzi”, a răspuns ministrul polonez al apărării, membru al recent numitului guvern condus de liberalul Donald Tusk.
El a mai menţionat că ministerul pe care-l conduce a început să facă paşi concreţi pentru a se pregăti pentru ameninţarea despre care a vorbit, examinând inclusiv lacunele în aprovizionarea armatei cu echipamente militare.
Deşi achiziţiile de armament pe scară extinsă sunt foarte importante, echipamentul individual al fiecărui soldat trebuie tratat cu aceeaşi seriozitate, a indicat ministrul polonez.
El a mai spus că Polonia intenţionează să joace un rol foarte important în apărarea comună a UE.
De când a început războiul în Ucraina, Polonia şi-a sporit bugetul militar până la 4% din PIB – dublu faţă de angajamentul din cadrul NATO de 2% – şi a încheiat numeroase contracte pentru achiziţii masive de armament, în special cu SUA şi Coreea de Sud.
Pentru unul din aceste contracte Washingtonul a aprobat la sfârşitul lunii august vânzarea a 96 de elicoptere de atac Apache către armata poloneză, contract în valoare de 12 miliarde de dolari.
Alte contracte majore de achiziţii de armament din SUA au fost semnate pentru 486 de lansatoare multiple de rachete HIMARS, în valoare totală de circa 10 miliarde de euro, 32 de avioane de luptă F-35, 366 de tancuri Abrams şi sisteme antiaeriene Patriot.
Contractele semnate cu Coreea de Sud privesc în special achiziţia a peste 800 de obuziere K9, circa o mie de tancuri K2 Black Panther, 50 de avioane de luptă FA-50 şi 288 de lansatoare multiple de rachete K239.
Polonia a încheiat de asemenea cu filiala britanică a producătorului de armament european MBDA un contract de circa 2,4 miliarde de dolari pentru achiziţia de rachete antiaeriene, plus un contract de circa 1,4 miliarde de euro pentru patru sisteme norvegiene de rachete antinavă Kongsberg.
Livrarea tuturor acestor echipamente se va desfăşura pe parcursul mai multor ani, iar unele dintre ele, precum obuzierele sud-coreene, vor fi parţial fabricate în Polonia.
Investiție strategică în România
Producătorul german de armament Rheinmetall a anunţat în aceste zile că a preluat un pachet de 72,5% din acţiunile producătorului român de vehicule Automecanica Mediaş, o tranzacţie care îi extinde amprenta în Europa Centrală.
Prin această achiziţie, Rheinmetall intenţionează de asemenea să îşi extindă capacităţile de producţie şi mentenanţă prin adăugarea de vehicule militare la portofoliul său actual. Detaliile financiare ale tranzacţiei nu au fost dezvăluite.
Prin intermediul Rheinmetall Landsysteme GmbH, grupul german va deţine o participaţie majoritară la compania românească şi va opera sub denumirea de Rheinmetall Automecanica SRL. Restul acţiunilor la Automecanica Mediaş vor rămâne în mâinile investitorilor privaţi.
Automecanica Mediaş este un producător de vehicule speciale şi trailere pentru piaţa civilă şi militară. Uzina din România urmează să joace un rol important în mentenanţa vehiculelor de luptă occidentale livrate Ucrainei precum şi pentru asigurarea suportului logistic.
Cu sediul la Dusseldorf, vestul Germaniei, Rheinmetall produce printre altele tunul pentru tancurile Leopard 2, utilizate de mai multe armate din Europa şi care a fost livrat şi Ucrainei, precum şi Panzerhaubitze 2000, un obuzier care este deja folosit de armata ucraineană.
Creşterea cheltuielilor cu apărarea a ajutat Rheinmetall să afişeze rezultate record pentru anul trecut, astfel că în luna martie 2023 acţiunile Rheinmetall au fost incluse în indicele bursier DAX, care regrupează cele mai importante 40 de acţiuni cotate la Bursa de valori de la Frankfurt. De la invadarea Ucrainei de către Rusia şi până în prezent, valoarea de piaţă a Rheinmetall, un producător de tancuri, muniţie şi alte echipamente militare, s-a triplat.
În prezent, valoarea de piaţă a Rheinmetall este de aproximativ 10,5 miliarde de euro, la un profit operaţional de 754 de milioane de euro în 2022.
Steadfast Defender 2024
NATO lansează cel mai amplu exerciţiu organizat de Alianţa Nord-Atlantică de la sfârşitul Războiului Rece, în care va fi exersată întărirea cu trupe ‘din America de Nord’ a aliaţilor europeni de la graniţa cu Rusia şi de pe flancul estic, în cazul izbucnirii unui conflict cu ‘un adversar de aproape acelaşi calibru’. Tancurile de luptă Abrams vor juca un rol important în aceste exerciții.
În jur de 90.000 de militari vor lua parte la manevrele Steadfast Defender 2024 ce se vor desfăşura până în luna mai, a indicat joi comandantul suprem al forţelor aliate în Europa (SACEUR), generalul american Chris Cavoli.
Vor fi implicate peste 50 de nave – de la portavioane la distrugătoare -, peste 80 de avioane de luptă, elicoptere şi drone şi cel puţin 1.100 vehicule de luptă, printre care 133 de tancuri şi 533 de vehicule de luptă de infanterie, potrivit NATO.
Cavoli a spus că manevrele vor exersa punerea în execuţie de către NATO a planurilor sale regionale stabilite la summitul din 2023 de la Vilnius, primele elaborate de Alianţă de decenii, detaliind cum ar răspunde unui atac al Rusiei.
‘Steadfast Defender 2024 va demonstra capacitatea NATO de a desfăşura rapid forţe din America de Nord şi alte părţi ale alianţei pentru a consolida apărarea Europei’, a afirmat NATO.
Consolidarea se va realiza în cadrul unui ‘scenariu de conflict simulat ce ar apărea cu un adversar de aproape acelaşi calibru’, le-a spus Cavoli reporterilor la Bruxelles după o reuniune de două zile a şefilor de Stat Major.
Ultimele exerciţii de amploare similară au fost Reforger – în timpul Războiului Rece, în 1988, cu 125.000 de participanţi – şi Trident Juncture în 2018, cu 50.000 de participanţi, potrivit NATO.
Militarii care lua parte la exerciţii, ce vor implica simulări de aduceri de personal în Europa, cât şi exerciţii terestre, vor proveni din ţări NATO şi din Suedia, care speră să adere în curând la alianţă.
În partea a doua a Steadfast Defender, o atenţie specială va fi acordată desfăşurării unei forţe rapide a NATO în Polonia, pe flancul estic al Alianţei.
Alte locuri majore alte viitoarelor exerciţii vor fi în ţările baltice – văzute ca fiind cele mai expuse riscului unui potenţial atac din partea Rusiei -, Germania – un hub pentru întăririle ce vor fi primite – şi ţări situate la periferia geografică a NATO, precum Norvegia şi România.
