Războiul pentru Belarus, mutat la ONU

Războiul pentru Belarus, mutat la ONU

Alexandr Lukașenko, un aliat cheie al liderului rus Vladimir Putin

Alexandr Lukașenko, un aliat cheie al liderului rus Vladimir Putin

Reprezentanta opoziţiei din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, se va adresa vineri, 4 septembrie, Consiliului de Securitate al ONU, a transmis într-o declaraţie un purtător de cuvânt al opozantei, relatează mass-media străină citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Tihanovskaia se va adresa Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite prin intermediul unei legături video, la invitaţia Estoniei, ţară care are în prezent statutul de membru nepermanent în organismul ONU, au declarat pentru mass-media surse apropiate.

Surse diplomatice, citate de agenția de presă KARADENIZ PRESS, au declarat că este exclusă orice posibilitate ca acest organism să adopte o declarație de condamnare a administrației Lukașenko datorită opoziției Rusiei și Chinei, membri permanenți în Consiliul de Securitate al ONU.

Svetlana Tihanovskaia a candidat la alegerile prezidenţiale din 9 august din Belarus, iar susţinătorii săi consideră că ea a câștigat acest scrutin. Reprezentanta opoziţiei a fugit în Lituania după votul pe care preşedintele Aleksandr Lukaşenko a susţinut că l-a câştigat cu o amplă majoritate, ceea ce a dus la proteste în masă în Republica Belarus.

Președintele Vladimir Putin, pavăză pentru Lukașenko

Președintele Vladimir Putin, pavăză pentru Lukașenko

Lukașenko, invitat la Moscova

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, și omologul său din Belarus, Aleksandr Lukaşenko, au decis să se întâlnească la Moscova în săptămânile următoare, a anunţat Kremlinul.

Cei doi șefi de stat au discutat, duminică, la telefon, despre consolidarea relaţiilor între Rusia şi Belarus şi despre extinderea cooperării bilaterale. ”S-a convenit să se organizeze o întâlnire la Moscova în săptămânile următoare”, a anunţat într-un comunicat Kremlinul. Liderul de la Kremlin l-a felicitat pe Lukașenko cu ocazia zilei de naștere.

Putin a declarat joi că este pregătit să desfăşoare forţe în Belarus dacă protestele post-electorale degenerează în această ţară, cerând totodată părţilor o soluţionare negociată.

Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko, la putere din 1994, se confruntă cu o mişcare inedită de contestare după alegerile de la 9 august, care l-au dat câştigător cu 80% din sufragii şi pe care opoziţia le-a denunţat ca fiind frauduloase.

Războiul declarațiilor

Rezultatele alegerilor prezidenţiale au fost respinse de Uniunea Europeană, care pregăteşte sancţiuni împotriva unor înalţi reprezentanţi ai regimului belarus şi i-a cerut lui Aleksandr Lukaşenko să dialogheze cu opoziţia. Lukaşenko a refuzat în schimb orice concesie şi denunţă un complot occidental menit a-l înlătura de la putere. Singurul său sprijin rămân Rusia și China, care au recunoscut deja victoria lui Lukașenko.

Primele manifestaţii din Belarus după alegerile de la 9 august au fost reprimate prin forţă. Conform mass-media trei persoane au murit, mai multe zeci au fost rănite şi peste 7.000 au fost arestate. (K.P.)

Share our work
Consiliul de Securitate, paralizat de pandemie

Consiliul de Securitate, paralizat de pandemie

ONU, paralizat de pandemie

ONU, paralizat de pandemie

Paralizia Consiliului de Securitate al ONU în faţa pandemiei de COVID-19 este o ruşine, a apreciat vineri preşedintele în exerciţiu pentru luna mai al acestui organism, ambasadorul Estoniei, Sven Jürgenson, relatează New York Times, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Întrebat despre posibilitatea votării unei rezoluţii propuse de Tunisia şi Franţa şi aflată în dezbatere încă din luna martie, diplomatul eston a răspuns că ar fi preferat să fie adoptată „încă de acum trei săptămâni”. „Este o adevărată ruşine că nu am fost capabili să ne exercităm responsabilitatea”, a adăugat înaltul diplomat din Estonia, membru nepermanent al Consiliului din luna ianuarie 2020.

Blocaj diplomatic

Un vot asupra acestei rezoluţii „ar putea avea loc săptămâna viitoare”, dar există în continuare dificultăţi, a avertizat el. „Discuţiile continuă la nivel înalt” pentru a ieşi din impas, a adăugat diplomatul estonian, refuzând să identifice responsabilii pentru acest blocaj.

Potrivit unor surse diplomatice, proiectul este blocat de SUA şi de China din cauza unei menţiuni care ar urma să fie introdusă în text. China „insistă pentru o menţionare a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii” în rezoluţie, în timp ce SUA „nu vor acest lucru”, au explicat pentru agenția AFP aceste surse.

Proiectul de rezoluţie are menirea de a întări cooperarea internaţională în lupta împotriva pandemiei de coronavirus şi de a susţine un apel al secretarului general al ONU, Antonio Guterres, în vederea unei încetări a ostilităţilor în circa 20 de ţări aflate în conflict cu scopul de a înlesni lupta împotriva COVID-19.

Critici la nivel înalt

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a criticat revent lipsa de leadership în ceea ce priveşte răspunsul la coronavirus şi solidaritatea redusă demonstrată de marile puteri la adresa ţărilor mai defavorizate, relatează agenția EFE, citată de KARADENIZ PRESS. „Sunt deosebit de îngrijorat de lipsa de solidaritate faţă de ţările în curs de dezvoltare, atât în ceea ce priveşte echipamentul pentru a răspunde pandemiei de COVID-19, care se poate extinde la fel ca un incendiu, cât şi pentru a înfrunta impactul dramatic de ordin social şi economic”, a declarat Guterres într-o conferinţă de presă online.

În plus, înaltul diplomat portughez a deplâns faptul că liderii G20 nu i-au acceptat propunerea referitoare la crearea unui mecanism pentru a-şi coordona acţiunile anti-COVID-19 şi că acţionează fiecare pe cont propriu, ceea ce creează riscul ca virusul să nu dispară, ci doar „să se plimbe” dintr-un loc în altul.

„Este neplăcut că nu a fost posibil pentru comunitatea internaţională să găsească un mecanism de leadership solid în ceea ce priveşte lupta împotriva pandemiei”, a insistat el. Întrebat în legătură cu presupusa lipsă de leadership internaţional, Guterres a calificat drept „evident” faptul că există această carenţă şi că întreaga comunitate internaţională „este divizată într-un moment în care ar fi mai important ca oricând să fie unită”.

China, statul în care a apărut pentru prima dată virusul, şi SUA, mare putere globală şi ţara cea mai afectată, se află în conflict pe tema COVID-19, fapt ce a împiedicat asumarea unor iniţiative mondiale de proporţii şi care a devenit evident în Consiliul de Securitate al ONU, unde diferendele dintre Beijing şi Washington au împiedicat până acum adoptarea unei rezoluţii referitoare la pandemia cu noul coronavirus. (N.G.)

Share our work
26 aprilie, Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl

26 aprilie, Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl

Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat

Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 8 decembrie 2016, o rezoluţie prin care data de 26 aprilie a fost desemnată ca Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (fosta URSS, în prezent pe teritoriul Ucrainei), potrivit www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day , citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Adunarea Generală a ONU a recunoscut, astfel, că „trei decenii după dezastrul de la Cernobîl, consecinţele serioase pe termen lung ale acestuia persistă încă, precum şi continuarea necesităţilor comunităţilor şi teritoriilor afectate” şi a invitat „toate statele membre, agenţiile relevante ale sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, să respecte această zi”.

Milioane de victime

Site-ul ONU aminteşte că o explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 1986 a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990, precizează www.un.org. În acelaşi an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 45/190, solicitând „o cooperare internaţională pentru a aborda problema şi atenuarea consecinţelor la centrala nucleară de la Cernobîl”. A fost înfiinţat un grup de lucru inter-agenţii care să coordoneze cooperarea în privinţa dezastrului de la Cernobîl.

În 1991, ONU a creat Fondul de încredere (fiduciar) de la Cernobîl, aflat în prezent sub conducerea Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA).

Din 1986, organizaţiile ONU şi majoritatea ONG-urilor au lansat peste 230 de proiecte de cercetare şi asistenţă diferite în domeniile sănătăţii, siguranţei nucleare, reabilitării, mediului, producţiei de alimente naturale şi informaţiilor.

Schimbare de strategie

În 2002, Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat o schimbare în strategia de la Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung, notează www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day. PNUD şi birourile sale regionale din cele trei ţări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaţionale, naţionale şi publice destinate dezvoltării durabile a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Reţeaua Internaţională de Cercetare şi Informare Cernobîl (ICRIN).

La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.

Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.

Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat

Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat

Ambiții nucleare

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.

Potrivit unui studiu publicat la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive produse după accidentul de la centrala nucleară din Cernobîl, din 1986.

Cartea, editată de Academia de ştiinţe de la New York şi lansată cu ocazia împlinirii a 24 de ani de la catastrofă, cu titlul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment” (Cernobîl: Consecinţe ale catastrofei asupra oamenilor şi mediului), a fost scrisă de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova şi respectiv Vasili Nesterenko şi Aleksei Nesterenko de la Institutul pentru protecţie împotriva radiaţiilor din Minsk (Belarus).

Conform cărţii, până în anul 2005, între 112.000 şi 125.000 de persoane din cele 830.000 care au participat la operaţiunile de decontaminare şi sigilare a reactorului nuclear de la Cernobâl, şi-au pierdut viaţa. Numărul total al deceselor la scară globală, în perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobîl, este de 985.000.

Cernobîl rămâne în memoria colectivă

Cernobîl rămâne în memoria colectivă

Țări afectate

Cele mai afectate state, pe lângă cele din fosta URSS, au fost Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, România, Grecia şi părţi extinse din Germania şi Marea Britanie, potrivit sursei citate. Aproximativ 550 de milioane de europeni şi între 150 şi 230 de milioane de oameni din emisfera nordică rusă şi nu numai, au fost expuşi unui nivel ridicat de radioactivitate. Norul radioactiv rezultat a atins după 9 zile de la accident părţi din SUA şi Canada.

Celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum „sarcofagul” de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului risca să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. Astfel, s-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Suma totală a fost de 2,2 miliarde euro furnizată de peste 45 de ţări donatoare, prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

Întrucât agenţiile Naţiunilor Unite şi-au îndreptat atenţia de la asistenţa umanitară către prevenire, recuperare, remediere şi dezvoltarea capacităţii, a fost adoptată o abordare integrată a dezvoltării durabile pentru a răspunde nevoilor regiunilor şi comunităţilor afectate. Agenţiile, fondurile şi programele au continuat să lucreze strâns cu guvernele din Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina pentru a oferi asistenţă pentru dezvoltare comunităţilor afectate de la Cernobâl. (N.G.)

Share our work
Erdogan, supărat pe trădarea unor state arabe

Erdogan, supărat pe trădarea unor state arabe

Israel, atacat de Erdogan

Israel, atacat dur de Erdogan

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a acuzat unele ţări arabe că au comis o „trădare” rămânând „tăcute” faţă de planul SUA care, potrivit preşedintelui american Donald Trump, ar trebui să reglementeze conflictul israeliano-palestinian, relatează mass-media internațională, citat de agenția KARADENIZ PRESS.

„Ţările arabe care susţin un astfel de plan comit o trădare împotriva Ierusalimului, precum şi a propriului popor şi, cel mai important, împotriva întregii umanităţi”, a declarat Erdogan într-un discurs în faţa responsabililor din conducerile regionale ale partidului prezidențial, AKP, la Ankara.

„Arabia Saudită tace. Când aveţi de gând să vi se facă auzită vocea? Omanul, Bahreinul, la fel. Guvernul din Abu Dhabi aplaudă. Ruşine! Ruşine să vă fie!”, a spus Erdogan. ”Dacă nu putem apăra Moscheea Al Aqsa (din Ierusalim), mâine se vor duce peste Kaaba (cel mai sfânt lăcaş de cult al islamului, la Meca – n.r.)”, a prezis şeful statului turc.

Ierusalim, linia roșie

Conform mass-media, președintele Erdogan, care se declară un apărător ferm al cauzei palestiniene, a considerat că planul, care include în special Ierusalimul drept „capitala indivizibilă a Israelului”, este „absolut inacceptabil”. „Turcia nu recunoaşte şi nu acceptă acest plan care distruge Palestina şi fură Ierusalimul”, a insistat Erdogan vineri. „Ierusalimul este linia noastră roşie”, a repetat el.

Ierusalimul este un punct de fricţiune în relaţiile dintre Turcia şi Statele Unite, deja foarte tensionate în privinţa multor probleme internaţionale. Liderii turci au criticat ferm iniţiativa preşedintelui Trump, care în 2017 a recunoscut Ierusalimul drept capitala statului Israel şi a mutat acolo ambasada americană.

Presa turcă apropiată puterii atacă în mod regulat anumite ţări arabe, în special Regatul Arabiei Saudite şi Emiratele Arabe Unite, pe care le acuză că fac front comun cu Israelul pe fondul ostilităţii comune faţă de Iran. Relaţiile Turciei cu aceste două ţări s-au deteriorat după asasinarea, în 2018 la Istanbul, a editorialistului saudit Jamal Khashoggi. În ciuda tensiunilor, Erdogan atacă frontal rar Riadul.

Ierusalim, linia roșie pentru Erdogan

Ierusalim, linia roșie pentru Erdogan

Apel la creștini

Totodată, Erdogan a cerut ”lumii creştine” să apere Ierusalimul de planul lui Trump. ”A abandona întregul Ierusalim în ghearele sângeroase ale Israelului nu este doar o oprimare pentru musulmanii şi creştinii care trăiesc acolo: este cel mai mare rău care se poate face umanităţii”, a insistat Erdogan, care s-a referit la Ierusalim ca la ”un oraş al păcii”. ”Am un mesaj pentru lumea creştină. Trebuie să-l apere. Cine a venit cu planul ăsta? Trump. Este creştin, aşa-i? Lumea creştină nu poate rămâne cu braţele încrucişate”, a declarat Erdogan, citat de EFE. ”Se ştie că şi creştinii au drepturi în Ierusalim. Din acest motiv trebuie să vină şi să spună: Stop!”, a continuat el. (N.G.)

Share our work
ANALIZĂ// Propunerea Moscovei de a-și evacua munițiile din Transnistria, privită cu suspiciune la Chișinău

ANALIZĂ// Propunerea Moscovei de a-și evacua munițiile din Transnistria, privită cu suspiciune la Chișinău

Transnistria-bombă-geopolitică-la-granița-NATO.Autoritățile de la Chișinău sunt de părere că orice tentantivă de retragere sau distrugere a stocului de muniție păzit de Rusia în regiunea separatistă transnistreană trebuie făcute sub monitorizare internațională, nu doar a Rusiei, se arată într-o analiză Balkan Insight.

O propunere rusească de a începe distrugerea stocului masiv de muniții din regiunea secesionistă transnistreană testează din nou stabilitatea unei alianțe guvernamentale vechi de circa trei luni la Chișinău, iar analiștii politici rămân sceptici referitor la sinceritatea Moscovei.

Muniția, depozitată de aproape 80 de ani în satul Cobasna din regiunea pro-rusă Transnistria, este unul dintre motivele invocate de Rusia pentru prezența permanentă a trupelor sale în regiunea rebelă, cealaltă fiind nevoia de a păstra pacea dintre Chișinău și Tiraspol  în urma războiului ce a urmat prăbușirea Uniunii Sovietice la începutul anilor ’90.

Rusia s-a angajat anterior să scape de stocurile din depozite și până în 2001, dar nu a făcut-o niciodată. Apoi, pe 23 august, ministrul apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, a vizitat Chișinăul pentru a lua parte la comemorarea ostașilor Armatei Roșii căzuți în timpul celui de-al doilea război mondial și a purtat discuții cu Igor Dodon, președintele pro-rus al Republicii Moldova.

Dodon a scris mai târziu pe contul său de Facebook: „Partea rusă propune să înceapă procesul de distrugere a muniției în depozitul de lângă satul Cobasna, în regiunea transnistreană a Moldovei și este gata să ofere echipamentele necesare în acest scop.”

Președintele a continuat să promoveze ideea această la Bruxelles, cu oficialii Uniunii Europene și la Adunarea Generală a Națiunilor Unite ONU în septembrie la New York.

Dodon este, de facto, liderul Partidului Socialist pro-rus, care de la mijlocul lunii iunie se află în coaliție de guvernare cu adversarii ideologici din blocul pro-occidental ACUM, condus de prim-ministrul Maia Sandu.

Sandu a salutat cu suspiciune trâmbiarea inițiativei ruse de către Dodon, în timp ce ministrul său de Externe, Nicu Popescu, a subliniat necesitatea unui sprijin internațional pentru orice astfel de operațiune.

Între timp, analiștii sunt împărțiți în raport cu intențiile Rusiei. Unii văd un truc politic cinic.

„Rusia a avut posibilitatea să caseze armamentul din Transnistria de aproape 30 de ani și nu a făcut acest lucru”, a declarat analistul politic de la Chișinău, Anatol Tăranu.

Ultima sa propunere, a spus el pentru BIRN, vizează „creșterea ratingului electoral al domnului Dodon și al socialiștilor, forțele politice care promovează interesele Rusiei în Moldova”.

„Problema este reală”

Se crede că Rusia are aproximativ 20.000 de tone de muniție în depozitul Transnistriei. Conform unui studiu susținut de OSCE din 2007, bazat pe măsurători efectuate de Academia de Științe din Moldova, o explozie la depozit ar fi resimțită la 40-50 de kilometri de sit și ar provoca distrugeri comparabile cu un cutremur cu magnitudinea de 7 grade pr scara Richter.

Rusia are aproximativ 1.500 de soldați în regiune, unii pe post de pacificatori și alții ca forțe regulate ce  păzesc muniție.

În 1998, Rusia s-a angajat să elimine stocul până în 2001, dar nu a acționat. În 2001-2002, s-a făcut un alt efort atunci când, cu banii OSCE, s-au furnizat echipamente americane pentru a distruge obuzele din depozit, dar partea rusă a refuzat ajutorul.

Apoi, în 2003, când Chișinăul a refuzat un plan rusesc de a rezolva disputa transnistreană prin federalizarea eficientă a Moldovei – Memorandumul Kozak – această chestiune a fost înghețată.

„Am fost acolo în 1997 și am văzut ce este păstrat în Cobasna și cum este păstrat”, a declarat pentru BIRN fostul ministru al Apărării din Moldova, Viorel Cibotaru. „Problema muniției există una reală. Cum se va rezolva este o altă problemă”.

Cibotaru a sugerat că actualul guvern de la Chișinău s-ar putea plasa mai bine decât administrațiile anterioare pentru a rezolva definitiv problema.

„Oferta rusă este în regulă”, a spus el. „Este mai bine să ne întoarcem la discutarea acestor elemente, decât să nu o facem, iar problema rămâne aceeași ca acum 10 ani. Analizând perspectivele și contextul din Moldova, astăzi le consider favorabile. Acest guvern poate aborda anumite probleme. ”

Președintele rus, Vladimir Putin, joacă dur la Nistru

Președintele rus, Vladimir Putin, joacă dur la Nistru

Moldova vrea rolul OSCE

Dar, în timp ce Dodon, la New York, a salutat inițiativa rusă ca fiind „crucială pentru atingerea unui consens geopolitic pentru soluționarea politică a litigiului transnistrean, Sandu l-a apostrofat pentru că nu a solicitat Rusiei să-și retragă trupele.

„Dodon nu a avut suficientă bărbăție să ceară la ONU ceea ce au cerut alți lideri ai țării, și anume retragerea trupelor ruse”, a declarat Maia Sandu, pe 27 septembrie, la RTR Moldova. „Interesul nostru este de a face militarii ruși să părăsească Moldova”, a spus ea.

Dodon s-a arătat surprins, criticând-o pe Maia Sandu pentru „limbajul care nu-i face cinste”.

Clinciul a apărut la doar câteva zile după ce partidele de coaliție au semnat o nouă înțelegere care se angajează să lase deoparte problemele geopolitice pe care le despart ideologic și să se concentreze mai degrabă pe îmbunătățirea vieții cotidiene a cetățenilor.

Nicu Popescu, în urma discuțiilor cu omologul său rus, Serghei Lavrov, la 11 septembrie, la Moscova, a subliniat că o astfel de operațiune ar trebui să aibă loc doar prin monitorizarea OSCE și a subliniat că ajutorul internațional a fost disponibil pentru o astfel de inițiativă de ceva timp.

„Există un fond special, există resurse financiare alocate pentru a finanța acest proces de distrugere și retragerea acestor muniții”, a declarat la 12 septembrie TVR Moldova.

„Am amintit partenerilor din Rusia că avem acces la aceste fonduri și că nu există niciun motiv de întârziere.”

Totuși, Rusia spune că ar folosi echipament și expertiză proprie pentru a se asigura că procesul de distrugere respectă standardele de securitate rusești.

Putin-îngerul-geopolitic-al-președintelui-Igor-Dodon

Posibil tranzit prin Ucraina

În Tiraspol, analistul politic Anatoli Durin a respins orice încercare de a lega posibila îndepărtare a muniției cu o eventuală retragere a trupelor ruse.

„Grupul Operativ al Trupelor Ruse situat în Transnistria îndeplinește două sarcini: prima este protecția depozitelor, a doua este participarea la operațiunea de menținere a păcii, care a asigurat pacea dintre Chișinău și Tiraspol timp de 27 de ani”, a declarat Durin pentru BIRN.

„În această etapă a privind distrugerea muniției, Rusia însăși trebuie să efectueze toate lucrările pregătitoare”, a spus el. „Moscova se va coordona în primul rând cu guvernul Moldovei și cu conducerea Transnistriei, acolo unde se află aceste depozite.”

O complicație suplimentară poate apărea dacă Moscova optează pentru a transporta muniția înapoi în Rusia prin Ucraina, operațiune care ar necesita acordul Kievului. Ucraina este în conflict cu Kremlinul privind anexarea Crimeei și sprijinul pe care Moscova îl oferă separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei.

În ciuda tensiunii, analistul politic ucrainean, Serghei Gherasimciuc, a declarat că, atunci când Rusia a vorbit ultima dată, în 2016, despre posibilitatea evacuării munițiilor sale din Transnistria, Ucraina nu a adus obiecții și chiar a încheiat un acord preliminar cu Moldova.

Cu toate acestea, el a spus: „Rusia a tresărit din nou în această privință și când a observat că Ucraina nu va obiecta, a decis să nu înainteze cu acest plan.”

„În principiu, poziția ucraineană nu s-a schimbat și presupun că Kievul este pregătit pentru un astfel de tranzit dacă sunt oferite garanțiile de securitate acceptabile”, a declarat Gherasimciuc pentru BIRN.

„Dar în zilele noastre, OSCE nu are acces la stocurile din Transnistria și nu există dovezi rezonabile cum că Rusia va demonstra bună voință în acest sens”.

Materialul a fost tradus după o analiză realizată de portalul Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work