de Razvan Iorga | mart. 8, 2018 | Federatia Rusa, Info Militar, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin și omologul său ucrainean, Petro Poroșenko
Tensiunile dintre Rusia și Ucraina se vor amplifica în viitorul apropiat, în special datorită campaniilor electorale pentru alegerile prezidnțiale din cele și perioadelor de dinainte și după aceste scrutine. Dacă în cazul Rusiei vorbim despre alegeri prezidențiale ce urmează să aibă loc pe 18 martie, în Ucraina aceasta ar trebui să se desfășoare la un an distanță în martie 2019.
Așadar între cele două scrutine va exista o perioadă-tampon de un an de zile în care situația poate escalada și se va produce un spirit antagonic de tip răspuns-contrarăspuns în materie de retorică folosită atât de la Kiev, cât și de la Moscova.
Spre finalul anului 2017, Ucraina a primit undă verde din partea Occidentului penru a se dota cu armament modern de tip letal, iar Kievul și-a exprimat dorința de a achiziționa loturi întregi de sistem antitanc performant de tip Javelin ce ar descuraja o invazie terestru cu ajutorul blindatelor din partea Rusiei.
În contrapartidă, pe 1 martie 2018, cu ocazia discursului anual ținut în fața parlamentarilor ruși, liderul de la Kremlin Vladimir Putin a dedicat nu mai puțin de jumătate de oră din discursul său de două ore prezentării evoluțiilor tehnologice ale celor mai noi arme din dotarea armatei ruse.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat cu voce tare că Rusia a dezvoltat și testat cu succes noi tipuri de arme nucleare care nu sunt „o moștenire sovietică”, ci mai degrabă un produs modern al specialiștilor ruși în armament.
Putin a prezentat noul sistem balistic „Sarmat”, rachetele de croazieră și dronele submarine dopate cu instalații energetice nucleare, precum și noile arme hipersonice rusești.
În același ton obsesiv al Moscovei, în care se cere de fiecare dată respect pentru Federația Rusă și în subliminal supunere din partea celorlalți, Putin a precizat că a venit timpul ca Occidentul să „asculte” Rusia.
„Nu am facut niciodată un secret din planurile noastre (…) Este chiar surprinzător că, în ciuda tuturor problemelor noastre, Rusia a rămas prima putere nucleare. Nimeni nu voia sa ne vorbească, nimeni nu ne asculta. Ascultați-ne acum!”, a declarat Putin.
Deși a prezentat o gamă largă de inovații „invincibile” care pot străpunge sau fenta orice sistem anti-rachetă din prezent și din viitor, Putin a declarat că Rusia „nu amenință pe nimeni” și „nu are niciun plan să folosească acest potential de maniera ofensivă”.
Un discurs cu tentă mai multă disuasiv din punct de vedere militar, decât unul pacifist, așa cum a încercat să-l înmoaie spre final.
Mutarea Kievului
Discursul militarist al lui Putin vine la numai circa săptămâni după ce Ucraina a creat cadrul legislativ pentru a folosi pe deplin forța militară în estul țării. Mai concret, Petro Poroșenko a promulgat, pe 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”.
Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.
„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko la promulgarea legii.
Numai că această vine și într-o logică de campanie electorală pe care Poroșenko o pregătește încă de pe acum în speranța că va își va revitaliza popularitatea.
Conform unui sondaj prezentat la finalul lunii ianuarie 2018 de către Fundația pentru Inițiative Democratice și Centrul Razumkov, fostul premier Iulia Timoșenko conducea în sondaje cu 12,1%, urmată de Petro Poroșenko cu 10,2% and liderul Poziția Civică Anatoli Grițenko cu 7,8%.
De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.
Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.
Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă.
Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.
Putere mai mare asupra armatei
Cel mai important este faptul că, prin această lege, Poroșenko primește dreptul de a folosi forţele armate fără autorizaţie din partea Parlamentului. De asemenea, în urma legii, statutul ”operaţiunii antiteroriste” din estul Ucrainei va trece din controlul Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) în cel al armatei.
Experții își fac griji că, pe fondul campaniei electorale și revitalizare a populariții sale, Poroșenko să încerce acțiuni militare ce ar echiva cu războiul. Mai mult, această confruntare s-ar putea muta din zona internă spre cea externă.
Folosirea forțelor armate va rămâne la latitudinea Ministerului Apărării. Expertul ucrainean Pavel Rudiakov nu exclude ca preşedintele să folosească în scopuri electorale de această lege pentru a obţine al doilea mandat prezidenţial.
Experţii mai atrag atenţia şi asupra faptului că legea nu conţine o formulare clară asupra conflictului din Ucraina: există doar conceptul de respingere, descurajare a agresiunii şi asigurarea securităţii şi apărării naţionale, dar în același timp numește Rusia drept stat agresor.
De asemenea, mai există preocupări și asupra unor posibile abuzuri ale militarilor ucraineni care ar putea comite crime de război și care nu pot fi deși în fața în faţa Curţii Penale de la Haga, conform noii legi.
Revanșa Moscovei
Totuși, este interesant și timing-ul ales pentru alegerile prezidențiale din Rusia. Ziua de 18 martie, reprezintă data anexării peninsulei Crimeea de către Federația Rusă în 2014.
Politicienii de la Moscova sunt întotdeauna împătimiți ai simbolismului, iar Putin are o istorie în a oferi rușilor războaie, atunci când țara se află într-o criză internă, așa cum s-a întamplat în trecut cu intervenții militare din Caucaz în Cecenia și apoi în Georgia.
De altfel, Putin a declarat recent într-un documentar intitular „Ordinea Mondială 2018”, realizat de omul de televiziune Vladimir Soloviov apropiat Kremlinului, că imediat după anexarea Crimeii, Rusia se aștepta la sancțiuni din partea Vestului, dar mai importantă a fost dorința a circa două milioane de oameni din Crimeea de „reveni la Rusia”.
El a catalogat aceste sancțiunile Occidentul care au zdruncinat serios economia rusă și modul de viață al Rusiei ca fiind acțiuni ce denotă mai degrabă „slăciune decât forță”.
Tocmai de aceasta, perioada martie 2018 – martie 2019 va fi una fierbinte a tentațiilor militare și de o parte și de altă, după ce Ucraina a respins în modul cel mai categoric orice participare a Federației Ruse la misiunea pacificatoare a ONU în estul Ucrainei, deoarece pacificatorul și agresorul nu se pot prezenta concomitent în aceeași ipostază, a declarat recent ministrul Apărării al Ucrainei, Stepan Poltorak.
În cazul în care acest lucru ar fi fost acceptat, Ucraina ar fi intrat pe traiectoria unui joc similar cu cel pe care Rusia l-a făcut în Transnistria în 1992.
Atunci, militarii ruși, dar și gherile paramilitare din fostul spațiu sovietic au dus greul luptelor cu militarii moldoveni. Ulterior, Rusia și-a instalat „pacificatorii” pe Nistru și nu au mai plecat nici până în ziua de astăzi.
Ucraina preferă un format internațional, chiar și militari din țări agreate și apropiate Rusiei, dar fără militari ruși sau cei din țări care fac parte din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), bloc militar-politic infiintat și condus de Federația Rusă, cu țări în special din zona asiatică.
Și Putin și-ar putea flexa mușchii
Dar nu numai din partea lui Poroșenko se așteaptă acțiuni menite să îi ridice popularitatea, ci și din partea lui Vladimir Putin.
Analistul ucrainean Mihailo Goncear de la Centrul pentru Studii Globale „Strategia XXI” este de părere că după realegerea lui Putin la Kremlin și după campionatul mondial de fotbal, găzduit de Moscova în 2018, Rusia ar putea provoca incidente armate în Donbas, după care să acuze guvernul de la Kiev de ucidere în masă a civililor.
Astfel, s-ar putea crea scenariul de intervenție pentru „pacificatorii” ruși, a declarat Goncear pentru agenția de presă Ukrinform.
Retragerea Rusiei din cadrul Centrului Comun de Control și Coordonare (JCCC), în opinia sa, demonstrează, de asemenea, că Rusia poate alege acest scenariu de pseudo-pace” în care să spună că, odată cu plecarea lor, lucruri au escaladat în violențe.
Potrivit expertului, avordarea șefului Statului Major General al forțelor armate ruse, Valeri Gerasimov, ar descrie tehnologii ce țin de războiului hibrid.
Goncear a remarcat că agresiunea hibridă a Rusiei în Donbas a fost condusă încă de la început, în conformitate cu scenariul ce indică provocarea unui incident care ar fi folosit apoi ca motiv pentru o invazie „legală” pe scară largă a trupelor rusești pentru a pedepsi „regimul dictatorial de la Kiev”.
El a adăugat, de asemenea, că victoria în războiul hibrid nu înseamnă ocupație și control total asupra teritoriului. „Victoria în războiul hibrid înseamnă crearea unui haos într-un anumit teritoriu, care devine incapabil apoi să implementeze diferite proiecte economice și de securitate care nu răspund intereselor agresorului. În acest caz, este Rusia”, a spus el.
Goncear a mai afirmat că Ucraina trebuie să pună în aplicare un set de măsuri, din cauza faptului că Rusia nu va refuza în continuare să continue agresiunea de tip hibrid. În același timp, în momentul potrivit, după ce a creat un „casus belli” (motiv de război -n.r.) potrivit, Kremlinul va relua agresiunea militară pe scară largă asupra Ucrainei.
Într-o astfel de situație, regiunea estică a Ucrainei va reprezenta de parcursul viitorul an o mare provocare atât pentru Vest, cât și pentru Est, dar mai ales pentru cetățenii ucraineni. Aceștia vor fi țința unui bombardament mediatic despre posibile conflicte în estul țării.
Escaladarea acesta ar putea conduce chiar la un conflict deschis între Ucraina și Rusia. Tocmai din acest punct de vedere al alegerilor prezidențiale din ambele țări, tocmai astfel de extreme nu trebuie excluse din viitorul scenariu regional și din cadrul ecuației mai mari de la nivel mondial. Astfel o nouă specie de discurs politic periculos ar putea lua naștere: cea a „populismului de natură militară”.
Corespondență de la Chișinău pentru Karadeniz Press de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | feb. 20, 2018 | Federatia Rusa, Minoritați, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip (stânga) și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko
Relațiile Ucrainei și R. Moldova cu Rusia merg spre o acutizare din ce în mai pronunțată. Câteva inițiative legislative au țintit să blocheze Moscova pe mai multe paliere și să îi diminueze influența. În Ucraina, dar și R. Moldova s-a mers multidirecțional și câteva aspecte se pot evidența. Unul dintre cel mai important este cel economic. Ucraina a reușit aproape în totalitate să își curețe sistemul bancar de bănci rusești. Pe rând, acestea au început să-și vândă acțiunile și activele dintr-o Ucraina tot mai ostilă acestor companii, cu precădere în 2017.
La rândul său, Chișinăul începe să facă același lucru. Sigur, cumva forțat de Occident și creditorii internaționali, guvernul s-a dat în sfârșit din calea achiziționarea băncii Victoria Bank, una dintre cele mai controversate ca și aparație și funcționare de-a lungul anilor. Acționariatul majoritar a fost preluat de către Banca Transilvania și BERD.
Cele două au achiționat la finele lui 2017 pachetul majoritar de 66% din totalul acțiunilor. Se așteaptă ca și pachetul minoritar să fie achiționat tot de acest tandem. Mișcarea este una strategică de a face infuzii de bune practici de tip europene într-o sistem bancar bolnav cronic al R. Moldova din care în anii trecuți a fost celebrul „miliard de dolari” sub privirea și complicitatea autoritățile transpartinice.
Mai mult, BERD nu a confirmat, dar nici nu a confirmat recent, după venirea reprezentanților săi la Chișinău, că ar fi interesate de achiționarea primelor două bănci din Moldova – Agroindbank și Moldinconbank.
Nu în ultimul rând, chiar dacă mai conturat pentru Chisinau decat pentru Kiev, interesul cautarii resurselor energetice alternative a intrat pe ultima suta de metri.
La finalul acestui an, Republica Moldova ar fi deja conectat la sistemul european energetic prin intermediul gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău. La fel se poate întâmpla și cu electricitatea ce ar urma să vină prin legarea la liniile de înaltă tensiune din România.
Acest lucru ar ținti două chestiuni importante: ar oferi Chisinaului o noua sursa energetica si o mult mai mare marja de negociere a contractului de livrare a gazelor cu Rusia ce expira in 2019.
În ceea ce privește energia electrica, acest lucru ar avantaja din nou Chisinaul care se aprovizioneaza cu curent electric din stanga Nistrului de la centrala de la Cuciurgan si menține astfel funcțională economia entității separatiste cu capitala la Tiraspol.
De asemenea, deschiderea unor noi puncte de control comun la frontieră între Republica Moldova și Ucraina a determinat reacții puternice din partea Moscovei și Tiraspolului care au acuzat o „sugrumare” economică premidată a regiunii.
Dimensiunea mediatică
Ucraina lucrează deja de ani buni de zile la combaterea propagandei rusești și de închiderea supapei de transmisie și funcționare a media rusești de pe teritoriul său. Și din punct de vedere legislativ decidenții de la Kiev au lucrat în acest sens, iar Ucraina a reușit în măsură rezonabilă să aibă rezultate palpabile în acest sens.
Pe de altă parte, Republica Moldova este oarecum mai nouă în acest domeniu. Politicienii de la guvernare din Chisinau au fost constransi de o serie de factori sa acest pas. Cel mai important a fost cel al alegerilor, astfel că patronatul fortelor proeuropene a fost mai mult presat decât determinat să se alăture acestei lupte anti-propagandă. Aceștia au achiesat în plin an electoral decisiv și mai ales la presiunea Washingtonului. De altfel singurul buton care funcționează de facto la Chișinău.
Retransmiterea posturilor rusești principale se face și prin intermediul omologelor lor de la Chișinău, așadar s-a făcut o amputare din zona economică pentru un câștig politic al PD-ului care controlează direct sau prin interpuși aceste televiziuni.
În data de 22 decembrie 2017, Parlamentul menținut votul asupra Legii nr.257, numită și „legea anti-propagandă”, remisă spre reexaminare de președintele prorus Igor Dodon. În cele din urmă, cu toată opoziția sa, Dodon a fost din nou suspendat, astfel că Parlamentul a putut merge și mai departe cu această lege care în fapt interzice retransmiterea programelor rusești cu caracter politico-militar în Republica Moldova.
Din 12 februarie, legea anti-propagandă și-a intrat pe deplin în rol, iar autoritățile par că vor ca aceasta să fie și aplicată. O serie de amenzi au curs în rândul instituțiilor media care nu s-au conformat. Acest lucru a reușit să stârnească și amenințări cu nesupunerea civică în fieful prorusesc de la Comrat din UTA Găgăuzia.
Cu toate acestea, asta nu înseamnă că R. Moldova fi ferită de propagandă, acolo unde cea politică internă se va ascuți odată cu aproapiere alegerilor parlamentare din toamnă.
De asemenea, în ultimele șase luni, Republica Moldova a interzis accesul pe teritoriul său a mai multor jurnaliști ruși de la posturile subordonate editorial Kremlinului. Unii dintre ei au desfășurat acitivități de propagandă și defăimare în Ucraina, țară de o teritoriul căreia au fost expulzați sau au primit interdicții.
Rusia a calificat aceste acțiuni conjugate la Chișinău drept „rusofobie”, precizând că acestea lovesc în interesele minorității ruse din aceste țări. Mai mult, Duma de Stat a adoptat diverse declarații pe acest subiect ce ulterior au fost transmise ca plângeri către instituțiile europene de apărare a drepturilor omului și a valorilor democratice.
Dimensiunea militară
În aceasta zonă, lucrurile se precipită. Miza securitară este mult mai mare, iar Rusia nu va renunța la influența sa atât de ușor.
Cu toate acestea, Ucraina a făcut pași importanți în 2017 pentru a putea achiziționa sau primi armament letal cu care să se apere de separatiștii ruși susținuți de Moscova.
Mai mult, președintele de la Kiev Petro Poroșenko a promulgat chiar astăzi, 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”. Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.
„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko, care a semnat documentul, relatează Tass. Procedura a fost difuzată în direct de către posturile de televiziune din Ucraina.
De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.
Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.
Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă. Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.
Se ascut cuțitele
Totuși, noua lege nu numește ostilitățile din Donbas un război împotriva Rusiei. În schimb, documentul se referă în mod repetat la „luarea de măsuri pentru asigurarea securității și apărării naționale și respingerea și descurajarea agresiunii armate a Federației Ruse în Donetsk și în regiunile Luhansk”.
Mai mult de atât, noua lege sporește prerogativele președintelui Petro Poroșenko. Astfel, șeful statului ucrainean va putea să stabilească granițele teritoriilor ocupate, termenii exacți ai operațiunilor militare și să definească limitele unei „zone sigure” adiacentă zonei de operațiuni militare.
Astfel, președintele va avea dreptul să folosească forțele armate, inclusiv pentru eliberarea teritoriilor din estul țării, fără aprobarea Parlamentului.
De asemenea, Ucraina se înarma la vară cu rachete de tip Javelin sunt o generație avansată de armament portabil de generația a treia și este cunoscută pentru orientarea automată a țintei în infraroșu, care îi eliberează pe operatorul său de necesitatea de a ghida în mod activ un proiectil într-o țintă printr-o rază laser sau un fir după împușcare.
Focosul rachetelor Javelin este capabil să distrugă tancurile moderne atacându-le de deasupra și poate fi folosit și pentru a distruge fortificațiile inamice. În acest context, pe 21 decembrie 2017, președintele american Donald Trump a semnat, de asemenea, un proiect de lege privind creditele de apărare din SUA pentru anul fiscal 2018, care alocă în special pachetului de ajutor militar de 350 milioane de dolari american pentru Ucraina.
Antrenamente reluate cu NATO
Cele circa 200 de exerciții militare efectuate în 2017 de către militari ruși și cei separatiști subordonați Tiraspolui au pus seriore probleme la Chișinău.
În paralel, pe aproape tot parcursul anului 2017, președintele prorus Igor Dodon a blocat antrenarea Armatei naționale a R. Moldova. Acest lucru a dus evident la perimarea capacităților de luptă a militarilor moldoveni.
După ieșirea din această situație și prima suspendare a lui Dodon, la Ministerul Apărării de la Chișinău a ajuns în toamna lui 2017 Eugen Sturza, un politician tânăr cu viziune apropiate de UE și NATO. Astfel, una dintre primele sale măsuri au fost să reia participarea militarilor moldoveni la exercițiile internaționale.
Cu puțin înainte de venire lui Sturza la minister, premierul Pavel Filip a insistat și militarii moldoveni au participat în Ucraina la exercițiul internațional denumit „Rapid Trident 2017” din septembrie 2017.
Ceva mai recent, un contigent de 60 de militari moldoveni au participat și la exercițiul „Platinium Eagle” ce s-a desfășurat între 11 și 17 februarie la Centrul de Instruire Babadag din România. Astfel, militarii moldoveni au reluat exercițiile de interoperabilitate făcute după standardele NATO.
Nu un ultimul rând, România și R. Moldova au convenit, după vizita ministrului român al Apărării Mihai Fifor, crearea unui batalion comun format din militarii de pe ambele maluri ale Prutului.
Aceste dimensiuni economică, mediatică și militară vin să completeze un tablou de închidere și respingere a influenței ruse din aceste țări. Totuși, legăturile de afaceri de zeci de ani și interesele politice fluctuante suprapuse pe veșnica corupție și mimare a reformelor de ochii Occidentului fac ca aceste măsuri să nu își urmărească potențialul real atât la Chisișinău, cât și la Kiev.
Trendul de aplicare a acestei strategii se va intensifica și pe parcursul anului electoral 2018 la Chișinău și 2019 la Kiev, acolo unde loc atât alegeri prezidențiale, cât și parlamentare.
Corespodență de la Chișinău pentru Karadeniz Press, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | ian. 5, 2018 | Federatia Rusa, R. Moldova, Știri, UE, Uncategorized @ro
Ambasadorul rus la Chișinău Farit Muhametșin, la sfat cu președinte R. Moldova Igor Dodon
Cea de-a treia suspendare temporară pe care Dodon o primește în mai puțin de trei luni de zile, după deciziile Curții Constituționale, arată încă o dată limitarea prerogativelor președintelui pro-rus al Republicii Moldova și neputința acestuia de a gestiona corect instituțional relația cu Parlamentul și Guvernul R. Moldova. Nici măcar ipostaza de victimă a autocrației PD nu-l mai avantajează pe Dodon, deoarece este identificat mereu ca cel care generează crizele și blocajul instituțional în Republica Moldova. De altfel, Dodon încasează lovitură după lovitură, iar după fiecare bătălie pierdut își șifonează și mai tare imaginea prin amenințări directe la adresa judecătorilor Curții Constituționale.
Neputincios în fața binomului Curtea Constițională – Parlament/Guvern, Dodon încearcă tot felul de trucuri de resuscitare a imaginii sale. Fie prin afișarea tot mai desă și ostentativă a soției sale Galina Dodon, ca vehicul pozitiv de imagine, în special în rândul persoanelor de sex feminim, fie prin chemarea Moscovei în ajutor.
În ambele ipostaze, Dodon arată din ce în ce mai șubred și mai erodat în această luptă politică pe care a încercat să o poarte cu PD-ul mai mult mai nivel imagologic, fără a avea la dispoziție pârghii concret de atac.
Schimbare de optică
Cu siguranță, pendularea din cadrul repoziționării lui Dodon din „frontman” în „protejat”, prin chemarea Moscovei de a arbitra meciul lui Plahotniuc, va avea repercursiuni și mai adânci asupra declinul său anunțat.
Dodon are la dispoziție aproape un an de zile, iar până la alegerile de la finalul lui 2018, se vor împlini aproape doi ani de erodare politică. În toată această perioadă, clivajul societal s-a adâncit și mai tare, iar populația a devenit și mai divizată pe criterii geopolitice întreținute atât de el, cât și de PD.
Cu toate acestea, mașinăria de imagine a lui Dodon nci nu se compară cu cea a PD-ul care îl face încet, dar sigur, să pară un lider ce servește mai degrabă interesele Moscovei, decât a poporului care l-a ales.
Ultima sa mișcare de implicare a Rusiei, după cea de-a treia suspendare temporară, nu face decât să îl înfunde și mai tare pe președinte. Deși vorbește mereu în limbajul sovietic de lemn „privind neamestecul străinilor în treburile interne”, Dodon practic invită Rusia nu numai ca mediator, dar și să preia frâiele bătăliei cu Plahotniuc și PD-ul său.
Joi, Dodon s-a întâlnit cu ambasadorul rus la Chișinău, Farit Muhametșin, cu care a discutat despre „dezvoltarea relațiilor R. Moldova cu Rusia”, în contexul în care la nivel de președinție lucrurile stau bine, dar la nivel parlamentar și guvernamentale acestea stagnează.
Dodon a cerut să vină la Chișinău „reprezentantul conducerii Ministerului de Externe al Federației Ruse va întreprinde o vizită în Republica Moldova în scopul reluării bunelor relații dintre ţările noastre”. Deși nu a făcut public vreun nume, Dodon a sugerat că însuți șeful diplomației ruse Serghei Lavrov să vină la Chișinău pentru a-i da acestuia un impuls de imagine pentru alegători săi, cu precădere cei rusofoni.
Insistențe pe toate planurile
Concomitent cu întâlnirea cu emisarul rus, Dodon l-a chemat pentru un interviu și pe corespondentul agenției TASS la Chișinău, căruia i-a acordat un amplu interviu despre cât de bine ar fi ca relațiile dintre Rusia și Republica Moldova să fie reluate pe fiecare palier instituțional.
El a girat că există această dorință de dialog la nivel parlamentar și guvernamental, deși conducerile celor două instituții s-au declarat în ultima vreme împotriva unor relații apropiate cu Rusia. Ba din contră, recent, R. Moldova și-a retras ambasadorul de la Moscova pe „perioadă nedeterminată” în semn de protest față de „hărțuirea oficialilor moldoveni” de către autoritățile ruse.
Totul a culminat după ce un Tribunal din Moscova a decis dare în urmărire internațională a liderul PD, Vladimir Plahotniuc pentru presupuse asasinate comandate la adresa unor persoane din Rusia.
În astfel de circumstanțe, este foarte dificil de crezut că liderii puterii de la Chișinău vor marșa pe un dialog cu Moscova pus la cale de Igor Dodon. Chiar și așa, Vlad Plahotniuc are suficientă influență în cercurile de putere de la Moscova de a discuta singur astfel de astfel.
Totuși, strategia lui Dodon este de a aduce cu orice preț oficiali ruși la Chișinău în anul electoral 2018. În toamna acestui an, Dodon îl va aduce la Chișinău pe Patriarhul Rusiei Kirill cu ocazia Congresului Mondial al Familiei.
„Pot să confirm că reprezentanți atât ai Parlamentului, cât și ai Guvernului și-au exprimat interesul unei întâlniri cu oficiali ai diplomației ruse. Sper ca, după aceste discuții ce se vor purta până la finele lunii, să intrăm într-o nouă fază a cooperării la nivelul comisiilor interguvernamentale, la șefii de Parlamente și la nivel ministerelor”, a declarat Dodon pentru TASS.
El a mai adăugat că „fără sprijinul Rusiei, Moldova nu va rezista ca stat” și că oamenii i-au dat un mandat un mandat clar de a reînnoda relațiile cu Rusia. Dodon a folosit și o metafora în dialogul cu jurnalistul rus, precizând că „Moldova nu poate zbura cu o singură aripă” și că trebuie să-și desfacă larg aripile „atât spre Est, cât și spre Vest”.
Dodon cere ajutorul Rusiei
Ulterior, în cadrul aceluiași interviu, Dodon și-a reluat retorica anti-guvernamentală și a spus că există două posibilități de a se ieși din criză: fie să scoată oamenii în stradă la proteste masive, fiesă fie „concentrate toate forțele” pe victoria în cadrul alagerilor parlamentare din toamnă.
El a mai adăugat că primul scenariu ar include destabilizarea țării, inclusiv cu agitarea spiritelor la Tiraspol, fapt ce care „anumite cercuri din Vest și le-ar dori”.
El a mai dat vina pe Occident că ar sta în spatele atitudinii anti-Moscova afișată de Guvernul de la Chișinău și că nu va „răspunde la astfel de provocări”.
De asemenea, Dodon a reluat temele retoricii sale obișnuite încercând să pună corupția internă pe seama cursul pro-european al țării în cadrul aceluiași interviu. Acestea au devenit deja un șablon pentru presa de la Moscova care îl citează pe Dodon reventilând aceleași idei din arsenalul discursul său politic.
Cert este că Dodon se află într-o criză de idei în ceea ce privește lupta cu puterea executivă și legislativă de la Chișinău. Tocmai de aceea are nevoie de Rusia pe post de aliat și în același timp de „frate mai mare” cu care să se afișeze imagologic în fața electoratului său. Dodon este conștient că pierde din ce în ce mai mult teren la capitolul imagine, tocmai de aceea insistă pe lângă Moscova să primească sprijin politic sub toate formele.
Preș la Moscova
Nici la Moscova, Dodon mai este văzut ca un proiect politic viabil în totalitate. Fost deputat al Dumei de Stat a Federației Ruse și corespondent NTV la războiul moldo-rus din 1992, Alexandr Nezrov l-a desființat pe Dodon, într-un interviu acordat postului rus de radio „Eho Moskvî”.
„Prostul Dodon, care este președintele Moldovei, s-a jucat prea mult de-a președintele și l-au trimis pe jos la Moscova. Aici, lui i-au promis ajutor în deschiderea unei afaceri, dar în prima perioadă de timp va locui în Mausoleu și-l va spăla pe Lenin”, a declarat acesta.
De altfel, vara trecută, și liderul de la Kremlin Vladimir Putin a glumit pe seama lui Dodon, în ceea ce analiștii politici au comentat ca fiind o paralelă între cneazul Ivan Cel Groaznic și bufonul său, care ar fi trebuit să răspundă la toate întrebările incomode care i se adresau stăpânului său. Cert este că liderii ruși sunt obișnuiți să respecte conducătorii care au curaj și demnitate, chiar și pe cei care le sunt potrivnici, și rareori tratează cu respect liderii obedienți din sfera de influență a Moscovei, iar Igor Dodon nu este nicio excepție de la această regulă.
Autor: Mădălin Necșuțu
de Anatol Terzi | feb. 22, 2012 | Orientul Mijlociu, Știri, Uncategorized @ro
Iranul a avertizat marţi că ar putea lansa un atac preventiv împotriva inamicilor dacă vor exista ameninţări la adresa siguranţei naţionale.
Generalul Mohammad Hejazi, un comandant militar iranian, a declarat că „Iranul nu va aştepta acţiuni ale inamicilor” pentru a ataca. „Vom utiliza toate mijloacele pentru protejarea intereselor noastre naţionale şi vom lansa atacuri oricând vom simţi că inamicii intenţionează să pună în pericol securitatea naţională”, ameninţă Hejazi.
În noiembrie 2011, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, avertiza că „Iranul va avea o ripostă dură la orice agresiune sau chiar la ameninţări”. Declaraţiile oficialului militar iranian intervin în contextul zvonurilor privind un eventual atac militar al Israelului împotriva instalaţiilor nucleare iraniene. Israelul şi Occidentul suspectează că Iranul încearcă să se doteze cu arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran neagă acuzaţiile.
Iranul a lansat luni “mari manevre pentru a întări apărarea antiaeriană” a obiectivelor “sensibile şi în special nucleare”. Aceste manevre de patru zile vor avea loc în “jumătatea de sud a ţării”, a adăugat agenţia Irna, precizând că vor fi utilizate o mare gamă de rachete, sisteme radar şi de aviaţie ale Iranului. Exerciţiul tactic numit “Sarollah” (Răzbunarea lui Dumnezeu) a fost anunţat în contextul în care Israelul a intesificat în ultimele săptămâni referirile la un posibil atac militar împotriva obiectivelor programului nuclear iranian.
Manevrele anunţate luni, care se vor desfăşura pe o suprafaţă de 190.000 kmp, vizează întărirea coordonării între forţele ce depind de Gardienii revoluţiei şi cele ale armatei tradiţionale, a precizat comunicatul.
