Editorial: Dosarul transnistrean – între jocuri politicianiste interne și ecuația regională tulbure

Editorial: Dosarul transnistrean – între jocuri politicianiste interne și ecuația regională tulbure

Tanc sovietic amplasat în mijlocul orașului Tiraspol, regiunea separatistă transnistreană

Dosarul transnistrean a stagnat în ultimii trei ani de zile în care liderii părților implicate nu au făcut mai multe decât poze pentru rețelele de scoializare, fără vreun rezultat palpabil în urma întâlnirilor avute. Aleși lideri aproape simultan, unul la Chișinău și celălalt la Tiraspol, în urmă cu aproape trei ani, Igor Dodon și Vadim Krasnoselski s-au întâlnit recent deja pentru a șasea oară.

Cel puțin din partea lui Dodon, aceste întâlniri au fost mai mult exerciții de PR în urmă cărora s-a dorit construirea unei imagini de mediator în conflictul transnistrean. Pe de cealaltă parte, Vadim Krasnoselski a urmat doar indicațiile Moscovei de face act de prezență la aceste întâniri, fără a pune ceva concret pe masa discuțiilor.

O situația de tip „win-win” din punct de vedere imagologic, dar sterilă în privința rezolvării unor chestiuni concrete aflate pe agenda Chișinău-Tiraspol. Pe de cealaltă parte, aspectele palpabile ale negocierilor ce au fost ambalate în așa-numitul „Pachet Berlin” au fost discutate la nivel comisiilor celor două părți de sub tutela guvernului.

În toți acești ani, Dodon și Kransnoselski s-au tatonat. În timp ce în stânga dreapta Nistrului s-a creat o percepție generală justificată că mai degrabă Chișinăul a ieșit păbugit și a făcut prea multe concesii în comparație cu ce a primit, pe celălalt mal s-au obținut beneficii economice și sociale considerabile.

Politica „pașilor mici” a adus mai degrabă beneficii pentru autoritățile secesioniste, fără ca aceștia să dea vreun semn că ar dori discutarea celor mai fierbiente subiecte și anume cel politice ale problemei.

„Coșul politic” al dosarul transnistrean rămâne un subiect tabu pentru Tiraspol. În timp ce Chișinăul militează și oferă o formă de autonomie extinsă în cazul regiunii transnistrene, Tiraspolul rămâne ancorat în ideea de independență și alipire la Federația Rusă.

Dispute și prerogative

Kransnoselki observa ca, în 2018, au avut loc circa 95 de întâlniri la nivel de experți, anul acesta numai 20 de astfel de întrevederi au avut loc, cele două părți au evitat discuțiile pe acest dosar. În mare parte din cauza concentrării atenției de campania electorală pentru alegerile parlamentare și locale, dar și pe fondul unui apetit redus al guvernului Sandu de a se ocupa de această chestiune.

Mai ales că, în această ecuație a guvernării, socialiștii și-au luat partea leului insistând pe portofoliului Reintegrării care a fost dat pe mâna lui Vasile Șova.

Din perspectiva blocului ACUM, prioritățile de natură socio-economică au luat față acestui dosar ce este tărăgănat de mai bine de 27 de ani.

Dar acest vid de interes major al jumătății pro-europene din guvern a deschis fereastra unei implicări mai mari din partea președintelui Dodon și a apăratului său care încearcă să arondeze tot mai multe teme de politică externă care cad în prerogativele executivului.

Dacă în 2017 și 2018 s-au făcut pașii concreți în dosar, prin cele opt puncte ale „Pachetului Berlin”, în 2019 s-a constatat o stagnare. Cea mai recentă rundă de negocieri purtată în formatul „5+2”, pe 9-10 octombrie la Bratislava, nu a adus niciun rezultat concret. Chiar și comunicarea de după conferință a lăsat de dorit.

Numai șeful OSCE din Moldova Claus Neukirch a vorbit vag în numele tuturor, fără a menționa ceva concret.

Înainte de Bratislava, Vasile Șova a elaborat un document privind o posibilă soluție politică, care nu a fost agreat însă de cei de la ACUM, fapt ce indică disensiuni și în sânul alianței de guvernare pe acest dosar.

Un alt aspect important de la Bratislava este că părțile nici măcar nu au pomenit despre distrugerea/evacuarea munițiilor rusești din regiunea transnistreană, aspect pe care Dodon a pornit un adevărat turneu occidental în lunile august-septembrie. Cu toate acestea, OSCE se arată încrezătoare în urmă discuțiilor de la Bratislava și concretizarea lor la începutul acestei săptămâni în Bavaria, Germania.

În cadrul „turneului” său european recent, președintele Dodon a încercat să se urce pe acest val și să devină din nou jucător în negocierilor Occidentului cu Rusia. Un fel de punte între Est și Vest, atât de prezentă în retorica socialiștilor în ultima decadă. Astfel, ideea evacuării munițiilor din Transnistria pare să fi murit din fașă, așa cum de altfel s-a mai întâmplat în discutarea aspectelor militare ale acestui dosar.

Dividende politice

Socialiștii, în frunte cu Igor Dodon, vor o soluționare cât mai rapidă a dosarul în sens politic, în timp ce timpul are răbdare cu transnistrenii. Conflictul din estul Ucrainei, care tinde să devină unul similar cu cel al Transnistriei, lucrează în favoarea politicienilor de la Tiraspol. Atenția s-a mutat spre Ucraina, iar Transnistria a rămas în periferia intereselor Occidentului în cadrul negocierilor cu Rusia.

Din 2014, de la anexarea Crimeii și conflictul regiunile răsăritene ale Ucraina – Donbas și Lugansk – interesul Vestului pe dosarul transnistrean s-a diminuat treptat. Relevanța unei soluționări a dosarului transnistrean ar fi acum mai degrabă egală cu găsirea unui tipar pentru soluționarea conflictelor din Ucraina.

Regimul de la Tiraspol nu are nici cel mai mic interes de a intra în partea politică a dosarului, iar cel care se grăbește este acum Igor Dodon.

În perspectiva campaniei electorale pentru al doilea mandat, Dodon nu are o temă concretă cu care veni și tocmai de aceea încearcă să forțeze „cartea transnistreană”. Asta pentru a putea posta în președintele puternic care rezolva criza transnistreană după aproape trei decenii. Tema emoțională a „patriotismului” și a datoriei se va afla în nucleu retoricii de campanie pentru prezidențialele de anul viitor.

Pe de altă parte, Krasnoselski a testat la ultimele alegeri parlamentare puterea electoratului regiunii sale în economia scrutinelor organizate de Chișinău. Este imposibil de crezut că acele sute de microbuze și autocare ar fi putut fi organizate de peste Nistru fără acceptul diriguitorilor de la Tiraspol.

Organizarea și logistica de atunci au fost proba vie a ceea ce înseamnă federalizarea în logica „plnaului Kozak” și influxul de votanți de stânga, majoritatea plătiți, în luarea deciziilor capitale ce țin de viitorul politic ar R. Moldova.

Tocmai de aceea, liderul regiunii secesioniste care încerca să scoată acum maxim din relația cu Dodon și nevoia acestuia și de voturile locuitorilor din stânga Nistului. Pentru a-l îndupleca, Dodon și PSRM vor fi nevoiți să facă concesii și mai mari față de Tiraspol.

Precedent periculos

Această stare de fapt ar putea avea un efect multiplicator. Nevoia de susținere posibilă tot mai mare a lui Dodon în perspectiva prezidențialelor de anul viitor a deschis și altora apetitului pentru a cere concesii și mai mari de la Chișinău.

Bașcanului regiunii autonome găgăuze, Irina Vlah, a simțit acest lucru și a declarat deschis în cadrul unei emisiuni televizate că legile privind statutul UTA Găgăuză, dar și cel al Transnistriei, trebuie să fie identice, adică sub formă de autonomie largită.

Punerea pe același palier a UTA Găgăuzia și Transnistria este reeditarea ideilor enunțate de planul Kozak ca principiu, numai că acum Comratul vrea o pondere și mai mare din punct de vedere politic. Astfel, în loc de reintegrarea acestei mici regiuni, asistăm la noi tendințe centrifuge ce vin pe un fond de cedare pregătit de președintele Igor Dodon în luma alegerilor prezidențiale din 2020.

La rândul său, președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi a declarat în urma cu câteva săptămâni că legislativul va încercarea adoptarea „proiectelor de lege găgăuze” până pe 23 decembrie, atunci când va fi sărbătorită cea de-a 25-a aniversare în autonomie.

Toate aceste mișcări sinusoidale din triunghiul Chișinău-Tiraspol-Comrat, cu Igor Dodon și Socialiștii în mijloc, anunță vremuri interesante din punct de vedere securitar pentru Republica Moldova. Dacă deocamdată Ucraina este focar regional de instabilitate, anul 2020 se anunță unul de încercare și pentru Republica Moldova.

Articolul a fost publicat în ediția din luna octombrie a Buletinului informativ „Sinteze și Dezbateri de politică externă”  al FES

Share our work
Republica Moldova se pregătește de alegeri anticipate, după ce partidele au eșuat în negocieri

Republica Moldova se pregătește de alegeri anticipate, după ce partidele au eșuat în negocieri

Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a anunțat vineri seară că urmează a fi organizate alegeri anticipate, după ce partidele parlamentare nu au reușit să ajung la niciun consens privind formarea unei majorități.

El a învinuit PSRM și blocul ACUM pentru situația creată, într-un briefing de presă. Candu a mai precizat că PDM va căuta soluții legale, astfel ca cheltuielile pentru alegerile parlamentare să fie achitate din bugetele partidelor parlamentare.

Totodată, premierul în exercițiu Pavel Filip, prim-vicepreședinte al PDM a declarat că Executivul își va continua activitatea și va administra problemele curente. El a dat asigurări că alegerile anticipate nu vor afecta achitarea salariilor și pensiilor.

Anterior, președintele Igor Dodon a anunțat și el acest lucru, învinuind la rând său PD și ACUM de inflexibilitate la negocieri. La această etapă trebuie să constatăm că alegerile anticipate reprezintă o probabilitate extrem de mare”, potrivit lui Igor Dodon.

La rândul lor, liderii ACUM, Maia Sandu și Andrei Năstase i-au invitat, vineri seară, pe deputații PSRM la discuții în Parlament, ei aflăndu-se în acest moment în sala de ședințe.

Share our work
Analiză: Ciondănelile post-electorale ar putea modela viitorul R. Moldova

Analiză: Ciondănelile post-electorale ar putea modela viitorul R. Moldova

Buletine de vot scoase de la tipar pentru alegerile parlamentare de la Chișinău, de pe 24 februarie 2019. Foto: CEC

Forțele de stânga au ieșit câștigătoare la alegerile din R.Moldova, dar totuși fără ca niciun partid din rândul lor să obțină suficiente locuri în viitorul Parlament pentru a conduce de unul singur, astfel că negocierile politice ulterioare vor determina dacă țara va rămâne pe drumul pro-European sau se va îndrepta spre un curs mai apropiat de Rusia, se arată într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova. 

Partidul pro-rus al Socialiștilor din Moldova, PSRM, precum și partidul naționalist, anterior pro-european, PDM, au ieșit drept câștigătoare în alegerile parlamentare de duminica trecută din Republica Moldova, unul pe lista națională, iar celălalt pe cele circumscripțiile uninominale, ca număr de mandate.

Dar după această perioadă de guvernare a PDM din ultimii ani, marcată de scandaluri majore de corupție și lupte ale democraților adversarii și foștii săi aliați, provocarea acum pentru partidele care au trecut pragul de accedere în Parlament este de a aduna o majoritate cu care să guverneze.

Noua majoritate va determina, de asemenea, dacă Moldova va continua pe calea sa europeană sau va lua o nouă direcție, apropiindu-se de Moscova.

În concluzie, în Parlamentul următor vor fi reprezentate în total patru partide: PSRM va avea 35 de mandate în legislatura de 101 locuri; PDM va avea 30, în timp ce ACUM, un bloc politic format din două partide proeuropene – PAS și PPDA – vor avea 26 de mandate.

Al patrulea partid, de factură pro-rusească și condus de primarul condamnat al Orheiului, Ilan Șor, va fi reprezentat de opt parlamentari. Alți trei candididați independenți vor intra în Parlament.

Strategii post-electorale

Președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, care este liderul de facto al PSRM, a declarat luni că el și partidul său vor aștepta un timp înainte de a decide ce să facă despre încercarea de a forma o coaliție de guvernământ pentru a vedea cum va alege Comisia Electorală Centrală (CEC) să se ocupe de numeroasele acuzații de fraudă din ziua votării.

„Pentru a emite o opinie dacă alegerile au fost sau nu legitime, fie că a fost sau nu frauduloase, trebuie să așteptăm deciziile finale ale organelor se vor ocupa de aceste probleme”, a spus Dodon.

Cu toate acestea, negocierile din spatele scenei ar fi putut deja fi demarate.

Liderul PDM Vlad Plahotniuc a declarat că partidul său este dispus să negocieze un potențial guvern de coaliție cu orice partid care a trecut pragul electoral sau cu candidați independenți după validarea mandatelor lor.

„Nu există restricții privind criteriile pe care trebuie să le îndeplinească partenerii de dialog – nici doctrina, nici diferențe de opinie din trecut”, a spus Plahotniuc.

El a insistat, de asemenea, că PDM este deasupra „orgoliilor personale”.

Dar blocul pro-european ACUM a sugerat că nu ar accepta rezultatele, denunțând alegerile drept „cea mai întunecată pagină din istoria Moldovei” de la independența față de Uniunea Sovietică în 1991.

„Noi, blocul ACUM [ACUM], nu recunoaștem că alegerile sunt libere și corecte. Am acumulat dovezi și informații despre frauda comisă în ziua alegerilor”, a declarat co-președintele ACUM, Maia Sandu.

Ea a menționat că toate probele pe care le-a strâns blocul vor fi formulate într-un raport care va fi lansat cât mai curând posibil.

Principalul ONG care a monitorizat procesul electoral în Moldova, Promo-LEX, a remarcat peste 400 de incidente sau încălcări ale legii, dar a concluzionat că, în general, alegerile au fost libere.

Cu toate acestea, peste 38.000 de cetățeni moldoveni care trăiesc în regiunea separatistă transnistreană au fost aduși într-o manieră organizată pentru a vota, potrivit filmărilor adunate de mass-media independentă din R. Moldova.

Au fost vehiculate suspiciuni că fiecare votat ar fi fost plătit cu sume de până la 20 de dolari pentru votul său, PSRM, PDM și Partidul Șor fiind acuzate de acest lucru de către rivalii lor politici.

Părțile au negat oferirea de mită. Cu toate acestea, unii oameni au recunoscut pe camera de filmat că au primit bani pentru voturile lor.

PDM încearcă să-și extindă conducerea

Analiștii politici consideră PDM drept marele câștigător al zilei de duminică, însă partidul va trebui să depășească anumite probleme pentru a aduna o majoritate de guvernământ și să rămână la putere.

„PDM va încerca să stabilească o majoritate, bazându-se pe sprijinul partidului Ilan Șor, al candidaților independenți și al unor parlamentari care vor fi convinși prin diverse metode de a se alătura unei eventuale coaliții guvernamentale formate în jurul democraților”, a declarat expertul politic Mihai Isac pentru BIRN .

În trecut, PDM a fost acuzat că folosește mită sau amenințări pentru a convinge alți deputați să se alăture sau să-și părăsească partidele. Partidul a negat acest lucru.

Între timp, analistul politic Dumitru Minzarari a scris pe pagina sa de Facebook că, în opinia sa, PSRM -ul lui Dodon va dori să coabiteze cu PDM în următorul guvern, alternativa fiind ca PDM să îi racoleze o parte din deputați.

PSRM ar fi interesat mai mult să fie formal în coalitie cu PDM, pentru că în alternativă va „dărui” oricum deputații necesari. Participarea formală le va permite să pretindă la fotolii în guvern”, a scris Mînzărari pe Facebook.

Isac a subliniat că PDM și PRSM au cooperat în trecut, în ciuda faptului că fiecare acuză cealaltă parte că sunt marionete ale Moscovei sau Bruxelles-ului.

„În ultimii ani, PDM și PRSM s-au prezentat între Moscova și Bruxelles ca oameni de paie. Dar, de fapt, ei au cooperat pe anumite obiective majore comune, cum ar fi sistemul electoral mixt „, a spus Isac.

Analistul român, Armand Goșu, a scris într-un editorial pe site-ul Contributors.ro că poate vedea trei scenarii posibile în care PDM ar putea avea majoritatea și astfel să-și extindă perioada de guvernare.

„Plahotniuc fură deputați de la alte partide și-și face majoritate simplă; mare coaliție între democrați și socialiști (67 deputați din 101); alegeri parlamentare anticipate în vară, odată cu cele locale”, a sugerat Goșu.

Materialul a fost tradus după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Analiză: Rusia foloseste Transnistria „pentru a controla destinul Moldovei”

Analiză: Rusia foloseste Transnistria „pentru a controla destinul Moldovei”

Punctul de control pe Nistru, controlat de milița transnistreană. Fotocredit: BIRN

Analistul politic Igor Munteanu declară că Moscova exploatează conflictul înghețat din regiunea transnistreană pentru a determina soarta Moldovei și a descuraja-o din calea sa europeană.

Experții politici propun adesea noțiuni noi pentru a descrie mai eficient realitățile vechi. În cazul analistului politic și fostului diplomat Igor Munteanu, el consideră că termenul „paradiplomatie” explică cel mai bine modul în care Rusia încearcă să mențină conflictul înghețat în cazul Transnistriei pentru a permite Moscovei să-și promoveze mai larg influența și interesele în regiune, se arată într-un interviu-analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight, citat de EvZ Moldova. 

Studiul recent publicat de Munteanu, „Paravanele externe ale secesionismului: paradiplomație și insurgență”, examinează legăturile dintre interesele politice ale Rusiei în Moldova și acel „modus operandi” prin intermediul „paradiplomatiei transnistrene”.

Termenul este folosit pe scară largă de către experții în relațiile internaționale pentru a descrie un actor non-stat care este folosit ca un proxy pentru interesele altor state – în acest caz, al Rusiei.

Într-un interviu pentru BIRN, Munteanu – care este acum directorul think-tank-ului IDIS Viitorul din Chișinău – spune că Moscova folosește cazul Transnistriei ca proxy pentru propria sa agendă în Moldova.

„Rusia a încercat întotdeauna să controleze deciziile de politică externă și internă în Moldova și a folosit întotdeauna Transnistria ca mijloc de promovare și exprimare a intereselor sale”, spune Munteanu.

Interesul Moscovei în regiune are și o dimensiune economică, adaugă el, deoarece Transnistria deține și un mare complex industrial construit în perioada sovietică.

URSS avea un complex siderurgic modern cu un ansamblu de companii care producea componente militare, iar capacitatea de a genera energie electrică este, de asemenea, importantă. Astfel, în regiune există active economice serioase”, spune Munteanu.

Moldova se confruntă cu un conflict „înghețat” în interiorul frontierelor sale de mai mult de un sfert de secol acum, ca urmare a conflictului transnistrean din 1991-1992, care a lăsat circa 1.000 de morți și peste 1.500 de răniți.

Rusia a trimis apoi forțe de menținere a păcii pentru a pune capăt luptelor dintre separatiștii pro-ruși și forțele moldovenești.

Au urmat ani de negocieri fără rezultat, Rusia refuzând să renunțe la regiunea separatistă, situată strategic între Moldova și Ucraina.

Începând cu anul 1992, Rusia a promovat o strategie duală față de Moldova, admițând că Moldova este o țară suverană, presând-o, de asemenea, pentru a se reintegra în sfera de influență a Rusiei.

Sub aripa protectoare a Rusiei, între timp, regiunea separatistă a continuat să funcționeze, în special în beneficiul liderilor și al cercurilor lor economice, mai precizează studiul menționat.

Planul fedetativ, îngropat de diplomatii occidentali:

În noiembrie 2003, Rusia a anunțat în mod neașteptat un plan de transformare a Moldovei într-o federație demilitarizată.

Un memorandum, creația lui Dmitri Kozak, un adjunct al președintelui rus Vladimir Putin, a propus acordarea Transnistriei unui grad ridicat de autonomie in Moldova – însă sub supravegherea trupelor ruse din regiune.

Deputații din Transnistria trebuia să devenă membri ai Parlamentului moldovenesc.

Inițial, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a fost gata să accepte planul, înainte de a-și răzgândi brusc, forțându-l pe Putin să anuleze din scurt o vizită la Chișinău și să-l facă pe Kozak să părăsească furios și în grabă Moldova.

Munteanu spune că memorandumul Kozak a fost respins în principal din cauza presiunii occidentale asupra Moldovei – deși mii de oameni s-au opus și planului, temându-se că ar pune capăt efectiv independenței Republicii Moldova.

Interesant, numele lui Kozak a apărut din nou în centrul atenției. După ce a supravegheat dezvoltarea economică a așa-numitei Republici Crimeea, pe care Rusia a anexat-o din Ucraina în 2014, Kremlinul l-a pus pe Kozak, la începutul acestei luni, responsabil pentru interesele sale economice în Moldova.

Această mișcare este îngrijorătoare pentru Moldova, consideră Munteanu. „Numirea confirmă doar faptul că planul general al Rusiei pentru Republica Moldova nu s-a schimbat și că un nou plan ar putea fi bazat [ca și în precedentul memorandum Kozak] asupra fracturii și fragmentării ulterioare a Moldovei într-o viitoare confederație”, spune Munteanu.

Munteanu spune că Rusia urmărește cu atenție alegerile parlamentare, programate pentru noiembrie, pe care socialiștii pro-ruși speră să câștige.

Numirea lui Kozak „a fost făcută pentru a face posibila alianța politică post-electorală între Partidul Democrat [la guvernare] și Partidul Socialist [acum în opoziție], susține Munteanu.

De asemenea, el subliniază că, în cadrul noului sistem electoral [mixt], doi parlamentari din Transnistria vor intra în noul Parlament de la Chișinău, facilitându-i Rusiei promovarea intereselor sale în R. Moldova.

O strategie cu trei dimensiuni

Între timp, studiul lui Munteanu spune că, în ultimii ani, Moscova a urmat „trei direcții majore” în Moldova și a folosit Transnistria ca proxy pentru a exercita o influență acolo.

Primul se referă la un proces accelerat de transpunere a legislației rusești în Transnistria, cu toate regulile și beneficiile relevante, oferind cetățenia Rusiei, pensii și salariile crescute.

Totul se face „pentru a construi o mică Rusie pe teritoriul Moldovei”, se spune în studiu.

În prezent, aproximativ 220.000 de persoane din regiunea separatistă de aproximativ 300.000 de cetățeni au cetățenia rusă, ceea ce înseamnă peste două treimi.

În al doilea rând, Rusia dorește să convingă cetățenii și instituțiile statului de a accepta de facto și de a obișnui cu „statul transnistrean”, prin intermediul politicienilor pro-ruși, media subordonată sau prin promovarea noului sistem de vot politic în 2017, care pe termen lung implică mai mult Transnistria în politica internă a Moldovei.

Cea de-a treia dimensiune se referă la creșterea numărului de acțiuni ale „paradiplomației” transnistrene, coordonate de Ministerul rus de Externe.

Liderul diplomației transnistrene, Vitali Ignatiev, spunea că, în primele șase luni ale anului trecut, liderii republicii separatiste au avut 470 de întâlniri internaționale, cu 25% mai mult decât în perioada similară din 2016. De asemenea, Transnistria a fost vizitată și de 631 de delegații străine.

Potrivit studiului, „paradiplomația” transnistreană a raportat câteva succese, cu lideri și diplomați din regiunea separatistă care au vizitat Italia, Marea Britanie [inclusiv Ministerul britanic de Externe], Israel și Franța.

„Rusia vrea ca Transnistria să fie recunoscută ca un partener egal [în orice] negocieri [privind viitorul regiunii] și pe baza acestui statut egal, părțile ar trebui să se îndrepte spre o soluție confedera sau federală”, a declarat Munteanu pentru BIRN, explicând strategia Moscovei.

Cu toate acestea, el susține că implementarea acestei ecuații politice este contrară intereselor Republicii Moldova și nu va rezolva problema fundamentală a acestui conflict, și anume aspectul militar al mișcării secesioniste.

Rusia deține în continuare aproximativ 1.500 de militari ai Armatei sovietice a 14-a, denumită acum Grupul operativ al trupelor ruse (GOTR) în așa-numita Republică Transnistreană, împreună cu aproximativ 400 de soldați ruși care fac parte din corpul de menținere a păcii.

O altă problemă este abordarea duală a Chișinăului

Munteanu declară că o altă problemă este că oficialii moldoveni promovează și o „atitudine duală” față de Tiraspol.

Studiul său arată că, în timp ce unii oficiali susțin în mod public reintegrarea Moldovei și solicită retragerea armatei ruse din Transnistria, ei rămân, de asemenea, conectați la „centre economice” atât la Chișinău, cât și la Tiraspol.

Rolul Chișinăului în facilitarea exporturilor de energie din regiunea separatistă, situația neclară a facturii Gazprom privind livrările de gaze, în valoare de peste 6 miliarde de dolari SUA, și regimul impozabil pentru mărfurile transnistrene care tranzitează frontierele Moldovei, în special în UE, pun sub semnul înbării intențiile reale de a reintegra acest teritoriu.

Studiul lui Munteanu spune că Moscova va suprima doar independența de facto a Transnistriei, doar atunci când este sigur că politicienii de la Tiraspol vor juca un rol decisiv în afacerile interne ale R. Moldova.

Dar asta, avertizeaza Munteanu, ar însemna sfârșitul drumului pro-european al R. Moldova.

Materialul a fost tradus și adaptat după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight, semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
EDITORIAL: Transnistrizarea Republicii Moldova și bârna de pe ochii Bucureștilor

EDITORIAL: Transnistrizarea Republicii Moldova și bârna de pe ochii Bucureștilor

Președintele rus Vladimir Putin, într-o discuție cu proaspăt numitul reprezentant special al Kremlinului pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice cu R. Moldova, Dmitri Kozak

Despre problema reglementării conflictului transnistrean se scrie de mai bine de 26 de ani. Există multe păreri despre cum ar trebui rezolvat acest dosar. Despre cine și ce ar trebui să negocieze. Dar dacă vom rămâne la datele strict factuale și evenimentele care le înconjoară, se poate observa lesne cum acestea sunt influențate direct și indirect cu adevărat de un singur actor care joacă multivectorial această chestiune.

Există mitul, parțial adevărat, că Vestul ar presa Chișinăul să întreprindă diverse concesii față de separatiștii de la Tiraspol. Dar nu este totul chiar atât de simplu.

Începând din vara lui 2016, pe când Germania deținea președinția rotativă a OSCE, parte implicată în procesul de negocieri al formatului 5+2, Chișinăul a fost presat să cedeze. Însă legăturile fostul șef al diplomației germane Frank-Walter Steinmeier și cochetările sale și ale socialiștilor germani cu Moscova ridică și acum un semn de întrebare.

La fel, a urmat rândul președinției rotative a OSCE deținute de Austria, care nici ea nu a menajat Chișinău, în 2017, în ceea ce privește presiunile de acceptare. Dar atenție, tot pe condiționalitățile din „pachetul Berlin” din vremea răposatei președinții germane. Upgradat cu noi condiționalități și denumit pompos „Berlin plus”.

Un șir de opt condiționalități: patru restante și patru noi, cum ar fi subiectele ce țin de școlile cu predare în grafie latină, terenurile agricole din raionul Dubăsari, libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor, precum și podul Gura BâculuiBâcioc.

În cazul școlilor era vorba de chirii mai mici pentru Chișinău, pe care Tiraspolul le mărise aberant și total nejustificat în ultimii ani, tocmai pentru a-și crea marje de negocieri. Atenție, toți diplomații transnistreni sunt școliți la MGIMO-ul de la Mosova, una dintre cele mai bune școli de diplomație din lume.

Apoi despre accesul la terenurile oamenilor din zona Dubăsari, după ce tot forțele paramilitare transnistrene s-au pus cu fundul în drum și au blocat accesul oamenilor, în 2004, la circa 6.500 de hectare.

Culmea, în urmă cu doar câteva zile CEDO a condamnat Rusia pentru acces blocaj și a obligat-o la plata de despăgubiri către proprietarii moldoveni a 2,5 milioane de euro. Deocamdată, s-au eliberat 82 de titluri de proprietate, ceea ce înseamnă circa 64,1%, așa că este un proces care va mai dura cel puțin câteva luni.

Al treilea ține de recunoșterea dreptului de circulație internațională a mașinilor transnistrene, care chipurile vor avea niște plăcuțe de înmatriculare neutre, în traficul internațional. Mai precis, în UE.

Iar pe podul de la Gura Bâcului – Bâcioc, rușii și transnistrenii și-au ocupat deja locurile pentru pichete de grăniceri, iar militarilor moldoveni nu le-au permis patrularea comună. Discuțiile în Comisia de Unificare și Control (CUC) pe această temă sunt sterile, iar rușii și transnistrenii mimează o negociere de cascadorii râsului cu Chișinăul. Sigur, cu delegația rusă pe post de arbitru.

Cu alte cuvinte, cam toate aceste negocierile se substitutie de facto unui lung șir de cedări ale Chișinăului față de Tiraspol. După Germania și Austria, a venit rândul Italiei și al fostului său ministrul de Externe, Franco Frattini, să vină să negocieze.

Din start, acesta nici măcar nu a mimat vreo imparțialitate și a spus din capul locului, într-un interviu la Russia Today, că trupele ruse din Transnistria stau bine acolo și că R. Moldova ar fi bine să accepte toate merele otravite din „coșul socio-economic” pus pe masa negocierilor.

Decorat cu „Ordinul Prieteniei” de către Putin în 2012, Frattini a venit apoi și cu o negociere falsă, cerând Chișinăului să accepte condiționalitățile, ca apoi să se pună pe masa discuțiilor probleme retragerii trupelor ruse. Nici vorbă de asemenea discuții la întâlnirea finală de la Roma ce a avut loc pe 30 mai.

Toate aceste în timp ce Tiraspolul nici măcar nu vrea să discute „coșul politic” sau să plece măcar urechea la oferta Chișinăului de largă autonomie în cadrul R. Moldova. De retragerea trupelor ruse nici măcar nu poate fi vorba, pentru orice are cunoștințe minime în materie de relații internaționale sau felul în care negociază Moscova în astfel de conflicte pe care le crează și nășește politic și militar apoi prin intermediul unor Kozaki sau Rogozini, reșapați ciclic în funcție de nevoi.

Pe de altă parte, experții avizați de la Chișinău vorbesc deschis despre un rol mai puțin văzut al Rusiei, cu precădere la București, de a împrieteni și apropia, într-un stil propriu și personal, pe liderul de facto de la Tiraspol, Victor Gușan, patronul „Republicii Sheriff” din stânga Nistrului și liderul PD, Vlad Plahotniuc.

Concret, Republica Moldova întreține economic această republică sovietică falimentară ce funcționează în paralel prin achizițiile generoase de energie electrică de la Cuciurgan, deși exista și varianta mai ieftină ucraineană la care s-a renuțat.

Mai nou și prin scuturile de taxe pe care Chișinăul le va aplica prin punctul comun de frontieră cu Ucraina de la Cuciurgan-Pervomaisk pentru companiile trasnnistrene. Este greu de crezut că vreun agent economic din stânga Nistrului își va scoate mărfurile din țară printr-un alt punct vamal doar că să plătească vreo taxă Chișinăului.

Aceste cedări fără logică nu pot fi rezultatul decât înțelegerilor pe sub masă făcute la ceas de noapte între personaje sus puse și mijlocite de un „bun samaritean” care nu vrea să întrețină el copilul din flori pe care l-a zămislit, dar pe care vrea să-l întrețină pe banii altora.

La vedere, Moscova nu vrea să aibă un rol de primă scenă, dar culisele sunt controlate de ea. Atât în plan bilateral pe relația PD-„Republica Sheriff”, cât și în plan internațional, acolo unde puternicul lobby rusesc își face loc prin instituții slabe precum OSCE și scule folositoare precum Steinmeier sau Frattini.

Până când toate aceste jocuri nu vor fi înțelese și se va acționa în consecință, România nu poate face mai mult decât să privească neputincioasă la această partidă de teatru absurd. Una care se joacă la circa 100 de kilometri de granița ei estică și care are are, la nevoie, vreo 1.500 de soldați ruși și vreo 12.000 de forțe paramilitare care nu mai au demult nevoie de exerciții de interoperabilitate, ci pot acționa ca o forță compactă.

Dar România nu are timp de aceste chestiuni. E prea ocupată să se împartă între festivism risipitor de resurse și penali care vor să scape de pușcărie, călcând în picioare bruma de democrație strânsă de aproape 30 de ani cu atâtea sacrificii. Transnistria, deși aproape, e o nebuloasă pentru București, care nu contenește să dea rateruri, din prostie, ignoranță și amatorism în Republica Moldova. Bașca, cel mai important obiectiv de politică externă, ca să cităm din marii noștri miniștrii de externe din ultimii ani, după intrarea în NATO și UE.

Transnistrizarea Moldovei se produce în aceste zile mai accelerat decât se pot da ordonanțe de urgență în guvernul de la București, dar nimeni fie nu vede, fie nu-i pasă. Ambele variante fiind la fel de nocive și cu grave consecințe pe termen lung!

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work