de Isac Mihai | feb. 6, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Marea Neagra, Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro
Conflictele militare, o prezenta obisnuita pe scena politica a secolului XXI
În urmă cu 15-25 de ani, de câte ori se întâmpla ca tensiunile la nivel internațional să crească, obișnuiam să spunem că ”se ascut armele” sau că ”zăngănitul armelor” se aude din nou. Paradoxul ultimului deceniu constă în faptul că, deși nu se mai aud, armele se ascut din ce în ce mai tare. Ne place să gândim că, odată cu ”dezghețarea” Războiului Rece și explozia globalizării, Omenirea a intrat în ceea ce s-ar putea eticheta drept ”făgaș normal”, ”Eră a Dezvoltării”, ”Mileniu al Păcii”. Din păcate, realitatea ultimilor cinci ani contrazice și cele mai pesimiste previziuni ale curentului Optimist-Umanist.
În plin război
Din nefericire, Omenirea este în plin Război. Și este în plin război cu ea însăși. De data aceasta, este mai mult decât clar că acest conflict nu se mai poartă pentru acapararea de resurse necesare dezvoltării, ci pentru resurse necesare supraviețuirii. Cele mai sumbre ”proorociri” se adeveresc sub ochii noștri, chiar dacă cei mai mulți nu le văd sau refuză să le vadă, mânați doar de instinctul de supraviețuire și viețuire le nivel micro, în afara sistemului macro-social. Dacă, în preistoria dominată de vânătorii-culegători, coeziunea și supraviețuirea grupului tribal era posibilă fără interacțiunea cu grupuri similare, în ceea ce privește societatea modernă, până în urmă cu 5-10 ani, această posibilitate era exclusă din start de majoritatea antropologilor și psiho-sociologilor. Dar, ce să vezi, realitatea este mai crudă și decât cele mai sumbre previziuni.
În momentul de față, în ciuda ”Păcii aparente”, societatea globală este sfâșiată de ”mici războaie”. Paradoxal este că, atunci când vorbim de războaie, ne place să le localizăm și să le minimalizăm importanța, pornind de la o comparație intenționat-eronată cu cele două conflagrații mondiale, care au produs sute de milioane de morți. Pentru că, dacă acceptăm să le vedem în deplina lor monstruozitate, aceste ”mici războaie”, care nu au încetat niciodată, au produs o suferință similară și, în total, cel mai probabil, un număr similar de morți și răniți.
Războiul din Siria: sute de mii de morți și milioane de refugiați
Declanșat în 2011 după represiunea demonstrațiilor pașnice împotriva regimului de la Damasc, conflictul din Siria a devenit mai complex pe parcursul anilor, cu implicarea unor țări străine și a grupurilor jihadiste, pe un teritoriu din ce în ce mai fragmentat.
Mai mult de 350.000 de persoane, între care peste 100.000 de civili, au fost ucise de la începutul războiului din Siria în 2011. Bilanțul a fost anunțat la finele anului trecut, în momentul în care mai multe puteri străine își intensificau eforturile diplomatice pentru a pune capăt acestui conflict sângeros și cu câteva zile înainte de o nouă serie de negocieri de pace sub egida ONU la Geneva. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, care dispune de o vastă rețea de surse în țară aflată în război, a precizat că 343.511 de persoane și-au pierdut viața pe teritoriul sirian între martie 2011 și noiembrie 2017.
Dintre acestea, 102.618 sunt civili, între care 19.000 de copii și 12.000 de femei, a precizat OSDO. Potrivit sursei citate, 119.000 de membri ai forțelor proguvernamentale au fost uciși, între care 62.000 de soldați sirieni și 1.556 membri ai organizației libaneze Hezbollah.
Totodată, în conflict au fost uciși aproximativ 59.000 de combatanți ai grupurilor rebele și Forțelor Democratice Siriene (FDS) — o alianță arabo-kurdă sprijinită de Washington. Printre cei uciși se numără peste 62.200 de luptători ai diferitelor grupări jihadiste, potrivit OSDO. În cursul ultimelor 12 luni, circa 12.000 de persoane au fost ucise pe întreg teritoriul sirian, între care 3.000 de civili.
Din păcate, din noiembrie 2017 și până în prezent, numărul victimelor a crescut îngrijorător.
Mii de morți în Ucraina
Conflictul din Ucraina a făcut peste 10.000 de morţi. La care se adugă zeci de mii de civili strămutați din zonele de conflict: un bilanț uman pe care nimeni în Ucraina nu și l-a imaginat atunci când Maidanul a condus la plecarea prorusului Viktor Ianukovici de la putere. Ulterior, Ucraina a asistat neputincioasă la anexarea de către Moscova a Peninsulei Crimeea, apoi la preluarea, la începutul lunii aprilie, de către manifestanți proruși, a unor clădiri oficiale în Donețk și Lugansk, în estul țării, scrie Agerpres, care citează agențiile de presă innternaționale.
Manifestanții, care se opuneau noilor autorități proeuropene, au fost înlocuiți în scurt timp de milițiile separatiste, iar Kievul a declanșat la 13 aprilie 2014 o „operațiune antiteroristă” pentru a prelua controlul asupra zonelor rebele. Rusia, care dezminte orice ingerință, afirmă că acesta este un conflict intern al Ucrainei, recunoscând totuși că „voluntari” ruși luptă de partea rebelilor „din proprie dorință” împotriva guvernului de la Kiev.
Acest conflict, singurul în curs de desfășurare pe continentul european, a provocat o criză gravă între Rusia și Ucraina, două țări istoric „surori”, dar și la un nou Război rece între Rusia și Occident, acesta din urmă decretând o serie de sancțiuni împotriva Moscovei. De îndată după alegerea sa în mai 2014, președintele ucrainean Petro Poroșenko promitea că recucerirea estului țării „nu va dura mai mult de două sau trei luni”. „Aceasta ar trebui să dureze câteva ore”, lansase el atunci, transmite AGERPRES.
Dar trei ani de conflict a pus în lumină incapacitatea Kievului de a recuceri teritoriile controlate de separatiști. Armata ucraineană, insuficient echipată și prost pregătită, a cunoscut mai multe înfrângeri usturătoare după succesul inițial.
În august 2014, aproape 360 de soldați au fost uciși la Ilovaisk. În ianuarie 2015, după nouă luni de lupte crâncene, aeroportul din Donețk a trecut sub controlul rebelilor, la fel și nodul de cale ferată strategică din Debalțevo în februarie același an.
Pe front diplomatic, Kievul și separatiștii au semnat în 2014 la Minsk, cu participarea Rusiei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), un acord destinat să aducă pacea în Donbas.
Acest acord a fost reafirmat de Kiev și rebeli în februarie 2015 în urma unei medieri franco-germane și în prezența președintelui Vladimir Putin. Supranumit „Minsk 2”, el a condus la numeroase încetări ale focului, dar a fost fragilizat de confruntările care au continuat în zona liniei frontului, fiind înghețat de facto în prezent. O succesiune de armistiții au permis, totuși, în 2016 si 2017, de a reduce în mod semnificativ violențele, chiar dacă ciocniri sporadice înrăutățesc bilanțul conflictului.(M. Bâtca)
de Isac Mihai | feb. 3, 2018 | Balcani, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Minoritați, Știri, UE, UE
Nationaliștii-greci-se-opun-negocierilor-cu-Skopje
Grecia a lansat o investigaţie după ce ministrul său de externe, Nikos Kotzias, a primit o scrisoare de la surse necunoscute în care sunt ameninţaţi el şi familia lui în legătură cu eforturile de soluţionare a disputei ce vizează denumirea fostei republici Macedonia. Autorii scrisorii spun că au trei gloanţe pentru ministrul Kotzias, potrivit textului scrisorii trimise joi şefului diplomaţiei elene, a precizat Toskas la postul ANT1 TV, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Negocieri strategice
Kotzias conduce negocierile cu Macedonia pentru a rezolva disputa în legătură cu denumirea fostei republici iugoslave, dispută ce a obstrucţionat din anii 1990 obiectivele Macedoniei de a adera la NATO şi la Uniunea Europeană.
Grecia a obiectat la denumirea de Macedonia de când fosta republică s-a desprins din federaţia iugoslavă în 1991. Grecia are propriul teritoriu denumit Macedonia şi argumentează că folosirea aceluiaşi nume de către micul său vecin de la nord, împreună cu articole interpretabile din Constituţia sa, implică pretenţii asupra teritoriului grecesc.
Din cauza obiecţiilor Atenei, Macedonia a fost admisă la ONU cu denumirea provizorie de ”Fosta Republică Iugoslavă Macedonia” (FYROM, din engleză), care este numele său oficial la organizaţiile internaţionale.
Problema stârneşte pasiuni puternice în rândul grecilor, care consideră Macedonia, vechiul regat condus de către Alexandru cel Mare, că este parte integrală a patriei lor.
În opinia lui Toskas, trimiterea de scrisori de ameninţare către cei care încearcă să soluţioneze o problemă în mod onest este ”periculoasă”. Poliţia încearcă să-i identifice pe cei care i-au trimis scrisoarea ministrului Kotzias, a adăugat el.
Într-un interviu pentru Reuters difuzat recent, Kotzias a afirmat că o soluţie pentru soluţionarea disputei ar putea interveni până în iunie. ”Autorităţile din domeniul poliţiei au trecut la acţiune pentru a-i găsi pe cei care încearcă să inflameze situaţia”, a spus Nikos Toskas.
NATO susține negocierile
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat Macedonia să-şi reglementeze diferendul cu Grecia. Conflictul privind numele oficial al fostului stat iugoslav opune cele două ţări de peste 25 de ani şi nu i-a permis până acum aderarea la Alianţa Nord-Atlantică. Recent, zeci de mii de naționaliști greci au ieșit în stradă la îndemnul partidelor extremiste finanțate de Kremlin.
Aproximativ 90.000 de persoane au manifestat împotriva menţinerii în viitor a denumirii de ”Macedonia” de către fosta republică iugoslavă, duminică la Salonic (nord), capitala Macedoniei greceşti, în timp ce Atena şi Skopje îşi intensifică eforturile pentru soluţionarea acestei vechi dispute dintre cele două state vecine, transmite Agerpres. Apelul la manifestaţie a fost lansat de grupări naţionaliste, dintre care multe de extrema-dreaptă, precum şi de partidul neonazist Zori Aurii, de preoţi şi de delegaţii din diaspora.
Adunarea, la care unii membri au venit îmbrăcaţi în costume tradiţionale sau antice, s-a desfăşurat pe o largă întindere la malul mării, în jurul statuii lui Alexandru cel Mare, cel mai celebru rege al Macedoniei antice (356-323 î.Hr.), mândria naţională a grecilor, care este revendicat şi de către fosta republică iugoslavă Macedonia.
Încurajări din partea NATO
„Consider încurajatoare recentele progrese şi vă cer să profitaţi de această şansă de a merge înainte”, le-a pus Jens Stoltenberg deputaţilor din parlamentul de la Skopje, în cadrul vizitei de două zile pe care o efectuează în ţara balcanică. „Uşa NATO este deschisă pentru noi membri”, a adăugat el.
Așa cum, recent, relata agenția de știri Karadeniz Press, ministrul rus de Externe consideră că reluarea negocierilor privind numele oficial al Republicii Macedonia are legătură cu dorinţa Statelor Unite de a aduce această ţară în NATO. Serghei Lavrov a precizat că Grecia nu ar trebui să facă concesii întrucât este deja membră a Alianței. Oficialul rus a declarat că negocierile privind această chestiune au fost într-o „stare de semi-inerţie” pentru o lungă perioadă de timp, fiind reanimate doar de dorinţa Statelor Unite de a integra Republica Macedonia în NATO, informează presa elenă. „Este clar pentru toţi că există o accelerare a negocierilor după o lungă pauză – nu este vorba despre o reconciliere a celor două popoare balcanice, ci despre dorinţa unuia dintre ele de a deveni membru NATO”, a declarat Lavrov, potrivit agenţiei de ştiri Novinite.
Disputa cu Grecia
Macedonia, fostă republică iugoslavă independentă din 1991, este candidată la NATO din 2008, dar nu poate trece de veto-ul Greciei, stat membru al Alianţei, şi întâmpină aceeaşi problemă şi pe drumul său către Uniunea Europeană. Motivul este că Atena nu este de acord ca micul stat să poarte numele Macedonia, pe care îl consideră ca aparţinând exclusiv uneia dintre provinciile sale nordice, dar, mai mult, se teme ca această denumire să nu ascundă ambiţia unor revendicări teritoriale legate de o regiune a sa unde se află, între altele, porturile Salonic şi Kavala. Cele două ţări îşi dispută de asemenea patrimoniul istoric al regiunii, îndeosebi pe Alexandru cel Mare şi tatăl acestuia, Filip al II-lea al Macedoniei.
Totuşi, după ani de tensiuni, plecarea de la putere a dreptei naţionaliste şi instalarea, la Skopje, a unei coaliţii conduse de social-democraţii lui Zoran Zaev au determinat anul trecut o apropiere a relaţiilor dintre cele două ţări, care şi-au reluat dialogul. Miercuri, emisarul ONU care se ocupă de acest diferend, Matthew Nimetz, s-a declarat „foarte optimist” în legătură cu mersul lucrurilor, după discuţii la New York cu reprezentanţi ai tuturor părţilor. Numele oficial al statului din Balcani aşa cum este înscris în rândurile Naţiunilor Unite rămâne Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (FYROM).
Problema minorității albaneze
Minoritatea albaneză constituie aproape un sfert din populaţia de 2,1 milioane a Macedoniei. Albanezii sunt majoritari local în nord-vestul ţării. Naţionaliştii macedoneni se tem de posibilitatea creării unor diviziuni pe criterii etnice.
Preşedintele Macedoniei, Gjorge Ivanov, a refuzat miercuri să promulge o lege adoptată de Parlament, prin care albaneza ar fi devenit a doua limbă oficială a ţării, informează agențiile de presă internaționale, prluate de Agerpres. Şeful statului a blocat astfel, temporar, o parte a acordului pe care se bazează coaliţia premierului Zoran Zaev. „Legea introduce un paralelism costisitor la toate nivelurile administraţiei, ducând la blocarea şi disfuncţionalitatea lor completă”, a declarat preşedintele.
Partidul social democrat al lui Zaev şi reprezentanţii etnicilor albanezi au format o alianţă care a răsturnat de la putere partidul naţionalist VMRO al lui Ivanov, după 11 ani. Statutul limbii albaneze a fost o promisiune importantă din partea premierului, în schimbul sprijinului indispensabil din partea parlamentarilor albanezi. Dacă Parlamentul aprobă din nou legea, preşedintele este obligat să o promulge, permiţând astfel etnicilor albanezi să îşi folosească limba maternă în toate instituţiile de stat.
Anul trecut, o instanţă din Macedonia a condamnat la închisoare 33 de etnici albanezi pentru implicarea în atacuri armate comise în anul 2015, soldate cu moartea a 22 de persoane. Şapte dintre condamnaţi au primit detenţie pe viaţă.
Cei 33 de etnici albanezi fac parte dintr-un grup care pe 9 mai 2015 a fost implicat în schimburi de focuri cu poliţia, în oraşul macedonean Kumanovo. Opt agenţi de poliţie s-au numărat printre cele 22 de persoane decedate în aceste incidente armate. Alte zeci de persoane au fost rănite. Toţi condamnaţii sunt etnici albanezi din Macedonia sau Kosovo. (M.A.B.)
de Isac Mihai | feb. 3, 2018 | Caucaz, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Marea Neagra, România, Știri, Ucraina, UE
Avioanele ruse si americane se joaca de-a razboiul pe cerul Marii Negre
Marina SUA a dat publicității filmarea în care un avion rusesc a fost extrem de aproape de a intercepta un avion american de supraveghere, relatează serviciul de presă al US Navy, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Evenimentul s-a petrecut deasupra Mării Negre, fiind doar ultimul din seria de incidente dintre cele două tabere.
Piloţii americani susţin că avionul rusesc s-a apropiat la doar un metru de avionul SUA. Acţiunea avionului rusesc a forţat avionul marinei să îşi încheie misiunea mai devreme, a declarat unul dintre oficiali.
Declarații americane
Departamentul de Stat al SUA a făcut o declaraţie publică în care a acuzat Rusia că „încalcă flagrant înţelegerile existente şi dreptul internaţional”. „Acesta este cel mai recent exemplu de activităţile militare ruseşti care nu ţin cont de normele şi acordurile internaţionale”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Heather Nauert.
„Cerem Rusiei să înceteze aceste acţiuni care cresc riscul unei erori, pun în pericol piloţii de ambele părţi şi pot duce la coliziuni aeriene”, a mai declarat aceasta.
US Naval Forces Europe a oferit mai multe detalii: „Această interacţiune a fost determinată de apropierea avionului rus la un metru şi intrând în traiectoria de zbor a avionului EP-3 american, determinând EP-3 să zboare în atmosfera perturbată din urma lăsată de avionul rus” a declarat purtătoarea de cuvânt US Naval Forces Europe, Pamela Kunze.
„Avionul american opera în conformitate cu legea internaţională şi nu a provocat această acţiune din partea ruşilor”, a adăugat ea.
Tinta neidentificata aeriana
Ministerul Apărării din Rusia a declarat că avionul de război rusesc a zburat „în concordanţă cu legile internaţionale” atunci când s-a apropiat de avionul american. Instituţia a adăugat că „o ţintă neidentificată aeriană” a fost detectată în timp ce se apropia de spaţiul aerian rusesc.
„Un avion de război Su-27 a fost trimis pentru a intercepta ţinta şi s-a apropiat de avion la o distanţă sigură şi a identificat avionul ca fiind un ER-3E american. Echipajul avionului a raportat informaţiile şi a zburat alături de avionul american pentru a se asigura că acesta nu încalcă legile spaţiului aerian rusesc”, a spus ministrul citat de mass-media.
Ironii rusești
Ministerul rus al Apărării a avertizat din nou SUA că Crimeea este acum teritoriu al Rusiei şi în consecinţă avioanele spion americane ce se apropie de această peninsulă se vor întâlni cu avioane ruse, nu ucrainene, informează mass-media regională, citata de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
‘Dorim să reamintim comandantului Grupului Operativ 67 al Flotei a 6-a (a SUA) că Crimeea este teritoriu inalienabil al Rusiei. Odată cu trimiterea piloţilor în misiuni de recunoaştere în această zonă a Mării Negre, trebuie să ia în calcul că ei vor fi întâmpinaţi de avioane ruse, nu de cele ale partenerilor lor ucraineni’, se arată în comunicatul Ministerului rus al Apărării, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. O altă opţiune, continuă comunicatul cu acelaşi ton ironic, ‘este ca toate echipajele (americane n.red) să primească noile hărţi cu traseul corect al frontierelor spaţiului aerian al Rusiei’.
Conform versiunii Ministerului rus al Apărării, avionul EP-3 s-a apropiat de frontiera spaţiului aerian al Crimeei cu transponderul închis, motiv pentru care avioane de vânătoare ruse au fost ridicate de la sol pentru a-l monitoriza. ‘Manevrele avionului de vânătoare rus au fost cele uzuale, absolut legale şi nu au creat vreun pericol pentru avionul american’, a indicat ministerul rus.
Forţele aerospaţiale ruse ‘vor continua să asigure supravegherea frontierelor spaţiului aerian al Rusiei (…) Dacă aceasta provoacă depresii sau fobii piloţilor americani, recomandăm părţii americane să renunţe la aceste zboruri în apropierea frontierelor ruse sau să revină la masa negocierilor pentru a conveni asupra regulilor’, conchide comunicatul.
Intensificarea tensiunilor
Numărul misiunilor de interceptare a avioanelor rusești de către NATO a crescut în ultimii ani pe fondul intensificării tensiunilor dintre Occident și Moscova privind implicarea Rusiei în criza din Ucraina. De asemenea, Kremlinul joacă periculos, provocând avioanele NATO, în spațiul aerian internațional, deasupra Mării Negre.
Un avion rus de vânătoare Su-27 a interceptat la începutul săptămânii un avion de supraveghere american deasupra Mării Negre, a anunţat ministerul apărării de la Moscova. Ştirea a fost difuzată de agenţia de presă rusă RIA, preluată de Reuters. Potrivit Agerpres, Departamentul Apărării de la Washington a protestat, arătând că avionul spion american EP-3E Aries II nu a intrat în spaţiul aerian al Rusiei. „După ce avionul de supraveghere al Marinei Militare a SUA şi-a modificat cursul, îndepărtându-se de frontieră, Su-27 a revenit la bază”, afirmă partea rusă.
Incident în apropierea Marii Britanii
La mijlocul lunii ianuarie 2018, Forţele Aeriene Regale britanice au ridicat luni de la sol două dintre avioanele lor militare Typhoon pentru a intercepta bombardiere ruse care zburau în apropierea spaţiului aerian al Marii Britanii, acţiunea aviaţiei britanice făcând parte dintr-o operaţiune internaţională la care au luat parte şi avioane militare belgiene, transmite DPA. ”Ca parte a unui răspuns internaţional, avioanele de vânătoare ale Forţelor Aeriene Regale au interceptat bombardiere ruse care se apropiau de spaţiul aerian al Regatului Unit”, a menţionat Ministerul Apărării britanic pe contul său de Twitter.
Forţele Aeriene Belgiene au precizat, la rândul lor, că două dintre avioanele lor F-16 au interceptat două bombardiere ruse Blackjack într-o zonă olandeză a spaţiului aerian al NATO, deasupra Mării Nordului. ”Graţie zborului lor supersonic, avioanele belgiene F-16 au fost capabile de a-şi îndeplini misiunea, garantându-vă securitatea”, a scris pe Twitter armata belgiană.
Anterior, un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării de la Londra, citat de Reuters, anunţase că două avioane militare Typhoon din Forţele Aeriene Regale au fost ridicate luni de la sol pentru a intercepta avioane ruse în apropierea spaţiului aerian al Marii Britanii. Avioanele militare britanice au decolat de la baza aeriană Lossiemouth, din apropierea localităţii scoţiene Moray.
War Games și în 2017
La începutul lunii august 2017, avioane de luptă spaniole și finlandeze au fost trimise pentru a intercepta trei avioane rusești care zburau în apropierea spațiului aerian al Estoniei, a anunțat NATO într-un comunicat. Potrivit Alianței Nord-Atlantice, avioanele rusești erau două MiG-31 și o aeronavă de transport Antonov AN-26. ‘Două avioane spaniole F-18 care participă la misiunea de poliție aeriană a NATO în statele baltice au decolat de la baza aeriană Amari din Estonia’, a precizat Alianța. ‘Avioane finlandeze au decolat de asemenea pentru a intercepta aeronavele’ rusești, a adăugat NATO. Finlanda nu este membră a acestei alianțe militare.
De asemenea, la finele lunii iunie 2017, ministerul apărării de la Moscova a anunțat că un avion american de recunoaștere RC-135 a virat periculos de aproape de un avion de vânătoare rusesc Su-27, deasupra Mării Baltice, relata agenția de presă RIA. Potrivit aceleiași surse, avionul Suhoi a interceptat și un alt avion RC-135 în aceeași zonă.
Poziția SUA asupra incidentului a fost diferită. Pentagonul a acuzat Rusia de interceptarea periculoasă a unui avion american RC-135 în spațiul aerian internațional de deasupra Mării Baltice. Un purtător de cuvânt al departamentului american al apărării a afirmat că pilotul unui avion rusesc Su-27 a zburat prea repede și nu și-a controlat bine avionul. Statele Unite nu au făcut nimic care să provoace un astfel de comportament, a susținut căpitanul Jeff Davis, din partea Pentagonului. (M.A.B./M.I.)
de Isac Mihai | ian. 29, 2018 | Alte regiuni, Federatia Rusa, Info Militar, Jurnal de Front, Orientul Mijlociu, Știri, Uncategorized @ro
Super Dvora Mk III, dorită de New Delhi pentru a face față amenințărilor pakistaneze
Guvernul Indiei a decis să reia contractul de cumpărare din Israel a unor rachete dirijate antitanc Spike, a anunţat recent premierul israelian Benjamin Netanyahu, după discuţii cu omologul său indian, Narendra Modi, relatează mass-media israeliană, citată de agenția KARADENIZ PRESS. Surse diplomatice indiene, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au declarat că autoritățile de la New Delhi sunt interesate să achiziționeze și nave rapide de patrulare Super Dvora Mk III, considerate printre cele mai fiabile din lume și pe care marina militară indiană le dorește pentru a le utiliza la patrularea imensei granițe maritime.
Netanyahu, aflat în vizită în India, a declarat că intenţia guvernului de la New Delhi care nu a confirmat ştirea şi nu a comentat „este foarte importantă şi vor fi multe alte contracte”. La începutul anului, firma de stat israeliană Rafael din domeniul apărării anunţase că India a anulat un contract pentru rachete Spike în valoare de circa 500 de milioane de dolari. Nu se cunosc deocamdată alte detalii privind reluarea acordului, dar un post de televiziune israelian, preluat de Reuters, a afirmat că tranzacţia iniţială va fi înjumătăţită. India folosește arme provenite din mai multe țări, inclusiv submarine și avioane din Federația Rusă, dar fiabilitatea scăzută a acestora a provocat nemulțumirea conducerii indiene. În acest moment, justiția indiană anchetează mai multe cazuri de corupție legate de achiziția de sisteme de armament din Federația Rusă.
Întărirea legăturilor economice şi de securitate
Prim ministrul israelian Benjamin Netanyahu a efectuat o vizită oficială de şase zile în India vizând consolidarea relaţiilor economice şi politice între cele două ţări, informează mass-media regională, care citeză agenții de presă internaționale. ‘Aceştia sunt zorii unei noi ere de mare prietenie între India şi Israel’, a declarat Netanyahu, înaintea discuţiilor cu omologul său indian Narendra Modi.
Noua eră ‘a început prin vizita istorică a premierului Modi în Israel, care a creat un entuziasm imens. Continuă cu vizita mea aici (…) care anunţă o înflorire a parteneriatului nostru pentru a aduce prosperitate, pace şi progres pentru popoarele noastre’, a mai afirmat prim ministrul israelian.
Benjamin Netanyahu se află în India împreună cu soţia sa, Sara, şi o delegaţie de 130 de persoane. Potrivit unor surse diplomatice, discuţiile vor urmate de semnarea unor acorduri în domeniile energiei, aviaţiei, securităţii cibernetice şi investiţilor reciproce.
În cele şase zile ale vizitei, Netanyahu va vizita Taj Mahal şi statul natal al lui Modi, Gujarat, înainte de ultima etapă, oraşul Mumbai, capitala financiară a Indiei. În luna iulie, Modi a devenit primul şef al guvernului indian care a vizitat Israelul. Netanyahu este cel de al doilea premier israelian care vizitează India, după Ariel Sharon în 2003. India are relaţii de lungă durată cu lumea arabă şi a sprijinit cauza palestiniană timp de decenii. India şi Israel au stabilit relaţii diplomatice în anul 1992.
Nave pentru India
Surse indiene citate in exclusivitate de agentia de presa KARADENIZ PRESS au declarat ca New Delhi analizeaza posibilitatea achizitionarii unui numar de nave militare, destinate protejarii tarmului indian si apelor teritoriale ale republicii asiatice. Conform acelorasi surse, o delegatie indiana se va deplasa in Israel pentru a negocia cumpararea unor nave de fabricatie israeliana, model Super Dvora Mk III, considerate a fi printre cele mai fiabile din lume. Navele din aceste clase si-au dovedit fiabilitatea in timpul campaniilor militare israeliene din Fasia Gaza, Liban, dar și în intervențiile militare israeliene din contextul războiului civil sirian, putand atinge o viteza de 50 de noduri. Super Dvora Mk III poate fi inarmata cu tunuri de calibru 25-30 de mm, model Typhoon, precum si cu alte sisteme foc, inclusiv rachete, precum HellFire și Spike NLOS. Sistemele electronine folosite sunt considerate printre cele mai avansate din lume.
Conform surselor citate de KARADENIZ PRESS, New Delhi a mai negociat si cu alte state, membre ale NATO, pentru a cumpara nave militare destinate modernizării marinei, dar mizează pe sprijinul israelian, inclusiv datorită politicii dure anti-israeliene duse de Pakistan, eternul rival politic și militar al Indiei. Super Dvora Mk III sunt cunoscute și pentru fiabilitatea dovedită în timpul acțiunilor forțelor speciale israeliene.
Sistemul antitanc portativ SPIKE LR, și în dotarea Armatei Române
La finalul lunii noiembrie 2017, la Centrul Naţional de Instruire Întrunită Getica din Cincu, judeţul Braşov, a avut loc tragerea de recepţie, testarea şi evaluarea operaţională a Sistemului antitanc portativ SPIKE LR. Potrivit Trustului de Presă al MApN, sistemul, ce face parte din programul de înzestrare al Forţelor Terestre române, a fost verificat din punct de vedere al capabilităţilor şi cerinţelor de operare în cadrul unor scenarii operaţionale specifice câmpului de luptă, precum şi din punct de vedere al puterii de foc, prin executarea unor şedinţe de tragere.
Programul de înzestrare cu Sistemele antitanc portativ SPIKE LR se va derula între anii 2017 2019, acestea întrând în dotarea brigăzilor de infanterie, cercetare şi vânători de munte, precum şi a regimentelor de artilerie aparţinând Forţelor Terestre române. Sistemul antitanc portativ SPIKE LR are în componenţă unitatea de comandă, racheta şi trepiedul.
Caracteristici tehnico tactice:
distanţa de angajare: între 200 și 4000 de metri;
viteza rachetei: între 130 și 180 de m/s;
are modurile de observare şi tragere pe timp de zi şi pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile
Potrivit revistei Observatorul Militar, Sistemul Spike, versiunea pentru infanterie, se compune din racheta în container, un trepied, o unitate de comandă a lansării – care conţine aparatura optică şi sistemul de tragere – şi acumulatori. Racheta are o rază de acţiune de patru kilometri şi poate fi ghidată prin cablu optic sau în modul trage şi uită (fire and forget), cu un căută tor cu imagini în infraroşu. Racheta este dotată cu o cameră video care permite observarea ţintei pe tot parcursul spre ţintă Schimbarea direcţiei este posibilă pe toată durata traiectului şi, la fel, este posibilă schimbarea ţintei cu o alta mai importantă, chiar după lansare. Tragerea poate fi anulată oricând pe durata zborului. Timpul de tragere de la poziţia asigurat este sub 30 de secunde, operatorul putând folosi pentru ochire aparatura optică, cu mărire 10x, pentru tragerea pe timp de zi, sau imagini în infraroşu, pentru noapte. Racheta zboară pe o traiectorie curbă, loveşte ţinta pe ramura coborâtoare şi detonează o încărcătură înalt explozivă care poate penetra şi blindajele reactive. Grosimea blindajului penetrat poate fi de până la 850 mm.
Traiectoria curbă permite rachetei să lovească ţinte dispuse după acoperiri, care fac imposibilă lovirea directă. Reîncărcarea sistemului de tragere durează 15 secunde. Lansatorul are o întreţinere minimală şi racheta are durată de viaţă de 20 de ani, care poate fi mărită, cu verificări, din cinci în cinci ani. Conform informaţiilor disponibile în mass-media, racheta este în dotarea armatelor din 24 de state: Germania, Italia, Israel, Cehia, Finlanda, Marea Britanie, Spania, India, Polonia etc. (M.A.B.)
de Isac Mihai | ian. 23, 2018 | Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Marea Neagra, Știri, Turcia, Ucraina
Sistemele S-400, furnizate Turciei, sunt folosite pentru protecția forțelor militare din Crimeea
Rusia confirmă că va furniza Ankarei sistemul de rachete anti-aeriene S-400. Astfel, prin contractul de peste 2 miliarde de dolari, Turcia ar deveni al doilea stat NATO care își va dota forțele armate cu tehnologie militară dezvoltată de Moscova, relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Turcia a semnat un contract cu Rusia pentru a primi sisteme anti-aeriene de tip S-400, au informat oficialii ruşi, aflaţi în vizită în Asia de Sud-Est, adăugând că este a doua ţară din NATO care va achiziţiona sisteme antibalistice ruseşti. „Două sisteme S-400 există deja în Siria, asigurând securitatea bazelor Hmeymim şi Tartus. Acestea sunt sisteme unice cu capacităţi de performanţă de neegalat. Acesta este motivul pentru care a fost încheiat un contract privind livrarea complexelor S-400 către Turcia, membru al NATO”, a declarat Serghei Şoigu, în timpul vizitei sale în statele din Asia de Sud-Est, transmite Mediafax, care citează agenții de presă rusești. „Alte ţări şi-au exprimat, de asemenea, interesul pentru achiziţionarea sistemelor S-400, inclusiv state din Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est”, a subliniat Șoigu. „Negocierile relevante sunt în curs de desfăşurare”, a adăugat el.
Surse din delegaţia rusă au subliniat faptul că Turcia este al doilea membru NATO care a achiziţionat sistemele anti-aeriane create de ruşi. Până de curând, Grecia a fost singurul membru al alianţei care a intensificat cooperarea militară cu Rusia, având sisteme S-300. Ministrul rus al Apărării a menţionat că Moscova este pregătită să împărtăşească experienţa sa în utilizarea armamentului şi a hardware-ului militar în lupta împotriva terorismului internaţional din Siria.
„În primul rând, acest lucru se referă la războaiele noastre, armele folosite de Forţele Terestre şi forţele speciale de operaţiuni, precum şi sistemele noastre de apărare, care nu includ doar sistemele Pantsyr, ci şi sistemele S-300 şi S-400”, a declarat Şoigu.
Contract de peste 2 miliarde de dolari
Contractul cu Turcia pentru achiziția de către aceasta a unor sisteme rusești de apărare sol-aer S-400 depășește suma de două miliarde de dolari, a confirmat ,în 2017, compania de stat Rostec. Oficialități din domeniul militar și politicieni americani și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu intențiile Turciei, ca stat membru al NATO, de a achiziționa sisteme de apărare din Rusia, pe fondul altor semne privind o apropiere între Ankara și Moscova anul trecut. Sistemul S-400, incompatibil cu sistemele NATO, poate distruge ținte aeriene pe o distanță de până la 400 kilometri.
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a anunțat în septembrie că țara sa a semnat acordul cu Federația Rusă și a făcut o primă plată. La momentul semnării contractului cu partea rusă nu a fost dezvăluită o sumă concretă, însă presa turcă avansa suma de 2,5 miliarde de dolari. Decizia Ankarei de a cumpăra sisteme de rachete S-400 este considerată în unele capitale occidentale drept un afront la adresa NATO, având în vedere tensiunile cu Moscova în legătură cu Ucraina și Siria. Acordul turco-rus provoacă îngrijorări pentru că armele nu pot fi integrate în sistemul de apărare al Alianței. (M.A.B.)
