Senatul SUA, mai aproape de adoptarea sprijinului pentru Kiev

Senatul SUA, mai aproape de adoptarea sprijinului pentru Kiev

Senatul Statele Unite a făcut un pas crucial spre adoptarea unui ajutor de 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina, Israel şi Taiwan, blocat de luni de zile în Congres, relatează mass-media de peste Ocean.

Opoziție dură

Strângând 67 de voturi pentru acest vot procedural, Senatul arată că are voturile necesare pentru aprobarea ulterioară a acestui pachet financiar, care se va confrunta, însă, cu o opoziţie dură din partea aleşilor republicani din Camera Reprezentanţilor. Data următorului vot în Senat încă nu este cunoscută.

„Ucraina este periculos de lipsită de rezerve. Dacă America nu trimite ajutor Ucrainei cu acest proiect de lege privind securitatea naţională, (preşedintele rus Vladimir) Putin are toate şansele să reuşească”, a avertizat înainte de vot liderul majorităţii democrate din Senat, Chuck Schumer.

La doi ani de la începerea invaziei ruse, aleşii din Statele Unite, principalul sprijin militar al Ucrainei, nu reuşesc să se pună de acord cu privire la validarea unor noi fonduri.

Democraţii sunt, în marea majoritate, pentru. Republicanii sunt împărţiţi în două tabere, una de asemenea pro-Ucraina, iar cealaltă, apropiată de Donald Trump, refuză orice nou sprijin pentru Kiev.

Pachetul financiar oferă fonduri pentru lupta Israelului împotriva Hamas (aproximativ 14 miliarde de dolari), precum şi pentru un aliat strategic cheie al Statelor Unite, Taiwanul.

Partea leului (peste 60 de miliarde de dolari) ar ajuta Ucraina să-şi refacă stocurile de muniţii, arme şi alte nevoi esenţiale, în timp ce ţara intră în al treilea an de război. Rusia a declanşat o invazie la scară largă împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022.

Acuzații prezidențiale

Preşedintele SUA, Joe Biden, a declarat că membrii Congresului s-ar face vinovaţi de o „neglijenţă aproape criminală” dacă nu vor reuşi să aprobe finanţarea pentru Ucraina şi i-a mulţumit vineri cancelarului german Olaf Scholz pentru că a asigurat ajutorul militar german pentru Kiev, relatează Reuters.

Scholz, care a fost la Washington pentru a acorda sprijin eforturilor lui Biden de a obţine fonduri pentru Ucraina, s-a întâlnit cu preşedintele la Casa Albă pentru a discuta despre războiul din Ucraina, precum şi despre criza din Orientul Mijlociu.

Vorbind cu reporterii înainte de întâlnire, Scholz a declarat că a fost încurajat de decizia Senatului SUA de a avansa joi un proiect de lege de 95,34 miliarde de dolari care include ajutor pentru Ucraina, Israel şi Taiwan, după ce republicanii au blocat legislaţia de compromis care includea reforme ale politicii de imigraţie.

Casa Albă a lansat avertismente de luni de zile că un eşec al legislatorilor în a oferi ajutor Kievului ar afecta capacitatea acestuia de a lupta împotriva Rusiei la doi ani de la invazia Moscovei în Ucraina.

„Eşecul Congresului Statelor Unite, dacă va avea loc, de a nu sprijini Ucraina este aproape de o neglijenţă criminală. Este revoltător”, a declarat Biden în Biroul Oval, alături de Scholz.

„Sunt foarte fericit că în Europa am luat acum decizii pentru a obţine sprijinul financiar necesar pentru buget”, a spus Scholz, vorbind în engleză. „De asemenea, că Germania a fost pregătită să îşi sporească sprijinul cu livrarea de arme”.

Germania a avut contribuţii decisive în ultima vreme în sprijinul Ucrainei care a respins o invazie rusă la scară largă, a spus el.

„Acum, acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi în restul Europei şi, de asemenea, în Statele Unite”, a spus el, menţionând că preşedintele rus Vladimir Putin se bazează pe faptul că sprijinul pentru Ucraina scade.

Sprijin german

El a precizat că întâlnirea sa cu senatorii americani de ambele părţi l-a asigurat că experţii în politică externă şi de securitate din Congresul SUA au înţeles necesitatea unui sprijin susţinut pentru Ucraina.

Scholz a declarat că Putin a relatat „o poveste complet absurdă despre originile acestui război” în interviul său cu prezentatorul Tucker Carlson, difuzat joi.

„Există o cauză clară şi aceasta este voinţa preşedintelui rus de a anexa o parte din Ucraina”, a spus el.

Întrebat despre sugestia lui Putin de a face un schimb de prizonieri – jurnalistul american Evan Gershkovich de la Wall Street Journal, care este deţinut în Rusia de aproape un an, în schimbul lui Vadim Krasikov, condamnat pentru uciderea în 2019 a unui disident cecen la Berlin – Scholz a spus că astfel de chestiuni ar trebui discutate în mod confidenţial.

Share our work
Este conflictul din Ucraina hârtia de turnesol a declinului Occidentului? Emmanuel Todd: „Nu Rusia va câștiga, ci Occidentul este cel care pierde”

Este conflictul din Ucraina hârtia de turnesol a declinului Occidentului? Emmanuel Todd: „Nu Rusia va câștiga, ci Occidentul este cel care pierde”

În luna ianuarie 2024, Emmanuel Todd, unul dintre importanții intelectuali ai Franței, lansează cartea La Défaite de l’Occident (Înfrângerea Occidentului) care deja se clasează într-o lucrare controversată deoarece descrie căderea inexorabilă a Occidentului, într-o perioadă de criză a civilizației sale. Criticii lui Todd spun că eseul său final se lansează într-o relectură a istoriei lumii din ultimii 30 de ani pentru a concluziona că țările dezvoltate pierd în fața Rusiei. O altă negare a validității predicțiilor sale se referă la faptul că autorul adoptă această abordare științifică în timp ce preia acuzații nefondate și susține, fără îndoială, mai curând narațiunea Kremlinului. Cu toată controversa din jurul său, Todd este din ce în ce mai intervievat și citat și s-a detașat ca o voce puternică a celor care cred că Occidentul colectiv nu va reuși să înfrângă Rusia pe frontul ucrainean și, prin implicarea în conflict, își grăbește declinul istoric inevitabil. Todd este, de asemenea, autorul care a prevăzut prăbușirea Uniunii Sovietice în cartea The Final Fall, publicată în 1976, cu 15 ani înainte de destrămarea URSS, deși nici aceasta nu a fost cruțată de critici. În 2023 el a susținut că un al treilea război mondial a început deja, prin atacarea Ucrainei de către Federația Rusă și prin implicarea Occidentului colectiv, printr-un model de război proxy, de partea Ucrainei. Întrebat acum câteva săptămâni de publicația Le Figaro de ce prevede deja înfrângerea Occidentului, deși războiul din Ucraina nu s-a terminat, Emmanuel Todd a spus că „Occidentul a ieșit din iluzia unei posibile victorii ucrainene. Acest lucru nu era încă clar pentru toată lumea când am scris; (n.r. este vorba de un interviu acordat de Todd tot lui Le Figaro cu un an înainte), dar astăzi, după eșecul contraofensivei din această vară și după observarea incapacității Statelor Unite și a celorlalte țări NATO de a furniza suficiente arme Ucrainei”. Opinia sa este că, deși în Occident persistă ideea că Rusia are mai mult de pierdut decât adversarii săi liberali, odată ce a atacat Ucraina, Occidentul a intrat, de fapt, într-un conflict „existențial”, alegând să se implice în această chestiune internă a spațiului ex-sovietic.

Cine este Emmanuel Todd?

Antropolog, demograf, sociolog și politolog francez, acesta s-a născut în Saint-Germain-en-Laye, un oraș situat în suburbiile Parisului, în 1951. Tatăl său, Olivier Todd, este un renumit jurnalist de stânga iar mama sa, Anne-Marie Nizan, este fiica jurnalistului și filozofului comunist Paul-Yves Nizan. După ce Todd își termină studiile de absolvire (la nivel de master) în istorie la Université Paris-Sorbonne, a petrecut trei ani într-un program de doctorat la Universitatea din Cambridge, unde a studiat sistemele familiale la Trinity College. Teza lui Todd, a fost intitulată Seven Peasant Communities in Pre-Industrial Europe (1976).

Todd a ocupat o poziție heterodoxă în mediul academic francez încă din anii 1970. El nu este profesor universitar, nici cercetător CNRS (Centrul Național de Cercetare Științifică), ci este inginer de cercetare la Institut National d’Etudes Démographiques (INED).

De asemenea, apare în mod regulat în mass-media și instituții non-științifice, dându-și părerea și gândurile despre problemele politice și societale deopotrivă. De exemplu, el s-a opus Tratatului de la Maastricht în anii 1990 și creării unei monede europene unice și a susținut public candidatura prezidențială a lui François Hollande împotriva lui Nicolas Sarkozy în 2012.

Spune despre sine că nu este putinofil și nici reacționar.

Interesele de cercetare ale lui Emmanuel Todd se concentrează în general în jurul ideologiei și religiei, structurilor familiale, statelor și societăților moderne. Tot în șirul de proiecții istorice făcute de Todd, după La chute finale / The Final Fall 1976, University of Columbia Press publică în 2001, After the Empire: The Breakdown of the American Order, o apariție provocatoare în care acesta a prezis, pe baza datelor demografice și statistice, că Statele Unite își vor pierde statutul de superputere și fi înlocuit de o alianță eurasiatică.

Emmanuel Todd a avut încă de la începutul conflictului ruso-ucrainean o serie de opinii prin care, asemeni lui John J. Mearsheimer, profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, membru al școlii neorealiste în relațiile internaționale, a exprimat o serie de semnale de alarmă referitoare la implicarea Occidentului în chestiunea ruso-ucraineană și consecințele pe termen lung.

Una dintre cele mai penetrante afirmații ale lui Todd, în sus menționatul interviu din ianuarie 2024, pentru Le Figaro, fost că Al treilea război mondial a început deja: „Este evident că acest conflict [din Ucraina], care a început ca un război teritorial limitat și a escaladat la o confruntare economică globală între întregul Occident, pe de o parte, și Rusia și China, pe de altă parte, a devenit un război mondial”.

Vladimir Putin a făcut un calcul greșit la începutul conflictului, spune Todd, presupunând că Ucraina se va întoarce la primul semn de agresiune, dar a menționat că Rusia însăși a depășit așteptările, inclusiv pe cele ale propriului popor. Eroarea Occidentului a fost că „nu a anticipat” că rușii vor fi capabili să reziste presiunii economice din partea Occidentului.

În interviu, el și-a extins teza, spunând că „rezistența economiei ruse [la sancțiuni] împinge sistemul imperial american spre prăpastie”. Crezul său este că, dacă Rusia „ar reuși să epuizeze economia europeană, menținând în același timp sprijinul chinez, controalele monetare și financiare americane ale lumii s-ar prăbuși și, odată cu acestea, s-ar putea ca Statele Unite să își finanțeze deficitul comercial uriaș pentru nimic”.

Todd, care în trecut a mai criticat ordinea internațională occidentală, vede că prima cauză a declinului Americii rezidă în „deficiența industrială a Statelor Unite și natura fictivă a PIB-ului american”. Cauzele adânc înrădăcinate ale declinului industrial american le consideră ca puternic legate de „inadecvarea pregătirii inginerești și, mai general, de scăderea nivelului de educație, care a început în 1965 în Statele Unite”.

Dispariția protestantismului american, mai crede Todd, este al doilea factor în căderea Occidentului deoarece ascensiunea sa a avut în centrul său pe cea a lumii protestante.

Protestantismul a fost, crede el, „un factor de progres care a produs un nivel înalt de educație iar progresele educaționale și etica muncii au produs un progres economic și industrial considerabil. Astăzi, simetric, prăbușirea recentă a protestantismului a declanșat un declin intelectual, o dispariție a eticii muncii și lăcomia de masă (denumire oficială: neoliberalism), transformându-se în căderea Occidentului”.

De asemenea, înfrângerea Occidentului este cauzată de „preferința restului lumii pentru Rusia. A descoperit peste tot aliați economici discreți. O nouă putere soft rusă conservatoare (anti-LGBT) era în plină desfășurare, deoarece a devenit clar că Rusia ține șocul economic. Modernitatea noastră culturală pare într-adevăr destul de nebună lumii exterioare, o observație făcută de un antropolog, nu de un moralist retrograd”.

În privința implicării Americii în Ucraina, Todd nu este convins că modelul de final de conflict dorit de Washington va fi acceptat de ruși: „Americanii vor căuta într-adevăr un status quo care să le permită să-și ascundă înfrângerea. Rușii nu vor accepta. Ei sunt conștienți nu numai de superioritatea lor industrială și militară imediată, ci și de viitoarea lor slăbiciune demografică. Putin dorește cu siguranță să-și atingă obiectivele de război prin economisirea forței de muncă și își ia timpul necesar. El vrea să păstreze realizările stabilizării societății ruse. El nu vrea să remilitarizeze Rusia și este dornic să-și continue dezvoltarea economică. Dar mai știe că sosesc clase goale din punct de vedere demografic și că recrutarea militară va fi mai dificilă peste câțiva ani (trei, patru, cinci?). Astfel, rușii trebuie să doboare acum Ucraina și NATO, fără să le dea nicio pauză. Să nu ne facem iluzii. Efortul rus se va intensifica”.

Todd mai pomenește de refuzul occidental de a justifica strategia rusă într-o logică proprie, cu motivele, punctele sale forte, limitările sale, fapt ce a dus la „orbirea generală” în cancelariile de la Washington și UE. „În termeni militari, cel mai rău va veni pentru ucraineni și Occident. Rusia vrea, fără îndoială, să recupereze 40% din teritoriul ucrainean și un regim neutralizat la Kiev”, crede el despre deznodământul conflictului, fapt confirmat și de Vladimir Putin în recentul interviu dat lui Tucker Carlson.

Semnul erorii, în ceea ce privește desconsiderarea rezistenței ruse la sancțiuni, stă în miraculoasa revenire a economiei sale post 2022: „Ceea ce ni se spune despre Rusia este adesea greșit: ni se prezintă o țară eșuată, cu accent pe aspectele ei autoritare, dar nu reușim să vedem că se află într-o fază de restructurare rapidă. Căderea a fost violentă, dar revenirea este uluitoare”.

El acordă credit modelului actual de stat și economie rusă: „Rusia este cu siguranță o democrație autoritară (care nici nu își protejează minoritățile) cu o ideologie conservatoare, dar societatea sa se schimbă, devenind înalt tehnologizată, cu tot mai multe elemente care funcționează perfect”.

Cu toate acestea, Todd descurajează pe cei care văd în Rusia un model de societate opus Occidentului deoarece nici ea „nu a scăpat de criza generală a modernității” și „nu există un contramodel rusesc”.

Totodată, spune că este posibil ca ostilitatea generală a Occidentului „să structureze și să dea arme sistemului rusesc, „prin stârnirea unui patriotism raliant”. Războiul le-a întărit soliditatea socială, iar majoritatea populației susține regimul, definit drept o ,,democrație autoritară, hrănită din rămășițele temperamentului comunitar rusesc care a produs comunismul”.

În iunie 2023, Todd a susținut o prelegere la Institut Catholique de Vendée despre situația din Europa și legătura cu războiul din Ucraina. Cu acea ocazie, a avansat o adevărată cruciadă împotriva implicării Occidentului în războiul ruso-ucrainean.

Antropologul francez a spus că Europa a avut rol important în „aprinderea flăcărilor” în Ucraina deoarece extinderea UE și NATO până la granițele acesteia a jucat un rol negativ în percepția rusă referitoare la securitatea propriului teritoriu. Această extindere a condus, încă din anii 2000, la alegerea de către ucraineni a două opțiuni: fie aderarea la Uniunea Europeană, fie aderarea la Spațiul Economic Comun (CES), unde Rusia avea o mare influență.

Prelegerea a avansat crezul său că Uniunea Europeană a fost cea care a împiedicat Ucraina să coopereze atât cu Estul, cât și cu Vestul, iar acesta a devenit unul dintre motivele conflictului militar: „A fost o decizie crudă a UE, deoarece a condamnat regiunea Donbass și industria ucraineană în ansamblu la procese severe. Ceea ce i-a oferit Europa Ucrainei, de fapt, a fost dezindustrializarea, transformarea Ucrainei într-un sat. În opinia mea, scopurile pe care Germania le-a urmărit în Ucraina au fost urmărirea de-a dreptul nevrotică a propriilor obiective economice. Da, Germania – o țară fermecătoare, cu multe calități care sunt dragi tuturor oamenilor – nu s-a arătat în cel mai bun mod în raport cu Ucraina. Tocmai am ajuns la nevroză…”

Actorii principali ai dramei ucrainene, consideră el, sunt Rusia și SUA, care se războiesc: „Consider că Rusia și Statele Unite sunt principalii participanți la tragedia ucraineană. Îi las pe ucraineni deoparte acum – deși rolul lor în ceea ce s-a întâmplat este de asemenea grozav. Dar, practic, de la începutul tragediei în curs, acesta este un război între Statele Unite și Rusia. Îmi amintesc două discursuri ale lui Putin chiar la început, când vorbea despre Ucraina. Când l-am ascultat aveam impresia că văd istoria făcându-se în fața mea. Și care a fost sensul acestor spectacole? De fapt, a fost o provocare pentru NATO, nu pentru Kiev. Rusia s-a simțit suficient de puternică pentru a provoca NATO. Merită, după părerea mea, să descriem în detaliu situația din Ucraina ca o confruntare între ruși și americani cu britanicii care îi ajută pe americani în principal prin metode secrete. Britanicii s-au lăsat duși și ei de intriga din Ucraina. După părerea mea, este pur și simplu copleșitor”.

Pentru analiza evenimentelor din Ucraina, Todd se raportează la David Teurtrie și profesorul John J. Mearsheimer, a căror opinie o împărtășește, pe fond. John J. Mearsheimer a spus de la bun început că tot ceea ce s-a întâmplat a fost previzibil deoarece Rusia a declarat că nu va permite Ucrainei să intre în NATO și nu a acceptat desfășurarea de instructori din rândul americanilor, britanicilor și polonezilor în Ucraina pentru a crea o armată ucraineană eficientă. Mearsheimer consideră și că Rusia a intrat într-un război preventiv, în cadrul unui război defensiv.

De ce crede Emmanuel Todd că de la conflictul ucrainean s-a ajuns la un veritabil nou război mondial?

Pentru el, una dintre trăsăturile caracteristice ale războiului a fost că Parisul și Berlinul, cei doi piloni ai comunității europene, erau neimplicați în transformarea Ucrainei din stat ex-sovietic într-unul cu opțiuni pro-occidentale, iar Washington, Londra, Varșovia și Kiev erau adevărata axă strategică de sprijin în acest proiect. „Încă de la început, situația din Ucraina s-a dezvoltat conform logicii războiului intercontinental. Și aici ajung la una dintre temerile mele: mi-a devenit clar destul de devreme că orice conflict din Ucraina riscă să devină un război mondial”, concluzionează el.

Marea confruntare va fi conflictul dintre Statele Unite și China iar el mărturisește că „a existat un moment în care toți analiștii, inclusiv eu, se pregăteau să analizeze conflictul aparent inevitabil dintre China și Statele Unite. Și dintr-o dată se dovedește că adevăratul conflict s-a mutat acum în Europa de Est, acesta este conflictul dintre Statele Unite și Rusia”. Rusia nu este singură în acest război împotriva Vestului ci are alături China. Consecința perspectivei ca Beijingul să poarte un război rece împotriva Occidentului va fi ascensiunea țărilor în curs de dezvoltare precum India, în timp ce Europa va fi în declin.

În calculul geopolitic și existențial al Beijingului, China are interes să sprijine Rusia deoarece înțelege că dacă Rusia va fi distrusă, ei vor fi următorii. Și încă de la început nu au avut altă soluție decât să-i susțină pe ruși, declară Todd: „De aici am concluzionat că, odată cu participarea Chinei la acest conflict, ne confruntăm cu amenințarea unui război mondial. Conflictul va fi global. Amintiți-vă cum toată lumea din Occident a devenit recent preocupată de furnizarea de arme chinezești către Rusia. De ce? Pentru că ne pregătim corect pentru conflictul dintre Statele Unite și China. Acest conflict încă ne așteaptă. Și din punct de vedere industrial va însemna o ciocnire și concurență între industria chineză și industria americană. Și China produce 30% din toate mașinile din lume, în timp ce Statele Unite – doar 8% ”.

Marea Britanie este criticată puternic, despre care el spune că are un element de „nebunie pură în politica sa”. Ca țară, consideră Todd, Marea Britanie s-a degradat cel mai mult din țările din vestul Europei, dar în același timp este cea mai beligerantă țară din regiunea noastră, cea mai războinică. Deși are obiceiul să se poarte ca o putere mondială, Marea Britanie nu are resursele pentru astfel de intervenții. Acesta este un „militantism fictiv și este foarte rău pentru tot Occidentul”. El nu vede cu ochi buni implicarea Londrei concluzionând plastic că „atunci când o navă britanică se scurge, cu toții ne scufundăm. Occidentul există, toți suntem occidentali, fie că vrem sau nu”.

Todd a sugerat atunci că America se supraestimează deoarece vede implicarea sa în Ucraina ca „un joc de putere printre altele” în timp ce credința în excepționalismul american este nejustificată.

America nu se poate retrage din conflictul din Ucraina, a mai susținut Todd la Institut Catholique de Vendée. „De aceea suntem acum într-un război fără sfârșit, într-o confruntare al cărei rezultat trebuie să fie prăbușirea unuia sau celuilalt”, rezumă antropologul francez chestiunea unui nou război mondial.

O altă temă atinsă de Todd în prelegerea amintită a privit modelul civilizațional american și occidental, în ansamblu, versus modelul propus de Rusia și aliații săi politici și economici. El crede că puterea soft a liberalismului american și vest-european nu mai este atât de atrăgătoare pe cât a fost prezentată: „Pentru cei non-occidentali, Rusia afirmă un conservatorism moral liniștitor”.

Todd asociază adeziunea unei mari părți a planetei cu opoziția rusă prin faptul că Putin nu este izolat: „Când ne uităm la voturile de la ONU, vedem că 75% din lume nu urmează Occidentul, care atunci pare foarte mic. […] America și colegii săi ideologici arată din ce în ce mai fragili”.

Pentru a nu părăsi obligatoriul câmp al obiectivității, trebuie să spunem că Emmanuel Todd, în ansamblu, nu este lipsit de critici iar ultima sa carte a fost deja supusă unui adevărat tir de contraargumente.

Anna Colin Lebedev, sociolog și politolog francez, în articolul «La défaite de l’Occident » de Todd: quelle crédibilité de ses analyses de la Russie et de l’Ukraine?, publicat acum câteva zile pe blogul personal, face o recenzie dură a diagnosticului lui Todd asupra Occidentului aflat în declin accentuat.

Ca privire generală, ea spune că dacă Rusia și Ucraina nu se află în centrul raționamentului lui Todd, nici nu sunt la periferie, întrucât diagnosticul pe care îl face asupra acestora se bazează pe discursul general legat de falimentul Statelor Unite, un diagnostic la fel de pertinent la critici.

Ea semnalează că „pentru un autor care se autointitulează antropolog, istoric, care nu încetează să-și sublinieze „temperamentul științific” și să pretindă că prezintă rezultatele cercetării, cartea este îngrijorător de săracă în ceea ce privește sursele și metodele”.

Recenzia sa mai țintește și „ignorarea totală de către autor a cercetărilor anterioare publicate pe subiectul pe care îl abordează. Capitolul despre Rusia citează foarte pe scurt câteva cărți fără a detalia conținutul acestora, dar toate lucrările citate au cel puțin o jumătate de secol și datează probabil din lecturile studenților autorului”.

Acuza sa se mai îndreaptă și către lipsa unor cercetări amănunțite și folosirea prea mult a statisticilor: „Todd nu vrea să se împovăreze cu zeci de ani de muncă bazată pe investigații ample. În schimb, el vrea să producă lucrări originale bazate pe statistici. Dar alegerea indicatorilor și concluziile pe care le trage din aceștia ridică semne de întrebare: el selectează doar statistici care merg în direcția lui și trage din acestea concluzii nefondate”.

Statisticile lui Todd ar arăta o stare de „pace socială a epocii lui Putin” dar există o discrepanță între „promisiunea formulată de un regim și realitatea de pe teren care este, așa cum ne-am putea aștepta, diferită și mai complexă”.

Anna Lebedev mai spune că diagnosticul Rusiei în război derivat de Todd din discursul puterii ruse este „complet deconectat de la datele reale”.

Altă afirmație lui Todd, că Rusia ar fi „ales să ducă un război lent pentru a salva oamenii”, ignoră atât numărul real de bărbați mobilizați, cât și realitatea utilizării soldaților pe front, fără pregătire, remarcă ea.

Discrepanța între analiza făcută Rusiei versus cea dedicată Ucrainei, este semnalată ca o deficiență a cărții lui Todd. Rusia beneficiază de o „viziune parțială și unilaterală asupra țării iar cea dedicată Ucrainei este uluitoare, fiind plină de dispreț și ignoranță totală a domeniului științific existent la acest subiect”, scrie Anna Lebedev.

Critica sociologului francez vizează analiza Ucrainei făcută de Todd care a preferat clișee fără sursă serioasă de documentare și a apelat doar la câteva statistici. De asemenea, denigrarea Ucrainei este omniprezentă în text, spune ea, deoarece această este prezentată ca o țară eșuată iar limba ucraineană este descrisă ca „limba țăranilor”, în timp ce rusa se spune că este „limba înaltei culturi”. El [Todd] reproduce clișeul unei Ucraine împărțite între vorbitorii de ucraineană în Vestul său și un Est rusofon. Mai mult, „atrage greșit un semn de echivalență între „Ucraina de Est” și „Ucraina rusofonă”, între cetățenii vorbitori de limbă rusă și cetățenii pro-ruși”.

Războiul din Donbass lipsește din raționamentele lui Todd, care manifestă un dispreț selectiv, spune Ana Lebedev, deoarece dă vina pe Ucraina și iartă Rusia, mai ales când spune de „corupția care a atins cote nebunești” în Ucraina, dar nu menționează că Rusia a fost clasată mai jos decât Ucraina în clasamentul Transparency International.

Anna Lebedev nu consideră ca Todd „acționează în beneficiul unei puteri străine” și nu a „adunat nicio dovadă care să dovedească asta”. Însă, ea concluzionează: „Capitolele dedicate Rusiei și Ucrainei nu îndeplinesc niciun standard de rigoare științifică sau pur și simplu seriozitate intelectuală. Constatăm o necunoaștere totală a cercetărilor produse pe acest subiect, aranjamente metodologice care se limitează la manipulare și judecăți de valoare evidente”.

Eric Le Bourg, cercetător francez, încearcă să răspundă dacă merită să fie citită ultima carte a lui Emmanuel Todd, scriind o concluzie ce lasă potențialului cititor aflarea unui propriu răspuns: „Putem avea îndoieli cu privire la „viziunea sa [a lui Todd] mai largă asupra geopoliticii și istoriei, integrând mai bine ceea ce este absolut irațional în om, în special nevoile sale spirituale” în determinarea evenimentelor recente. Este, însă, păcat că Todd poluează, într-un fel, demersul său cu argumente care nu sunt acceptabile, pentru că sunt nefondate din punct de vedere științific sau demne de cele mai retrograde locuri comune. Întrebarea finală este, desigur, dacă să citești noua carte a lui Todd. Spun da fără ezitare pentru că, chiar dacă Todd s-a înșelat, ne obligă să ne gândim, dincolo de locurile obișnuite, de exemplu la „rușii răi” și „ucrainenii drăguți”: lucrurile nu sunt atât de simple”.

Share our work
Sprijinul pentru Ucraina, război în Congresul SUA

Sprijinul pentru Ucraina, război în Congresul SUA

Preşedintele american american Joe Biden şi cancelarul german Olaf Scholz şi-au unit forţele vineri pentru a cere Congresului SUA să deblocheze în cele din urmă un nou ajutor financiar pentru Ucraina, dar nu există niciun semnal că vor fi ascultaţi.
„Incapacitatea Congresului Statelor Unite de a ajuta Ucraina este aproape o neglijenţă criminală. Este un scandal”, a criticat preşedintele Biden, care de luni de zile cere un ajutor suplimentar de 60 de miliarde de dolari pentru a relua asistenţa militară, întreruptă la sfârşitul lunii decembrie.
„Să sperăm că (parlamentarii) vă urmăresc şi decid să acorde sprijinul necesar, pentru că fără ajutorul Statelor Unite şi al statelor europene, Ucraina nu ar avea nicio şansă să se apere”, a adăugat invitatul său, pe care preşedintele american l-a primit în Birou Oval.
Cancelarul german a profitat de scurta sa declaraţie în faţa presei pentru a denunţa interviul „ridicol” acordat de preşedintele rus Vladimir Putin jurnalistului conservator american Tucker Carlson, apropiat de Donald Trump, şi difuzat joi.
Joi seară, cancelarul Olaf Scholz s-a întâlnit cu mai mulţi senatori democraţi şi republicani, cărora le-a cerut să susţină Kievul.
Această vizită bilaterală, a treia de la preluarea mandatului în decembrie 2021, are loc în timp ce administraţia preşedintelui Joe Biden, în campanie pentru realegere, şi opoziţia republicană din Congres negociază de luni de zile un text care să includă noi fonduri pentru Ucraina, dar şi pentru Israel.
Senatul american a făcut joi un mic pas spre eliberarea acestui ajutor, dar viitorul acestuia rămâne foarte incert, din cauza rezistenţei aleşilor care îl susţin pe Donald Trump din Camera Reprezentanţilor.
Între timp, cancelarul german se prezintă drept un campion al ajutorului acordat Ucrainei. A dublat practic bugetul pentru ajutorul militar la peste şapte miliarde de euro anul acesta şi continuă să îşi îndemne partenerii europeni să îşi mărească asistenţa, subliniind că Germania – al doilea contributor în valoare absolută după SUA – nu poate duce totul pe umerii ei.

Olaf Scholz şi Joe Biden, legaţi de „o relaţie puternică de încredere”, potrivit unor surse guvernamentale germane, plănuiesc să vorbească şi despre conflictul din Fâşia Gaza. Ambii susţin cu hotărâre dreptul Israelului de a se apăra, dar întâlnirea lor vine după o schimbare bruscă de ton din partea preşedintelui american, care a calificat joi răspunsul israelian ca fiind „excesiv”.
În plus, cei doi vor discuta despre summitul NATO care va avea loc în luna iulie, la Washington. Germania se mândreşte cu respectarea în acest an, pentru prima dată, a obiectivului de a aloca bugetului apărării 2% din PIB.
Cei doi lideri ar putea discuta împreună şi despre un posibil acord cu Moscova pentru a permite întoarcerea în SUA a jurnalistului american Evan Gershkovich, reţinut în Rusia, în schimbul eliberării unui cetăţean rus, condamnat în Germania pentru asasinarea unui separatist cecen.

La rândul său, secretarul general al NATO i-a chemat pe europeni să-şi mărească producţia de arme pentru a creşte livrările către Ucraina şi preveni o confruntare cu Moscova „care ar putea dura zeci de ani”, într-un interviu acordat presei germane şi citat de France Presse.
La mai puţin de o săptămână înainte de reuniunea miniştrilor apărării din NATO la Bruxelles pe 15-16 februarie, Jens Stoltenberg a insistat că „trebuie să ne reconstruim şi să dezvoltăm mai rapid baza industrială, pentru a creşte livrările către Ucraina şi a reconstitui propriile stocuri”.
„Aceasta înseamnă trecerea de la producţia lentă în timp de pace la producţia rapidă de perioadă de conflict”, a declarat Stoltenberg ziarului duminical german Welt am Sonntag.
„Nu există nicio ameninţare militară iminentă împotriva unui aliat” din NATO. „În acelaşi timp, Kremlinul rosteşte în mod regulat ameninţări la adresa unor ţări NATO”, a remarcat Stoltenberg.
Subliniind că invazia Ucrainei de către Rusia în urmă cu aproape doi ani a arătat că „pacea în Europa nu este dobândită”, el a insistat asupra importanţei protejării ţărilor Alianţei.
„Atât timp cât investim în securitatea noastră şi rămânem uniţi, vom continua să descurajăm agresiunea”, a spus el.
„NATO nu caută război cu Rusia, dar trebuie să ne pregătim pentru o confruntare care ar putea dura zeci de ani”, a avertizat el.

Share our work
Abrams, România răspunde geopolitic

Abrams, România răspunde geopolitic

Tancurile de luptă Abrams care vor intra în înzestrarea Forţelor Terestre Române vor fi livrate, începând cu anul 2026, în cea mai modernă versiune a acestui model, care se află şi în dotarea armatei SUA, au declarat surse oficiale din Ministerul român al Apărării Naţionale (MApN), citate de mass-media de la București.

Zeci de tancuri

Pentru siguranţa aprovizionării, MApN va implica industria naţională de profil pentru furnizarea suportului logistic integrat, arată aceleaşi surse.
Congresul SUA a fost notificat, pe 9 noiembrie, anul trecut, privind vânzarea către România a 54 de tancuri de luptă Abrams M1A2 SEPv3 şi 12 derivate pe saşiu de tanc, muniţie şi simulatoare pentru instruire. Valoarea estimată a contractului se situează în jurul sumei de 1,07 miliarde de dolari, în concordanţă cu aprobarea prealabilă a Parlamentului României.
Conform legislaţiei americane, Congresul SUA a fost notificat cu o valoare iniţială mai mare, de aproximativ 2,5 miliarde de dolari. După aprobarea de către Congres, guvernele României şi Statelor Unite vor semna contractul de tip LoA (Letter of Acceptance), achiziţia de către partea română urmând a se realiza la valoarea estimată şi aprobată de Parlamentul României.

Fortăreață blindată

Tancul M1 Abrams este unul dintre cele mai avansate tancuri de luptă principale (MBT) utilizate de armata Statelor Unite și de alte forțe armate din lume. A fost introdus în anii ’80 și de atunci a trecut prin mai multe modernizări, fiind proiectat să ofere un echilibru excelent între puterea de foc, mobilitatea și protecția. Iată câteva dintre caracteristicile sale principale:

În mod tradițional, M1 Abrams este echipat cu un tun neted M256 de 120 mm, capabil să folosească o varietate largă de muniții, inclusiv proiectile perforante cu energie cinetică și proiectile explozive antitanc ghidate.

Armamentul secundar include mitraliere de 7.62 mm și o mitralieră grea de calibrul .50 (12.7 mm) montată pe turelă.

Tancul este echipat cu tehnologie avansată pentru țintire și tragere, inclusiv vizoare termice și sisteme de stabilizare care permit tragerea precisă în mișcare.

Abrams este propulsat de un motor turbinei pe gaz AGT1500, care produce aproximativ 1500 de cai putere, oferindu-i o viteză maximă de peste 65 km/h pe drumuri asfaltate și o mobilitate excelentă pe teren variat. Utilizează o suspensie hidropneumatică sau cu bară de torsiune, care asigură o deplasare lină pe teren accidentat și îmbunătățește acuratețea focului în mișcare.

Combinația de oțel blindat, ceramice compozite și elemente de blindaj reactiv oferă protecție împotriva proiectilelor perforante și a exploziilor. Versiunile mai noi includ și sisteme de protecție activă pentru a intercepta proiectile antitanc. Tancul este echipat pentru a proteja echipajul împotriva amenințărilor nucleare, biologice și chimice.

Tancul este echipat cu sisteme avansate de comunicații și de management al câmpului de luptă, care permit integrarea și coordonarea eficientă cu alte unități militare.

De obicei, un Abrams are un echipaj format din patru membri: comandantul, încărcătorul, lunetistul și șoferul.

Greutatea și dimensiunile variază în funcție de model și modernizări, dar un M1 Abrams poate cântări peste 60 de tone, ceea ce îl face un vehicul atât de puternic, cât și impunător pe câmpul de luptă.

Aceste caracteristici fac din M1 Abrams unul dintre cele mai capabile tancuri de luptă de pe glob, continuând să fie o forță formidabilă în conflictele moderne.

Experiență de luptă

Tancul M1 Abrams a fost folosit în mai multe conflicte majore și operațiuni militare de când a fost introdus în serviciul activ în anii ’80. Performanța sa în aceste conflicte a consolidat reputația de tanc principal de luptă extrem de eficient și durabil.

În timpul războiului din Golf (1990-1991), M1 Abrams a avut un rol crucial în înfrângerea forțelor irakiene de către coaliția condusă de SUA. Tancurile Abrams au fost lăudate pentru mobilitatea, puterea de foc și rezistența lor remarcabile, distrugând un număr mare de tancuri irakiene (inclusiv T-72) cu pierderi minime. Aceasta a fost prima utilizare majoră în luptă a tancului Abrams și a servit ca un test real al capabilităților sale.

În timpul războiul din Irak din perioada 2003-2011, tancurile Abrams au fost folosite pe scară largă în diferite faze ale conflictului, de la invazia inițială la operațiunile de contrainsurgență. În ciuda unor pierderi, inclusiv din cauza dispozitivelor explozive improvizate (IED), tancurile Abrams au fost eficiente în luptă urbană și în condiții dificile, oferind suport crucial trupelor americane și aliate.

În războiul din Afganistan (2001-2021), tancurile Abrams au fost folosite pentru a susține în diferite operațiuni, chiar dacă nu atât de intens ca în alte conflicte. Deși terenul muntos și condițiile de luptă din Afganistan nu favorizau utilizarea pe scară largă a tancurilor, M1 Abrams a fost desfășurat în anumite operațiuni pentru a oferi suport de foc trupelor terestre. Capacitățile sale de suport direct au fost valorificate în lupta împotriva insurgenților.

În afara acestor conflicte majore, tancurile Abrams au fost folosite într-o varietate de alte operațiuni militare, exerciții și misiuni de menținere a păcii, demonstrând flexibilitatea și adaptabilitatea lor la diferite scenarii de luptă.

Tancul Abrams s-a descurcat în general foarte bine în toate aceste conflicte, demonstrând o supraviețuire remarcabilă pe câmpul de luptă datorită blindajului său avansat și capacităților de protecție. În ciuda pierderilor suferite, în special din cauza IED-urilor și ambuscadelor în lupta urbană, experiențele din luptă au condus la îmbunătățiri continue ale designului și tacticilor de utilizare.

Modernizările au inclus îmbunătățiri ale blindajului, sisteme de protecție activă pentru a contracara rachetele antitanc, și actualizări ale sistemelor de arme și de comunicații pentru a menține tancul relevant pe câmpul de luptă modern.

Exemplu polonez

Ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a declarat într-un interviu publicat recent că Polonia trebuie să se pregătească urgent pentru ameninţarea unui război cu Rusia.
În interviul acordat ziarului Super Express, ministrul polonez a fost întrebat dacă el consideră posibilă în final o înfrângere militară a Ucrainei în faţa Rusiei şi o invadare ulterioară a Poloniei într-un asemenea scenariu. „Mă aştept la orice scenariu şi le iau în serios pe cele mai rele. Aceasta este sarcina unui ministru al apărării în situaţia în care ne regăsim astăzi”, a răspuns ministrul polonez al apărării, membru al recent numitului guvern condus de liberalul Donald Tusk.
El a mai menţionat că ministerul pe care-l conduce a început să facă paşi concreţi pentru a se pregăti pentru ameninţarea despre care a vorbit, examinând inclusiv lacunele în aprovizionarea armatei cu echipamente militare.
Deşi achiziţiile de armament pe scară extinsă sunt foarte importante, echipamentul individual al fiecărui soldat trebuie tratat cu aceeaşi seriozitate, a indicat ministrul polonez.
El a mai spus că Polonia intenţionează să joace un rol foarte important în apărarea comună a UE.
De când a început războiul în Ucraina, Polonia şi-a sporit bugetul militar până la 4% din PIB – dublu faţă de angajamentul din cadrul NATO de 2% – şi a încheiat numeroase contracte pentru achiziţii masive de armament, în special cu SUA şi Coreea de Sud.

Pentru unul din aceste contracte Washingtonul a aprobat la sfârşitul lunii august vânzarea a 96 de elicoptere de atac Apache către armata poloneză, contract în valoare de 12 miliarde de dolari.
Alte contracte majore de achiziţii de armament din SUA au fost semnate pentru 486 de lansatoare multiple de rachete HIMARS, în valoare totală de circa 10 miliarde de euro, 32 de avioane de luptă F-35, 366 de tancuri Abrams şi sisteme antiaeriene Patriot.
Contractele semnate cu Coreea de Sud privesc în special achiziţia a peste 800 de obuziere K9, circa o mie de tancuri K2 Black Panther, 50 de avioane de luptă FA-50 şi 288 de lansatoare multiple de rachete K239.
Polonia a încheiat de asemenea cu filiala britanică a producătorului de armament european MBDA un contract de circa 2,4 miliarde de dolari pentru achiziţia de rachete antiaeriene, plus un contract de circa 1,4 miliarde de euro pentru patru sisteme norvegiene de rachete antinavă Kongsberg.
Livrarea tuturor acestor echipamente se va desfăşura pe parcursul mai multor ani, iar unele dintre ele, precum obuzierele sud-coreene, vor fi parţial fabricate în Polonia.

Investiție strategică în România

Producătorul german de armament Rheinmetall a anunţat în aceste zile că a preluat un pachet de 72,5% din acţiunile producătorului român de vehicule Automecanica Mediaş, o tranzacţie care îi extinde amprenta în Europa Centrală.
Prin această achiziţie, Rheinmetall intenţionează de asemenea să îşi extindă capacităţile de producţie şi mentenanţă prin adăugarea de vehicule militare la portofoliul său actual. Detaliile financiare ale tranzacţiei nu au fost dezvăluite.
Prin intermediul Rheinmetall Landsysteme GmbH, grupul german va deţine o participaţie majoritară la compania românească şi va opera sub denumirea de Rheinmetall Automecanica SRL. Restul acţiunilor la Automecanica Mediaş vor rămâne în mâinile investitorilor privaţi.
Automecanica Mediaş este un producător de vehicule speciale şi trailere pentru piaţa civilă şi militară. Uzina din România urmează să joace un rol important în mentenanţa vehiculelor de luptă occidentale livrate Ucrainei precum şi pentru asigurarea suportului logistic.
Cu sediul la Dusseldorf, vestul Germaniei, Rheinmetall produce printre altele tunul pentru tancurile Leopard 2, utilizate de mai multe armate din Europa şi care a fost livrat şi Ucrainei, precum şi Panzerhaubitze 2000, un obuzier care este deja folosit de armata ucraineană.
Creşterea cheltuielilor cu apărarea a ajutat Rheinmetall să afişeze rezultate record pentru anul trecut, astfel că în luna martie 2023 acţiunile Rheinmetall au fost incluse în indicele bursier DAX, care regrupează cele mai importante 40 de acţiuni cotate la Bursa de valori de la Frankfurt. De la invadarea Ucrainei de către Rusia şi până în prezent, valoarea de piaţă a Rheinmetall, un producător de tancuri, muniţie şi alte echipamente militare, s-a triplat.
În prezent, valoarea de piaţă a Rheinmetall este de aproximativ 10,5 miliarde de euro, la un profit operaţional de 754 de milioane de euro în 2022.

Steadfast Defender 2024

NATO lansează cel mai amplu exerciţiu organizat de Alianţa Nord-Atlantică de la sfârşitul Războiului Rece, în care va fi exersată întărirea cu trupe ‘din America de Nord’ a aliaţilor europeni de la graniţa cu Rusia şi de pe flancul estic, în cazul izbucnirii unui conflict cu ‘un adversar de aproape acelaşi calibru’. Tancurile de luptă Abrams vor juca un rol important în aceste exerciții.
În jur de 90.000 de militari vor lua parte la manevrele Steadfast Defender 2024 ce se vor desfăşura până în luna mai, a indicat joi comandantul suprem al forţelor aliate în Europa (SACEUR), generalul american Chris Cavoli.
Vor fi implicate peste 50 de nave – de la portavioane la distrugătoare -, peste 80 de avioane de luptă, elicoptere şi drone şi cel puţin 1.100 vehicule de luptă, printre care 133 de tancuri şi 533 de vehicule de luptă de infanterie, potrivit NATO.
Cavoli a spus că manevrele vor exersa punerea în execuţie de către NATO a planurilor sale regionale stabilite la summitul din 2023 de la Vilnius, primele elaborate de Alianţă de decenii, detaliind cum ar răspunde unui atac al Rusiei.
‘Steadfast Defender 2024 va demonstra capacitatea NATO de a desfăşura rapid forţe din America de Nord şi alte părţi ale alianţei pentru a consolida apărarea Europei’, a afirmat NATO.
Consolidarea se va realiza în cadrul unui ‘scenariu de conflict simulat ce ar apărea cu un adversar de aproape acelaşi calibru’, le-a spus Cavoli reporterilor la Bruxelles după o reuniune de două zile a şefilor de Stat Major.
Ultimele exerciţii de amploare similară au fost Reforger – în timpul Războiului Rece, în 1988, cu 125.000 de participanţi – şi Trident Juncture în 2018, cu 50.000 de participanţi, potrivit NATO.
Militarii care lua parte la exerciţii, ce vor implica simulări de aduceri de personal în Europa, cât şi exerciţii terestre, vor proveni din ţări NATO şi din Suedia, care speră să adere în curând la alianţă.

În partea a doua a Steadfast Defender, o atenţie specială va fi acordată desfăşurării unei forţe rapide a NATO în Polonia, pe flancul estic al Alianţei.
Alte locuri majore alte viitoarelor exerciţii vor fi în ţările baltice – văzute ca fiind cele mai expuse riscului unui potenţial atac din partea Rusiei -, Germania – un hub pentru întăririle ce vor fi primite – şi ţări situate la periferia geografică a NATO, precum Norvegia şi România.

Share our work
Rusia, noi amenințări la adresa R. Moldova și Ucrainei

Rusia, noi amenințări la adresa R. Moldova și Ucrainei

Premierul R. Moldova, Dorin Recean, consideră că „din punct de vedere militar, Rusia nu reprezintă o amenințare directă pentru Rep. Moldova”, relatează mass-media de la Chișinău. Înaltul oficial a mai declarat, în cadrul unui forum de afaceri, că „atât Ucraina, cât și unele state NATO și-au consolidat suficient capacitățile de apărare în zonă”.

Șeful Guvernului a precizat că Rep. Moldova a reușit să-și alinieze obiectivele de pace și securitate, inclusiv prin semnarea unui contract de energie electrică pe o perioadă de 13 luni, cu centrala situată în stânga Nistrului.

Dorin Recean a mai spus că în 2022 și 2023, Rep. Moldova și-a consolidat capacitățile de menținere a ordinii publice și de asigurare a securității, făcând față atacurilor hibride și cibernetice. „Primul lucru este că din punct de vedere militar Rusia nu poate să ajungă aici, deja acest lucru este clar. Chiar și Ucraina, dar și state aliate ale NATO și-au consolidat suficient capacitățile de apărare antiaeriană în zonă, pentru a nu admite că în Rep. Moldova se escaladează militar. În același timp, Rep. Moldova a reușit să alinieze perfect la obiectivul de pace și securitate cu cei din stânga Nistrului – un exemplu ar fi, contractul pe energia electrică semnat pe o perspectivă de 13 luni, iar acest lucru este o demonstrație a faptului că cei din stânga Nistrului înțeleg care sunt perspectivele pe termen lung. Mai există un lucru pe care îl observăm și acesta este o accentuare a ritmului de creștere a exporturilor companiilor din stânga Nistrului în UE și astfel, tactica Guvernului este să integrăm gradual oamenii și companiile din stânga Nistrului în spațiul economic și fiscal al Rep. Moldova și acest lucru deja este vizibil. De asemenea, avem tot mai mulți cetățeni al Rep. Moldova care locuiesc în stânga Nistrului, dar ei fac naveta și lucrează în dreapta Nistrului și sunt beneficiarii serviciilor sociale oferite de Chișinău. Noi vedem această reintegrare graduală și corespunzător, acest lucru dă încredere că integrarea la un moment dat se va întâmpla natural”, a spus Dorin Recean, citat de Radio Chișinău.  

Subiectul securității naționale a fost discutat astăzi, 5 februarie, în cadrul evenimentului „Misiunea de afaceri a companiilor din România organizată de Camera de Comerț Americană din Moldova (AmCham Moldova) în parteneriat cu AmCham România și cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite în Republica Moldova”.

În acest context, mass-media internațională relatează că cinci sute de tancuri, peste 600 de vehicule de luptă, sute de obuziere și patruzeci de mii de soldați ruși au fost concentrați de Moscova în apropierea orașului Kupiansk.

Experții menționează că este evident această armată va încerca să cucerească o zonă uriașă din regiunea Harkov pe care rușii au ocupat-o pentru scurt timp în 2022 – până când o puternică contraofensivă ucraineană a eliberat cea mai mare parte a regiunii la sfârșitul acelui an. 

„Federația Rusă intenționează să pună mâna pe întreaga regiune Donețk și Luhansk și pe o parte din Oblast Harkov până la râul Oskil până în martie 2024”, a explicat Centrul Ucrainean pentru Strategii de Apărare. Râul trece prin Kupyansk dinspre nord. 

De ce în martie? Pentru că atunci Rusia va „vota” pentru „președinte” la „alegerile” naționale. De fapt, Vladimir Putin este singurul candidat real – și își va menține controlul brutal, dictatorial, asupra Rusiei și asupra războiului rus din Ucraina. 

O felie din Harkov ar fi un cadou în ziua alegerilor pentru Putin de la armata rusă din Ucraina, consideră sursa citată. 

Unele sau o parte din aproximativ 10 brigăzi ucrainene, protejate în nord de Brigada a 3-a de tancuri și la sud de Brigada a 4-a de tancuri, apără Kupiansk și așezările din jur. Este o forță semnificativă, cu aproximativ 20.000 de soldați și sute de tancuri, vehicule de luptă și obuziere.

Problema cea mai mare pentru Ucraina este muniția, Statele Unite fiind unul dintre cei mai mari donatori de obuze de 155 de milimetri pentru cele mai bune arme ale Ucrainei – iar ajutorul a fost blocat în Congres toamna trecută. 

De atunci, numărul zilnic de obuze folosite de ucraineni a scăzut cu două treimi, la doar 2.000. Între timp, forțele ruse trag până la 10.000 de obuze pe zi, datorită aprovizionării constante cu muniție din Coreea de Nord. 

Noul avantaj al puterii de foc al Rusiei îi permite să concentreze artileria fără să se teamă prea mult de focul contrabateriilor ucrainene. 

„Această situație dă putere Rusiei să execute o abordare binecunoscută: distrugerea sistematică a zonelor urbane, făcându-le de neapărat”, a explicat echipa de analiză ucraineană Frontelligence Insight.  „Imaginile noastre din satelit dezvăluie daune susținute și intense ale artileriei” în jurul Kupiansk, a raportat Frontelligence Insight. 

„Lipsa de artilerie și întârzierile în asistența de securitate occidentală vor crea incertitudine în planurile operaționale ucrainene”, a avertizat Institutul pentru Studiul Războiului. 

Cu o populație de dinainte de război de 1,4 milioane, Harkov este al doilea oraș al Ucrainei și găzduiește industrii strategice de război, inclusiv principala fabrică de tancuri din Ucraina. 

Anticipând ofensiva viitoare, ministerul ucrainean al apărării a organizat noi brigăzi mecanizate și le-a desfășurat la Kupiansk pentru a întări garnizoana. Inginerii sapă tranșee și construiesc buncăre.

Poate cel mai important, fabricile ucrainene construiesc zeci de mii de drone încărcate cu explozibili. Pe măsură ce muniția de artilerie devine rară, brigăzile ucrainene aruncă din ce în ce mai multe FPV către ruși: uneori mii pe zi pe tot frontul de est. 

Dar dronele operează pe o distanță insuficientă pentru a lua în vizor artileria rusă. Operatorii de drone s-au concentrat în special pe micile grupuri rusești de asalt care, de luni de zile, cercetează sectorul Kupiansk. 

Share our work