de Madalin Necsutu | iul. 18, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Finalul săptămânii trecute a fost zguduit de un scenariu pe care cu greu îl putea anticipa cineva într-o țară a sistemului colectiv de apărare mondială ce se întinde pe mai multe continente. Sau mai simplu, NATO. Chiar dacă Turcia are un soi de tradiție în loviturile militare date de la fondarea Turciei moderne, în 1923, de către Mustafa Kemal Ataturk, scenariul unei astfel de lovituri în ziua de astăzi era puțin probabil. Ceea ce este mai important este caracterul în lanț pe care astfel de acțiuni îl provoacă și cât de periculoase sunt ele pentru climatul de securitate regional.
Imediat după lovitura militară din Turcia, au urmat neliniști în Armenia și apoi în Kazahstan. Chiar dacă unda de șoc a acțiunii din Turcia s-a propagat în zona Caucazului și a Asiei, este bine ca Republica Moldova să tragă învățurile de rigoare din toată această poveste. Și anume că nimeni nu mai este în siguranță, iar războiul modern, de tip hibrid, așa cum mai este el numit acum, are mai degrabă un caracter de „blitzkrieg multivectorial” și poate îngenunchea rapid o țară, dacă este urmată rețeta completă.
Tocmai de accea, soldații R. Moldova trebuie să fie pregătiți la orice oră, iar acest lucru nu se poate face decât prin concursul și ajutorul celor mai antrenați soldați, respectiv cei din blocul NATO. Un colos ce dispune de resurse materiale și umane uriașe și care este recunoscut pentru profesionalismul și experiența sa în arta războaielor. Nu trebuie să fii vreun Clausewitz să vezi faptul că la numai câțiva zeci de kilometri de Capitală stau trupe ostile autorităților centrale de la Chișinău și alături de acestea tot felul de „pacificatori” și străjeri ai depozitelor de muniții ale fostei armate sovietice a XIV-a care se pot transforma imediat în „omuleți verzi”. Oameni de „nădejde” la nevoie!
De aceea neutralitate invocată cu atât aplomb de militanții politici pro-ruși din Moldova, deghizați sub haina de „patrioți”, trebuie să ridice întrebări serioase. Dacă nu sunt militarii instruiți și echipați cu tehnici moderne de luptă, cum pot face față ei unor posibile atacuri? Cum pot apăra ei poporul nepregătiți și neinstruiți, așa cum cer „patrioții” pro-ruși din zona de stânga această țară? Povestea aceasta cu neutralitatea politică nu are nicio legătură cu neutralitatea de facto a pregătirii militarilor moldoveni pentru a-și apăra bucata de pământ. Cei care militează pentru neutralitate, pe lângă faptul că sunt ridicoli, sunt de facto și niște anti-patrioți, dacă pot spune așa, deoarece vor să lase R. Moldova slabă în fața unor amenințări iminente și cât se poate de reale. Mai grav este că acest „patriotism” ascunde de fapt sentimente adverse față de NATO și UE și filo-rusism.
La fel ca și ceea ce înseamnă UE, este nevoie să fie explicat în Republica Moldova și ce înseamnă NATO. Alianța nu este un sperietoare, ci un garant al stabilității și securității de câteva zeci de ani a lumii civilizate. Tocmai prin faptul că Rusia duce în această zonă un război propagandistic intens, componentele enumerate mai sus sunt transformate exact pe invers. Adică, pericol și nesiguranță. Încă de la fondarea NATO, nu am văzut nicio agresiune externă a vreunui stat membru de către o altă entitate, dar în schimb au existat mai multe războaie în zona sateliților ex-sovietici, precum Ucraina, Republica Moldova, Georgia sau Armenia.
Toate cu câte o „moștenire”, sau mai bine zis o matrioșkă a Moscovei, sub forma unor conflicte înghețate sau chiar deschise. NATO nu este o opțiunea, ci este o necesitate pentru R. Moldova.
Concluzia opiniei pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | iul. 11, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Ca un trabuc cubanez, R. Moldova a ajuns să fie învelită în totul felul de foi. Unele mai bune, altele mai rele. Totul pare un pic haotic, iar din hățișul de hârtii scapi foarte greu. Pe de o parte, avem foile lumii occidentale care ar vrea să ia „pe umerii săi largi” o Moldovă tot mai expusă pericolelor. Pe de cealaltă parte, avem foile rusești care nu arată deloc ca acele 95 de teze reformiste ale Martin Luther din secolul XVI, ci mai degrabă ca unele ale șantajului și țepei finale. Pentru cine are ochi să vadă, astfel de „foi otrăvite” au fost servite de către Moscova și Ucraina în urmă cu câți ani, sub forma unui împrumut ce ar fi trebuit să scoată țara de pe axul european. A urmat Euromaidanul, iar acum țara se află într-un război de uzură ce se va finaliza, cel mai probabil, cu un nou conflict înghețat. Întâi vin foile, apoi haosul.
Stând strâmb și judecând drept, R. Moldova are două opțiuni cărora ar trebui să le dea curs: foaia de parcurs europeană și cea rusească. Dacă prima cere sacrificii și reforme, cea de-a doua este mai mult un „carte blanche” în care nu prea știm ce se regăsește. Nimeni nu vorbește ceva anume despre acest posibil document. Un soi de momeală care face o referire abstractă la deblocarea embargoului economic impus de Moscova pentru produsele alimentare moldovenești. De altfel, Moscova nici nu vrea nimic concret, ci doar să abată atenția guvernanților de la Chișinău de la drumul concret și greu al reformelor, mizând tocmai pe ambiguitatea și pendularea Chișinăului între cele două spații. Dacă până acum Moscova critica politica „bățului și a morcovului” pe care UE o aplică în estul său, Moscova și-a croit și ia un băț, numai că a uitat să pună și un morcov în față. Iar faptul că tocmai Rogozin a fost trimis să fluture această ramură de măslin în „coteț”, așa cum denumea el nu demult R. Moldova, spune totul despre intențiile reale ale Moscovei. Poate „dobitoacele” din Ferma Animalelor vor auzi cântecele de sirenă ale Moscovei și vor schimba macazul și ele pentru a se sprijini pe „umerii largi” ai Rusiei. Așa cum fac „frații” nistreni de peste râu.
Dacă în primele cazuri vorbim de două foi ce au caracter politico-economic, Moldova a mai fost inclusă recent pe o foaie. Numai că de data asta este una care oferă numai avantaje. Din gama celor care contează cu adevărat și care pot oferi Moldova un băț. Nu din acela cu care poate să lovească, ci doar să se apere de amenințările iminente care o așteaptă. Faptul că R. Moldova a fost inclusă în declarația finală a summit-ului NATO de la Varşovia și angajamentele pe care Alianța și le-a luat față de Chișinău, nu poate reprezenta decât un succes pentru autoritățile din domeniu apărării și al politici externe. Poate cea mai importantă mențiune a R. Moldova într-un document internațional oficial, de după semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova. Perseverența, și chiar încăpățânarea tuturor miniștrilor Apărării de la Chișinău de a împinge colaborarea cu NATO spre un nou nivel, începe să dea roade. Pe lângă oferirea de tehnică, expertiză și training-uri militare, NATO se angajează și în scris fața de Chișinău, prin documentele cele mai importante pe care pe adoptă.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Mihai Cernev | iun. 4, 2016 | Caucaz, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Marea Neagra, România, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Ucraina, amenintata de o noua ofensiva militara rusa
In urma consolidarii prezentei militare ruse in regiunea de est a Ucrainei a fost întărită activitatea de cercetare și echiparea tehnica generala a trupelor ucrainene de pe linia de demarcatie, a declarat Petro Poroșenko, președintele Ucrianei, în timpul unei conferințe de presă, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
„Potrivit rapoartelor de informații, în Donbas au sosit noi unități ale forțelor speciale ruse. Noi avem aceste date. Stim si numele brigazii, efectivul – informatiile au fost transmise către partenerii noștri internaționali – locul de desfășurare permanentă”, – a declarat Poroșenko. „Rusia utilizează agresiunea din estul Ucrainei ca pe un teren de testare pentru cele mai noi arme. Pentru război electronic, de comunicații, mijloace de suprimare a sistemelor noastre radar pentru artilerie. Am învățat să luptam impotriva acestor mijloace, inclusiv cu ajutorul partenerilor noștri. Am strans consiliul de război, a fost dezvoltata o criptogramă, a fost imbunatatit serviciul de culegere a informatiilor, am sporit protectia, dotarea cu echipamente tehnice. Reacție este deja vizibila” a mai declarat șeful statului ucrainean.
Ordin secret dezmintit
„Nu vom permite sa moara soldații noștri, în același timp, insist asupra faptului că Ucraina poate opri orice operațiuni ofensive ale oricărui număr de trupe rusești. Situatia este radical diferita fata de 2014 ..” a mai declarat Poroșenko. Presedintele dela Kiev a dat lamuriri si in ceea ce priveste procedura focului de raspuns pe linia de demarcatie, dezmintind zvonurile despre „un ordin secret”, care interzice raspunsul la atacurile cu proiectile si arme de foc ale inamicilor.
”Vreau să resping acest nonsens. Știți, când cineva la Kiev scrie pe Facebook: „Stăm în tranșee sub foc, așteptăm permisiunea de a deschide focul de răspuns”… Nu glumesc. Ei uită să dezactiveze serviciul de geolocalizare, care ne arata clar cine sunt… Singurul lucru de care sunt multumit astazi este ca a scazut mult fata de 2014 numarul celor care vor să destabilizeze situația „ a declarat Poroșenko.
„Decizia de a deschide foc de raspuns aparține comandantului unitatii, el nu este obligat sa se consulte cu superiorii daca este vorba despre foc de raspuns. Mai mult chiar, comandantul este obligat, în cazul in care există o amenințare la adresa vieții – să ordone deschiderea focului. Repet, singura interdictie este cea de a deshide focul primul. Dar dacă sunt identificate grupuri de recunoaștere sau sabotaj ale inamicului, care reprezinta o amenințare, poate deschide focul. Asa ca nu exista proceduri de aprobare” a mai subliniat șeful statului ucrainean.
„Dacă el (comandantul – n.r.) a deschis primul focul – va fi o investigație, va răspunde. Daca a deschis foc de răspuns, a aparat – va fi decorat. Nicio alta instrucțiune secretă nu există!” a incheiat Poroșenko.
Bilant ONU
Cel puţin 9.371 de persoane au fost ucise, iar alte 21.500 au fost rănite în conflictul separatist din estul Ucrainei, izbucnit în martie 2014, anunţă Oficiul ONU pentru Drepturile Omului, citat de mass-media internationala. „În total, în perioada aprilie 2014 – 15 mai 2016, în estul Ucrainei au fost 30.903 victime, în rândul armatei, civililor şi grupurilor militare separatiste. Acest bilanţ include 9.371 de persoane ucise şi 21.532 rănite” subliniaza Naţiunile Unite. „După doi ani, situaţia în estul Ucrainei rămâne instabilă şi ar putea să evolueze spre un conflict latent”, mai precizează Naţiunile Unite.
Tortura, folosita de ambele parti
Tortura a fost aplicata în mod sistematic de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) și de către separatiștii proruși, a declarat asistentul Secretarului General al ONU pentru Drepturile Omului, Ivan Simonovic, transmite agenția ucraineană Unian, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
El a spus că, în anumite regiuni, lipsa de respect pentru drepturile omului a devenit un fapt cotidian. Simonovic a mai precizat că SBU realizează rețineri și utilizează sistematic tortura împotriva persoanelor suspectate că simpatizează separatiștilor.
Misiunea de monitorizare a Organizației Națiunilor Unite va prezenta in curand un raport privind situația din Ucraina. În raport se vorbește despre „sute de cazuri de detenție ilegală, tortura și rele tratamente”, atât din partea separatiștilor, cât și din partea serviciilor secrete de la Kiev.
Anterior, o Comisie a ONU a fost împiedicată să cerceteze respectarea drepturilor omului în Ucraina, după ce Serviciul de Securitate al Ucrainei a interzis Comisiei să viziteze locul de detenție în care se presupunea ca exista persoane deținute ilegal. Reprezentanții SBU au motivat refuzul vizitării prin faptul ca printre membrii Comisiei era și un cetățean rus.
Presiuni ruse
Ucraina trebuie să-și reformeze Constituția conform solicitărilor celor două regiuni separatiste proruse din est, înainte de a recupera din mâinile rebelilor rusofoni controlul asupra graniței cu Rusia, a declarat ambasadorul rus pe lângă Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Alexandr Lukașevici, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
‘Restituirea totală către Ucraina a controlului asupra frontierei statale este una dintre ultimele etape’ ale aplicării acordurilor de pace de la Minsk, ‘precedată de o soluție politică integrală reprezentată de o reformă constituțională’, a indicat Lukașevici. Acordurile de la Minsk, a continuat diplomatul rus, mai solicită celor două părți aflate în conflict să negocieze direct soluționarea acestuia, inclusiv printr-o reformă constituțională care trebuie să garanteze autonomia republicilor din Donbas, respectiv Donețk și Lugansk.
Kiev, vinovatul de serviciu
Inaltul oficial rus a mai subliniat toate chestiunile politice încă nesoluționate deși a trecut mai mult de un an de când au început reuniunile Grupului de Contact de la Minsk, singurul mecanism de dialog în care se întâlnesc reprezentanții Kievului și cei ai separatiștilor proruși.
‘Trebuie să convină asupra organizării alegerilor locale (în estul Ucrainei) și asupra revizuirii legii privind statutul special al regiunii (Donbas), să aplice punctul privind amnistia prin adoptarea unei legi care să interzică urmărirea penală’ a combatanților, a enumerat el condițiile separatiștilor, reflectate și în poziția Moscovei.
Reamintim ca guvernul de la Kiev refuză să recunoască legitimitatea autorităților autoproclamate în aceste două republici, cerând totodată Rusiei să-și retragă trupele din estul Ucrainei și să restituie militarilor ucraineni controlul asupra părții ucrainene a graniței dintre cele două țări.
Între timp, în estul Ucrainei, continuă confruntările sporadice între armata ucraineană și separatiști, numeroasele acorduri de încetare a focului fiind toate încălcate.
Consolidare militara rusa
Rusia a început desfășurarea a două brigăzi de infanterie mecanizată la frontierele ei occidentale, în apropierea Ucrainei, ca răspuns la intensificarea activității NATO în Europa de Est, a declarat vineri o sursă militară rusă agenției Interfax, citată de mass-media internationala. „În timp ce se formează trei noi divizii (care să fie dislocate la frontierele cu Europa), au fost reamplasate către frontiera occidentală două brigăzi de infanterie mecanizată care anterior erau bazate în centrul țării” a subliniat sursa.
Brigada a 28-a mecanizată a început dislocarea dinspre Ekaterinburg (zona Munților Urali) către regiunea Briansk, în timp ce Brigada a 23-a își va muta amplasamentul din Samara (Volga inferioară) către regiunea Belgorod, „măsuri care sunt fără nicio îndoială un răspuns în fața activității crescânde a NATO în apropierea frontierelor Rusiei”, a mai spus reprezentantul armatei ruse.
Această informație apare la două zile după ce publicații din Ucraina și Belarus au relatat că armata rusă a relocat la sfârșitul lunii mai 2016 Brigada a 28-a mecanizată în zona orașului Klințî din Briansk.
Noi baze ofensive
Ziarul ucrainean Segodnia a scris că armata rusă a relocat trupe și blindate de-a lungul graniței cu Belarus, unde ar intenționa să creeze baze militare cu un potențial ofensiv considerabil. Publicația de la Kiev se bazează pe informații și fotografii furnizate de organizația ucraineană de experți militari și voluntari InfoNapalm, care nu doar că monitorizează trupele ruse din Donbas — teatrul unui conflict armat din estul Ucrainei — ci și urmărește mișcările trupelor ruse de-a lungul graniței Federației Ruse cu Belarus și Ucraina.
In luna mai 2016, potrivit InfoNapalm, militari ai Brigăzii 28 motorizate din Ekaterinburg au sosit la Klințî (regiunea Briansk), fapt relatat si de site-ul opoziției belaruse Charter97.org. Orașul Klințî este situat în apropiere de frontiera rusă cu Belarus și cu Ucraina, in regiunea Breansk, coridor militar traditional pentru armatele tariste, sovietice si ruse in actiunile lor ofensive impotriva statelor europene.
Rusia încearcă să creeze o așa-numită „linie de apărare”, consideră pe de altă parte jurnaliștii de la Charter97.org, dar potrivit mass-media ruse ar fi vorba de „un pumn blindat superputernic”, ca o contrapondere la NATO.
De altfel și ministrul apărării al Federatiei Ruse, Serghei Șoigu, a anunțat la începutul anului crearea a trei noi divizii de infanterie mecanizată care vor avea bazele în regiunile Voronej și Rostov, învecinate cu Ucraina, precum și în regiunea Smolensk, la frontiera cu Belarus.
Vazduhul din Romania si Bulgaria, aparat de Polonia
Actiunile militare ruse continua sa trezeasca nelinisti in statele NATO, care si-au intensificat colaborarea in cadrul Aliantei. Astfel, potrivit „Radio Polonia”, care il citeaza pe adjunctul ministrului apărării din Polonia, Tomasz Shatkovsky, avioanele de lupta poloneze vor participa la misiunea de poliție aeriană a NATO în cerul Bulgariei și României.
Potrivit acestuia, prin participarea la patrularea spațiului aerian deasupra Balcanilor, Varșovia vrea să demonstreze că Polonia este preocupata nu numai cu privire la propria siguranță, dar, de asemenea, sprijină partenerii din NATO. Shatkovsky spune ca misiunea NATO din România și Bulgaria se va desfasura pe bază de rotație, iar contingentele din statele aliate se vor schimba la fiecare câteva luni.
Misiunile de patrulare ale avioanelor poloneze in zona balcanica ar putea începe în toamna anului 2016.
Raspuns NATO in Marea Baltica
Tot ca un raspuns la consolidarea prezentei ruse in Baltica, la Tallinn au sosit 15 nave de război ale NATO pentru a participa la exercițiile internaționale Baltops, relateaza surse militare NATO, citate de mas—media internationala.
Navele, de diferite tipuri, de la distrugatoare si fregate pana la nave puitoare de mina si patrulare, vor fi prezente în zona exercițiului pe parcursul a cateva zile. Din partea Forțelor Navale ale Estoniei vor participa la exerciții unitatile de mine, si 80 de marinari, inclusiv din fortele speciale ale flotei acestui stat baltic, membru NATO.
Exercițiile militare Baltops vor avea loc între 3-19 iunie. La ele vor participa aproximativ 4.500 de persoane, 50 de nave și 60 mijloace de transport aerian ale membrilor si partenerilor NATO (18 state). Exeritiile Baltops se desfasoara pentru a 44-a oara și vor include acțiuni pe mare, în aer și pe uscat.
de Mihai Cernev | mai 27, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Liderul rus, Vladimir Putin, refuza conditiile statelor occidentale pentru ridicarea sanctiunilor impotriva Rusiei
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat, intr-un interviu pentru cotidianul grec Kathimerini, că nu există probleme irezolvabile în relaţiile UE-Rusia,. „Noi nu credem că există probleme irezolvabile în relaţiile pe care le avem cu UE”, a subliniat liderul rus pentru cotidianul grec, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Pentru a reveni pe drumul parteneriatului multidimensional este important să se renunţe la logica vicioasă la jocurilor de o singură parte şi să se ia în considerare opinia şi interesele celuilalt”, a adăugat Putin.
Rusia face apel la dialog, în spiritul parteneriatului cu UE, asupra unui spectru larg de probleme, de la relaxarea reglementărilor privind eliberarea vizelor pînă la domeniul energiei, însă nu observă vreun semn de disponibilitate din partea opusă, a mai spus Vladimir Putin in articolul publicat joi de cotidianul grec Kathimerini
De la Atlantic la Pacific
Vladimir Putin a mai subliniat importanţa stabilirii unei zone de cooperare economică şi umanitară de la Oceanul Atalntic pînă la Oceanul Pacific, reiterand doleante mai vechi ale diplomatiei de la Moscova. „Sînt încrezător că trebuie trase concluziile corespunzătoare din urma evenimentelor din Ucraina şi trebuie început lucrul pentru a crea o zonă de cooperare economică şi umanitară bazată pe arhitectura securităţii egale şi indivizible pe o suprafaţă vastă de la Atlantic, pînă la Pacific”, a spus Putin.
„Rusia şi Europa au ajuns acum la o răscruce de drumuri, cînd este nevoie să răspundem la întrebarea: cum vedem viitorul relaţiilor noastre, în ce direcţie vrem să ne îndreptăm?” a mai declarat liderul rus.
Sanctiunile raman
Uniunea Europeană consideră că este necesar să menţină regimul sancţiunilor împotriva Moscovei, pînă la implementarea în întregime a prevederilor Acordului de la Minsk, a afirmat, joi, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, citat de KARADENIZ PRESS.
Prezent la ceremonia de deschidere a summit-ului G7 din Japonia, oficialul european şi-a exprimat convingerea că UE îşi va menţine constantă atitudinea curentă în privinţa relaţiilor cu Rusia, inclusiv regimul sancţiunilor, pînă la implementarea Acordului de la Minsk.
Sarja impotriva Kiev-ului
Anterior, într-un interviu pentru cotidianul ungar Magyar Nemzet, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a declarat că legarea regimului sancţiunilor de implementarea Acordului de la Minsk încurajează regimul de la Kiev să saboteze acest acord. „Uniunea Europeană a legat anularea sancţiunilor de implementarea Acordului de la Minsk de către Rusia. Această legătură este absurdă pentru că, asa cum se cunoaşte, ţara noastră nu este parte a conflictului din Ucraina,” a mai afirmat oficialul rus.
Reamintim ca acordul de la Minsk a fost semnat în februarie 2015, fiind semnat de autorităţile de la Kiev şi miliţiile pro-independenţă din sud-estul Ucrainei după o serie de negocieri la care au mai participat Germania, Franţa şi Rusia.
Acordul, puternic contestat in Ucraina, prevede implementarea unui armistiţiu, retragerea armamentului greu de pe linia frontului, un schimb de prizonieri şi reforme constituţionale care a trebui să ofer un statut special zonelor rebele.
Flancul estic al NATO, consolidat
NATO va aborda subiectul desfășurării de forțe suplimentare în Europa de Est, cu prilejul summitului Alianței din iulie, de la Varșovia, a declarat joi ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, relatează mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
„Germania și-a respectat întotdeauna promisiunile și acordurile privind măsurile de securitate ale NATO și acordurile încheiate în cadrul summitului anterior din Țara Galilor”, a declarat Steinmeier într-o conferință de presă comună cu omologul lituanian, Linas Linkevicius. „Acorduri vor fi încheiate și la Varșovia și ne vom asuma responsabilitatea”, a subliniat ministrul german.
La rândul său, Linkevicius a declarat că Europa de Est are nevoie de o prezență aliată vizibilă și palpabilă în regiune. „Sperăm că la summitul NATO de la Varșovia vor fi luate decizii importante care vor întări flancul de est al Alianței”, a menționat Linkevicius.
Aprecieri baltice
Lituania apreciază eforturile Germaniei, îndeosebi participarea țării la misiunea NATO de poliție aeriană, trimiterea de trupe care iau parte la exerciții militare în Lituania și cooperarea în domeniul armamentelor și echipamentelor, a spus ministrul de externe lituanian. Linkevicius a menționat faptul că partenerii din Alianță au fost activi în mod special în regiunea baltică. „Desigur, un batalion nu poate proteja tot teritoriul, totuși, procesul capătă contur, solidaritatea partenerilor NATO ne bucură”, a declarat ministrul lituanian.
Cei doi miniștri au abordat, printre altele, subiecte precum situația din Ucraina, relațiile cu Rusia, vecinătatea estică și securitatea energetică. Steinmeier a avut o întrevedere și cu președinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, cu care a abordat teme similare.
Demers estonian
Premierul estonian, Taavi Roivas, solicită prezenţa permanentă a trupelor NATO în statele baltice pentru a descuraja orice tentativă de extindere a Rusiei în zonă, potrivit unui interviu acordat ziarului german Die Welt, citat de agentia KARADENIZ PRESS. „Avem nevoie de o prezenţă continuă a câte unui batalion (NATO) în Estonia, Letonia şi Lituania”, a declarat Roisvas, citat de ziarul german Die Welt. „Nu pot exista întreruperi (în trimiterea militarilor NATO în ţările baltice). Descurajarea (oricărei ofensive din partea Rusiei) trebuie să constituie noua normă”, a insistat premierul estonian. Trimiterea trupelor prin rotaţie este o idee bună, a subliniat Roivas, „dar trebuie să fie prezente mereu”.
Reamintim ca NATO a convenit în 1997 cu Rusia să nu trimită un număr substanţial de militari în statele membre din Europa de Est care să staţioneze permanent.
La summitul organizatiei din iulie, alianţa militară intenţionează să trimită militari în statele baltice pentru exerciţii desfăşurate în mod regulat, fara insa a incalca acordurile anterioare.
Nadia Savcenko, eliberata
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat ordinul de graţiere a pilotului militar ucrainean Nadia Savcenko, adusă în Ucraina miercuri cu un avion trimis de şeful statului ucrainean, Petro Poroşenko.
„Astăzi, un avion rus a adus la Moscova doi cetăţeni ruşi – Aleksandr Aleksandrov şi Evgheni Ierofeiev”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei Rusiei, citat de KARADENIZ PRESS. „În paralel, preşedintele Vladimir Putin a semnat ordinul prin care o graţiază pe Nadia Savcenko; ea a fost dusă la Kiev cu un avion trimis de preşedintele Petro Poroşenko”, a precizat Peskov.
Liderul de la Kiev, Petro Poroşenko a confirmat că avionul cu Nadia Savcenko a aterizat la Kiev. „Un avion prezidenţial în care este eroina Nadia Savcenko tocmai a aterizat”, a spus el.
Schimb de prizonieri
Pilotul militar ucrainean Nadia Savcenko a fost eliberată de Rusia în cadrul unui schimb de prizonieri cu Ucraina, au anunţat miercuri surse oficiale citate de presa ucraineană, preluate de KARADENIZ PRESS. Conform surselor citate, Nadia Sancenko a fost eliberată în schimbul cetăţenilor ruşi Evgheni Ierofeiev şi Aleksander Aleksandrov, care erau deţinuţi în Ucraina. Ierofeiev şi Aleksandrov, cadre active ale serviciilor de informatii militare ruse, au fost transferaţi la Moscova cu un avion al preşedintelui rus, Vladimir Putin.
Pilotul militar ucrainean Nadia Savcenko a fost găsită vinovată de moartea jurnaliştilor ruşi Igor Korneliuk şi Anton Voloşin şi a fost condamnată de o instanţă rusă la 22 de ani de închisoare. Nadia Savcenko, în vârstă de 34 de ani, a fost transferată din oraşul rus Rostov-on-Don la Kiev cu avionul preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko.
Donbas pentru Crimeea
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat joi că Rusia îl va ajuta pe liderul de la Kiev, Petro Poroșenko să readucă Donbas-ul în cadrul Ucrainei din considerente umanitare, dar că peninsula Crimeea va rămâne în componența Rusiei. Declarațiile acestuia survin după ce Poroșenko comentase miercuri că „așa cum am adus-o înapoi pe Nadia, așa vom aduce înapoi Donbasul și Crimeea”. „Dacă el a avut în vedere aducerea înapoi a Donbasului din considerente umanitare, atunci o astfel de declarație poate fi acceptată; aceasta este și ceea ce noi sperăm la Moscova”, a declarat Peskov.
„În ceea ce privește Crimeea, nu comentăm cu privire la pretenții asupra unor regiuni rusești”, a adăugat el. Rusia a anexat Crimeea în martie 2014, în urma unui referendum contestat de comunitatea internațională și Kiev la care majoritatea locuitorilor peninsulei s-au pronunțat pentru separarea de Ucraina și aderarea la Federația Rusă. Președintele rus Vladimir Putin a semnat la 25 mai un decret de grațiere a femeii pilot ucrainene, Nadia Savcenko, condamnată la 22 de ani de închisoare pentru presupusă complicitate la moartea a doi jurnaliști ruși în estul Ucrainei în 2014. Ca urmare, Savcenko a fost eliberată la schimb cu doi militari ruși, care fuseseră condamnați la 14 ani de închisoare în Ucraina, după ce au fost capturați în teatrul conflictului militar din Donbas.
de Ihor Lubyanov | mart. 9, 2016 | Alte regiuni, Federatia Rusa, R. Moldova, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Olanda, o piedica importanta pentru parcursul european al Ucrainei?
Pe 1 ianuarie 2016, în sfârşit, a şi început să fie activă zona comerţului liber între Uniunea Europeană şi Ucraina. Tot atunci Federaţia Rusă a lansat un şir de sancţiuni împotriva Ucrainei, închizându-i propria piaţă. Acordul de liber comerţ este ultima parte a Acordului de asociere Ucraina-UE, intrat în vigoare. Cu toate astea, au mai rămas obstacole semnificative pentru aprobarea lor de state europene.
Mulţi în România îşi aduc aminte de rolul pe care au jucat Olanda şi Finlanda acum câţiva ani, cu privire la Spaţiul Schengen şi aderarea României la acesta. Tot aşa şi în cazul Ucrainei, – Ţările de Jos au aprobat o decizie de a vota asocierea Ucrainei printr-un referendum naţional pe 6 aprilie. Cu toate că Comisia Europeană şi Guvernul Olandei au deja declarat susţinerea Ucrainei, iar referendumul este consultativ (adică, nu este obligatoriu pentru autorităţi), există un pericol ca va fi prefăcut chiar într-un plebiscit pentru viitorul Europei.
Test politic
Referendumul va fi organizat pe baza celor 400 de mii de semnături în urma campaniei online a blogului satiric GeenStijl, Burgercomite EU şi euroscepticii din Forul Democraţiei. Toate organizaţiile sunt considerate liberali de stângă, care de altfel cred că Ucraina este prea mare şi prea săracă pentru a beneficia de comerţ liber cu UE. Foarte interesant că asemenea pretenţii nu se pun în cazul asocierii Georgiei şi a Republicii Moldova.
Şi întocmai acesta este unul dintre cele mai mari succese ale Rusiei în ultimii ani, ceea ce este prea puţin discutat. Şi, bineînţeles, ruşii vor depune toate eforturile posibile ca Ucraina să sufere eşec cu integrarea europeană.
Razboi mediatic
A şi început acum cateva saptamani cu vestita afacere privind 24 de tablouri din „secolul de aur” al picturii olandeze care, cum afirmă mediile din Ţările de Jos, se află în Ucraina, fiind furate din Muzeul Frislandei de Vest din Olanda acum 11 ani. Olanda oficial cere de Ucraina restituirea acestor tablouri, dar Ucraina nici nu recunoaşte prezenţa lor pe teritoriul ţării. Mediile olandeze au prezentat o serie de programe afirmând că tablourile furate se află în Donbas, fiind proprietatea batalionului de naţionalişti ucraineni OUN. Timp de octombrie-noiembrie, posturi de televiziune şi ziare din Olanda erau pline de „fasciştii ucraineni care ne-au furat patrimoniul şi care luptă împotriva independentiştilor din Donbas şi bombardează civilii”. Bineînţeles, istoria va mai fi folosită de mai multe ori până la referendum, influenţându-l în mod semnificativ. Mai ales, în urma situaţiei din ce în ce mai tensionate cu fugiţii din Siria şi celelalte ţări arabe în UE, poziţia Ucrainei devine din ce în ce mai slabă.
În ultimul an s-a văzut clar că majoritatea mediilor europene, din diverse motive, s-au întors cu spatele Ucrainei. Acest lucru reflectă şi politica multor partide din UE, care ba sunt direct plătite de Rusia, ba sunt dependente de propaganda pseudo-liberală a acestora. Lucrul interesant este că mediile în general nu sunt împotriva Ucrainei din cauza corupţiei existente, ci din cauza unor pricine închipuite: a „naţionalismului”, „atitudinii crude faţă de civilii din Donbas”, „nerespectării drepturilor minorităţilor sexuale” etcetera.
Strategie ruseasca
Precum a fost menţionat mai sus, există două modele clare a influenţei Rusiei asupra politicienilor şi a ziariştilor din Europa care devin din ce în ce mai puţin pro-ucraineni.
Primul model este liberal, descris în general mai sus. Partidele europene de stângă, dar şi liberalii europeni, au o atitudine permanent dureroasă faţă de încercările Ucrainei de a promova principiul egalităţii între comunism şi nazism, dar şi politica decomunizării spaţiului public. Asemenea atitudine au avut-o şi faţă toate celelalte ţări est-europene în timpul decomunizării lor. Logicul acestor, şoptit şi de Kremlin, este „de eşti împotriva comuniştilor, înseamnă că eşti nazist”. Mai mult, atitutinea conservatoare a majorităţii populaţiei ucrainene faţă de „drepturile minorităţilor” susţinute în Vechea Europă, este încă un minus pentru ţară. Însăşi existenţa forţelor de dreaptă în Ucraina, precum Svoboda sau Sectorul de Dreaptă, cu toate că susţinute de numai 5-10% din populaţie, este criticată de UE, – cu toate că majoritatea absolută a ţărilor europene au în parlamentele lor reprezentanţa şi mai mare a naţionaliştilor şi a xenofobilor. În această paradigmă intră şi problema economică: „Ucraina este coruptă, săracă, cere bani şi nu face reforme”. Luând în considerare toate astea, Rusia nici nu prea are nevoie de agenţi de influenţă în mediul socialiştilor şi al liberalilor, deoarece şi primii şi alţii totdeauna au folosit aceste pretenţii fără să se gândească la faptul că prin acesta îi susţin pe ruşi. Doar luptă pentru libertate! În anii treizeci din secolul trecut, dictatorul sovietic Iosif Stalin, i-au numit „idioţi utili”. Printre aceştia se numără şi oamenii europeni de afaceri, extrem de iritaţi de sancţiuni impuse împotriva Federaţiei Ruse, care dăunează intereselor lor economice.
Jocuri politice
Al doilea model este poziţia forţelor de dreaptă. Era de aşteptat că toate aceste „minusuri” se vor preface în „plusuri” pentru conservatori şi naţionalişti europeni. Şi în timp ce devin tot mai puternici în urma crizei cu refugiaţii, ar putea sprijini cât de cât Ucraina. Cu toate astea, nu este deloc aşa. Cea mai mare „vină” a ucrainenilor în ochii xenofobilor din UE este că ucrainenii au luptat şi luptă pentru Uniunea Europeană, organizaţia pe care aceştia o urăsc, – şi împotriva Rusiei, pe care o susţin tot aşa de sincer, ca o alternativă conservatoare pentru civilizaţia europeană. Respectiv, logicul naţionaliştilor, de foarte multe ori direct plătiţi de Putin, este că Ucraina ar putea sprijini Uniunea prea liberală şi opusă intereselor naţionale, dar şi poziţia Statelor Unite, un „ocupant” pentru Europa. Şi aici ucrainenii nu arată conservatori, ci prea liberali. Adevărul de care s-au convins timp de doi ani este că dreapta în Europa va fi totdeauna pe partea Rusiei şi niciodată – a Ucrainei.
Buturuga ucraineana
Dacă adăugăm la aceasta poziţia istoricamente pro-rusă a Franţei, a Italiei, a Greciei etcetera, şi un sentiment profund pro-rus în Europa de Vest, – vom vedea că situaţia Ucrainei este extrem de complicată. Geopolitic vorbind, Ucraina este una dintre ţări importante care nu trebuiau şi nu puteau să apară pe harta lumii. Dar a apărut, şi nu există scăpare, – dacă Ucraina îşi va apăra statalitatea, va fi un sfârşit pentru Rusia pe care o cunoaştem, dar şi pentru Europa pe care o cunoaştem. Pentru că există prea multe mituri de schimbat. Acelaşi lucru în cazul Macedoniei, al Slovaciei, al Georgiei, al Croaţiei, al Belarusului, – dar sunt incomparabil mai mici. Adevărul este că în momentul de faţă Ucraina nu are aliaţi adevăraţi. Poate, în afară de Lituania. Şi încearcă să se folosească mai degrabă de inamicii Moscovei actuale, care sunt mult mai numeroşi. Dar va trebui să lupte în mod permanent, fiind un fel de Israel al Europei.
În ciuda acestor fapte, de multe ori se pare că cei mai mari duşmani ai integrării Ucrainei la UE sunt înşişi politicieni ucraineni. Au deja substituit integrarea europeană cerută de populaţie cu regimul liber fără vize, aşteptat în august 2016. Dar nici acesta nu-l pot duce până la capăt. Însă, acesta este un cu totul alt subiect.
