de Isac Mihai | ian. 26, 2018 | Balcani, Federatia Rusa, România, Știri, UE, UE
UE, prioritate pentru cetatenii sarbi
Mai mult de jumătate dintre sârbi ar vota în favoarea aderării la Uniunea Europeană, în timp ce aproape un sfert s-ar pronunţa împotriva intrării ţării lor în blocul comunitar, relatează mass-media locală, citată de agenția KARADENIZ PRESS.
Potrivit sondajului, realizat de Ministerul sârb al Integrării Europene, la întrebarea ”Susţineţi Serbia să devină stat membru al UE ?”, 52% dintre cei chestionaţi au răspuns afirmativ, 24% – negativ, iar 12% au spus că nu vor vota sau nu ştiu cum să răspundă.Sprijinul faţă de reformele cerute de aderarea la UE rămâne foarte mare: 65% dintre respondenţi cred că ele ar trebui aplicate indiferent de aderarea la organizaţie, spre binele cetăţenilor şi al ţării, transmite Agerpres.
Întrebaţi care este cel mai mare donator pentru Serb ia începând din 2000, 24% au indicat Uniunea Europeană, restul enumerând Rusia, China, Japonia şi alte ţări. Potrivit unor date oficiale, UE şi membrii săi au donat Serbiei 4,31 miliarde de euro începând din 2000, fiind cel mai mare donator pentru Belgrad.
Acelaşi sondaj arată că aproximativ 19 % dintre sârbi sunt de părere că aderarea la UE va spori şansele oamenilor de a găsi un loc de muncă, 15% cred că le va oferi tinerilor perspective mai bune, iar 13% consideră că intrarea în blocul comunitar va fi o ocazie de a transforma ţara lor într-un stat de drept. Sondajul a fost efectuat în decembrie anul trecut, pe un eşantion de 1.050 de persoane cu vârste de peste 18 ani. Comparativ cu Serbia, în Muntenegru peste 80% dintre cetăţeni susţin aderarea ţării lor la UE.
Serbia și Muntenegru, cap de listă
Serbia şi Muntenegru sunt cel mai probabil următoarele ţări care vor adera la Uniunea Europeană, posibil în 2025, a declarat într-un interviu pentru Reuters comisarul european pentru extindere, Johannes Hahn.
Uniunea Europeană lansează un efort diplomatic de a accelera paşii pentru aderarea la UE a celor şase ţări din Balcanii de Vest, după ani de discuţii. „Este timpul să încheiem munca anului 1989”, a spus Hahn, făcând referire la extinderea UE spre Est după căderea Zidului Berlinului. „Am stabilit anul 2025 ca dată revelatoare pentru Serbia şi Muntenegru, ceea ce este realist, dar şi foarte ambiţios”, a mai afirmat oficialul european.
Albania, Bosnia, Kosovo, Macedonia, Muntenegru şi Serbia speră să devină membre ale Uniunii Europene, însă şansele lor de aderare s-au redus în ultimii ani, în contextul în care politicienii din blocul comunitar, confruntaţi cu euroscepticismul din ţările lor, cu criza din 2009-2013 din zona euro şi cu votul din Marea Britanie în favoarea Brexit-ului, par să-şi fi pierdut interesul. Însă creşterea influenţei Rusiei, criza migraţiei care afectează regiunea, direcţia luată de Turcia spre autoritarism şi dorinţa de întărire a integrării europene după ce Marea Britanie va părăsi blocul comunitar în 2019 au oferit o nouă şansă ţărilor din Balcani. „Dacă nu importăm stabilitate în regiune, vom importa instabilitate”, a spus Hahn, susţinând că procesul de aderare la UE este cel mai bun mod de a combate corupţia, crima organizată şi ameninţarea răspândirii regimurilor autoritare în regiune.
de Razvan Iorga | ian. 12, 2018 | Balcani, Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Patriarhul rus Kiril, alături de liderul de la Kremlin Vladimir Putin
Un raport al Comitetului de Relații Externe al Senatului american, intitulat ,,Asaltul asimetric al lui Putin asupra democrației din Rusia și din Europa: implicații pentru securitatea Națională a Statelor Unite”, a stârnit multe reacții în ultimele zile. Documentul de 206 pagini face referire la metodele pe care Rusia le folosește atât în Balcani, dar și în țările Parteneriatului Estic pentru a obstrucționa, sau chiar de a stopa procesele democratice din diferite țările din zona sud-estică a Europei, dar și cea baltică.
„Majoritatea finanțărilor guvernului rus se concentrează asupra „statelor-leagăn” (termen folosit în alegerile interne din SUA pentru a denumine statele în care pot câștigă oricare din forțele politice înscrise în bătălie -n.r.) post-sovietice precum Ucraina, Moldova, Georgia și Armenia, dar și grupurile sprijinite de Kremlin în țările baltice și în Balcani, în special în Serbia și Bulgaria”, se arată în document
În numele „tătucii” Vladimir
Raportul scoate în evidență rolul Patriarhiei ruse în promovarea politicii externe a Kremlinului.„Biserica a devenit un instrument a statului rus. Este folosit pentru a extinde și a legitima interesele Kremlinului”, se arată în document care îl citează pe fostul editor al revistei oficiale al Patriarhiei Moscovei.
Interesantă este însă paralela dintre Republica Moldova și Muntenegru, acolo unde Rusia acționează, în primul caz pentru împiedicarea parcursul de aderare la UE al Chisinau, iar în cazul Muntenegrului de aderare la NATO.
În ambele situații, Rusia acționează prin bisericile locale. Dacă Mitropolia Moldovei este subordonată canonic de Patriarhia Moscovei, în cazul Muntenegrului, Rusia acționează prin „proxy” și anume Biserica Ortodoxă Sârbă, una cu strânse legături cu Moscova.
„În Moldova, înalții prelați ai Bisericii au lucrat pentru a opri dorința de integrare a țării în Europa (conducând proteste anti-homosexuale și chiar pretinzând că noile pașapoarte biometrice pentru UE au fost „satanice” deoarece aveau un număr de 13 cifre), iar preoții din Muntenegru au condus eforturile pentru a bloca țara de la aderarea la NATO”, se precizează în raport.
Documentul relevă că Mitropolia Moldovei a avut un rol determinant ca agent electoral în alegerea președintelui prorus Igor Dodon la finele lui 2016. Pe lângă cele menționate în raport, o bună parte din preoții Mitropoliei Moldovei au avut ca misiune diabolizarea candidatului Maia Sandu în rândul populației, principalul personaj în acest sens fiind Episcopul de Bălți, Marchel.
Candidatul PAS a căzut atunci sub un tir de acuzații și jigniri legate de faptul că nu este căsătorită și nu are copii, retorica bisericii bazându-se pe cea legată de familia tradițională ca virtute absolută.
„Avem de ales un președinte din două candidaturi. Un creștin sau un necreștin. Un patriot sau un nepatriot (…) Rugăm să veniți la alegeri și să faceți alegerea corectă. Sfânta biserică nu se implică în politică… Ea supraveghează latura morală și religioasă a întregii societăți. Biserica mai are o sfântă datorie de a lămuri oamnilor pe cine să voteze (…) Igor Dodon, pe care-l credem creștin și patriot, regulat se împărtășeşte, frecventează biserica, este prieten al bisericii…. Dacă o votați pe Maia Sandu, vă asumați multă osândă și mare păcat în fața lui Dumnezeu”, a declarat în campanie electorală pentru alegerile prezidențiale din toamna anului 2016, episcopul de Bălți și Fălești Marchel.
Acest lucru este relevat ca „modus operandi” și în raportul Senatului american și în alte state din regiune precum Ucraina, Georgia sau Armenia.
„Comisiile ortodoxe cu privire la familie, modelate pe comitete ortodoxe ruse similare, au lansat atacuri asupra grupurilor feministe și cele LGBT. Aceste comitete pretind că egalitatea de gen este o construcție occidentală destinată răspândirea homosexualității în Europa de Est, învinuind Statele Unite și UE pentru căderea „sănătății morale” în respectivele societăți”, se arată în document.
Muntenegru, tărâmul unor bătălii aprige între Est și Vest
Cu o populație de circa 600.000 de cetățeni, o armată de câteva mii de soldați și câteva tancuri, Muntenegru a fost cu precădere în aceeași toamnă a anului 2016 tința unor importante imixtiuni ruse. Influența rusă se face simțită în Muntenegru nu numai prin legături bisericești, dar și prin numărul mare de investitori ruși care au băgat milioane de euro în zona stațiunilor maritime muntenegrene de la Budva sau Kotor.
În noiembrie 2016, un complot pus la cale de serviciile speciale ale armatei ruse – GRU – de asasinare a premierul muntenegrean, cu ajutorul unor paramilitari sârbi, a fost curmat de către autoritățile de securitate muntenegrene.
Procurorul care s-a ocupat de caz, specializat în lupta crimei organizate, Milivoje Katnic, declara atunci că „autorităţile au descoperit că o grupare de crimă organizată s-a format pe teritoriul Muntenegrului, Rusiei şi Serbiei cu scopul de a comite acte de terorism”.
Rusia s-a zbătut atunci foarte tare să țină Muntenegru departe de NATO, pentru a nu permite extindea influenței Alianței în zona Balcanilor. „Expansiunea continuă a infrastructurii militare NATO și a NATO spre est, desigur, nu poate decât să ducă la acțiuni de răspuns din partea Estului, și anume partea rusă”, declara încă din decembrie 2015, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de New York Times.
Unul dintre cei mai vocali avocați anti-NATO din Muntenegru a fost episcopul ortodox Momcilo Krivokapici, ce are parohia în Kotor, unul dintre cele mai frumoase orașe de pe coasta Mării Adriatice.
„NATO este o forță ocupantă și sunt absolut împotriva ei”, declara Krivokapic în noiembrie 2016. Cu o lună mai devreme, în octombrie 2016, Krivokapici fusese gazda, la Kotor, a unei reuniuni a 26 de organizații cazace din Serbia, Bosnia-Herțegovia, Muntenegru, Macedonia, Grecia și Bulgaria.
„Armata cazacilor din Balcani”, o grupare condusă de ruși a naționaliștilor pan-slaviști ostili față de NATO, se autodenumesc „luptători”. Pe lângă aceștia, la reuniunea de la Kotor și-au făcut simțită prezența și membrii clubului de motocicliști ruși „Night Wolves” (Lupii nopții – n.r.), al cărui lider este prieten cu Vladimir Putin.
Astfel de întâlniri ale cazacilor au devenit frecvente în Balcani, un caz mediatizat fiind cel al cetățeanul sârb Bratislav Zivkovic, combatant de partea separaștilor din Lugansk și Donețk în estul Ucrainei și declarat indezirabil în Romania pentru 15 ani, după ce a participat în luna octombrie la o întâlnire organizată de Obștea Cazacilor din România în Delta Dunării în toamna lui 2017.
Moldova, în „cleștele sfânt” al Moscovei
Dacă în cazul Muntenegrului, care a acces în NATO în iunie 2017, lucrurile nu au putut fi la fel și pentru Republica Moldova. Ales la finele lui 2016 ca președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon a demarat imediat acțiuni de întărire a relației cu Rusia, inclusiv pe partea bisericească. Încă din martie 2017, Dodon a mers la Moscova acolo unde s-a întâlnit și cu Patriarhul rus Kiril.
Ulterior, la începutul lui august 2017, Dodon a avut o întâlnire de taină la muntele Athos cu Konstantin Malofeev, numit de presa occidentală și „oligarhul lui Dumnezeu”, unul dintre principalii sponsori ai promovării intereselor politice ale Rusiei prin intermediul bisericii.
Acolo, în Grecia, Dodon i-a cerut oligarhului rus, aflat de astfel și pe „blacklist-ul” sancționaților de către Occident, sprijin financiar și de imagine pentru ca Patriarhul rus Kiril să vină în toamnă acestui an la Chișinău cu ocazia desfășurării Congresului Mondial al Familiei.
Acesta nu este altceva decât o acțiune de imagine menită să ridice popularitatea lui Igor Dodon și a PSRM în perspectiva alegerile parlamentare ce ar trebui să se desfășoare în noiembrie, atunci când socialiștii vor marșa pe cartea ortodoxiei și a familiei de tip tradițional.
După ultima vizita a lui Dodon la Moscova, pe 26 decembrie 2017, acesta a reiterat faptul că l-a invitat pe Patriarhul rus Kirill la Chișinău. „Patriarhul Kiril a primit invitația mea de a efectua o vizită pastorală în Moldova şi de a participa la Congresul Mondial al Familiilor, care va avea loc la Chişinău, în luna septembrie, 2018”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook.
Astfel, în toamna acestui an nu vor fi doar alegeri politice între Est și Vest în Republica Moldova, ci se va da o bătălie inclusiv cu arme adiționale precum „cele sfinte” ale bisericii, acolo unde Patriarhia Rusă deține un atuu important ce nu va ezita să-l folosească pentru a spori punctajul colțului politic prorus de la Chișinău.
Corespondență de la Chișinău de Mădălin Necșuțu pentru Karadeniz Press
de Razvan Iorga | oct. 16, 2012 | Balcani, Știri, UE, Uncategorized @ro
Coalitia formata in jurul Partidului Democratic Socialist (DPS) al politicianului veteran Milo Djukanovic a primit cele mai multe voturi la alegerile legislative de duminica din Muntenegru, fara a obtine insa majoritatea absoluta, potrivit rezultatelor oficiale publicate marti. Rezultatele comunicate de Comisia electorala centrala dupa numararea tuturor voturilor sunt similare estimarilor anuntate luni si arata ca din noul parlament muntenegrean vor mai face parte alte sapte coalitii si partide politice. Coalitia lui Djukanovic a obtinut 39 din cele 81 de locuri ale legislativului. Milo Djukanovic, care dupa anii 1990 a fost de cinci ori premier si o data presedinte (1998-2002), ar trebui sa fie in masura sa formeze fara probleme o majoritate cu partidele care reprezinta minoritatile, aliatii sai traditionali. El va fi, de asemenea, responsabil cu negocierile de aderare a tarii sale la UE, incepute in luna iunie. Principala formatiune de opozitie, Frontul Democrat (DF) a obtinut 20 de locuri, Partidul Popular Socialist (SNP, de opozitie) noua mandate, iar o formatiune nou creata, Pozitivna Crna Gora, sapte locuri. Minoritatile au obtinut impreuna sase locuri in parlament, dintre care trei pentru Partidul Bosniac (BS) si unul pentru Partidul Minoritatii Croate, in timp ce doua formatiuni reprezentând albanezii au obtinut fiecare câte un mandat.
