Uzbekistan, in cautarea unui mostenitor pentru Islam Karimov

Uzbekistan, in cautarea unui mostenitor pentru Islam Karimov

Mostenirea liderului uzbec, Islam Karimov, poate arunca Uzbekistan-ul intr-un razboi civil

Mostenirea liderului uzbec, Islam Karimov, poate arunca fosta republica sovietica intr-un razboi civil

În această primăvară, mass-media regionala practic l-a „înmormântat”  pe președintele Uzbekistanului, Islam Karimov, care la ai săi 75 de ani a suferit un atac de cord, iar presa specula că acesta se află în prag de moarte. La răspândirea acestor zvonuri a contribuit și faptul că liderul uzbek nu s-a afișat în public o perioadă îndelungată de timp. Chiar dacă mai târziu, președintele a „înviat”, toți sunt convinși că zilele acestuia la putere sunt numărate, iar fluxul de prognoze și presupuneri despre cine îl va înlocui pe Karimov, care conduce Uzbekistanul din 1990, crește exponențial. În ultimile luni întreg Uzbekistanul este în așteptarea unor schimbări radicale, devenind evident faptul că lupta pentru locul de sccesor al lui Karimov a intrat în ultima faza.
Datorita controlului controlului total exercitat de autoritatile uzbece asupra mass-media (inclusiv cea străină), din fosta republica sovietica vin foarte puține informații obiective, care ar permite analistilor să facă o prognoză concretă sespre evoluția reală a situației politice. Astfel, conform informațiilor unor experți, de la sfârșitul anului 2012, lupta dintre potențialii succesori ai lui Karimov a căpătat caracterul unui război informațional.

Asalt asupra familiei Karimov

Prima lovitură, cum și era de așteptat, a fost aplicată fiicei mai mari a lui Islam Karimov, Gulnara. Motivul formal a fost atacul firmelor controlate de Gulnara asupra filialei MTS (companie de telefonie mobilă din Rusia) din Uzbekistan, „Uzdunrobit”. Faptul a fost catalogat „o acaparare ilegală” a acestei companii, iar Gulnara Karimova a fost prezentată opiniei publice rusești și occidentale (cu succes) drept o întruchipare a corupției puterii din Uzbekistan. În jurul activității fiicei președintelui a fost provocata o agitație enormă, din această cauză fiind anulată reforma constituțională, preconizată în Uzbekistan pentru 2013.
Autoritatile de la Tașkent planificau să acorde atribuții mai mari Parlamentului uzbec (in mod special camerei inferioare, care trebuia să fie condusă de Gulnara) și guvernului, in prezent singura persoană cu puteri reale în Uzbekistan fiind presedintele Islam Karimov. Amanarea a fost urmata de ridicarea imunității diplomatice a Gulnarei Karimova, în urma hotărârii autorităților uzbece. Hotărârea ridicării imunității a fost luată după ce, în luna iunie 2013, în Franța au avut loc descinderi și percheziții ale poliției franceze în apartamente, care au legătură cu fiica președintelui Uzbekistanului.

Scut diplomatic

Din 2010 până în prezent, Gulnara a avut imunitate diplomatică, fiind, mai întâi ambasador în Spania, apoi reprezentantul permanent al Uzbekistanului la ONU. Poliția franceză a căutat în apartamentele respective documente referitoare la dosarul de spălare a banilor, în care este învinuit adjunctul Gulnarei, Alișer Ergașev. Acesta este reprezentantul companiei Taakilant, despre care mass-media a scris că este controlată de catre Gulnara Karimova. Conform anchetatorilor, pe conturile Takilant erau transferați bani din mita de la operatorul de telefonie mobilă, TeliaSonera, care activează pe piața uzbekă.

Razboi politic

Răspunsul Gulnarei nu s-a lăsat așteptat: lovitura a fost aplicată unuia dintre cei mai importanti reprezentanți ai clanului din Tașkent, prim-vicepremierului, Rustam Azimov, care este și el unul din potențialii succesori ai lui Karimov. Prin mass-media controlata de ea, s-a speculat că averea lui Azimov a ajuns la peste 4 miliarde dolari, și a reușit să îl convingă pe președinte să lanseze un atac asupra băncilor controlate de Azimov, în speță banca „Ipak-Iuli”. După negocieri dintre Karimov și Azimov, controlul autoritatilor la băncile prim-vicepremierului a încetat, dar poziția lui Azimov, ca și potențial succesor a fost considerabil slabita.
Potrivit experților din Uzbekistan, conflictul deschis între Gulnara și Azimov a fost provocat de un alt candidat la fotoliul de președinte – șeful Serviciului Securității Naționale (SSN) din Uzbekistan, Rustam Inoiatov. Cu doi ani în urmă acesta era considerat cel mai probabil succesor al lui Karimov, dar acum a devenit evident că acesta nu va putea pretinde la cea mai înaltă funcție din stat, in parte datorita faptului ca peste un an șeful SSN va împlini 70 de ani și este bolnav de diabet. Dar aceasta nu înseamnă că Inoiatov nu va participa la împărțirea puterii, după retragerea actualului președinte.

Schimbarea la fata

Conform surselor citate, scopul său principal este provocarea unor conflicte între potențialii candidați, pentru a ține sub control procesul de transferare a puterii. Inoiatov încearcă să obțină susținerea Moscovei, poziționându-se, în prezent, în calitate de politician pro-rus, care va apara interesele Kremlinului în Uzbekistanul de după Karimov.
Dar, actualul șef al SSN, până nu de mult era unul din politicienii uzbeci cu poziții anti-rusești dure: el a epurat  rândurile SSN de toți colaboratorii care simpatizau Rusia și a organizat un proces demonstrativ de căutare a agenților ruși în ministerul apărării. Totodată, prin intermediul SSN și a contactelor sale din instituțiile de forță din Rusia, Inoiatov urmărește orice activitate la Moscova, a potențialilor candidați la succesiunea lui Karimov.
Totodată, analiștii occidentali au observat o coincidență stranie între intensificarea activității a grupărilor islamiste din Uzbekistan (Hizb-Ut-Tahrir, Mișcarea islamică din Uzbekistan) și întărirea puterii lui Inoiatov, care obținea pentru sine, si aliatii sai, funcții și atribuții noi. De aceea există opinia că șeful SSN ar putea utiliza „islamiștii controlați de el” ca să aibă un motiv să instaureze starea de urgență, dacă transferul puterii de la Karimov nu va decurge conform scenariului agreat de Inoiatov.

Candidat teoretic

În afară de cei enumerati, mai există, teoretic, un candidat la succesiunea lui Karimov – actualul premier uzbec, Shaukat Mirziyoyev. Teoretic, deoarece, pentru presedintele uzbec a luat toate masurile pentru a limita ambitiile politice ale premierului. Astfel, Mirziyoyev nu are dreptul să dea ordine serviciilor de securitate, acesta fiind prerogativa exclusiva lui Karimov), prim-vicepremierul Azimov fiind „mana de fier” din spatele premierului, considerat de mass-media din Uzbekistan „simplu gospodar”. Totodata, presedintele uzbec a limitat considerabil și activitatea internațională a premierului.
Mass-media regionala a mai speculat si faptul ca, printr-un un sistem extins de informatori, Karimov deține informații complete privind abuzurile financiare ale premierului, care îi permit actualului președinte nu doar să îl demită în orice moment pe Mirziyoyev, dar și să îl bage la închisoare. Până atunci, premierul este necesar pentru a servi în calitate de țap ispășitor în condițiile situației economice tot mai deplorabile din Uzbekistan.

Operatiunea „Succesorul”

Începutul operațiunii „Succesorul” va depinde de doi factori, considera surse locale, si anume de starea sănătății lui Islam Karimov și situația economică din Uzbekistan, care dacă va continua să se înrăutățească, ar putea provoca o explozie socială. Până atunci potențialii candidați stau în expectativă. Balanța forțelor candidaților va depinde și de cantitatea de resurse financiare, de aceea în prezent în țară are loc o luptă tot mai intensă de a controla sursele bugetului de stat. Însă nu este exlusă repetarea situației din 2006 din Turkmenistan, când pe „eternul”  Saparmurat Niazov a fost înlocuit de o persoană aflată până atunci în umbră, actualul presedinte Gurbangulî Berdîmuhamedov.

Share our work