Editorial: Cum încearcă Rusia să pună din nou în genunchi Moldova

Editorial: Cum încearcă Rusia să pună din nou în genunchi Moldova

Rusia nu stă departe de implicarea în alegerile din Republica Moldova nici de această dată și își promovează activ interesele pe toate palierele. Aflată la marginea „Imperiului”, așa cum numea Uniunea Sovietică scriitorul polonez Ryszard Kapuściński, Republica Moldova nu a încetat de facto să iasă de sub influența Moscovei, chiar dacă și-a câștigat indepedența în 1991

După ce a pierdut influența în Ucraina, Moscova vrea să se asigure că nu i se va întmpla același lucru și la Chișinău. Obiectivul principal al Rusiei este să stopeze traseul european al R. Moldova pe care Chișinău merge după „Revoluția Twitter” din aprilie 2009.

Atunci forțele pro-europene au ajuns la putere și au demarat o serie de reforme menite să transforme Moldova într-o viitoare țară candidată pentru intrarea în Uniunea Europeană. Dar Rusia a mizat întotdeauna pe proiectele sale politice la Chișinău și personaje-cheie pe care să le poată folosi.

O parte din foștii comuniști s-au rebranduit în socialiști, după 2009, și au format Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Acesta a devenit totalmente obidient intereselor Moscovei. Pe acest fond, în 2016, PSRM a câștigat alegeri prezidențiale și l-a trimis în fruntea țării pe actualul președinte Igor Dodon.

Fiind o republică parlamentară, Igor Dodon nu deține puterea absolută și are nevoie și de o majoritate în Parlament care să îi susțină ideile politice. Scopul său este să folosească o viitoare majoritate parlamentară pentru a transforma Moldova într-o republică de tip prezidențial pentru ca mai apoi să poată conduce discreționar pe modelul lui Aleksandr Lukașnko în Belarus sau Vladimir Putin în Rusia.

Tocmai de aceea, Dodon încalcă des prevederile constituției care îi cer acum să fie apolitic și face fățiș campanie electorală pentru PSRM.

Dodon nu a făcut niciodată transferul de imagine către PSRM, iar Moscova îi ajută pe socialiști prin intermediul său. De când a fost instalat ca președinte, în decembrie 2016, Dodon a vizitat Rusia de câteva zeci de ori.

Peste capul Guvernului, Dodon a băgat Moldova în Uniunea Eurasiatică cu statut de observator pe data de 15 mai 2018. Nu de puține ori, atât Dodon cât și alți deputați ai PSRM au declarat că dacă vor câștiga aceste alegeri parlamentare și vor avea și majoritatea vor denunța Acordul de Asociere dintre UE și Republica Moldova, semnat în iunie 2014.

Nu în ultimul rând, Dodon militează pentru federalizarea Moldovei și permiterea accesului în Parlament a unor deputați din regiunea separatistă transnistreană de factură prorusească.

Astfel, în corpul total de votanți al țării a încă circa 500.000 de votanți (undeva la 20% din populația totală a R. Moldova) în marea lor majoritate de stânga, din regiunea transnistreană.

În ceea ce privește mass-media de limbă rusă, aceasta este încă foarte influentă la Chișinău. Zeci de ziare, reviste, radiouri, portaluri web și televiziuni rusești sunt retransmise în R. Moldova. Chiar dacă a fost anulată retransmisia buletinelor de știri sau altor programe de propagandă prin intermediul unei legi adoptate în ianuarie 2018, influența mediatică rusească nu s-a diminuat vizibil, ci a lăsat mai mult loc propagandei politice interne.

Circa 80% din instituțiile media sunt afiliate PSRM, Partidul Democrat și mai nou Partidul Ilan Shor. Toate sunt partide de stânga, iar PSRM și Partidul Ilan Shor afișează vizibil o atitudinea prorusă.

În ciuda interzicerii televiziunilor rusești, radio-urile și portalurile în limba rusă continuă propaganda pro-Kremlin, unul dintre cele mai vocal fiind Sputnik, una dintre agențiile de știri oficiale ale Federației Ruse.

Un episod recent exploatat de mass-media rusă și politicienii proruși de la Chișinău a fost cel legat de misiunea de salvare a doi piloți moldoveni, capturați de talibani în Afganistan, după ce elicopterul lor s-a prăbușit.

După o întrevedere cu ambasadorul rus la Chișinău, Oleg Vasentov, Igor Dodon a ieșit și a anunțat, pe 11 februarie, că cei doi piloți au fost salvați de ruși și a blamat faptul că Guvernul nu a făcut nimic în acest sens de ani de zile.

El a încercat își aroge meritele operațiunii de salvare pe care, spune el, ar fi coordonat-o cu Moscova. La rândul său, partidul de guvernământ a replicat că Dodon ar fi acționat cinic și că folosește drama prizonierilor Moldovei pentru a-și spori cota lui și PSRM-ului.

Ulterior, diplomaților moldoveni veniți la Moscova să se intereseze de cei doi piloți nu li s-a permis să îi întâlnească pe piloți întalnească decât după câteva zile și numai pentru 10 minute. Între timp, televiziunile rusești au tirajat imagini cu cei doi fiind plasați într-un ONG condus de Igor Ceaika, fiul Procurorului General al Rusiei, Yuri Chaika.

Igor Chaika este și reprezentantul asociației de afaceri „Delovaia Rossia” pentru Republica Moldova și Transnistria, dar și un apropiat al lui Igor Dodon. Ceaika a afirmat apoi într-un interviu pentru Kommersant că autoritățile de la Chișinău au un comportament isteric pe acest subiect și a spus că cei doi piloți vor reveni la Chișinău după alegeri.

Nu în ultimul rând Rusia a intervenit din nou din campania electorală prin intermediul Bisericii. Mitropolia Moldovei este subordonată canonic de Patriarhia de la Moscova. Conform rapoartele independente de monitorizare a campaniei electorale, atât înalți prelați ai acestei bisericii, cât și preoții din parohii au fost îndemnați să voteze cu candidații partidelor proruse, ca apărători ai valorilor creștine și ai „familiei tradiționale”.

Influența Rusiei în viața politică de la Chișinău este încă una foarte puternică, în ciuda a 10 ani de eforturi pentru orientarea țării spre Uniunea Europeană, acolo unde ajung peste 70% deja din exporturile R. Moldova.

În ciuda acestor realități, nostalgiiile sovietice, imigranții plecați încă la muncă în Rusia și apartenența la spațiul cultural rusesc a multor dintre moldoveni sunt unele dintre cele mai puternice ingrediente ca Moscova să aibă încă un cuvânt greu de spus la Chișinău.

Share our work
ANALIZĂ: Cum s-a implicat Rusia în Balcani și statele Parteneriatului Estic împotriva Occidentului

ANALIZĂ: Cum s-a implicat Rusia în Balcani și statele Parteneriatului Estic împotriva Occidentului

Patriarhul rus Kiril, alături de liderul de la Kremlin Vladimir Putin

Un raport al Comitetului de Relații Externe al Senatului american, intitulat ,,Asaltul asimetric al lui Putin asupra democrației din Rusia și din Europa: implicații pentru securitatea Națională a Statelor Unite”, a stârnit multe reacții în ultimele zile. Documentul de 206 pagini face referire la metodele pe care Rusia le folosește atât în Balcani, dar și în țările Parteneriatului Estic pentru a obstrucționa, sau chiar de a stopa procesele democratice din diferite țările din zona sud-estică a Europei, dar și cea baltică.

„Majoritatea finanțărilor guvernului rus se concentrează asupra „statelor-leagăn” (termen folosit în alegerile interne din SUA pentru a denumine statele în care pot câștigă oricare din forțele politice înscrise în bătălie -n.r.) post-sovietice precum Ucraina, Moldova, Georgia și Armenia, dar și grupurile sprijinite de Kremlin în țările baltice și în Balcani, în special în Serbia și Bulgaria”, se arată în document

În numele „tătucii” Vladimir

Raportul scoate în evidență rolul Patriarhiei ruse în promovarea politicii externe a Kremlinului.„Biserica a devenit un instrument a statului rus. Este folosit pentru a extinde și a legitima interesele Kremlinului”, se arată în document care îl citează pe fostul editor al revistei oficiale al Patriarhiei Moscovei.

Interesantă este însă paralela dintre Republica Moldova și Muntenegru, acolo unde Rusia acționează, în primul caz pentru împiedicarea parcursul de aderare la UE al Chisinau, iar în cazul Muntenegrului de aderare la NATO.

În ambele situații, Rusia acționează prin bisericile locale. Dacă Mitropolia Moldovei este subordonată canonic de Patriarhia Moscovei, în cazul Muntenegrului, Rusia acționează prin „proxy” și anume Biserica Ortodoxă Sârbă, una cu strânse legături cu Moscova.

„În Moldova, înalții prelați ai Bisericii au lucrat pentru a opri dorința de integrare a țării în Europa (conducând proteste anti-homosexuale și chiar pretinzând că noile pașapoarte biometrice pentru UE au fost „satanice” deoarece aveau un număr de 13 cifre), iar preoții din Muntenegru au condus eforturile pentru a bloca țara de la aderarea la NATO”, se precizează în raport.

Documentul relevă că Mitropolia Moldovei a avut un rol determinant ca agent electoral în alegerea președintelui prorus Igor Dodon la finele lui 2016. Pe lângă cele menționate în raport, o bună parte din preoții Mitropoliei Moldovei au avut ca misiune diabolizarea candidatului Maia Sandu în rândul populației, principalul personaj în acest sens fiind Episcopul de Bălți, Marchel.

Candidatul PAS a căzut atunci sub un tir de acuzații și jigniri legate de faptul că nu este căsătorită și nu are copii, retorica bisericii bazându-se pe cea legată de familia tradițională ca virtute absolută.

Avem de ales un președinte din două candidaturi. Un creștin sau un necreștin. Un patriot sau un nepatriot (…) Rugăm să veniți la alegeri și să faceți alegerea corectă. Sfânta biserică nu se implică în politică… Ea supraveghează latura morală și religioasă a întregii societăți. Biserica mai are o sfântă datorie de a lămuri oamnilor pe cine să voteze (…) Igor Dodon, pe care-l credem creștin și patriot, regulat se împărtășeşte, frecventează biserica, este prieten al bisericii…. Dacă o votați pe Maia Sandu, vă asumați multă osândă și mare păcat în fața lui Dumnezeu”, a declarat în campanie electorală pentru alegerile prezidențiale din toamna anului 2016, episcopul de Bălți și Fălești Marchel.

Acest lucru este relevat ca „modus operandi” și în raportul Senatului american și în alte state din regiune precum Ucraina, Georgia sau Armenia.

„Comisiile ortodoxe cu privire la familie, modelate pe comitete ortodoxe ruse similare, au lansat atacuri asupra grupurilor feministe și cele LGBT. Aceste comitete pretind că egalitatea de gen este o construcție occidentală destinată răspândirea homosexualității în Europa de Est, învinuind Statele Unite și UE pentru căderea „sănătății morale” în respectivele societăți”, se arată în document.

Muntenegru, tărâmul unor bătălii aprige între Est și Vest

Cu o populație de circa 600.000 de cetățeni, o armată de câteva mii de soldați și câteva tancuri, Muntenegru a fost cu precădere în aceeași toamnă a anului 2016 tința unor importante imixtiuni ruse. Influența rusă se face simțită în Muntenegru nu numai prin legături bisericești, dar și prin numărul mare de investitori ruși care au băgat milioane de euro în zona stațiunilor maritime muntenegrene de la Budva sau Kotor.

În noiembrie 2016, un complot pus la cale de serviciile speciale ale armatei ruse GRU de asasinare a premierul muntenegrean, cu ajutorul unor paramilitari sârbi, a fost curmat de către autoritățile de securitate muntenegrene.

Procurorul care s-a ocupat de caz, specializat în lupta crimei organizate, Milivoje Katnic, declara atunci că „autorităţile au descoperit că o grupare de crimă organizată s-a format pe teritoriul Muntenegrului, Rusiei şi Serbiei cu scopul de a comite acte de terorism”.

Rusia s-a zbătut atunci foarte tare să țină Muntenegru departe de NATO, pentru a nu permite extindea influenței Alianței în zona Balcanilor. „Expansiunea continuă a infrastructurii militare NATO și a NATO spre est, desigur, nu poate decât să ducă la acțiuni de răspuns din partea Estului, și anume partea rusă”, declara încă din decembrie 2015, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de New York Times.

Unul dintre cei mai vocali avocați anti-NATO din Muntenegru a fost episcopul ortodox Momcilo Krivokapici, ce are parohia în Kotor, unul dintre cele mai frumoase orașe de pe coasta Mării Adriatice.

NATO este o forță ocupantă și sunt absolut împotriva ei”, declara Krivokapic în noiembrie 2016. Cu o lună mai devreme, în octombrie 2016, Krivokapici fusese gazda, la Kotor, a unei reuniuni a 26 de organizații cazace din Serbia, Bosnia-Herțegovia, Muntenegru, Macedonia, Grecia și Bulgaria.

Armata cazacilor din Balcani”, o grupare condusă de ruși a naționaliștilor pan-slaviști ostili față de NATO, se autodenumesc „luptători”. Pe lângă aceștia, la reuniunea de la Kotor și-au făcut simțită prezența și membrii clubului de motocicliști ruși „Night Wolves” (Lupii nopții – n.r.), al cărui lider este prieten cu Vladimir Putin.

Astfel de întâlniri ale cazacilor au devenit frecvente în Balcani, un caz mediatizat fiind cel al cetățeanul sârb Bratislav Zivkovic, combatant de partea separaștilor din Lugansk și Donețk în estul Ucrainei și declarat indezirabil în Romania pentru 15 ani, după ce a participat în luna octombrie la o întâlnire organizată de Obștea Cazacilor din România în Delta Dunării în toamna lui 2017.

Moldova, în „cleștele sfânt” al Moscovei

Dacă în cazul Muntenegrului, care a acces în NATO în iunie 2017, lucrurile nu au putut fi la fel și pentru Republica Moldova. Ales la finele lui 2016 ca președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon a demarat imediat acțiuni de întărire a relației cu Rusia, inclusiv pe partea bisericească. Încă din martie 2017, Dodon a mers la Moscova acolo unde s-a întâlnit și cu Patriarhul rus Kiril.

Ulterior, la începutul lui august 2017, Dodon a avut o întâlnire de taină la muntele Athos cu Konstantin Malofeev, numit de presa occidentală și „oligarhul lui Dumnezeu”, unul dintre principalii sponsori ai promovării intereselor politice ale Rusiei prin intermediul bisericii.

Acolo, în Grecia, Dodon i-a cerut oligarhului rus, aflat de astfel și pe „blacklist-ul” sancționaților de către Occident, sprijin financiar și de imagine pentru ca Patriarhul rus Kiril să vină în toamnă acestui an la Chișinău cu ocazia desfășurării Congresului Mondial al Familiei.

Acesta nu este altceva decât o acțiune de imagine menită să ridice popularitatea lui Igor Dodon și a PSRM în perspectiva alegerile parlamentare ce ar trebui să se desfășoare în noiembrie, atunci când socialiștii vor marșa pe cartea ortodoxiei și a familiei de tip tradițional.

După ultima vizita a lui Dodon la Moscova, pe 26 decembrie 2017, acesta a reiterat faptul că l-a invitat pe Patriarhul rus Kirill la Chișinău. „Patriarhul Kiril a primit invitația mea de a efectua o vizită pastorală în Moldova şi de a participa la Congresul Mondial al Familiilor, care va avea loc la Chişinău, în luna septembrie, 2018”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook.

Astfel, în toamna acestui an nu vor fi doar alegeri politice între Est și Vest în Republica Moldova, ci se va da o bătălie inclusiv cu arme adiționale precum „cele sfinte” ale bisericii, acolo unde Patriarhia Rusă deține un atuu important ce nu va ezita să-l folosească pentru a spori punctajul colțului politic prorus de la Chișinău.

Corespondență de la Chișinău de Mădălin Necșuțu pentru Karadeniz Press

Share our work
NATO cere Ucrainei să lupte cu corupția și influența oligarhilor

NATO cere Ucrainei să lupte cu corupția și influența oligarhilor

Președintele Adunării Parlamentare a NATO, Paolo Alli, a subliniat că statele membre NATO se apără pe sine în timp ce susțin Ucraina. Declarațiile sale vin în marja „Inițiative Rose-Roth” (program ce are în vedere sprijinirea țărilor central-estice din Europa ce trec prin perioade de tranziție -n.r.), ce are loc în Kiev. „Știm că ne apărăm pe noi sprijinind Ucraina… Poziția noastră privind Ucraina este clară și puternică. Condamnăm categoric ocuparea unei părți a Ucrainei de către Rusia și susținem o Ucraină euro-atlantică”, a mai spus oficialul NATO, citat de Ukrinform.

În același timp, Paolo Alli a făcut apel la Ucraina să-și intensifice eforturile în implementarea reformelor importante. „În special, cele legate de lupta anticorupție și a influenței oligarhice. În ciuda realizărilor recente, Ucraina trebuie să facă mult mai mult”, a declarat el.

Potrivit site-ului oficial al Radei Supreme de la Kiev, cel de-al 95-lea seminar al Adunării Parlamentare a NATO va fi desfășurat în marja Inițiativei Rose-Roth în Kiev, în perioada 3-5 iulie. Seminarul este dedicat problematicilor de securitate și stabilitate în Ucraina și regiunea Mării Negre.

Share our work