de Razvan Iorga | oct. 31, 2019 | Analize, Federatia Rusa, R. Moldova, România, UE
Coaliția la putere la Chișinău a început să analizeze legalitatea mai multor afaceri cu active ale statului. Procesul nu este însă deloc ușor. Totul a început oficial pe 18 iunie, cînd coaliția de guvernămînt condusă de premierul Maia Sandu a decis înființarea unei comisii parlamentare de anchetă, care să analizeze legalitatea privatizărilor din ultimii șase ani, se arată într-un articol publicat de Balkan Insight, preluat de EvZ Moldova.
Pe lista contractelor ce urmează să fie analizate se află contractul de concesionare a aeroportului din Chișinău sau privatizarea transportatorului aerian de stat Air Moldova.
”Există un puternic sentiment de frustrare [în R. Moldova – n.r.] legat de modul în care s-au făcut privatizările și concesionările”, spune analistul economic Veaceslav Ioniță. „Presiunea publică pentru lămurirea acestor probleme este mare, iar guvernul trebuie să facă ceva”, a adăugat expertul.
La rândul său, deputatul Igor Munteanu, cel care conduce comisia parlamentară pentru Economie, buget și finanțe crede că ancheta „trebuie să stabilească legalitatea procedurilor și a deciziilor care au fost luat în ce privește o serie de privatizări importante, ce au avut loc între 2013-2019”.
Dacă se găsește ceva ilegal, „vor trebui luate măsuri urgente, de către guvern sau alte instituții abilitate, pentru restituirea proprietăților care ar fi fost transferate ilegal către companii private”, spune Munteanu.
Privatizări dubioase: concesionarea aeroportului din Chișinău
Aeroportul a fost concesionat în septembrie 2013, pe o perioadă de 49 de ani, firmei Avia Invest, despre care s-a aflat mai târziu că este proprietatea controversatului politician și om de afaceri Ilan Shor.
Acesta a fost condamnat în iunie 2017, în primă instanță, pentru implicarea sa în așa numitul „furt al secolului”, respectiv dispariția a circa 1 miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc. Shor a făcut apel la această decizie dar, la scurt timp după schimbarea de guvern din iunie 2019, a fugit din țară.
Comisia parlamentară de anchetă pentru analiza modului în care s-au efectuat privatizările a sesizat în august Centrul Național Anticorupție și Procuratura. La doar câteva zile după aceea, Shor vindea Avia Invest către NR Investments Lts, o companie înregistrată în Scoția și patronată de miliardarul britanic Nathaniel Rothschild. Procurorii au pus sechestru pe acțiunile și bunuri ale Avia Invest.
Afacerea Air Moldova
Anul trecut, Air Moldova a fost vîndută către Civil Aviation Group SRL, a companie înființată cu doar o lună înainte de achiziție. Firma românească Blue Air a deținut 49 la sută din acțiuni în Civil Aviation Group, asta până pe 16 octombrie, când și-a vândut participația către omul de afaceri leton Dzintars Pomers. Alți doi cetățeni din Republica Moldova, Ianovici Andrei și Melnik Serghei, dețin 51% din companie, respectiv 25,5% fiecare.
Actualul guvern spune că la investitorii nu și-au respectat obligațiile asumate și de aceea contractul de privatizare ar trebui anulat. Air Moldova a fost vîndută pe un preț de 1,2 miliarde lei moldovenești (circa 60 milioane euro), dar numai 50 milioane lei au intrat în visteria statutului. Restul sumei era reprezentat de datorii, pe care cumpărătorul nu le-a achitat.
Totodată, Agenţia pentru Recuperarea Bunurilor Infracţionale (ARBI) a CNA şi Procuratura Anticorupţie din R. Moldova au aplicat un sechestru în valoare de 301.6 milioane de lei moldovenești pe capitalul Air Moldova, dar și pe cel al Civil Aviation Group SRL.
Pe 4 octombrie, comisia parlamentară de anchetă a conchis că privatizarea Air Moldova s-a făcut „într-un mod abuziv, netransparent și reprezintă un act ilegal”.
La scurt timp după aceea, pe 22 octombrie, Comisia a constatat că și privatizarea companiei Tutun -CTC și concesionarea întreprinderii de stat Gările și Stațiile Auto s-a făcut pripit și cu grave încălcări ale legii.
Nu toate lumea sprijină însă inițiativele Comisiei de anchetă pentru analiza modului în care s-au efectuat privatizările. Partidul Democrat, fost de guvernămînt, prin reprezentanții săi consideră că activitatea Comisiei nu ar reprezenta decît o revanșă politică.
În replică, Igor Munteanu spune că e treaba justiției să stabilească vinovățiile, numai că „ilegalitățile sînt atît de evidente pentru toată lumea”.
La rândul său, Veaceslav Ioniță a apreciat că procurorii ar trebui să vadă dacă banii folosiți la privatizări nu provin cumva din ”marele furt al secolului” sau din ”laundromatul rusesc” (schemă prin care grupări ale crimei organizate din Rusia au spălat, inclusiv în R. Moldova, peste 20 de miliarde de dolari între 2012 și 2014).
Parlamentul, spune Ioniță, este „obligat” să ia urma acestor bani, iar dacă vreun politican se dovedește a fi implicat ”acesta trebuie condamnat”.
În plus, expertul economic Sergiu Gaibu, director de programe al organizației Expert-Group din Chișinău, crede că întâi de toate trebuie văzut modul „în care au acționat funcționarii publici” implicați în privatizări, ca și transparența procesului.
Pentru a nu se mai face greșeli similare, toate instituțiile statului ce au legătură cu procesul de privatizare trebuie de acum înainte evaluate la fel ca organismele implicate în procesul de prevenire a spălării de bani, a mai spus Gaibu.
O analiză publicată de portalul Balkan Insight, semnată de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 2, 2019 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Știri, UE
Deputatul R. Moldova și politologul Igor Munteanu a acordat un interviu pentru „Evenimentul Zilei” în care a vorbit despre o serie de aspecte ce țin de sfera securității R. Moldova, de dosarul transnistrean și despre unele aspecte bilaterale care ar putea decurge din activitatea recentă a noii clase politice conducătoare de la Chișinău.
Redăm interviul integral:
Rep: Dorim să vă întrebăm dacă cumva ați sesizat în acest an vreo schimbare în ceea ce privește eforturile paradiplomației de la Tiraspol de a căuta recunoașterea internațională. Mai continuă aceste eforturi?
Nu cred că aceste eforturi au încetat, ei (cei de la Tiraspol -n.r.) au un număr mare de paradiplomați la ministerul lor de la Tiraspol. Problemele lor sunt mai grave din punct de vedere economic în acest moment, deoarece supraviețuiesc datorită infuziilor de capital și a unor scheme obscure tolerate de statul R. Moldova.
În primul rând, este vorba despre infuziile de capital prin furnizarea de electricitate pe malul drept al Nistrului. Ei folosesc gazul natural al Moldovagaz ca să achite și astfel profitabilitatea lor este foarte mare, iar Federația Rusă tolerează o politică de acumulare artificială a datoriilor, comisă de către administrația de la Tiraspol.
În privința recunoașterii, există mai multe tentantive de a promova acest narativ al realităților existente, dar ele continuă mai departe inclusiv prin studii sau documentări a diplomaților străini acreditați în R. Moldova. Totodată, prin acest format care menține un anumit statut al părților în negociere.
Odată cu instalarea noului guvern Chișinău, ați observat cumva o încetinere a retoricii Tiraspolului?
Au existat totuși o serie de subiecte aruncate în presa locală, inclusiv faptul că Plahotniuc, deși avea patru avioane charter pe aeroportul Chișinău, a preferat să plece prin Transnistria la Odesa. La fel a făcut și Ilan Șor, care a plecat în Israel, iar Plahotniuc de aici spre Londra.
Plahotniuc a avut coridor liber prin Transnistria și i-a fost garantat acest tranzit, în condițiile în care pierdea puterea și asta vorbește despre liniile lui prietenești și de solidaritate cu regimul de la Tiraspol.
Vedeți vreo corelație între eforturile făcute în ultimii ani de diplomația R. Moldova la ONU pentru retragerea trupelor ruse de peste Nistru și eforturile para-diplomației de la Tiraspol pentru lobby pe activ pe dimensiunea recunoașterii internaționale?
În primul rând, eu nu aș privi acea declarație de la New York în calitate de spărgător de gheață. Nu a fost altceva decât o declarație de intenție. Nu a primit sprijinul masiv al membrilor Adunării Generale. Nu a avut nicio șansă să intre pe agenda Consiliului de Securitate, din cauza blocajului pe care îl efectuează Rusia și din cauza relevanței limitate a inițiativei diplomației moldovenești.
Asemenea declarații s-au repetat și după cum ați văzut cu două săptămâni în urmă a fost același lucru repetat în cadrul unei declarații a Adunării Parlamentare a OSCE. O altă organizație internațională, chiar cu misiune în R. Moldova, care nu reușește să împingă acest dosar important al evacuării necondiționate a trupelor rusești, în primul rând din cauza blocajului Rusiei și în al doilea rând din cauza importanei relativ mici a problemei pentru principalii actori internaționali.
Problemele pe teren nu sunt rezolvate complet. Nu există probabil o abordare pozitivă din partea misiunii OSCE pentru temele de securitate și apărare.
Nu există alocarea unei importanțe cruciale din partea misiunii OSCE pe subiectul deja învechit al distrugerii munițiilor (depozitate în regiunea transnistreană -n.r.). Ori, atâta timp cât aceste muniții vor fi folosite în calitate de argumente pentru a nu evacua trupele, situația nu se va schimba. Deoarece ei spun așa: noi stăm pe malul stâng pentru că ne temem ca cineva să nu folosească în scopuri teroriste muniția de la Cobasna.
De asemenea, lipsește o abordare generică a soluțiilor care ar putea să fie atribuite militarilor din armata transnistreană. Se pune întrebarea ce faci cu ei? Îi decomisionezi după modelul armatei irlandeze IRA sau îi integrezi în armata națională? Sau îi recunoști în calitate de apendice la statalitatea transnistreană în proces de a fi recunoscută, așa cum își doresc para-diplomații transnistreni?
Niciuna dintre aceste soluții nu e complet fezabilă sau recunoscută în drept cale de a fi urmată.
Doamna premier Sandu a spus că a discutat cu vicepremierul rus Dmitri Kozak această chestiune săptămâna trecută, atunci când oficialul rus a fost la Chișinău. Știți cumva mai multe detalii despre astfel de discuții?
Nu vă pot spune foarte multe, eu nu am participat la alte runde de discuții între premierul Maia Sandu și reprezentantul administrației de la Moscova.
Ceea ce știu cu siguranță este că guvernul R. Moldova nu a discutat despre niciun fel de planuri de federalizare și nu a discutat nimic care ar fi alterat suportul logic al pozițiilor Chișinăului: 1) Transnistria nu este stat recunoscut internațional și nu există niciun fel de plan B, în cazul în Federația Rusă ar putea să recunoască unilateral; 2) Nu există niciun fel de sprijin politic pentru un plan de federalizare, ceea ce înseamnă că pozițiilor celor care susțin sprijinul Federației Ruse pentru actuala majoritate parlamentară s-a pus ca și contrabalanță la federalizare sunt nule și doar niște speculații în presă fără să aibă un sprijin real.
Aș vrea să schimbă un pic registrului și să vă întrebăm care credeți că este interesul PSRM-ului de a primi aceste instituții de forță: Ministerul Apărării, directorul adjunct al SIS și Serviciul de Pază și Protecție?
Nu este adevărat, directorul de la SIS este din sistem, a lucrat pentru contrainformațiile militare.
Dar adjunctul său, domnul Artur Gumeniuc, este un fost consilier al domnului președinte Dodon?
Directorul SIS are mai mulți consilieri și mai mulți vice-directori. Cu siguranță nu este un singur vice-director. Evident, este o alertă, dar în condițiile în care această instituție trebuie să fie nepolitică și nepartizană eu cred că riscurile sesizate de mulți experți în domeniul securității pot fi echilibrate, mediate.
Același lucru poate fi spus și despre Ministerul Apărării în care persoana ca conduce acest minister va trebuie să urmeze politicile cunoscute și mă refer aici la statutul de neutralitate și consolidarea parteneriatului prin Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului (IPAP), cel de cooperare cu NATO, indiferent de convingerile intime ale domniei sale.
În plus, toate afacerile militare sunt gestionate de către un șef al Statului Major, și nu ministrul Apărării. În acest fel, există suficiente garanții pentru ca politice pe aceste dimensiuni sensibile să fie echilibrate și să nu devină obiectul „prădătorilor” din domeniul politic.
Vă întreb acest lucru în contextul în care există voci și din România sau Ucraina, mai ales după votul de la APCE al domnului Năstase, care au ridicat o serie de întrebări în acest sens?
Sunt lucruri incomparabile. Sunt lucruri care nu ar trebui puse în același coș. Andrei Năstase a explicat motivele alegerii sale, sunt aproape 120 de reprezentați ai diferitor țări care au votat exact în aceeași manieră, inclusiv din România.
Votul nu este solidaritate de breaslă, sau solidaritate politică a PPEM, așa cum s-a votat de fapt, ci mai degrabă argumentele legaliste ale Consiliului Europei care susține că o Rusie integrată în standardele Consiliului Europei este mai ușor de convins să urmeze anumite comportamente democratice decât în afara grupului de țări, iar Consiliul Europei este cea mai democratică structură de reprezentare politică a statelor din Europa.
De asemenea, există temeri dacă acest vot va îngreuna și relația cu Ucraina pe viitor.
Personal, cred că Ucraina s-a pripit cu această decizie de a ieși brusc din Consiliul Europei. Nu este în favoarea și în interesul Ucrainei să rămână pe dinafară, ori să creeze un fel de percepție a unui șantaj . Sunt multe alte formate la care nu vor avea acces cetățenii ucraineni, așa cum nu vor ar fi avut acces cetățenii Rusiei în condițiile în care acest stat ar fi fost pe dinafară.
Vream să vă spun și poate acesta este cel mai important lucru, votul din APCE nu înseamnă că reprezentanții politici ai bloculului ACUM nu conștientizează riscurile, sau că diminuează gravitatea raptului teritorial, a anexării Crimeii și a zonei Donbass de către Federația Rusă și acest lucru rămâne fără îndoială a învinuire directă adresată Moscovei de a-și revizui pozițiile și a se conforma dreptului internațional.
O poziție principială pe care noi nu am abandonat-o, ci din contră am dorit să o facem efectivă pentru obligațiile acestui stat în raport cu Consiliul Europei.
Vă mulțumim!
A consemnat Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 23, 2018 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, UE
Directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu
Jurnaliștii EvZ Moldova au stat de vorbă cu directorul IDIS „Viitorul” despre starea democrației în R. Moldova și opoziția practicată, în cadrul Mișcării de Rezistență – ACUM, de o parte a clasei politice de la Chișinău, împreună cu lideri din societatea civilă pentru a contracara efectele tot mai acute ale unui alunecări înspre autoritarism a guvernului de la Chișinău.
De unde a plecat ideea unei Mișcări de Rezistență și ce a stat la baza formării acestei Mișcări?
Mișcarea de Rezistență a pornit exact după data în care s-a invalidat rezultatul alegerilor. Evident, mai multă lume care a participat activ la aceste alegeri, în calitate de cetățeni, nu obligatoriu adepți ai unor partide, au așteptat cu multă răbdare toate deciziile instanțelor de judecată.
După care, atunci când au văzut că lucrurile se îngroașă, pentru ca să anulezi rezultatele unui scrutin perfect valabil presupune o alunecare spre un regim care nu este specific democrației cu față europeană, cu vitrină europeană, și atunci, înainte de protestul din 1 iulie, mai mulți oameni de bun-simț au spus că ar fi bine să existe un răspuns cetățenesc la această alunecare înspre standarde neautoritare și lipsite de simpatie europeană.
A fost o conferință de presă, îmi aduc aminte chiar înainte de acest marș de pe 1 iulie. Au fost invitați să participe în acest grup mai multe organizații, unele, nici nu au fost exact toate la conferința de presă de lansare, în care s-a discutat ce ar putea să facă grupurile active din societate pentru ca să crească sentimentul de înțelegere a acestei situații periculoase în care ne aflăm.
Pentru ca lucrurile care ne frământă pe intelectuali, oamenii care sunt legați de partide, oamenii care sunt în afara partidelor, oameni din sfera academică, oameni de la țară, să se cunoască mai bine, pentru că nu este vorba numai de invalidarea rezultatelor unui scrutin, este vorba de restrângerea spațiului public în care libertățile și drepturile cetățenești sunt tot mai restrânse și puse oarecum sub semnul întrebării de către puterea politică, care a devenit tot mai separată de interesul public.
De exemplu, presa a devenit extrem de monopolizată, accesul la justiție a devenit scump, pentru că serviciile avocățești sunt scumpe și ele nu asigură exercitarea drepturilor constituționale, respectiv entitățile, care aveau, eu știu, libertatea de a discuta liber anumite subiecte de interes public, au devenit tot mai încolțite de către cei care vor probabil să se lingușească pe lângă puterea politică și să ofere un fel de acțiuni de intimidare a opoziției.
Grupul de rezistență își propune să stimuleze apariția unor celule de rezistență populară, care ar putea să îndeplinească mai multe tipuri de funcții.
Pe lângă funcția educativă, ar trebui să existe și funcția de a reacționa la evenimente punctuale, funcția de a pune întrebări autorităților de orice nivel și funcția de a crea solidaritate cetățenească. Asta este misiunea.
Grupurile din mișcarea de rezistență nu au o anumită identitate a lor, nu se înregistrează în calitate de partide politice. Sunt legate oarecum de această tendință de ridicare a cetățeanului nedreptățit. Pentru ca să spună că există niște linii roșii pe care puterea nu ar trebui să le depășească și atunci când le depășește înseamnă că este o invitație ca cetățeanul să participe la mișcări de protest.
Această Mișcare are cumva o urmă de inspirație din ceea ce se întâmplă în România cu Mișcarea Rezist? Vedeți vreo paralelă?
Pot exista paralele, fără îndoială. Pentru că și acolo sunt oameni care consideră anumite decizii în sectorul justiției, în abrogarea anumitor acte judecătorești, abrogarea unor regulamente de instrucție, ca un atentat la felul în care ar trebui să funcționeze justiția, în mod independent, autonom.
Unii, care au privit cu foarte multă simpatie înspre fosta șefă a DNA [Laura Codruța Kovesi], consideră că această răzbunare politică este un semn prost pentru dezvoltarea modelului democratic în România.
Și chiar dacă România este într-o altă clasă de țări, cu toate actele în regulă în UE, există pericole care pot să pândească fragila democrație și din România la orice pas.
Din acest punct de vedere atunci când grupuri cetățenești fac marșuri pe Piața Victoriei evident că există o anumită parelelă, cu atât mai mult cu cât partidul aflat la guvernare la București, PSD-ul, are acord de cooperare cu PD-ul de aici, și atunci acest schimb de substanțe nocive democrației ar putea într-un fel să mobilizeze și cetățenii să-și apere libertățile pe care le consideră afectate.
Ce își propune pe viitor această Mișcare: doar acțiuni de protest sau se va manifesta și în alte forme?
Mișcarea de Rezistență își propune doar acțiuni constituționale. Deci asta includ un palmares sau o gamă foarte vastă de mijloace. De la protest de stradă, de la protestele spontane până la blocarea unor instituții publice, atunci când aceste instituții sunt considerate a fi sursa răului.
Și evident pe măsură ce anumite instituții de stat se „auto-delegitimează” în ochii cetățenilor, există probabil mai multe motive pentru cetățeni să fie creativi și să găsească diverse forme de protest. Ar putea să fie protest de tip japonez, protest cu banderolă, până la acțiuni de nesupunere civică, care ar putea să includă inclusiv neplata taxelor.
Acțiunea de nesupunere civică, de obicei, include neplata impozitelor, include blocarea unor instituții publice, dar fără a recurge la violență și fără a încuraja violența din partea trupelor organelor de ordine publică.
Eu cred că este o mare problemă într-un stat în care oferă tot mai puțini bani pentru plata hranei pentru copii și tot mai mulți bani pentru înarmarea poliției care ar trebui să pună la respect Mișcarea de Rezistență.
Cu atât mai mult cu cât, odată ce prim-ministrul Filip așteaptă bani de la UE pentru hrana copiilor, asta înseamnă că nu ajung bani pentru hrana copiilor și în același timp statul cumpără mijloace de represiune. Asta este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern.
La Mișcarea de Rezistență se opun mai nou proteste din partea simpatizanților PD și chiar astăzi cei ai condamnatului Ilan Șor. Sunt coordonate aceste acțiuni sau sunt separate? Dvs. cum le priviți?
În primul rând, mișcarea de astăzi pe care a gestionat-o Ilan Șor și simpatizanții săi nu are nimic de a face cu un protest clasic sau de orice fel. Este practic un element al campaniei electorale pe care acest cneaz al finanțelor fraudate a pornit-o și că evident că toți au sentimentul că lui i se permite să facă asemenea clounade pe străzile Chișinăului, având în spate o sentință aproape definitivă, care nu este dusă la îndeplinire pentru că judecata, mutată la Cahul, evident l-a lăsat să-și facă mendrele.
Dar toate rapoartele de investigație arată foarte clar, ultimul raport [al companiei Kroll] arată de 74 de ori menționat numele lui Șor. Acum este folosit cu funcție de berbec la spargerea rândurilor opoziției și la denaturarea funcției pe care opoziția poate să o aibă în stat.
Cum să ceri de la opoziție să nu închidă magazinele sociale? Este o absurditate. El încearcă să manipuleze și să orienteze indignarea socială a unor pensionari împotriva liderilor opoziției pentru ca să extragă din această nelămurire cât mai multă lumină neagră, care este convenabilă partidului de guvernământ, PD.
Există posibilitatea ca liderii din zona ONG-urilor, care fac parte din această Mișcare, poate pe viitor să-și găsească o exprimare politică?
Probabil că este posibil pentru că nimeni nu a interzis liderilor din societatea civilă să-și găsească o identitate politică.
Dar asta depinde de fiecare caz în parte și asta depinde de felul în care se vor avansa lucrurile. În acest moment există multe voci care consideră că multe din condițiile legale care sunt prevăzute prin legislația sistemului electoral mixt sunt incompatibile cu standardele electorale cunoscute și recomandate de Comisia de la Veneția.
Și unele voci consideră că participarea la scrutinul parlamentar ar putea să legitimeze o formă mascată sau chiar pe față de autoritarism, în care opoziția pur și simplu nu va conta. Totul va fi cumpărat și totul va fi pus la pachet, pentru ca să sprijine verticala puterii și aici e o chestie interesantă.
Vladimir Voronin a avut două cicluri politice integral câștigate electoral, a încercat din răsputeri să instaleze o verticală a puterii și nu a reușit, iar pe fundalul colapsului fostei coaliții proeuropene de guvernare, un Partid Democrat, care se dădea partid european, instalează în acest moment o verticală a puterii după modelul rusesc și nici măcar nu îi pasă de ceea ce cred liderii societății civile, liderii de opoziție și ce spune Europa.
Respectiv, asta e o disonanță cognitivă între ceea ce pretinde a fi PD, partidul puterii, și ceea ce de fapt instalează în acest moment în R. Moldova. Exact pentru ca să existe o claritate asupra acestor evoluții, Mișcarea de Rezistență trebuie să explice populației cu cine are de a face, care sunt consecințele acestei largi denaturări a esenței mecanismelor democratice și cum putem să luptăm împreună, pentru că lupta este de fapt un exercițiu comun de apărare și de afirmare a libertăților individuale.
Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a declarat că nu va anula votul mixt, care este una dintre cele două cereri majore ale acestei Mișcări. Cum vedeți acest lucru, de a se opune total oricărei forme de discuții practic?
PD a declarat război UE. Altfel nu poate fi înțeleasă cavalcada de acuzații extrem de grave, care au fost aduse celui mai important partid din Parlamentul European, PPE. Respectiv, atunci când susține că Rezoluția a fost inspirată de liderii de opoziție și că ea este nedreaptă, că ea lovește în interesul cetățeanului simplu, domnul Candu și acoliții săi din PD nu fac altceva decât să atace principiile fundamentale ale UE.
Eu pot să subliniez că nu a existat niciodată după 2001, nici în perioada lui Vladimir Voronin, un atac mai frontal asupra direcției occidentale a RM, pentru că atunci când ataci Parlamentul European, ataci de fapt angajamentele față de UE, pui la îndoială Acordul de Asociere, acolo unde pilonii democrației reprezentative sunt considerate o valoare europeană.
Din acest punct de vedere nu mă miră oarecum această poziție, pentru că odată ce declari război, evident te comporți ca la război. Nu lași nicio portiță deschisă pentru ca să negociezi, s-ar putea să greșești, de exemplu, chiar dacă ești speaker al Parlamentului, s-ar putea ca PD în acest moment să treacă printr-un fenomen care se numește „groupthink”, adică toată lumea gândește cu aceiași termeni cu care gândește liderul partidului.
Nu există niciun fel de opoziție în acest partid față de poziția oficială, care face foarte mult rău credibilității acestui partid. Lovind în opoziție din nou, nu e vorba numai de sistemul electoral mixt, dar e vorba de faptul că atunci când ai lume nemulțumită, pentru ca să rămâi european trebuie să negociezi cu cei nemulțumiți.
Nu există nicio formă de dialog în acest moment între putere și opoziție pentru ca să fie scoasă esența acestei probleme care antagonizează societatea.
Același lucru îl preconizați și pentru cealaltă cerere de invalidare a rezultatelor alegerilor pentru Primăria Chișinăului sau mai există vreo speranță de întoarcere cumva a acestei decizii, deși UE încă insistă foarte tare în aceste zile, dar nu se întrevede nimic în acest sens? Mai există vreo speranță?
PD are un pachet dur de condiții pe care nu vrea să le renegocieze, inclusiv cu validarea/invalidarea rezultatelor alegerilor. Din toate punctele de vedere, și al teorii democratice, și a practicilor care sunt aplicate peste tot în spațiul european, decizia judecății este extrem de proastă, este găunoasă, este nimicitoare pentru credibilitatea justiției.
Respectiv, au existat mai multe inițiative de a revizui decizia judecătorească, din partea unor cetățeni, care au acuzat că drepturile lor electorale au fost afectate, și acum este o inițiativă către Curtea Constituțională (CC) din partea unui grup de parlamentari, care întreabă Curtea Constituțională (CC) în ce măsură această decizie a judecății consună cu drepturile fundamentale ale cetățeanului, circumscris Constituției.
O să vedem care va fi răspunsul pentru că acest grup de parlamentari, aparent la sugestia Coaliției pentru Alegeri Libere, a cerut o intervenție rapidă și evident că este justificată această intervenție rapidă din partea CC.
Dacă și CC va face pe mortul în păpușoi și va lăsa lucrurile dezgolite, nu va rămâne nimic altceva decât protestele să se masifice, să crească în intensitate.
Această sciziune între partidul puterii și celelalte segmente de societate să crească și alegerilor următoare să fie amenințate de invalidare sau de nerecunoaștere internațională. Asta e o mare problemă pentru tot ce nu s-ar construi prin aceste alegeri. Alegerile întotdeauna crează legitimitate. Dacă din start lumea își pune problema legitimității, asta înseamnă că regulile de joc deja nu mai sunt democratice în R. Moldova
Nu în ultimul rând, Mișcarea de Rezistență sau Comitetul Mișcării de Rezistență își propune, începând cu această duminică, să aibă loc marșuri de protest, simultan în mai multe orașe ale R.Moldova, și toată lumea care consideră că este nedreptățită prin deciziile arbitrare și nefirești ale justiției, de această coaliție a celor care urăsc democrația în R. Moldova ar fi bine să participe la aceste mișcări de protest, să-și exprime opiniile în orașele în care acestea vor avea loc.
de Isac Mihai | iul. 12, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Principal, R. Moldova, R. Moldova, Știri, UE, UE
Contingentul militar rus din Transnistria, o problemă omniprezentă
Problematica dosarul transnistreană este una tot mai discutată în aceste zile, atât la nivel internațional – ONU și NATO, cât și la nivel intern, acolo unde negocierile în format 5+2 sau 1+1 trasează noi linii în relația dintre Chișinău și Tiraspol, se arată într-un material publicat de EVZ Moldova. Totuși, implicarea Moscovei de partea Tiraspolului este una cât se poate de vizibilă, iar directorul executiv al IDIS Viitorul, Igor Munteanu, a redat exhaustiv acest aspect foarte important într-un studiu pe care l-a lansat, joi, vorbind despre „paradiplomație” și cum este folosită Transnistria ca proxy în toate negocierile cu Chișinăul.
Cu această ocazie, IDIS Viitorul a lansat joi trei studii pe problema transnistreană care au abordat următoarele teme: acțiunile externe ale Transnistriei („Paravanele externe ale secesionismului: paradiplomație și insurgență”), auditul acordurilor semnate de Republica Moldova pe subiectul transnistrean („Evaluarea diacronică a documentelor semnate de Chișinău în procesul de reglementare a problematicii transnistrene”) și monitorizarea protocoalelor din educație („Evaluarea implementării deciziilor protocolare din educație”)
„Transnistria este un proxy, o interfață a intereselor ruse”, a declarat Igor Munteanu care a explicat că autoritățile de la Chișinău ar trebui să nu mai accepte acest joc pagubos, referindu-se cu precădere la ultimele runde de negocieri în care Chișinăul a cedat foarte mult sub presiunea OSCE în fața Tiraspolul, în spatele căruia stă Rusia.
„Transnistria rămâne un instrument, un proxy folosit de Rusia pentru a devia și altera prioritățile de politică internă și externă urmate de R. Moldova, care sponsorizează acest regim pe mai multe planuri, exploatând regiunea ca miză într-un joc de natură geopolitică”, a declarat analistul politic la lansarea studiul său intitulat „Paravanele externe ale secesionismului: paradiplomație și insurgență”.
El a mai mai afirmat că, după memontul declinării Memorandumului Kozak, Rusia a schimbat abordarea în Transnistria și a început să pompeze sume masive în această regiune pentru a racorda cât mai bine și de o aduce cât mai mai aproape de integrarea în spațiul federal al Federației Ruse.
Integrarea de facto în sistemul federal rus
Munteanu a oferit ca argumente pașaportizarea rusească în regiune, acolo unde peste 200.000 de cetățeni dețin și cetățenia rusă, interdependența financiară și interoperabilitatea trupelor ruse și paramilitare ale regimului de la Tiraspol.
Mai mult, observă Igor Munteanu în studiul menționat, paradiplomația transnistreană s-a activizat extrem de mult începând din 2017 și până în prezent, cu largul concurs al diplomației ruse care stă în umbră și secondează toate mișcările Tiraspolului pe acest palier, fie că vorbit de acțiuni în plan internațional, fie de cele în plan local prin primirea de oficiali străini, cu precădere occidentali.
„Are loc o integrare accelerată a Transnistriei în spațiul politic, instituțional și economic al Federației Ruse, prin politici de pașaportizare, ancorare financiară și întărire a a efectivelor militare ale regiunii, la care adăugăm mai nou – o activizare fără precedent (2017-2018) a acțiunilor paradiplomației transnistrene, care imită funcionarea unui regim diplomatic dar de fapt urmează instrucțiunile „proxy” ale MAE rus. Diplomații ruși coordonează acțiunile externe al Tiraspolului, menținând totodată blocaje formidabile în procesul de reglementare, dorit de R. Moldova”, a declarat Munteanu.
Studiul precizează că paradiplomația transnistreană s-a lăudat, numai în 2017, cu 470 de întâlniri internaționale, cu 25% față de 2016, iar regiunea a fost vizitată de 631 de delegații străine. În 2017, odată cu marcarea a 25 de ani de pretinsă independență, reprezentanții paradiplomației de la Tiraspol au întreprind vizite în Marea Britanie, Franța, Israel și Italia, acolo unde și-au susținut cauza.
Balon de oxigen economic
Nu în ultimul rând, analistul politic a vorbit și despre greșelile Chișinăului care nu uzitează o poziție dominantă în raport cu Tiraspolul, ba mai mult ajută economic regimul falimentar de la Tiraspol să supraviețuiască economic. El a menționat în special achiziția de energie electrică din stânga Nistrului, dar și înlesnirile și scutirile fiscale și dreptul necondiționat de export în UE al firmelor transnistrene.
„Regimul separatist subzistă datorită susținerii economice, militare și diplomatice ale Moscovei, însă trezește mirare lipsa unei politici adecvate din partea RM. Deși există o hotărâre a Curții Constituționale, oficialii Guvernului RM nu folosesc termenul de „teritoriu ocupat”, iar măsurile aplicate regimului de la Tiraspol sunt mai degrabă de susținere, privilegiere, și nu de constrângere (deterrence). Măsurile de consolidare a încrederii (CBM) sunt adeseori o supapă de alimentare a regimului semi-muribund cu bunuri care-l păstrează în viață, la fel putem vorbim și despre accesul exporturilor sale la piața UE, ceea ce-i umple bugetul, și astfel își păstrează funcțiile formale”, a declarat Munteanu.
El a concluzionat că există pârghii și din partea Chișinăului pentru o negociere mai bună, dar că trebuie să se folosească instrumente precum sancțiuni de mobilitate pentru reprezentanții regimului de la Tiraspol și condiționarea economică, dar și o mai bună comunicare cu UE în privința soluțiilor de reintegrare care trebuie să depindă în special de interesele directe ale Chișinăului.
Educația, problemă majoră pe relația Chișinău-Tiraspol
La rândul său, expertul Ion Tăbârță a explicat că există mai multe puncte-capcană în acordurile semnate recent în așa numitul pachet „Berlin plus” pentru Chișinău, care a mers pe o abordare „la coș” a mai multor probleme socio-economice dintre cele două maluri.
„Decizia protocolară referitoare la asigurarea funcționării școlilor moldovenești cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană este implementă parțial. Reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului la negocieri interpretează diferită implementarea unor puncte ale acestei decizii protocolare. Chișinăul își îndeplinește angajamentele luate odată cu semnarea deciziei protocolare privire la aplicarea apostilei pe actele de studii emise în regiunea transnistreană”, se menționează în studiul „Evaluarea implementării deciziilor protocolare din educație”, semnat de experții Ion Tăbârță și Veaceslav Berbecea.
Ion Tăbârță a mai spus că este încă neclară situația privind recunoașterea/autentificarea diplomelor de studii ale studenților de peste Nistru. Totodată, expertul a mai afirmat că și în cazul documentelor semnate de ambele părți în procesul de reglementare a dosarul transnistrean există foarte multă ambiguitate, fapt care produce confuzie și nerespectarea anumitor angajamente.
Nu în ultimul rând, la fel ca și Igor Munteanu, expertul IDIS Viitorul, Rosian Vasiloi, a precizat că, în ultima vreme, Chișinăul a dus o negociere slabă cu Tiraspolul, ce s-a caracterizat prin cedări unilaterale succesive.
El a menționat aici și cea mai recentă decizie a Guvernului de a da scutiri de taxe pentru agenți economici transnistreni care vor să exporte prin punctele de frontieră Cuciurgan-Pervomaisk și nu a exclus ca această decizie să aibă legătură și cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. (Răzvan Iorga)
