de Isac Mihai | oct. 14, 2019 | REPUBLICA MOLDOVA
Autoritățile de la Chișinău sunt de părere că orice tentantivă de retragere sau distrugere a stocului de muniție păzit de Rusia în regiunea separatistă transnistreană trebuie făcute sub monitorizare internațională, nu doar a Rusiei, se arată într-o analiză Balkan Insight.
O propunere rusească de a începe distrugerea stocului masiv de muniții din regiunea secesionistă transnistreană testează din nou stabilitatea unei alianțe guvernamentale vechi de circa trei luni la Chișinău, iar analiștii politici rămân sceptici referitor la sinceritatea Moscovei.
Muniția, depozitată de aproape 80 de ani în satul Cobasna din regiunea pro-rusă Transnistria, este unul dintre motivele invocate de Rusia pentru prezența permanentă a trupelor sale în regiunea rebelă, cealaltă fiind nevoia de a păstra pacea dintre Chișinău și Tiraspol în urma războiului ce a urmat prăbușirea Uniunii Sovietice la începutul anilor ’90.
Rusia s-a angajat anterior să scape de stocurile din depozite și până în 2001, dar nu a făcut-o niciodată. Apoi, pe 23 august, ministrul apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, a vizitat Chișinăul pentru a lua parte la comemorarea ostașilor Armatei Roșii căzuți în timpul celui de-al doilea război mondial și a purtat discuții cu Igor Dodon, președintele pro-rus al Republicii Moldova.
Dodon a scris mai târziu pe contul său de Facebook: „Partea rusă propune să înceapă procesul de distrugere a muniției în depozitul de lângă satul Cobasna, în regiunea transnistreană a Moldovei și este gata să ofere echipamentele necesare în acest scop.”
Președintele a continuat să promoveze ideea această la Bruxelles, cu oficialii Uniunii Europene și la Adunarea Generală a Națiunilor Unite ONU în septembrie la New York.
Dodon este, de facto, liderul Partidului Socialist pro-rus, care de la mijlocul lunii iunie se află în coaliție de guvernare cu adversarii ideologici din blocul pro-occidental ACUM, condus de prim-ministrul Maia Sandu.
Sandu a salutat cu suspiciune trâmbiarea inițiativei ruse de către Dodon, în timp ce ministrul său de Externe, Nicu Popescu, a subliniat necesitatea unui sprijin internațional pentru orice astfel de operațiune.
Între timp, analiștii sunt împărțiți în raport cu intențiile Rusiei. Unii văd un truc politic cinic.
„Rusia a avut posibilitatea să caseze armamentul din Transnistria de aproape 30 de ani și nu a făcut acest lucru”, a declarat analistul politic de la Chișinău, Anatol Tăranu.
Ultima sa propunere, a spus el pentru BIRN, vizează „creșterea ratingului electoral al domnului Dodon și al socialiștilor, forțele politice care promovează interesele Rusiei în Moldova”.
„Problema este reală”
Se crede că Rusia are aproximativ 20.000 de tone de muniție în depozitul Transnistriei. Conform unui studiu susținut de OSCE din 2007, bazat pe măsurători efectuate de Academia de Științe din Moldova, o explozie la depozit ar fi resimțită la 40-50 de kilometri de sit și ar provoca distrugeri comparabile cu un cutremur cu magnitudinea de 7 grade pr scara Richter.
Rusia are aproximativ 1.500 de soldați în regiune, unii pe post de pacificatori și alții ca forțe regulate ce păzesc muniție.
În 1998, Rusia s-a angajat să elimine stocul până în 2001, dar nu a acționat. În 2001-2002, s-a făcut un alt efort atunci când, cu banii OSCE, s-au furnizat echipamente americane pentru a distruge obuzele din depozit, dar partea rusă a refuzat ajutorul.
Apoi, în 2003, când Chișinăul a refuzat un plan rusesc de a rezolva disputa transnistreană prin federalizarea eficientă a Moldovei – Memorandumul Kozak – această chestiune a fost înghețată.
„Am fost acolo în 1997 și am văzut ce este păstrat în Cobasna și cum este păstrat”, a declarat pentru BIRN fostul ministru al Apărării din Moldova, Viorel Cibotaru. „Problema muniției există una reală. Cum se va rezolva este o altă problemă”.
Cibotaru a sugerat că actualul guvern de la Chișinău s-ar putea plasa mai bine decât administrațiile anterioare pentru a rezolva definitiv problema.
„Oferta rusă este în regulă”, a spus el. „Este mai bine să ne întoarcem la discutarea acestor elemente, decât să nu o facem, iar problema rămâne aceeași ca acum 10 ani. Analizând perspectivele și contextul din Moldova, astăzi le consider favorabile. Acest guvern poate aborda anumite probleme. ”
Președintele rus, Vladimir Putin, joacă dur la Nistru
Moldova vrea rolul OSCE
Dar, în timp ce Dodon, la New York, a salutat inițiativa rusă ca fiind „crucială pentru atingerea unui consens geopolitic pentru soluționarea politică a litigiului transnistrean, Sandu l-a apostrofat pentru că nu a solicitat Rusiei să-și retragă trupele.
„Dodon nu a avut suficientă bărbăție să ceară la ONU ceea ce au cerut alți lideri ai țării, și anume retragerea trupelor ruse”, a declarat Maia Sandu, pe 27 septembrie, la RTR Moldova. „Interesul nostru este de a face militarii ruși să părăsească Moldova”, a spus ea.
Dodon s-a arătat surprins, criticând-o pe Maia Sandu pentru „limbajul care nu-i face cinste”.
Clinciul a apărut la doar câteva zile după ce partidele de coaliție au semnat o nouă înțelegere care se angajează să lase deoparte problemele geopolitice pe care le despart ideologic și să se concentreze mai degrabă pe îmbunătățirea vieții cotidiene a cetățenilor.
Nicu Popescu, în urma discuțiilor cu omologul său rus, Serghei Lavrov, la 11 septembrie, la Moscova, a subliniat că o astfel de operațiune ar trebui să aibă loc doar prin monitorizarea OSCE și a subliniat că ajutorul internațional a fost disponibil pentru o astfel de inițiativă de ceva timp.
„Există un fond special, există resurse financiare alocate pentru a finanța acest proces de distrugere și retragerea acestor muniții”, a declarat la 12 septembrie TVR Moldova.
„Am amintit partenerilor din Rusia că avem acces la aceste fonduri și că nu există niciun motiv de întârziere.”
Totuși, Rusia spune că ar folosi echipament și expertiză proprie pentru a se asigura că procesul de distrugere respectă standardele de securitate rusești.
Posibil tranzit prin Ucraina
În Tiraspol, analistul politic Anatoli Durin a respins orice încercare de a lega posibila îndepărtare a muniției cu o eventuală retragere a trupelor ruse.
„Grupul Operativ al Trupelor Ruse situat în Transnistria îndeplinește două sarcini: prima este protecția depozitelor, a doua este participarea la operațiunea de menținere a păcii, care a asigurat pacea dintre Chișinău și Tiraspol timp de 27 de ani”, a declarat Durin pentru BIRN.
„În această etapă a privind distrugerea muniției, Rusia însăși trebuie să efectueze toate lucrările pregătitoare”, a spus el. „Moscova se va coordona în primul rând cu guvernul Moldovei și cu conducerea Transnistriei, acolo unde se află aceste depozite.”
O complicație suplimentară poate apărea dacă Moscova optează pentru a transporta muniția înapoi în Rusia prin Ucraina, operațiune care ar necesita acordul Kievului. Ucraina este în conflict cu Kremlinul privind anexarea Crimeei și sprijinul pe care Moscova îl oferă separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei.
În ciuda tensiunii, analistul politic ucrainean, Serghei Gherasimciuc, a declarat că, atunci când Rusia a vorbit ultima dată, în 2016, despre posibilitatea evacuării munițiilor sale din Transnistria, Ucraina nu a adus obiecții și chiar a încheiat un acord preliminar cu Moldova.
Cu toate acestea, el a spus: „Rusia a tresărit din nou în această privință și când a observat că Ucraina nu va obiecta, a decis să nu înainteze cu acest plan.”
„În principiu, poziția ucraineană nu s-a schimbat și presupun că Kievul este pregătit pentru un astfel de tranzit dacă sunt oferite garanțiile de securitate acceptabile”, a declarat Gherasimciuc pentru BIRN.
„Dar în zilele noastre, OSCE nu are acces la stocurile din Transnistria și nu există dovezi rezonabile cum că Rusia va demonstra bună voință în acest sens”.
Materialul a fost tradus după o analiză realizată de portalul Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | oct. 3, 2019 | Analize, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, UE
Președintele R. Molova, Igor Dodon (stânga) alături de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Sprijinul pentru aderarea la NATO este în scădere în rândul moldovenilor, în beneficiul socialiștilor care co-guvernează la Chișinău. Analiștii policiti avertizează că o scădere a sprijinului pentru aderarea la NATO în rândul moldovenilor reflectă o campanie din ce în ce mai mare de descurajare din partea liderilor politici proruși și media rusești sau cu a celor autohtone cu proruse, se arată într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova.
Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a profitat de prima ocazie de a vorbi la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de pe 26 septembrie pentru a susține din nou neutralitatea statului, consacrată în 1994 la articolul 11 din Constituția Republicii Moldova.
Cu toate acestea, același articol este încălcat de prezența soldaților ruși în regiunea separatistă transnistreană care s-a divizat după Războiul de pe Nistru de la începutul anilor ’90. Avertismentul lui Dodon a fost totuși clar adresat NATO. Analiștii spun însă că adevărata lui țintă, precum și a Partidului Socialiștilor din R. Moldova a fost și opinia publică de acasă.
„Socialiștii profită din plin din punct de vedere electoral, mai ales pe segmentul electoratului rusolingv (ruși, bulgari, găgăuzi, ucraineni, etc.)”, a spus expertul politic Mihai Isac.
El a adăugat că implicarea NATO în războaiele din Irak și Afganistan a alimentat temerile în R. Moldova că, de asemenea, ar armata ar putea fi atrsă din nou în astfel de conflicte, dacă ar face parte dintr-o alianța militară occidentală. Isac a mai spus că moldovenii sunt încă traumatizați de propriul război în Afganistan de pe vremea Unii Sovietice, iar că această suspiciune legată de NATO este alimentată și de mass-media rusească.
Elena Mârzac, director executiv al Centrului de Informare și Documentare a NATO din Moldova, declara în luna mai pentru Europa Liberă: „Spațiul informațional al Republicii Moldova este intoxicat cu aceste atavisme sovietice, care sunt zi de zi alimentate cu prezența unei prese care vine din partea Federației Ruse, sau chiar și a presei servile din Republica Moldova”.
Război informațional
Conform unui sondaj publicat în septembrie de Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, aproximativ 23% dintre moldoveni susțin aderarea țării la NATO. Aproape 46 de procente se opun acesei alianțe militare.
Pe de altă parte, într-un sondaj realizat anul trecut de Institutul Republican Internațional, IRI, 22% dintre moldovenii chestionați au declarat că vor vota în favoarea aderării la NATO dacă ar avea loc un referendum, în scădere de la 31% în 2014. Circa 43% la sută au spus anul trecut în același sondaj că, ar vota „nu” în cazul unei astfel de inițiative, de asemenea, în creștere față de 31% în 2014.
Începând cu 2014, odată cu anexarea Crimeii și războiul din Ucraina, Rusia și-a intensificat războiul informațional la adresa Occidentului, în special în rândul vorbitorilor de rusă din fosta Uniune Sovietică.
Cu toate acestea, mulți moldoveni încă mărturisesc că știu foarte puține despre NATO.
Mârzac a caracterizat în același interviu opinia multor moldoveni despre NATO cum că li se inoculează ideea că acolo unde prezent NATO, se întâmplă conflicte militare.
Aceasta realitate persistă în ciuda deschiderii unui birou de legătură cu NATO la Chișinău, la sfârșitul anului 2017, și a unui număr de programe sponsorizate de NATO, inclusiv eliminarea a mii de tone de substanțe chimice toxice din perioada sovietică din peste 1.500 de locații din toată țara. De asemenea, R. Moldova este membră a programului Parteneriat pentru Pace al NATO din 1994.
Ostilitatea lui Dodon nu a împiedicat unul dintre foștii săi consilieri, numit recent ministru Apărării , Pavel Voicu, să facă o vizită oficială în Statele Unite în iulie, cu 100 de soldați moldoveni care au participat la un exercițiu militar comun cu armata americană.
Valeriu Ostalep, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și de Securitate din Chișinău, a declarat pentru BIRN că moldovenii nu au o înțelegere clară a unor concepte complexe precum neutralitatea militară și că NATO a fost deseori privit cu suspiciune.
În timp ce orice țară decide singură dacă se va alătura NATO, în R. Moldova, a spus Ostalep, „la periferia imperiilor, există suspiciunea că lucrurile se pot întâmpla cu această țară, indiferent de voința oamenilor.”
Materialul a fost tradus după o analiză a Balkan Insight semnată de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | sept. 27, 2019 | Analize, Federatia Rusa, R. Moldova, România, Ucraina, UE
Președintele R. Moldova Igor Dodon, împreună cu vicepremierul rus Dmitri Kozak la Moscova
Republica Moldova rămâne prin pricina problemelor interne, dar și contextul regional, un stat cu serioase probleme din punct de vedere securitar. Proximitatea sa față de frontierele UE și NATO plasează Chișinăul într-o zonă tampon dintre spațiul euro-atlantic și o Rusie cu tot mai pronunțate accente militariste în zona Mării Negre, iar acest lucru ar trebui să pună și mai mult în gardă R. Moldova.
Toate turbulențele securitare din această regiune după anexare Crimeii de către Rusia, precum și o deficitară exprimare la nivel de politică extern, mențin R. Moldova la un nivel ridicat de nesiguranță. Dezbinarea ideologică de la nivel societal este proiectată și la nivel de leadership. Inabilitatea conducerii țării de a formula o politică externă clară într-un context ce devine din ce în mai votabil pe toate planurile.
Cu toate acestea, tabloul nu este complet sumbru, ci mai degrabă unul interactiv în care jucatorii ce împart puterea executivă și developează pozițiile, se așează la masa de joc și încercă fiecare să-ș impună obietivele politice.
Forțele proeuropene caută apropierea de UE, ca urmare firească a semnării Acordului de Asociere, în iunie 2014, dar și o conlucrare pe plan militar cu NATO prin misiuni și exerciții comune. Pe de cealaltă parte, forțele politice naționaliste și pro-ruse rămân ancorate într-o paradigmă de tip sovietic potrivit căreia cele două blocuri s-ar situa pe o poziție contrară intereselor R. Moldova.
Mai mult, tactică struțului care bagă capul în nisip, formulată conceptual drept „neutralitate”, plasează Chișinăul undeva „in limbo”, așa cum sunt denumite în argoul internațional statele indecise asupra viitorului lor.
Toate aceste disfuncționalități la nivel de conducere, în prezent acoperită de președintele Igor Dodon și Partidul Socialiștilor pe stânga, iar blocul ACUM pe partea de centru-dreapta, au un impact major asupra consistenței eforturilor statului de a enunța și urmări obiective clare, etapitaze și mai ales predictibile măcar pe termen mediu de politica externă.
Dacă ar fi să le luăm pe rând, în mod cronologic, de la începutul lui 2019, putem observa o serie de momente-cheie în care actorii politici proruși și cei proeuropeni au încercat diverse mutări în plan extern. Dar să le luăm pe rând pe cele mai importante dintre ele, cele care au dat măsura activității pe plan externe a R. Moldova.
Pe 15 februarie 2019, președintele Igor Dodon a mers la Conferința de Securitate de la Munchen, cu siguranță unul dintre cele mai importante întâlniri din domeniul securitar anuale. Acolo, el a vorbit oficial de politica lui „și,și” sau „sau,sau”. Totul ambalalat în „pachetul comprehensiv pentru Moldova”.
Acest concept inedit în formulare, dar inițiat pe calapodul unor idei reșapate, ar fi trebuit să rezume așa-numitul concept de „neutralitate permanentă” și relații bune cu estul și cu vestul. Sau așa-numita tactică a „vițelului blând cu două mame”, preluată de la ex-președintele comunist Vladimir Voronin.
Transnistria, sincronizată cu prezidențialele din 2020
În privința regiunii separatiste transnistrene, Dodon propunea o rezolvare a conflictului prin implicarea mai activă mai mare a actorilor internaționali din acest dosar.
Pe scurt, o conferința de pace internațională în cadrul căreia se va formula modelul reglementării transnistrene. Ceea ce este interesant la acest aspect formulat de Dodon și „timing”-ul ales – 2020, an cu alegeri prezidențiale în care acesta va concura pentru un an doilea mandat.
Astfel, politică externă a R. Moldova este formulată de către președinte în logica intereselor sale personale de politică internă. Mai mult, actorii internaționali, evident cei occidentali, deoarece Rusia nu are vreo tradiție în a se implica reconstrucția post-conflict, vor veni în vizunea lui Dodon să contribuie pe următorii 10-15 ani cu bani la refacerea regiunii.
Din aceasta mișcare prezentată ca un obiectiv de politică externă, Dodon ar urma să tragă dividendele interne. Una la mână, ca cel care ar fi rezolvat acest dosar complicat și doi, ar infuza în rândul numărul total de votanți ai R. Moldova undeva la peste 300.000 de cetățeni cu drept de vot de stânga, ceea ce ar înclina decisiv balanța politică în R Moldova.
Pe scurt, o reeditare a Memorandumului Kozak care propunea în 2003 un rol mai mare de decizie internă pentru Tiraspol, dar și pentru Comrat. Unul care la nevoie s anuleze orice având aspirațional spre UE, contrar interelor Moscovei în regiune.
Geografic vorbind, Igor Dodon a efectuat de la începutul mandatului său peste 30 de vizite în Rusia. Au urmat și alte state din Asia și Orientul Mijlociu, acolo unde nu a rezolvat nimic din punct de vedere economic.
Realitățile economice sunt altele însă. Republica Moldova a atins deja borna de 70% din exporturi realizate pe piețele UE. Dar în ciuda acestor realități, R. Moldova a devenit, din prima zi a lui 2019, membru cu statut de observator al Uniunii Vamale în care a fost băgată de Igor Dodon, fără a avea mandatul fostului guvern.
Astfel de episoade, împreună cu alte acțiuni și declarații inflamatorii din trecut, i-au adus președintelui Dodon o izolare în plan internațional, acolo unde nici UE, SUA, sau vecinii România și Ucraina, nu au dorit să stea de vorbă cu acesta.
Prin acest corolar de acțiuni ostile, dar și prin impresia imagologică pe care Igor Dodon a lăsat-o la nivel internațional cum că ar fi doar un purtător de proiect politico-militar al Moscovei la Chișinău, Republica Moldova s-a autoizolat pe acest palier la nivel internațional de la venirea sa în funcție la finele lui 2016.
Recenta vizită a lui Igor Dodon la Bruxelles de la începutul lunii sepemtebrie, nu a făcut decât să-i întărească această etichetă. Șeful statului a mers și a vorbit omologilor din UE despre intențiile declarative ale Moscovei de a elimina treptat muniții de la depozitul din regiunea tranistreană de la Cobasna.
O mișcare a Moscovei foarte vagă în detalii și făcută cu scopul de a mima deschidere privind posibilitatea retragerii vreodată a trupelor sale din regiune. O dorință a Chișinăului formulată tot mai vocal în ultimii ani de la tribune internaționale.
Astfel, Moscova i-a oferit un mandat în alb lui Dodon să poarte acest mesaj la Bruxelles din partea sa pentru a tatona poziția europenilor pe acest subiect.
Dodon vrea tot mai multă putere
Dacă în timpul exercițiului ex-cabinetului Filip, prerogativele lui Dodon au fost reduse la minim, de la schimbarea regimului Dodon este într-o continuă forțare a limitelor prerogativelor sale în materie de politică internă și externă.
Șeful statului a creat mai multe organisme paralele, denumite generic „consilii”, care nu sunt altceva decât niște „ministere din umbră” prin care Dodon încearcă să își exercite puterea executivă. În paralel, el încearcă să pună într-un con de umbră cabinetul Sandu pe diverse dosare majore, în special pe cel al relației cu Rusia și a raporturilor economico-politice ce decurg din ea.
Pe de cealaltă parte, blocul ACUM se află într-o încercare de readucere a statului în matca firească a relațiilor cu partenerii internaționali, cu precădere UE.
Derapajele democratice, de la implementarea votului mixt în iunie 2017 și până la anularea rezultatelor alegerilor pentru Primăria Chișinău din iunie 2018, au făcut din PD un partid nefrecventabil de către la nivel european, fapt ce a atras după sine suspendarea fondurilor Bruxellului alocate Chișinăului.
Imediat după instalarea sa la mijlocului lunii iunie 2019, Guvernul Maia Sandu s-a angajat să repare podurile cu toți jucatorii internaționali de care R. Moldova este legată și are nevoie.
Vizitele sale la Bruxeles și București au adus imediat dorința de a fi reluate finanțările. Astfel, potrivit datelor oferite de Ministerul Finanțelor se așteaptă intrări de peste 150 de milioane de dolari de la UE, FMI, Banca Mondială și România.
Ca și particularitate, premierul Maia Sandu a obținut acceptul Bucureștilor pentru livrarea celui mai mare împrumut oferit până acum de București R. Moldova în cuantum de 200 de milioane de euro.
Faptul că premierul Maia Sandu a fost primită imediat după instalare la București și Kiev, vecinii R. Moldova, denotă o dorința de dialog pe plan extern, la nivel de putere executivă, numai cu șefa guvernului de la Chișinău, și nu cu președintele Dodon.
Semnalul este cât se poate de clar, în ciuda imixtiunilor, mai mult imagologice, pe dosare de politică externă gestionate de guvern.
Mai mult, președintele Dodon și-a arătat limitele în negocia și aceste dosare. Acesta și-a dovedit măsura relațiilor sale Moscova. Încă de când a venit la putere în decembrie 2016, Dodon nu a putut scădea prețul foarte mare de 237 de dolari americani pe care R. Moldova îl plătește Gazpromului.
Nici relațiile sale personale sau cele zodiacale cu mai-marii Moscovei nu l-au ajutat pe președintele Dodon să obțină rezultatele scontate.
Cu toate acestea, Executivul a dat semne că vrea să aibă o relație civilizată și cu Moscova. Faptul a fost consemnat de recentă vizită la Moscova a ministrului de Externe, Nicu Popescu. El a atins toate punctele sensibile de pe agenda bilaterală: de la prețului gaze, la staționarea trupelor rusești în Transnistria sau situația moldovenilor din Rusia.
Cel mai probabil, după vizita lui Nicu Popescu, și Maia Sandu să meargă în vizită oficială la Moscova pentru o întrevedere cu omologul său rus Dmitri Medvedev. O astfel de mișcare ar sparge monopolul imagologic pe care președintele Dodon încearcă să-l construiască pe parcursul ultimilor ani. Acela de a părea singurul pilon de legătură al Chișinăului cu Moscova.
Toate aceste agitații și șicănările pe probleme de poltică externă denota faptul că R. Moldova nu a normalizat încă relațiile nici cu Estul și nici cu Vestul.
Doar că la nivel guvernamental lucrurile încep să se așeze pe un calapod al normaliții, în timp în zona prezidențială mișcările sinusoidale ale președintelui nu creionează previzibilitate pe zona formulării unor politici coerente în raport cu proximitatea R. Moldova și nevoile securitare ale Chișinăului într-un context regional tot mai tulbure.
Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | aug. 14, 2019 | Analize, Federatia Rusa, R. Moldova, UE
Potrivit experților, o serie de numiri politice din instituțiile-cheie ale statului ridică mari îndoieli cu privire la capacitatea guvernului de a reforma sistemul judiciar. Mai multe numiri în posturile-cheie din domeniile de securitate și justiție din R. Moldova ridică întrebări cu privire la angajamentul noului guvern de a depolitiza instituțiile statului în urma plecării de la vârful piramidei puterii a Partidului Democrat, controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc, scrie Balkan Insight, preluat de EvZ Moldova.
Actuala alianță de guvernământ, formată din blocul pro-european ACUM și socialiștii pro-ruși este de părere că R. Moldova a devenit un „stat capturat” sub Plahotniuc, cu instanțele, poliția și mass-media toate în buzunarul acestuia.
După aproape două luni de la preluarea puterii, criticii spun că socialiștii acționează după același tipar ca predecesorii democrați și că o serie de numiri recente la vârful statului implică persoane strâns legate de Partidul Socialist și liderul său, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon. Acest lucru nu se anunță a fi de bun augur pentru revizuirea mult criticatului sistem judiciar din R. Moldova.
Pe 31 iulie, un fost consilier de bază la Dodon a fost numit șef al Centrului Național Anticorupție, CNA.
Ruslan Flocea a ocupat funcția de secretar general în biroul prezidențial al lui Dodon și va supraveghea acum eforturile anticorupție într-o țară în care jurnaliștii de investigație au scris în mod regulat cu privire la acuzațiile de corupție la adresa parlamentarilor socialiști sau a oamenilor de afaceri afiliați PSRM-ului.
„Voi face toate eforturile pentru a asigura că rezultatele CNA sunt în conformitate cu legea”, a spus Flocea parlamentarilor care au votat cu majoritate pentru a-i acorda acestui postul.
De asemenea, Flocea a câștigat susținerea în unanimitate a Comisiei Juridice a Parlamentului, care este condusă de deputatul ACUM Sergiu Litvinenco.
Litvinenco a spus că mâinile sale erau legate de un cadru legal moștenit amibiguu și incorect preluat de la democrați.
„Ceea ce facem acum este să încercăm să curățăm țara regimului lui Plahotniuc”, a spus el pentru BIRN.
„Emoțiile sunt încă prea mari. Nu spun că lucrurile sunt perfecte, dar este exagerat să spunem că toate instituțiile importante sunt acum sub Dodon,” a declarat deputatul.
După cinci ani de relații nu foarte reușite cu Uniunea Europeană, noul guvern din R. Moldova spune că dorește să reseteze vechile probleme create de PD, dar „alianța nefirească” a ACUM cu socialiștii poate testa chiar acum angajamentul comun privind reformele.
„Era de așteptat ca diverse probleme să apară încet în cadrul acestei coaliții”, a declarat Ion Manole, directorul Promo-LEX, un ONG de consultanță juridică și advocacy din Chișinău. „Ele se vor acutiza pe parcurs,” a continuat el.
„Nici mie nu-mi place”
Problemele au început pe 25 iulie, când primii doi din șase judecători ai Curții Constituționale au fost aleși de parlament, după ce fosta componență a acestei instanțe a demisionat în urma unor acuzații de cârdășie cu Partidului Democrat. Alți doi au fost numiți de Consiliul Superior al Magistraturii.
Criticii au declarat că noii judecători au făcut parte din „vechea garda”.
„Ce am schimbat exact?”, s-a întrebat retoric Cornelia Cozonac, directorul Centrului de Jurnalism de Investigație din Moldova, CIJM.
Cozonac a spus că niciunul dintre noii judecători nu a acționat pentru a rezolva presupusele abuzuri ale fostului guvern.
„Mi-e teamă că acești oameni, care aveau conexiuni cu vechiul sistem, ar putea să funcționeze în continuare în interesul vechilor guvernanți”, a spus ea, referindu-se la Plahotniuc și PD.
Opinia publică a privit cu suspiciune și numirea lui Dumitru Robu, pretins apropiat al Partidului Socialist. El a fost numit la 31 iulie de Igor Dodon în calitate de nou procuror general interimar, după ce a fost susținut de Parlament.
Atât Flocea, cât și Robu s-au confruntat cu întrebări cu privire la originile averii lor.
Premierul Maia Sandu, de la blocul ACUM, a ridicat și ea o serie de întrebări în evaluarea sa asupra celor două numiri.
„Sunt de acord că există întrebări, am chiar și eu unele și nici mie nu-mi place”, a spus Sandu la TVC21 pe 29 iulie, înainte ca Parlamentul să aprobe numirile.
„Nu știu dacă Parlamentul le va vota, dar ar fi fost mult mai bine dacă consilierii președintelui sau ai premierului nu ar participa la astfel de concursuri”, a spus ea.
Numindu-l pe Robu, Dodon a subliniat necesitatea pedepsirii celor din spatele a două săptămâni de haos în iunie, când Partidul Democrat a încercat să reziste la predarea frâielor guvernului către alianța ACUM-PSRM.
„Trebuie să o facă repede”, a spus Dodon despre deschiderea de dosare penale pentru cei care ar fi încălcat legea în guvernarea precedentă.
Analiștii politici spun că Dodon este hotărât să sperie Partidul Democrat înaintea alegerilor locale care va avea loc în octombrie.
„Igor Dodon lansează aceste amenințări în jurul alegerilor locale, încercând să obțină dividende electorale”, a spus expertul politic Mihai Isac.
„Vrea să-i sperie pe primarii PD și pe ceilalți candidați cu aceste tipuri de declarații. Recent, unii primari PD s-au alăturat deja Partidului Socialiștilor, ” a adăugat expertul.
Reforma justiției
ACUM spune că răspunsul la depolitizarea instanțelor este o revizuire completă a sistemului judiciar.
„Trebuie să ne pregătim pentru această reformă, deoarece măsurile pripite nu pot duce la un sistem de justiție cinstit și de durată”, a spus Sandu într-o sesiune de Q&A pe Facebook în data de 30 iulie.
La rândul său, deputatul Sergiu Litvinenco a declarat pentru BIRN: „Avem multe idei despre reforma CNA și vom vorbi despre asta la momentul potrivit. Reforma justiției nu a început încă. Vom veni cu pași concreți și foarte exacti pentru a propune o agendă foarte clară. ”
Experții spun că nu va fi ușor.
„O justiție funcțională nu poate fi obținută într-un timp atât de scurt”, a spus Manole. „Calitatea oamenilor contează cel mai mult. Și acest lucru s-a văzut și în România. Atâta timp cât vom avea oameni cinstiți care vor dori să schimbe sistemul, vom avea unele succese”, a completat el.
Nadejda Hriptievschi, fondatorul și directorul Programului Justiție și Drepturile Omului la Centrul pentru Resurse Juridice din Moldova, CRJM, a declarat pentru BIRN că numirile lui Flocea și Robu au demonstrat clar că parlamentarii trebuie să fie mai atenți în selectarea candidaților, „reformele nu au cum să aibă succes”.
Opiniile diferite din cadrul coaliției de guvernământ au influențat calitatea deciziilor sale, a spus ea, în special în domeniul justiției.
Reforma, a spus Hriptievschi, trebuie promovată ferm, fără ezitare. „Sper însă ca acțiunile anunțate, odată agreate, să fie promovate ferm, fără ezitări și cât mai rapid posibil”, a spus experta.
Material semnat de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 25, 2019 | Analize, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE
Președintele Igor Dodon în vizită la Moscova, înainte de a se vedea cu Vladimir Putin. Foto credit: BIRN
În căutarea realegerii sale în funcția de președinte al R. Moldova în 2020, Igor Dodon nu a ascuns legăturile sale strânse cu Kremlinul – dar criticii spun această curtare asiduă pe lângă Moscova nu a adus avantaje evidente pentru Republicii Moldova.
Încă de când Igor Dodon a câștigat la alegerile prezidențiale din Moldova în noiembrie 2016, pe un bilet pro-rus, critici spun că a confirmat suspiciunea că el și partidul său – Partidul Socialist din Moldova, PSRM – sunt puțin mai mult decât instrumente în mâinile factorilor de decizie ruși, scrie portalul Balkan Insight într-o analiză publicată recent și tradusă de EvZ Moldova.
Dintre cele 37 de vizite oficiale și de lucru în străinătate pe care Dodon le-a făcut în ultimii doi ani și jumătate, nu mai puțin de 18 au fost în Rusia. Dodon a apărat frecvența acestor vizite la Moscova, spunând că aduce beneficii reale pentru Moldova.
Dar unii experți contestă aceste afirmații, spunând că Dodon a folosit în principal vizitele pentru a-și consolida propria imagine la Moscova și pentru a-și arăta disponibilitatea de a executa directivele primite din partea Rusiei.
Potrivit analistului politic Mihai Isac, în afară de întâlnirea cu președintele rus Vladimir Putin, Dodon și-a folosit vizitele pentru consolidarea relațiilor cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril, cel care este așteaptat la Chișinău în această toamnă, înaintea alegerilor locale din octombrie.
Dar Isac spune că beneficiile pentru R. Moldova sunt neglijabile. „Beneficiile sunt superficiale, orice concesie facută de Moscova fiind conditionată de niste cedari dureroase din partea Moldovei”, a declarat el pentru BIRN.
„În marja vizitelor la Moscova, Dodon cultivă frenetic relații cu diferiți poli de putere din Rusia care îi pot sprijini visurile electorale”, a adăugat el.
Președintele Republicii Moldova, de asemenea, încearcă să construiască relații cu șeful Comitetului pentru Afaceri Internaționale al Federației Ruse, Konstantin Kosacev, și cu fostul reprezentant al Kremlinului în Moldova și regiunea separatistă prorusească transnistreană, Dmitri Rogozin.
Ambii oficiali susțin reintegrarea regiunii susținute de Rusia în R. Moldova – ceea ce va crește în mod clar influența Rusiei în R. Moldova per ansamblu.
„Sub presiunea Rusiei, Dodon intenționează să relanseze negocierile politice dintre cele două maluri ale Nistrului”, a afirmat Isac.
Potrivit datelor oficiale furnizate recent de cabinetul prezidențial, Dodon a cheltuit 2,71 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 135.000 de euro, pentru vizitele sale străine în această perioadă.
Dodon este foarte activ în legătură cu aceste vizite pe rețelele sociale precum Facebook, Instagram și Odnoklasniki în limba rusă. Echipa sa postează în mod regulat fotografii sau filme ale acestor vizite, în special cele care au în vedere oficialii de rang înalt din Kremlin.
Dar vizitele oficiale în Rusia nu spun întreaga poveste a legăturii ruse a lui Dodon. Experții afirmă că el și rudele sale sau cei mai apropiați colegi au făcut și numeroase vizite private.
Perdea de fum, fără beneficii reale
Analiștii văd vizitele regulate ale lui Dodon în Rusia mai mult ca exerciții de îmbunătățire a imaginii decat misiuni eficiente pentru a rezolva problemele grave cu care se confruntă, spre exemplu, mulți moldoveni care lucrează în Rusia.
„Aceste vizite nu au avut nici un impact major. Nu au schimbat natura relațiilor moldo-ruse, ci doar au rezolvat anumite probleme locale „, a declarat pentru BIRN Ion Tăbârtă, analist al think tank-ului IDIS Viitorul, cu sediul la Chișinău.
Statisticile oficiale arată că aproape jumătate de milion de moldoveni muncesc și trăiesc în Rusia. Dar mulți dintre ei lucrează pe piața neagră și au probleme cu documentele și permisele de muncă în Rusia.
Tăbârtă a spus că numeroasele vizite ale lui Dodon în Rusia nu au adus prea mult pentru aceștia.
„Problemele cetățenilor moldoveni care lucrează în Rusia nu au fost soluționate. Când Dodon a spus că vor fi soluționate, această afirmație a fost făcută doar în contextul alegerilor parlamentare. Aceștia [moldovenii care lucrează în Rusia] au fost autorizați să se întoarcă acasă în jurul datei scrutinului [înainte de 24 februarie 2019]”, a adăugat el.
Pe lângă faptul că a îngreunat viața muncitorilor migranți, Rusia a pedepsit Republica Moldova în alte moduri pentru a atinge obiectivul integrării europene. Acesta a introdus un embargo economic dificil în 2013, care este în vigoare și astăzi.
În scopul alegerii în R. Moldova și pentru a ajuta unele companii din apropierea lui Dodon și a PSRM, Moscova a ridicat pe un timp limitat la șase luni la începutul acestui an embargoul pentru a permite Moldovei să exporte o cantitate mică de legume și fructe.
Dodon a promis că va rezolva complet chestiunea embargoului, dar în realitate a obținut puțin, cu excepția unei iertare temporară de la Moscova timp de șase luni din ianuarie până în iunie 2019 pentru exportul de fructe și legume. Cantitățile exportate au fost nesemnificative.
„În ceea ce privește exporturile moldovenești, acestea au fost [ajutate] doar la nivel local și într-un anumit context electoral. Dar nu putem spune că această problemă a fost rezolvată”, a adăugat Tabarta.
O altă problemă nesoluționată se referă la gaze. Dodon a spus în repetate rânduri că va convinge Moscova să reducă prețul ridicat pe care Chișinăul îl plătește pentru gazul rus livrat de Gazprom.
El insistă că a construit relații bune cu factorii de decizie ai Gazprom și că va rezolvarea această chestiune – chiar dacă negocierile cu Gazprom ar trebui să fie prerogativa premierului Maia Sandu, nu a Președintelui.
La 19 februarie 2019, cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare, el a declarat că el și șeful companiei Gazprom, Alexei Miller, vor forma o „echipă puternică pentru a aborda problema gazelor naturale.
„Cu Alexei… am discutat acest subiect la sfârșitul lunii ianuarie”, a spus el. „În a doua jumătate a anului, trebuie să avem negocieri cu privire la un nou contract de furnizare de gaze”.
Însă între timp, R. Moldova se confruntă cu perspectiva de a fi de acord asupra unor noi prețuri pentru gazul rusesc, atunci când prezentul contract cu Gazprom va expira la sfârșitul acestui an.
R. Moldova are puține pârghii de negociere pentru a obține condiții mai avantajoase, iar și acestea riscă să dispară, spun experții.
Rusia și Turcia se așteaptă să finalizeze construcția conductei TurkStream până la sfârșitul anului 2019, aducând gaze către Turcia și Balcani pe sub Marea Neagră – ocolind R. Moldova și Ucraina.
Dar România nu va putea să interconecteze Moldova cu sistemul energetic european mai devreme de martie 2020, chiar și în cel mai pozitiv scenariu.
Dodon, privit în continuare cu suspiciune în România
Experții politici spun că „Moscova nu crede în lacrimi” și nu își va pune toate speranțele într-un singur coș, lăsându-l pe Igor Dodon drept singurul său proiect politic la Chișinău.
„Zecile de vizite repetate ale lui Dodon în Rusia în ultimii ani sunt menite să-l prezinte pe scena politică internă și externă ca singurul interlocutor viabil pentru Kremlin”, a spus Isac.
El a susținut de asemenea că dependența lui Dodon față de Moscova s-a accentuat și mai mult după căderea regimului condus de Partidul Democrat în Moldova, ca urmare a alegerilor din februarie. Acest lucru a condus la formarea unui nou guvern sub lidera PAS Maia Sandu care să unească elementele pro-UE cu socialiștii proruși.
„Dodon și PSRM vor rămâne în actualul guvern doar atâta timp cât vor face jocul Rusiei”, a adăugat expertul.
Isac a spus că reactivarea politică a lui Renato Usatii, liderul pro-rus al Partidului Nostru, și a lui Mark Tkaciuk, fostul ideolog al Partidului Comunist, are la bază ideea de a crea o nouă forță politică care să poată atrage alegători pro-ruși care se simt nemulțumiți de acțiunile lui Dodon.
Înainte de alegeri, Dodon pare să-i înfrunte pe criticii săi, avansând o nouă abordare față de vecinii săi, neprietenoși față de Rusia, Ucraina și România.
El a declarat că a vorbit la telefon atât cu președintele român, cât și cu cel nou al Ucrainei Volodimir Zelenski, pentru a avea întâlniri bilaterale cu fiecare dintre ei.
„Sper foarte mult să avem o întâlnire cu Klaus Iohannis [din România], dacă este posibil înainte de alegerile [prezidențiale] de acolo [la 10 noiembrie]„, a anunțat Dodon pe 15 iulie.
Dar analiștii din România rămân sceptici față de bunele intenții ale lui Dodon din cauza legăturilor sale cu Kremlinul.
„Presedintele Igor Dodon este considerat principalul decident din R. Moldova cu o atitudine politica publica ostila Romaniei”, a declarat pentru BIRN analistul politic de la București, Claudiu Degeratu.
„Modul în care, după alegerile [februarie], a negociat din partea PSRM privind formarea noului guvern de coaliție a întărit și mai mult percepția sa negativă în România”, a adăugat el.
El a spus că România îl vede pe Dodon promotorul unei relații „toxice”a R. Moldova cu Rusia, în parte pentru că dorește să rezolve „dosarul transnistrean” prin federalizarea Moldovei în condițiile impuse de Moscova.
„Și mai discutabil este cameleonismul politic întrebuințat de presedintele moldovean în relația cu Uniunea Europeana„, a adăugat Degeratu.
Același analist a spus că, în calitate de membru al NATO, România este, de asemenea, foarte preocupată de modul în care Dodon și aliații lui pro-ruși își extind controlul asupra instituțiilor de securitate din R. Moldova.
Din aceste motive, analistul a respins ideea lui Dodon de a vizita România în acest an. „În acest an electoral, președintele Iohannis va fi foarte prudent în a face gesturi noi și radicale (în sens pozitiv sau negativ) pe relatia bilaterală cu Republica Moldova„, a comentat Degeratu.
Materialul a fost tradus după un interviu publicat de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnat de Mădălin Necșuțu
