Liderii statelor UE urmează să avertizeze Georgia că guvernul acesteia pune în pericol aderarea ţării la UE, înaintea alegerilor legislative din 26 octombrie la care partidul de guvernământ Visul Georgian se va confrunta cu o opoziţie pro-occidentală divizată. Menținerea influenței rusești în Georgia în 2024 poate afecta securitatea energetică a României și a Uniunii Europene, având în vedere poziția strategică a Georgiei în regiunea Caucazului și implicațiile politice asupra coridoarelor energetice, dar și importanța diversificării surselor de energie și reducerea dependenței de Rusia.
Pericol pentru Uniunea Europeană
Georgia reprezintă o rută importantă pentru gazoductele și oleoductele ce transportă resurse din regiunea Mării Caspice către Europa, ocolind Rusia. De aceea, influența rusă poate destabiliza aceste rute energetice, limitând accesul UE la surse alternative de energie.
În contextul războiului din Ucraina și tensiunilor regionale, Rusia a amenințat că va interveni militar dacă influența sa în Georgia scade, mai ales în contextul alegerilor parlamentare din 2024. Dacă partidele pro-ruse câștigă, există riscul ca Georgia să fie condusă pe un drum mai apropiat de Moscova, ceea ce ar putea afecta colaborările energetice cu UE și destabiliza regiunea.
Proiectul „Coridorul Verde” rezolvă foarte multe probleme legate de securitatea energetică în regiune şi stabileşte recorduri mondiale, cum ar fi faptul că lungimea cablului submarin ce va fi construit va fi de aproximativ 1.200 de kilometri, au reiterat recent, într-o conferinţă de presă, reprezentanţii ministerelor Energiei din ţările participante la acest proiect susţinut de Uniunea Europeană (UE). „Astăzi, marcăm un lucru simbolic, pentru că acest proces a început în Bucureşti şi doi ani mai târziu am reuşit să atingem o etapă foarte importantă. Am stabilit compania joint venture, care este foarte importantă pentru avansarea proiectului nostru („Coridorul Verde”, n.r.) şi, în acelaşi timp, am semnat pentru un Studiu de Fezabilitate cu participarea colegilor noştri. Acest studiu este în curs de realizare şi vom avea rezultatele în cadrul COP29, dar şi câteva în Baku, unde va fi întâlnirea de rang înalt dedicată special acestui Coridor Verde de la Marea Caspică. Acest proiect al energiei verzi rezolvă foarte multe probleme şi este important pentru securitatea energetică. Apreciez foarte mult implicarea Uniunii Europene şi sperăm ca această cooperare să continue în viitor, deoarece, în fapt, acum avem de-a face cu un aspect care răspunde la foarte multe solicitări din partea multor părţi interesate. Aş vrea să vă menţionez faptul că acest proiect era considerat la început ca un proiect care să pună la dispoziţie energie suplimentară din zona Caspică către Uniunea Europeană, dar pe o linie paralelă avem un alt proiect din ţările central-asiatice. Vorbim de Kazahstan şi Uzbekistan şi pe viitor ar trebui să ne gândim şi la interconectarea acestor coridoare, care vor fi probabil parte dintr-un singur coridor energetic care leagă Asia de Europa. Deci, putem să considerăm că de fapt acest proiect este unul euro-asiatic”, a afirmat ministrul Energiei din Azerbaidjan, Parviz Shahbazov.
Securitate energetică
La rândul său, prim viceprimministrul şi ministrul Economiei şi Dezvoltării Sustenabile din Georgia, Levan Davitashvili, a subliniat că acest proiect poate contribui la securitatea energetică a Uniunii Europene şi este cheia pentru a avea o piaţă energetică competitivă. „Faptul că putem fi parte din acest proiect înseamnă foarte mult. Consider că această întâlnire a fost foarte productivă. Am semnat contractul de asociere. România, într-adevăr, joacă un rol esenţial în implementarea şi dezvoltarea acestui proiect. Aş vrea să menţionez faptul că securitatea energetică este foarte importantă şi acest proiect poate contribui la securitatea energetică a Uniunii Europene şi este cheia pentru a avea pieţe deschise şi pentru a avea o piaţă energetică competitivă. Investim foarte mult în proiecte noi şi vorbim despre hidro-electricitate, dar şi despre energie solară. Împreună putem să fim furnizori de energie verde pentru Uniunea Europeană şi credem că aceasta va fi de fapt o cooperare pe termen lung între Georgia şi Uniunea Europeană. Pentru noi este foarte important, pentru că suntem în curs de integrare cu Uniunea Europeană. Asta înseamnă că este important să depăşim aceste provocări fizice. Suntem singura ţară care se află pe partea cealaltă a Mării Negre şi suntem într-adevăr un candidat care îşi doreşte şi urmăreşte să fie parte a familiei europene”, a menţionat Davitashvili, citat de mass-media regională.
Eveniment strategic
Ministerul Energiei de la București a organizat recent, în capitala României, o reuniune la nivelul miniştrilor Energiei din statele implicate în realizarea proiectului „Coridorul Verde”, ediţia a VIII-a, cu participarea Comisiei Europene (CE). La eveniment au mai participat preşedintele Directoratului CNTTE Transelectrica S.A., Ştefăniţă Munteanu, şi conducerea companiilor Georgian State Electrosystems, AzerEnerji şi MVM Electrical Works, operatori naţionali de transport de energie electrică din celelalte ţări. CNTEE Transelectrica, Georgian State Electrosystem, AzerEnerji şi MVM Electrical Works au semnat actele constitutive ale companiei de proiect Green Energy Corridor Power Company, cu sediul în România, care va implementa proiectul „Coridorul Verde”, respectiv un cablu submarin de înaltă tensiune în curent continuu, care va conecta, prin Marea Neagră, România şi Georgia, conexiunea fiind prelungită în Ungaria şi Azerbaidjan. Acesta va contribui esenţial la consolidarea securităţii energetice naţionale şi regionale, creşterea conectivităţii în bazinul Mării Negre, diversificarea surselor de aprovizionare, valorificarea potenţialului de producere a energiei regenerabile şi creşterea ponderii energiei regenerabile în mixul energetic naţional.
Susținere europeană
Proiectul „Coridorul Verde” este susţinut de Comisia Europeană, iar preşedinta forului de la Bruxelles, Ursula von der Leyen, a participat personal la semnarea acordului între părţi care a avut loc la Palatul Cotroceni, pe data de 17 decembrie 2022. Totodată, Comisia Europeană a participat la toate reuniunile ministeriale şi la întâlnirile tehnice, subliniind importanța acestui proiect. La începutul lunii septembrie 2024, miniştrii Energiei din cele patru state au semnat un protocol de amendare a acordului care clarifică faptul că legislaţia europeană şi obligaţiile care decurg din calitatea României şi Ungariei de State Membre prevalează faţă de prevederile acordului. În plus, prin alăturarea Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării, se va evalua posibilitatea includerii în studiul de fezabilitate a unei noi componente, respectiv un cablu de fibră optică care va conecta cele 4 ţări şi în privinţa fluxurilor de date. În următoarea perioadă urmează a se identifica soluţiile de implementare a acestei dezvoltări. Nu în ultimul rând, s-au purtat discuţii despre posibilitatea alăturării Bulgariei la studiul de fezabilitate şi la proiectul de infrastructură, precizează Ministerul Energiei, au mai declarat surse oficiale de la București și Bruxelles.
Acuzații dure
Guvernul premierului Irakli Kobajidze este acuzat de opoziţie şi de statele occidentale că înclină tot mai mult către Rusia, în timp ce importanţa strategică a Georgiei a crescut în contextul războiului din Ucraina. Relaţiile dintre guvernul georgian şi Occident s-au degradat în special după adoptarea în luna mai a unei legi a „agenţilor străini”, descrisă de opoziţia georgiană şi de ONG-uri drept „lege rusească”, întrucât aceasta obligă mass-media şi ONG-urile finanţate din străinătate să îşi dezvăluie sursele externe de finanţare. Preşedinta Georgiei, Salome Zurabişvili, o pro-europeană opozantă a guvernului, a refuzat să promulge această lege, adoptată apoi definitiv într-un nou vot al Parlamentului care a anulat veto-ul prezidenţial. Ulterior, în septembrie, parlamentul Georgiei a adoptat şi o lege asupra „valorilor familiale şi protecţiei minorilor”, criticată de Uniunea Europeană şi de activişti drept un act normativ de restrângere a drepturilor comunităţii LGBT, inspirat din legislaţia rusească. Tot în septembrie, Departamentul american de Stat a anunţat sancţiuni constând în restricţii de acordare a vizelor pentru 60 de oficiali georgieni, unii dintre ei fiind implicaţi în reprimarea protestelor de stradă orchestrate de opoziţie şi ONG-uri împotriva legii „agenţilor străini”. Georgia a primit în decembrie 2023 statutul de ţară candidată la UE, dar negocierile de aderare nu au început, procesul de aderare fiind de facto blocat de Comisia Europeană, care doreşte o schimbare a guvernului de la Tbilisi.
Războiul declarațiilor
Conform sondajelor, deşi majoritatea populaţiei este de acord cu aderarea la UE, partidul Visul Georgian rămâne popular şi are şanse să câştige alegerile, în timp ce premierul Irakli Kobajidze acuză Washingtonul şi Bruxellesul că se amestecă de partea opoziţiei în politica internă a Georgiei. Proiectul de concluzii pregătit pentru summitul european din 17-18 august „reafirmă disponibilitatea UE de a sprijini poporul georgian pe calea sa europeană”, dar în acelaşi timp „reiterează preocuparea serioasă privind direcţia de acţiune adoptată de autorităţile georgiene”. „Consiliul European reaminteşte că o asemenea direcţie de acţiune pune în pericol drumul Georgiei către UE şi opreşte de facto procesul de aderare”, se mai arată în acelaşi proiect, în care i se cere guvernului de la Tbilisi „să asigure alegeri parlamentare libere şi corecte”.
Relații tensionate
Ambasadorul UE la Tbilisi, Pawel Herczynski, a declarat recent că relaţiile Georgiei cu Uniunea vor avea de suferit şi se va ajunge chiar la sancţiuni din partea Bruxellesului în caz că ţara se va îndepărta de democraţie. Diplomatul a afirmat că Uniunea Europeană este dispusă să colaboreze cu orice guvern ales democratic în Georgia, după alegerile parlamentare din 26 octombrie, însă nu va accepta ca republica din sudul Caucazului să se transforme într-un „stat cu partid unic”, fără opoziţie politică. „Deocamdată, există posibilitatea introducerii unor sancţiuni în viitor, dacă lucrurile merg într-adevăr rău cu alegerile”, a spus Herczynski în faţa unor jurnalişti. UE a acordat anul trecut Georgiei statutul de candidată la aderare, primul pas către primirea în Uniune, însă relaţiile între Bruxelles şi Tbilisi s-au deteriorat brusc după ce partidul de guvernământ Visul Georgian a impus în mai o lege privind „agenţii străini”, criticată ca un indiciu al îndepărtării de Occident şi al apropierii de Rusia. Ambasadorul a observat că reprezentanţii Uniunii nu s-au mai întâlnit cu guvernul georgian din iunie; el a menţionat atitudinea „neprietenoasă” a executivului din Georgia.
Herczynski a explicat că suspendarea dialogului a survenit după discuţii interne cu statele membre ale UE privind modul de abordare a „discursurilor anti-occidentale şi anti-europene” ale guvernului de la Tbilisi.
Suspendare temporară
Luna trecută, el declarase că UE ar putea lua în considerare suspendarea temporară a regimului de renunţare la vize pentru cetăţenii georgieni, dacă alegerile nu vor fi considerate libere, corecte şi paşnice. Georgia, cu circa trei milioane de locuitori, fostă componentă a Uniunii Sovietice, a fost afectată anul acesta de o criză politică legată de o nouă lege conform căreia organizaţiile care primesc din străinătate peste 20% din finanţare sunt obligate să se înregistreze ca „agenţi de influenţă străină”. Visul Georgian a argumentat că legea este necesară pentru protecţia suveranităţii naţionale, în timp ce criticii au susţinut că este autoritară şi de inspiraţie rusă. Timp de două luni, opoziţia a organizat cele mai mari proteste din ţară de după destrămarea URSS şi obţinerea independenţei în 1991, însă încercarea de a elimina actul normativ nu a reuşit, iar relaţiile Georgiei cu UE şi Statele Unite s-au deteriorat.
Tactică electorală
Parlamentul Georgiei a adoptat recent în ultimă lectură legea asupra „valorilor familiale şi protecţiei minorilor”, criticată de Uniunea Europeană şi de activişti drept un act normativ de restrângere a drepturilor comunităţii LGBT inspirat din legislaţia rusească. Legea interzice „propaganda relaţiilor homosexuale şi a incestului” în instituţiile de învăţământ şi la emisiunile TV şi de asemenea oferă baza legală pentru interzicerea manifestaţiilor ce promovează relaţiile homosexuale, precum paradele „Pride”, şi a afişării drapelului curcubeu al comunităţii LGBT. Interzicerea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, deja consfinţită în Constituţia Georgiei, este reafirmată în noua lege, care interzice şi schimbarea de sex pe cale chirurgicală. De altfel, sondajele efectuate în această ţară creştin-ortodoxă relevă o respingere largă a ideii căsătoriei între persoanele de acelaşi sex. Preşedinta Georgiei, Salome Zurabişvili, o pro-europeană opozantă a guvernului condus de partidul Visul Georgian, a declarat că nu va promulga această lege. Dar partidul de guvernământ şi aliaţii săi au suficiente voturi în parlament pentru a anula veto-ul prezidenţial, la fel cum au procedat în cazul legii agenţilor străini, o altă lege criticată de UE şi descrisă de opoziţia georgiană şi de ONG-uri drept „lege rusească”, aceasta obligând mass-media şi ONG-urile finanţate din străinătate să-şi dezvăluie sursele externe de finanţare. Activiştii susţin că noua lege este menită să atragă susţinerea populaţiei conservatoare înaintea alegerilor din 26 octombrie, în timp ce opoziţia acuză partidul Visul Georgian că se apropie de Rusia şi pune în pericol aderarea ţării la UE. La începutul lunii, criticând legea votată acum şi aflată atunci în dezbatere, Bruxellesul a estimat că aceasta „aduce atingere drepturilor fundamentale ale georgienilor şi riscă să sporească stigmatizarea şi discriminarea unei părţi a populaţiei”.
Sancțiuni americane
Statele Unite au anunţat recent un nou set de sancţiuni care îi vizează pe oficialii georgieni acuzaţi de reprimarea manifestaţiilor contra unei legi controversate referitoare la ”influenţa străină”, pe modelul unei legi ruse represive. Aceste sancţiuni vizează mai ales doi înalţi funcţionari din Ministerul de Interne de la Tbilisi ”asociaţi cu reprimarea brutală a manifestanţilor paşnici şi a opozanţilor politici”, precum şi contra altor doi georgieni, indică un comunicat al Departamentului Trezoreriei american. Este vorba despre Zviad Karazişvili şi unul dintre adjuncţii săi, Mileri Lagazauri. De asemenea, vor fi supuşi sancţiunilor doi lideri ai unei grupări extremiste. ”Rămânem îngrijoraţi de încălcările drepturilor omului şi de acţiunile antidemocratice din Georgia şi vom continua să avem în vedere acţiuni suplimentare ca răspuns la aceste încălcări”, a indicat secretarul de stat american Antony Blinken, într-un comunicat separat.
Legea rusă
Departamentul de Stat american impune, printre altele, restricţii de viză pentru peste 60 de oficiali georgieni şi membrii familiilor lor, ceea ce le interzice intrarea în SUA. Sancţiunile americane au drept efect îngheţarea eventualelor active ale acestor persoane în SUA şi orice tranzacţie financiară cu ele. Statele Unite au suspendat un ajutor de peste 95 de milioane de dolari pentru Georgia ca urmare a ”acţiunilor antidemocratice” după adoptarea, în luna mai, a acestei legi controversate. Conform acesteia, orice ONG sau organizaţie media ce primeşte din străinătate cel puţin 20% din finanţarea sa va fi obligată să se înregistreze ca ”organizaţie ce urmăreşte interesele unei puteri străine”. SUA, Uniunea Europeană şi Regatul Unit au criticat la rândul lor legea, pe care opoziţia georgiană o numeşte ”legea rusă”, afirmând că a fost elaborată după modelul legii similare din Rusia care îi vizează pe opozanţii preşedintelui Vladimir Putin. Partidul de guvernământ Visul Georgian susţine că scopul legii este o mai mare transparenţă, în timp ce criticii se aşteaptă ca legea să fie folosită pentru a opri fluxul acestor fonduri şi pentru a persecuta forţele prooccidentale.
Tactică oligarhică
Cel mai puternic om din Georgia, miliardarul Bidzina Ivanișvili, a sugerat că țara din Caucazul de Sud și-ar putea cere scuze populației din Osetia pentru războiul din 2008 cu Rusia, care a dus la recunoașterea de către Moscova a celor regiuni georgiene separatiste.
Moscova a recunoscut Osetia de Sud și o altă regiune separatistă, Abhazia, ca state independente după ce trupele ruse au respins o încercare a armatei georgiene de a recuceri Osetia de Sud în războiul de cinci zile în 2008. Cea mai mare parte a restului lumii continuă să recunoască însă aceste teritorii ca aparținând Georgiei.
Ivanișvili, un fost prim-ministru care este candidatul principal al partidului de guvernământ „Visul Georgian” la alegerile din 26 octombrie, a declarat că „regimul criminal” al fostului președinte Mikheil Saakașvili a declanșat războiul la ordinele unor puteri străine.
„Imediat după alegerile din 26 octombrie, cei care au instigat la război se vor confrunta cu justiția”, a declarat Ivanișvili, adăugând că georgienii își vor „cere scuze” apoi pentru război. El a vorbit în cadrul unui eveniment de campanie în orașul Gori, care a fost ocupat pentru scurt timp de trupele ruse în timpul războiului din 2008.
Păpușarul din umbră
În timpul mandatului de prim-ministru, din perioada 2012-2013, dar și apoi, acest oligarh secretos și-a exercitat influența în mare parte din spatele scenei și este descris de mulți georgieni drept „păpușarul” din umbră al țării, nota The Guardian despre Ivanișvili, într-un articol publicat în luna mai, pe fondul protestelor masive față de „legea rusească”. Introducerea acestei legi, anul acesta, a generat cele mai mari proteste de când Georgia și-a declarat independența, reprimate brutal de forțele de ordine.
Saakașvili ispășește o pedeapsă de șase ani de închisoare pentru abuz de putere și nu a putut fi contactat imediat pentru comentarii.
Partidul acestuia, Mișcarea Națională Unită (UNM), a transmis că afirmațiile lui Ivanșhvili sunt „o rușine națională” care servește intereselor Rusiei și consideră că declarația aparține unui „trădător”.
Georgia, o țară mică și muntoasă care și-a câștigat independența față de Uniunea Sovietică în 1991, este curtată de Occident, Rusia și China, iar mulți georgieni spun că țara se află la o răscruce de drumuri în perspectiva alegerilor de luna viitoare.
Osetia de Sud, situată la aproximativ 100 de kilometri nord de capitala georgiană Tbilisi, s-a desprins de Georgia într-un război din 1991-1992, în care au murit câteva mii de oameni. Populația de etnie georgiană din zonă a fost în mare parte expulzată din provincie.
Majoritatea celor care trăiesc acum în Osetia de Sud sunt etnic diferiți de georgieni. Ei spun că au fost absorbiți cu forța de Georgia în timpul regimului sovietic.
Strategie rusă
Rusia a ridicat joi restricţiile impuse vizelor pentru Georgia, acordând cetăţenilor acestei foste republici sovietice cu ambiţii prooccidentale dreptul de a lucra în Rusia. Măsura a fost anunţată cu două săptămâni înainte de alegerile parlamentare în care guvernul de la Tbilisi, condus de un partid care are tot mai multe dezacorduri cu Occidentul, îşi doreşte un al patrulea mandat.
Măsura anunţată de Moscova vine, de asemenea, după o declaraţie a ambasadorului Uniunii Europene în Georgia, făcută luna trecută, potrivit căruia blocul european va lua în considerare suspendarea regimului de liberalizare a vizelor pentru Georgia, în vigoare din 2017, dacă votul din 26 octombrie nu va fi liber şi corect.
Decretul publicat pe site-ul Kremlinului a eliminat o regulă care limita la 90 de zile vizitele fără viză ale georgienilor în Rusia şi a eliminat restricţiile care îi împiedicau să lucreze sau să studieze în Rusia fără viză.
Măsuri similare
În anul 2023, autoritățile de la Moscova au pus capăt unei condiţii de lungă durată ca toţi georgienii care doreau să viziteze Rusia să obţină viză, în ceea ce a fost văzut ca parte a unei apropieri între Moscova şi Tbilisi.
Cele două ţări nu au încă relaţii diplomatice oficiale după ce au purtat un scurt război în 2008, urmat de recunoaşterea de către Rusia a două regiuni separatiste georgiene ca state independente.
Partidul de guvernământ de la Tbilisi, Visul Georgian, a adoptat o atitudine tot mai anti-occidentală înainte de alegerile din 26 octombrie, acuzând ţările occidentale că încearcă să atragă Georgia într-un conflict cu Rusia.
Sondajele de opinie arată că Visul Georgian rămâne cel mai popular partid, dar a pierdut teren faţă de 2020, când a obţinut o majoritate parlamentară strânsă.
Oficialii ruşi au semnalat în mod repetat că doresc ca Visul Georgian să rămână la putere. Serghei Narîşkin, şeful serviciului rus de informaţii externe, a declarat recent că Moscova doreşte ca în Georgia să rămână la putere „forţe sănătoase, cu orientare naţională” şi a acuzat SUA de interferenţă în alegeri.
Război politic intern
Visul Georgian, partidul de guvernământ din Georgia, perceput ca având orientări proruse în ultima vreme, vrea să îşi continue încercările de a o demite pe preşedinta proeuropeană a ţării, Salome Zourabichvili, cu câteva săptămâni înainte de un scrutin parlamentar crucial.
„Majoritatea parlamentară a decis să iniţieze o nouă procedură de destituire” împotriva lui Zourabichvili, a declarat presei preşedintele Parlamentului georgian, Şalva Papuaşvili, membru al partidului de guvernământ Visul Georgian, în condiţiile în care Salomé Zourabichvili îşi încheie mandatul în trei luni, dar ea negociază cu partidele de opoziţie să o susţină pentru a câştiga un nou mandat.
„Mandatul lui Salome Zourabichvili se încheie în acest an, iar înlocuirea sa prin punere sub acuzare nu ar face decât să reducă acest mandat cu maximum o lună”, a arătat preşedintele Parlamentului. Potrivit acestuia, Salome Zourabichvili a încălcat legea recvent vizitând Bruxelles-ul, Franţa şi Germania fără acordul prim-ministrului.
Un nou mandat
Preşedinta de la Tbilisi, care are puteri limitate, este în opoziţie faţă de Visul Georgian, care are majoritatea în parlament şi conduce guvernul. Salome Zourabichvili încearcă să unească mişcările de opoziţie pentru ca acestea să câştige alegerile legislative din 26 octombrie. Recent, ea a anunţat consultări viitoare cu forţele de opoziţie, în ciuda diviziunilor lor istorice, pentru a găsi un candidat comun pentru postul de prim-ministru.
Situaţia politică din această ţară din Caucaz este tensionată. Partidul conservator Visul Georgian este acuzat de adversarii săi că se îndreaptă spre un autoritarism pro-rus şi că îndepărtează ţara de Uniunea Europeană.
Anul trecut, deputaţii partidului Visul Georgian au încercat deja, fără a obţine numărul necesar de voturi în Parlament, să o înlăture din funcţie pe Salome Zourabichvili, pe care o acuză că a călătorit în străinătate fără autorizaţia guvernului.
Salome Zourabichvili, în vârstă de 72 de ani, consideră că, dacă Visul Georgian câştigă alegerile parlamentare, ţara se va îndepărta şi mai mult de democraţie şi de Uniunea Europeană. „Avem un cvasi-referendum pentru a alege între Europa şi o întoarcere la un trecut rusesc incert”, a declarat ea săptămâna trecută într-un interviu acordat AFP, deşi s-a declarat „destul de optimistă” că tabăra sa va câştiga.
În iunie, partidele de opoziţie conduse de Salome Zourabichvili au aderat la o nouă platformă politică proeuropeană care solicită reforme profunde ale sistemelor electoral, judiciar şi de aplicare a legii.
Sondajele recente indică faptul că patru alianţe ale opoziţiei ar putea strânge suficiente voturi pentru a forma un guvern de coaliţie.
De la Tbilisi la Chișinău
Când a venit la putere în 2012, formaţiunea Visul Georgian a miliardarului Bidzina Ivanişvili a urmărit iniţial o politică liberală, pro-occidentală, înainte de a-şi schimba cursul în ultimii doi ani şi de a apăra poziţii tot mai opuse Occidentului. La rândul ei, Zourabichvili a fost aleasă preşedinte cu sprijinul Visului Georgian.
Conform mass-media de la Chișinău, preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, – care se pregăteşte şi ea de alegeri în 20 octombrie – a avut recent o convorbire telefonică cu preşedinta Georgiei, Salome Zourabichvili. În cadrul discuţiei, cele două şefe de stat au abordat pregătirile ambelor ţări pentru exerciţiile democratice importante din luna octombrie: alegerile prezidenţiale şi referendumul pentru aderarea la Uniunea Europeană în Moldova, precum şi alegerile parlamentare din Georgia. Preşedinta Maia Sandu a reiterat sprijinul ferm al Republicii Moldova pentru poporul georgian în lupta sa pentru democraţie şi aspiraţia de a deveni parte a marii familii europene.
Revenire politică
Fostul premier georgian Bidzina Ivanişvili, un miliardar care a făcut avere în Rusia şi este considerat ca având o influenţă politică uriaşă, a anunţat la începutul anului că revine în prima linie a politicii de la Tbilisi, după doi ani, înaintea alegerilor parlamentare din 2024 din această fostă republică sovietică.
Potrivit unui discurs postat online de partidul de guvernământ, Visul Georgian, Bidzina Ivanişvili, care a fondat acest partid în 2012, a spus că revine în politică din cauza situaţiei geopolitice „complicate” şi a ceea ce spune el că este eşecul opoziţiei de a trage guvernul la răspundere.
Se ştie în general că Ivanişvili este cel care trage sforile în guvern, în ciuda faptului că nu a avut nicio funcţie oficială de când a demisionat din funcţia de prim-ministru în 2013.
În discursul său, el a declarat că se află în contact regulat cu conducerea Georgiei şi a sugerat că va avea un rol activ în campania electorală în calitate de preşedinte de onoare al partidului Visul Georgian pe care l-a fondat.
Partidele de opoziţie îl acuză de mult timp pe Ivanişvili, care a făcut avere în Rusia în anii 1990, de loialitate faţă de Moscova, care încă mai consideră Caucazul de Sud ca fiind în sfera sa de influenţă.
Rusia este totuşi nepopulară în rândul georgienilor obişnuiţi, după ce a sprijinit separatiştii înarmaţi din regiunile separatiste proruse Abhazia şi Osetia de Sud, în anii 1990 şi din nou în 2008.
Atât Visul Georgian, cât şi Ivanişvili neagă orientarea către Rusia şi spun că sunt în favoarea aderării la Uniunea Europeană şi la alianţa militară NATO condusă de SUA. Bruxelles-ul solicită periodic „dezoligarhizarea” politicii interne și externe georgiene, o expresie despre care se consideră în general că se referă la Ivanişvili.
Oseția de Sud
Osetia de Sud și Abhazia sunt două regiuni separatiste din Caucaz, care au fost recunoscute de Rusia ca state independente, dar majoritatea țărilor lumii, inclusiv Georgia, le consideră parte integrantă a teritoriului georgian. Relațiile lor cu Rusia și Georgia sunt foarte complexe, marcate de conflicte militare, tensiuni etnice și influențe geopolitice majore.
Osetia de Sud este o regiune montană situată la nord de Georgia. În timpul perioadei sovietice, a fost o regiune autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Georgiene. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, tensiunile dintre etnicii georgieni și osetini au crescut, ducând la un război civil (1991-1992) între separatiștii din Osetia de Sud, susținuți de Rusia, și forțele guvernamentale georgiene.
Osetia de Sud a devenit un punct fierbinte în august 2008, când un conflict militar între Georgia și Rusia a izbucnit după ce Georgia a încercat să recâștige controlul asupra regiunii. Rusia a intervenit militar în favoarea separatiștilor din Osetia de Sud și a bombardat teritoriul georgian. Războiul a durat doar câteva zile, dar a avut consecințe majore, incluzând distrugerea semnificativă a infrastructurii georgiene.
După războiul din 2008, Rusia a recunoscut oficial Osetia de Sud ca stat independent, dar doar câteva alte țări au făcut același lucru. Rusia menține o prezență militară semnificativă în Osetia de Sud, inclusiv baze militare și forțe de securitate, consolidând controlul asupra regiunii. Osetia de Sud este dependentă economic și militar de Rusia.
Reduta abhază
Abhazia este o regiune aflată pe malul Mării Negre, cu o istorie complexă de tensiuni etnice între abhazi și georgieni. În timpul perioadei sovietice, a avut statut de republică autonomă în cadrul Georgiei. După destrămarea Uniunii Sovietice, Abhazia a încercat să se separe de Georgia, declanșând un război civil brutal în 1992-1993. Separatiștii abhazi, susținuți de Rusia și alte forțe externe, au câștigat controlul asupra regiunii, iar o mare parte a populației georgiene a fost expulzată.
După războiul din 1992-1993, Abhazia s-a autoproclamat independentă, dar Georgia și majoritatea comunității internaționale nu au recunoscut această independență. În 2008, în urma conflictului din Osetia de Sud, Rusia a recunoscut și Abhazia ca stat independent, întărind astfel influența sa geopolitică în Caucaz.
La fel ca în cazul Osetiei de Sud, Rusia menține o prezență militară importantă în Abhazia și este principalul susținător al regimului separatist. Rusia a investit masiv în infrastructura regiunii și a creat legături economice strânse. Abhazia depinde în mare măsură de ajutorul și protecția rusă, iar relația cu Moscova este una de subordonare în multe aspecte.
Atât Osetia de Sud, cât și Abhazia sunt considerate de Georgia teritorii ocupate. Tbilisi refuză să recunoască independența acestor regiuni și consideră intervențiile Rusiei drept o încălcare a suveranității și integrității teritoriale a Georgiei. Relațiile dintre Georgia și Rusia au fost extrem de tensionate după războiul din 2008, deși în ultimii ani s-au făcut mici progrese în normalizarea legăturilor economice și diplomatice.
Aspecte geopolitice
Georgia continuă să aibă o forță militară modernizată și susținută de parteneri occidentali, în special SUA și NATO, dar este mult mai mică și mai slab echipată decât armata rusă. Prezența forțelor ruse în Osetia de Sud și Abhazia reprezintă o amenințare constantă pentru securitatea Georgiei. Granițele acestor regiuni sunt puternic militarizate, iar ocazional apar tensiuni și incidente la linia de demarcație.
Relația dintre Rusia, Georgia, Osetia de Sud și Abhazia face parte dintr-un context geopolitic mai larg, în care Rusia își folosește influența în regiunile separatiste pentru a-și menține controlul în Caucaz și pentru a bloca extinderea influenței occidentale, în special a NATO. Georgia, pe de altă parte, încearcă să se apropie de Occident, inclusiv prin aspirațiile sale de aderare la NATO și Uniunea Europeană, ceea ce complică și mai mult dinamica regională. Această situație rămâne un punct sensibil al politicii externe ruse și al securității regionale în Caucaz.
Relații diverse
Relațiile dintre Georgia și vecinii săi – Armenia, Azerbaidjan și Turcia – sunt complexe, fiind influențate de factori istorici, geopolitici, economici și culturali. Fiecare dintre aceste relații are o dinamică distinctă, deși există și teme comune precum interesele regionale, comerțul și securitatea.
De pildă, Georgia și Armenia au o relație tradițional calmă, deși există provocări și sensibilități istorice și politice. Cele două țări împărtășesc o istorie comună de subjugare sub imperii străine, dar au și divergențe etno-religioase (georgienii sunt în principal ortodocși, în timp ce armenii sunt apostolici).
Relațiile dintre cele două state au fost caracterizate de o colaborare pragmatică, însă există anumite tensiuni în legătură cu minoritatea armeană din regiunea Samtskhe-Javakheti din Georgia, o zonă predominant locuită de etnici armeni. În plus, Georgia s-a poziționat mai aproape de Vest și NATO, în timp ce Armenia a rămas un aliat apropiat al Rusiei, ceea ce complică relațiile.
Georgia este crucială pentru Armenia din punct de vedere comercial, deoarece aceasta din urmă este izolată de Turcia și Azerbaidjan. Tranzitul de bunuri și energie prin Georgia este vital pentru Armenia, mai ales în condițiile blocadei turco-azere.
Relațiile culturale sunt destul de apropiate, cele două popoare împărtășind o istorie îndelungată de coexistență, dar fără conflicte majore deschise. Cu toate acestea, există unele sensibilități în ceea ce privește moștenirea culturală și istorică, mai ales în ceea ce privește controlul asupra bisericilor și mănăstirilor armene din Georgia.
Axa Baku-Tbilisi
Relațiile dintre Georgia și Azerbaidjan sunt, în general, strânse și prietenoase, cu accent pe colaborarea economică și energetică.
Georgia și Azerbaidjan au dezvoltat o relație solidă, mai ales după independența lor din 1991. Cele două țări cooperează în principal în domeniul energiei și transportului. Azerbaidjanul joacă un rol important în economia Georgiei, în special prin investiții în proiecte de infrastructură și energie. Georgia servește drept țară de tranzit pentru petrolul și gazele naturale azere care ajung în Europa, prin intermediul conductelor Baku-Tbilisi-Ceyhan și Baku-Tbilisi-Erzurum.
Azerbaidjanul este unul dintre cei mai mari investitori în Georgia și partener comercial important. Proiectele energetice regionale comune (de exemplu, conductele de petrol și gaz) sunt esențiale pentru prosperitatea ambelor țări.
Există o minoritate etnică azeră semnificativă în Georgia, în special în regiunile Kvemo Kartli și Kakheti. Relațiile sunt, în general, pașnice, deși au existat ocazional tensiuni legate de drepturile minorităților și chestiuni de proprietate funciară.
Ankara-Tbilisi, relații cordiale
Relațiile dintre Georgia și Turcia sunt printre cele mai strânse din regiune. Ambele țări au un interes comun în stabilitatea regională și dezvoltarea economică. Turcia este unul dintre cei mai apropiați parteneri ai Georgiei, susținând în mod activ aspirațiile acesteia către integrarea euro-atlantică și cooperând strâns pe probleme de securitate regională. Ambele țări sunt membre ale Organizației de Cooperare Economică a Mării Negre (BSEC) și participă la diverse inițiative regionale.
Ankara este unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Georgiei, iar investițiile turcești în infrastructură, turism și energie au contribuit semnificativ la economia georgiană. În plus, porturile georgiene de la Marea Neagră joacă un rol important în comerțul bilateral și regional. De asemenea, Georgia servește ca un coridor important pentru resursele energetice din Azerbaidjan și Asia Centrală către Turcia și Europa.
elațiile culturale sunt marcate de o colaborare prietenoasă, deși există o anumită tensiune legată de moștenirea otomană și de tratamentul minorității musulmane din Georgia, mai ales din zona Adjaria. Cu toate acestea, vizitele frecvente și fluxurile de turiști din Turcia în Georgia contribuie la consolidarea legăturilor între cele două țări.
Relațiile externe ale Georgiei cu Armenia, Azerbaidjan și Turcia sunt, în general, caracterizate de pragmatism și cooperare economică. Georgia a încercat să echilibreze interesele economice și politice în aceste relații, menținând câțiva ani o orientare fermă către Occident, în special NATO și Uniunea Europeană. Alegerile din 26 octombrie vor influența decisiv viitorul fostei republici sovietice din Caucaz pentru o generație.
În data de 6 august 2024, liderul regimului separatist prorus din Abhazia, Aslan Bjhania, l-a numit pe Serghei Shamba în postul de ministru de externe al regimului, o mutare care confirmă consolidarea aripii dure a elitei pro-ruse din regiunea caucaziană. Numirea a avut loc la 16 ani de la războiul ruso-georgian, care a consfințit ocupația militară rusă în regiune.
Înainte de numirea sa, Shamba a ocupat postul de secretar de facto al așa-numitului Consiliu de Securitate. Serghei Shamba a servit anterior ca „diplomat de vârf” al teritoriului ocupat în două perioade separate: mai întâi din 1997 până în iulie 2004 și apoi din nou din decembrie 2004 până în 2010. Astfel, el își va asuma acest rol pentru a treia oară. Din 2010 până în 2011, Shamba a fost și prim-ministru de facto al regiunii ocupate.
Abhazia, parte a Ruskii Mir
Anterior, Serghei Shamba, care ocupa postul de așa-numit „secretar al Consiliului de Securitate” și „fost prim-ministru” al Abhaziei ocupate, a afirmat că Abhazia este o „parte a lumii ruse” în cadrul unei mese rotunde numite „Cultural și Social”. Spațiul Abhaziei și Rusiei”, orhanizată în capitala abhază Suhumi.
Shamba a subliniat că există o legătură puternică între Abhazia și Rusia, remarcând „conexiunea lor durabilă” în ciuda dizolvării comunității sovietice și adăugând că „societatea abhaziană este în acord cu lumea rusă și participă la crearea lumii ruse. Vrem să fim și facem parte din această [lume rusă]”. În ceea ce privește rolul limbii ruse în regiunea Abhaziei, Shamba și-a subliniat contribuția la înțelegerea de către Abhazia a culturii globale. El a declarat: „Trebuie spus că societatea rusă a absorbit și multe tradiții și unele aspecte culturale. Și această îmbogățire a fost reciprocă. Desigur, marea cultură rusă, a influențat într-o măsură mai mare formarea multor naționalități în timpul Imperiului Rus și al Uniunii Sovietice. Abhazia a atras întotdeauna atenția inteligenței creative ruse – scriitori, artiști și mulți alții”.
Bază navală
În octombrie 2023, autoritățile separatiste din Abhazia a anunțat că o nouă bază navală rusă va fi construită pentru a servi drept „loc permanent de desfășurare” pentru părți ale flotei ruse de la Marea Neagră la Ochamchire, o mică zonă. port care deservește un terminal de cărbune și divizia de gardă de coastă a Serviciului Federal de Securitate (FSB). Deși aceste planuri nu au fost confirmate de Rusia și a existat puțină activitate observabilă în lunile imediat următoare anunțului, imaginile din satelit analizate de Bellingcat arată că activitatea de construcții s-a accelerat de la începutul anului 2024, cu mai multe clădiri și caracteristici perimetrale în construcție.
Baza despre care se zvonește ar avea o importanță strategică pentru Rusia, sugerează experții, deoarece baza navală ar putea oferi un refugiu sigur pentru flota Mării Negre, care a fost supusă atacurilor cu drone ucrainene de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. După un atac combinat aerian și maritim asupra Sevastopolului în ultima parte a lunii octombrie 2022, Rusia și-a mutat o mare parte din flota sa la Novorossiysk. Novorossiysk a fost supus unor atacuri similare în august 2023, mai 2024 și iulie 2024.
Imediat după atacul din iulie,experții au observat că un remorcher rusesc Project 22870 s-a mutat de la Novorossiysk la baza Ochamchire. În timp ce baza a sprijinit de mult un grup de nave de pază de coastă FSB, aceasta este prima navă din Marina Rusă care a folosit baza.
Războiul porturilor
Prezența unei baze navale ruse ar putea afecta planurile Georgiei de a dezvolta un port modern de adâncime în Anaklia, la aproximativ 30 km sud de Ochamchire. Acest proiect de miliarde de dolari își propune să facă din Georgia un centru de tranzit internațional independent pentru mărfuri între China și Uniunea Europeană.
Condus inițial de un consorțiu georgiano-american, proiectul a fost anulat de guvernul georgian în 2020, pe fondul controverselor politice interne și a relațiilor mai strânse dintre Rusia și partidul de guvernământ Visul Georgian. În mai 2024, proiectul portuar a fost repornit, condus acum de un consorțiu chinez.
Analiza Bellingcat arată mai multe clădiri și caracteristici perimetrale în construcție în portul din Ochamchire. Modificările recente observate la baza Ochamchire includ apariția mai multor fundații noi, defrișarea terenului pentru dezvoltare și un nou perimetru care ar extinde semnificativ aria bazei. La est de port, unde șinele de cale ferată intră în baza militară, aproximativ nouă acri de teren au fost curățați, iar ceea ce pare a fi o fundație mare de beton de aproximativ 100 x 40 de metri a fost în construcție în ultimele câteva săptămâni.
În jurul laturii de est a zonei de bază, între bază și orașul Ochamchire, a fost degajat un nou drum perimetral. Umbrele din imaginile din satelit par să arate că un gard a fost construit de-a lungul acestui traseu, ceea ce poate semnifica o extindere semnificativă în zona bazei.
Escaladare militară
În apropiere de port, încă din iunie 2024 a fost construită o altă fundație. De asemenea, este vizibil un remorcher al Marinei Ruse Proiectul 22870, raportat pentru prima dată de Naval News, care a sosit în Ochamchire din Novorossiysk la începutul lunii iulie.
Pe partea de vest a bazei, un câmp degajat preexistent a fost curățat și un șanț mare cu scop neclar a fost săpat prin centru. Zonele defrișate pot fi văzute pe plajă, probabil ca rezultat al exploatării nisipului la fața locului și a agregatelor pentru construcții, despre care imaginile din satelit Google Earth arată că a avut loc anterior în această locație.
Informațiile despre planurile Rusiei pentru baza navală din Ochamchire au apărut periodic în mass-media de specialitate. În timp ce imaginile din satelit arată că există o extindere a bazei în curs, rămâne neclar care va fi scopul noilor structuri, care sunt obiectivele pe termen lung ale Rusiei pentru bază și cum va influența acest lucru poziția sa strategică în Marea Neagră.
Istorie complexă
Abhazia este o regiune cu o istorie complexă și tumultuoasă, situată pe coasta estică a Mării Negre, între Georgia și Rusia. Această regiune se confruntă cu tensiuni politice și conflicte de-a lungul decadelor, care au modelat relațiile sale actuale cu Rusia și Georgia.
Istoria Abhaziei datează din antichitate, când regiunea era populată de triburi locale cunoscute sub numele de abhazii. În perioada medievală, Abhazia a fost parte a diferitelor imperii și regate, inclusiv Imperiul Roman și Bizantin. În secolul al VIII-lea, Abhazia a devenit un regat independent sub conducerea regelui Leon II. Acest regat a cunoscut o perioadă de prosperitate și influență culturală, iar creștinismul ortodox a devenit religia dominantă.
În secolele XVIII și XIX, Abhazia a fost anexată de Imperiul Rus în urma războaielor ruso-turce. După Revoluția Rusă din 1917 și prăbușirea Imperiului Rus, Abhazia a fost încorporată în Republica Democratică Georgia, însă a menținut un grad de autonomie. În 1931, sub regimul sovietic, Abhazia a devenit o republică autonomă în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Georgia.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, Abhazia a declarat independența față de Georgia în 1992, ceea ce a dus la un conflict armat între forțele separatiste abhaze și guvernul georgian. Războiul din Abhazia (1992-1993) a fost caracterizat de violențe extreme și epurări etnice. Conflictul s-a încheiat cu o victorie a forțelor separatiste, susținute de mercenari și voluntari din Caucazul de Nord și Rusia. Aproximativ 250.000 de georgieni au fost forțați să-și părăsească locuințele, devenind refugiați.
Axa ruso-abhază
În 2008, după războiul dintre Rusia și Georgia din Osetia de Sud, Rusia a recunoscut oficial independența Abhaziei, alături de Osetia de Sud. Această mișcare a fost condamnată de comunitatea internațională, inclusiv de ONU, care consideră Abhazia ca parte integrantă a Georgiei. Rusia a menținut o prezență militară semnificativă în regiune și a oferit sprijin economic și politic autorităților separatiste.
Relațiile dintre Abhazia și Rusia au rădăcini adânci, datând încă din perioada imperială. În secolul al XIX-lea, Abhazia a fost anexată de Imperiul Rus după războaiele ruso-turce. Sub dominația sovietică, Abhazia a fost încorporată în Republica Socialistă Sovietică Georgia, dar a păstrat o anumită autonomie ca republică autonomă.
După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Abhazia și-a proclamat independența față de Georgia, ceea ce a dus la un conflict armat. De atunci, Rusia a jucat un rol esențial în sprijinirea Abhaziei, atât militar, cât și economic.
Un punct de cotitură major în relațiile dintre Abhazia și Rusia a fost recunoașterea oficială a independenței Abhaziei de către Rusia în 2008. Aceasta a avut loc după conflictul dintre Rusia și Georgia din Osetia de Sud, când Rusia a intervenit militar în sprijinul regiunilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia.
Decizia Rusiei de a recunoaște independența Abhaziei a fost condamnată pe scară largă de comunitatea internațională, care continuă să considere Abhazia parte a Georgiei. Cu toate acestea, recunoașterea rusă a deschis calea pentru o cooperare mai strânsă între Abhazia și Rusia în diferite domenii.
Cooperarea multiplă
Rusia este principalul partener economic al Abhaziei, oferind sprijin financiar semnificativ. Abhazia depinde în mare măsură de ajutorul economic rusesc, care include investiții directe, ajutoare financiare și susținere pentru infrastructura locală.
În plus, Rusia este cel mai mare partener comercial al Abhaziei, majoritatea exporturilor și importurilor fiind realizate prin intermediul Rusiei. Acest sprijin economic este esențial pentru menținerea stabilității economice și sociale în Abhazia.
Rusia menține o prezență militară semnificativă în Abhazia, cu baze militare și trupe staționate permanent în regiune. Aceasta prezență include echipamente avansate și unități de infanterie motorizată. Baza militară din Gudauta este una dintre cele mai importante facilități militare ruse din Abhazia.
Forțele armate ale Abhaziei colaborează strâns cu armata rusă, beneficiind de instruire, echipament și sprijin logistic. Această cooperare militară este văzută ca o garanție a securității și stabilității regiunii, în contextul tensiunilor continue cu Georgia.
Rusia a deschis o ambasadă în capitala Abhaziei, Suhumi, consolidând astfel relațiile diplomatice. Pe de altă parte, Abhazia are o reprezentanță în Moscova, deși aceasta nu are statutul de ambasadă oficială.
Rusia și Abhazia au semnat numeroase acorduri bilaterale care acoperă diverse domenii, inclusiv securitatea, economia și cultura. Aceste acorduri reflectă relația strânsă dintre cele două entități și angajamentul Rusiei de a susține Abhazia pe termen lung.
Influența și provocări
Rusia exercită o influență culturală semnificativă în Abhazia. Limba rusă este larg vorbită și este folosită în sistemul educațional și în administrație. Multe instituții de învățământ din Abhazia colaborează cu universități și școli din Rusia, facilitând schimburile academice și oferind oportunități educaționale pentru studenții abhazi în Rusia.
În ciuda relației strânse, există și provocări. Una dintre principalele probleme este dependența excesivă a Abhaziei de Rusia, care poate limita autonomia decizională a regiunii. De asemenea, prezența militară rusă este văzută de unii ca o ocupație, ceea ce poate crea tensiuni interne și externe.
Relațiile dintre Abhazia și Rusia sunt complexe și multidimensionale, caracterizate printr-o cooperare strânsă în domeniile economic, militar și politic. Recunoașterea independenței Abhaziei de către Rusia a fost un moment crucial care a consolidat aceste relații, dar a și creat provocări. În ciuda criticilor internaționale, Rusia continuă să fie principalul susținător al Abhaziei, asigurându-i stabilitatea și securitatea într-un context geopolitic tensionat.
Forțele armate ale Abhaziei sunt formate dintr-o varietate de unități, inclusiv infanterie, artilerie, și forțe aeriene. Armata Abhaziei are o colaborare strânsă cu forțele armate ruse, care oferă instruire și echipament militar. În plus, Rusia menține baze militare în Abhazia, consolidând astfel securitatea regiunii și influența sa strategică în Caucaz.
Prezență militară rusă
Prezența militară rusă în Abhazia este semnificativă, cu baze militare, unități de infanterie motorizată și echipamente avansate. Această prezență este văzută de Georgia și de aliații săi occidentali ca o ocupație ilegală, însă Rusia susține că acționează în conformitate cu acordurile bilaterale și pentru asigurarea stabilității regionale.
Serviciile de informații ale Abhaziei sunt implicate în securitatea internă și în monitorizarea activităților suspecte care ar putea amenința stabilitatea regiunii. Acestea colaborează îndeaproape cu serviciile de informații ruse, beneficiind de expertiza și resursele acestora.
Rusia joacă un rol central în asigurarea informațiilor și în protecția securității Abhaziei. FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei) și GRU (Direcția Principală de Informații a Statului Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse) sunt active în Abhazia, având birouri și agenți operativi în regiune. Aceasta permite Rusiei să monitorizeze situația de securitate și să intervină rapid în caz de necesitate.
Abhazia rămâne o regiune disputată cu o istorie complexă și relații tensionate cu Georgia și sprijin puternic din partea Rusiei. Aspectele militare și de informații joacă un rol crucial în menținerea status quo-ului, iar prezența militară rusă continuă să fie un factor determinant în securitatea și politica regiunii. În ciuda recunoașterii limitate la nivel internațional, Abhazia își menține o identitate distinctă și o autonomie de facto datorită sprijinului rusesc, consideră elitele regionale.
Impactul războiului din Ucraina
Războiul din Ucraina, declanșat în 2014 și intensificat în 2022 cu invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, a avut multiple efecte asupra Abhaziei. Aceste efecte se manifestă pe planuri politice, economice, militare și sociale.
Războiul din Ucraina a sporit izolarea internațională a Abhaziei. Majoritatea țărilor, în special cele din Occident, au rămas ferm împotriva recunoașterii Abhaziei ca stat independent, susținând integritatea teritorială a Georgiei. Conflictele din Ucraina au întărit poziția Occidentului împotriva secesiunilor ilegale și a anexărilor teritoriale, consolidând sprijinul pentru Georgia și condamnarea prezenței ruse în Abhazia.
În prima perioadă a războiului din Ucraina, în perioada 2014-2022, regiunile separatiste din fosta Uniune Sovietică, inclusiv Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria și regiunile separatiste din estul Ucrainei (Donețk și Luhansk), și-au manifestat solidaritatea. Aceste entități au format o alianță neoficială, sprijinindu-se reciproc în fața presiunilor internaționale și economice.
Războiul din Ucraina a întărit dependența economică a Abhaziei de Rusia. Sancțiunile internaționale impuse Rusiei au afectat indirect și Abhazia, având în vedere legăturile economice strânse dintre cele două. În același timp, Rusia a continuat să ofere sprijin financiar Abhaziei pentru a compensa efectele negative ale sancțiunilor.
Impact negativ
Sancțiunile economice impuse Rusiei au avut un efect negativ asupra economiei Abhaziei. Cu toate acestea, Rusia a oferit sprijin economic sub formă de ajutoare directe și investiții pentru a menține stabilitatea economică în Abhazia. De asemenea, comerțul cu Rusia a continuat, dar a fost afectat de dificultățile logistice și financiare generate de sancțiuni.
Rusia a consolidat prezența sa militară în Abhazia ca parte a strategiei sale de securitate regională. Această prezență militară sporită are scopul de a descuraja orice inițiative georgiene de a recăpăta controlul asupra regiunii și de a asigura stabilitatea în Caucazul de Sud. Baza militară rusă din Gudauta și alte facilități militare din Abhazia au fost modernizate și echipate cu tehnologie avansată.
Forțele armate ale Abhaziei au beneficiat de antrenamente și echipamente furnizate de Rusia. De asemenea, au fost organizate exerciții militare comune pentru a îmbunătăți interoperabilitatea și capacitatea de reacție a forțelor abhaze în caz de conflict.
Războiul din Ucraina a determinat migrații interne și externe, afectând regiunea Caucazului de Sud. Un număr mic de refugiați din Ucraina a ajuns în Abhazia, deși regiunea nu a fost un punct major de destinație pentru aceștia. În schimb, tensiunile regionale și incertitudinea au influențat migrația internă în Caucaz.
Războiul din Ucraina a fost folosit de autoritățile abhaze și ruse în propaganda lor pentru a consolida sprijinul intern și a justifica prezența militară rusă. Media controlată de stat în Abhazia a reflectat în mare măsură poziția oficială a Rusiei, prezentând conflictul din Ucraina ca o luptă împotriva agresiunii occidentale și a fascismului.
Războiul din Ucraina a avut un impact semnificativ asupra Abhaziei, consolidând dependența sa de Rusia pe multiple planuri. Deși acest conflict a exacerbat izolarea internațională a Abhaziei, relațiile strânse cu Rusia au continuat să ofere stabilitate economică și securitate militară regiunii. Pe termen lung, însă, această dependență de Rusia ar putea limita capacitatea Abhaziei de a-și exercita autonomia și de a-și defini un viitor independent.
Relația dintre Abhazia și Georgia
Relația dintre Abhazia și Georgia este una complexă și tensionată, marcată de conflicte armate, dispute teritoriale și eforturi diplomatice nereușite. Această relație a avut multiple faze, influențate de evoluțiile politice și istorice din regiune.
Abhazia a fost o regiune autonomă în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Georgia în perioada sovietică. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, tensiunile etnice și politice dintre abhazii și georgieni au crescut, culminând în declararea independenței de către Abhazia în 1992. Acest act unilateral a dus la un conflict armat între forțele separatiste abhaze și guvernul georgian.
Războiul din Abhazia a fost un conflict violent care a avut loc între august 1992 și septembrie 1993. Conflictul a început în august 1992, când forțele georgiene au intrat în Abhazia pentru a restabili controlul asupra regiunii. Forțele separatiste abhaze, susținute de voluntari și mercenari din Caucazul de Nord și Rusia, au rezistat atacurilor georgiene.
Luptele au fost extrem de violente, cu epurări etnice și atrocități comise de ambele părți. Aproximativ 250.000 de georgieni au fost forțați să își părăsească locuințele în Abhazia, devenind refugiați.
Rusia a jucat un rol ambiguu în conflict, sprijinind în mod tacit forțele separatiste abhaze. Acest sprijin a fost esențial pentru victoria finală a acestora.
În 1993, un armistițiu a fost semnat sub auspiciile ONU, dar conflictele sporadice au continuat. Acordurile de pace nu au reușit să soluționeze pe deplin disputa, iar Abhazia a rămas de facto independentă, dar nerecunoscută internațional.
Relații tensionate
După război, problema refugiaților a rămas una dintre cele mai sensibile. Peste 200.000 de georgieni care au fost forțați să plece din Abhazia nu au fost lăsați să se întoarcă, iar proprietățile lor au fost confiscate sau distruse. Comunitatea internațională, inclusiv ONU și alte organizații, au cerut în repetate rânduri soluționarea acestei probleme, dar fără succes.
De-a lungul anilor, au existat mai multe eforturi diplomatice pentru a rezolva conflictul dintre Abhazia și Georgia. Aceste eforturi au inclus negocieri facilitate de ONU, OSCE și alte organizații internaționale. În ciuda acestor eforturi, nu s-a ajuns la un acord durabil. Principalele obstacole au fost neîncrederea profundă între părți și diferendele asupra statutului Abhaziei.
În august 2008, un nou conflict a izbucnit în Caucaz, de data aceasta în Osetia de Sud. Conflictul s-a extins rapid în Abhazia. În urma intervenției militare ruse și a înfrângerii forțelor georgiene, Rusia a recunoscut oficial independența Abhaziei pe 26 august 2008. Această recunoaștere a fost condamnată de majoritatea comunității internaționale și a dus la deteriorarea și mai mare a relațiilor dintre Georgia și Abhazia.
După războiul din 1992-1993, Georgia a impus o blocadă economică Abhaziei, care a avut un impact negativ semnificativ asupra economiei regiunii. Aceasta a fost parțial compensată de sprijinul economic și investițiile din Rusia.
De-a lungul anilor, au avut loc multiple incidente de securitate la granița administrativă dintre Abhazia și Georgia. Aceste incidente au inclus schimburi de focuri, capturări de persoane și alte acte de violență, contribuind la menținerea tensiunilor.
Problema refugiaților rămâne una dintre cele mai mari provocări umanitare. Georgienii care au fost forțați să părăsească Abhazia nu au reușit să se întoarcă, iar condițiile de trai pentru cei care au rămas în regiune sunt dificile. Comunitatea internațională continuă să facă apel la soluționarea acestei probleme, dar progresele sunt limitate.
Organizațiile internaționale de drepturile omului au raportat multiple încălcări ale drepturilor omului în Abhazia, inclusiv discriminare etnică și lipsa accesului la justiție pentru minoritățile georgiene rămase în regiune.
Relația dintre Abhazia și Georgia rămâne una dintre cele mai tensionate și complexe din regiunea Caucazului și a Mării Negre. Conflictul istoric, problemele nerezolvate ale refugiaților, prezența militară rusă și lipsa unui acord diplomatic durabil contribuie la menținerea unei stări de tensiune constantă. În ciuda eforturilor internaționale de mediere, perspectivele pentru o soluționare pașnică și durabilă a conflictului rămân incerte.
Recunoașterea independenței
Recunoașterea independenței Abhaziei este un subiect complex și controversat în geopolitica modernă. Această recunoaștere a fost influențată de o serie de factori istorici, politici și militari, fiind în centrul tensiunilor dintre Rusia și Georgia, dar și al intereselor internaționale mai largi.
În 1999, Abhazia a organizat un referendum în care majoritatea covârșitoare a votat pentru independență față de Georgia. Parlamentul abhaz a declarat oficial independența regiunii, dar această mișcare nu a fost recunoscută pe plan internațional, Georgia și majoritatea țărilor lumii continuând să considere Abhazia parte integrantă a teritoriului georgian.
Punctul de cotitură major în procesul de recunoaștere a independenței Abhaziei a fost războiul ruso-georgian din august 2008. Conflictul a izbucnit în Osetia de Sud, o altă regiune separatistă din Georgia, și s-a extins rapid în Abhazia. După intervenția militară a Rusiei și înfrângerea forțelor georgiene, Rusia a recunoscut oficial independența Abhaziei și a Osetiei de Sud pe 26 august 2008.
Pe lângă Rusia, doar câteva țări au recunoscut independența Abhaziei, precum Nicaragua, care a recunoscut independența Abhaziei în septembrie 2008.
Venezuela, sub conducerea președintelui Hugo Chávez, a recunoscut Abhazia în 2009.
Nauru, o mică națiune insulară din Pacific, a recunoscut Abhazia în decembrie 2009 în schimbul unui ajutor financiar semnificativ din partea Rusiei.
În 2018, Siria a recunoscut Abhazia, consolidând astfel alianța sa cu Rusia. Între cele două părți există un schimb diplomatic permanent, mimând relațiile dintre două state independente, cu sprijinul Federației Ruse.
Sprijin pentru Georgia
Majoritatea țărilor lumii, inclusiv toate statele membre ale Uniunii Europene, Statele Unite și majoritatea țărilor membre ale ONU, nu recunosc Abhazia ca stat independent, susținând integritatea teritorială a Georgiei.
Susținătorii independenței Abhaziei argumentează că abhazii au dreptul la autodeterminare, având o identitate distinctă și dorind să își gestioneze propriile afaceri fără intervenția Georgiei.
Recunoașterea independenței este văzută ca o măsură de protecție pentru populația abhază, care a fost supusă violențelor și epurărilor etnice în trecut.
Majoritatea comunității internaționale susține că recunoașterea independenței Abhaziei încalcă suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, creând un precedent periculos pentru alte regiuni separatiste din lume.
Recunoașterea Abhaziei ar putea destabiliza și mai mult regiunea Caucazului, încurajând alte mișcări separatiste și escaladând conflictele etnice. Oseția de Sud, Donbass, Transnistria sunt alte regiuni unde acest precedent a dus la escaladarea situației de securitate.
Umbra rusă
Rusia joacă un rol central în menținerea și susținerea independenței de facto a Abhaziei. Aceasta a oferit sprijin militar, economic și politic semnificativ regiunii. Baze militare ruse sunt staționate în Abhazia, iar Rusia a investit în infrastructura locală și în dezvoltarea economică a regiunii.
Recunoașterea independenței Abhaziei de către Rusia a fost văzută ca o mișcare strategică pentru a-și extinde influența în Caucazul de Sud și pentru a contracara expansiunea NATO și a UE în regiune. Aceasta a consolidat alianța dintre Rusia și Abhazia, dar a și amplificat tensiunile cu Occidentul și cu Georgia.
Recunoașterea independenței Abhaziei rămâne un subiect controversat și complex, cu implicații geopolitice semnificative. În timp ce Rusia și câteva alte națiuni susțin independența Abhaziei, majoritatea comunității internaționale continuă să susțină integritatea teritorială a Georgiei. Această situație reflectă tensiunile mai largi dintre Rusia și Occident și continuă să influențeze stabilitatea și securitatea în Caucazul de Sud.
Turcia, partener pentru Abhazia
Relația dintre Abhazia și Turcia este caracterizată de o combinație de legături istorice, economice și culturale, precum și de dinamica geopolitică din regiunea Caucazului. Deși Turcia nu recunoaște oficial independența Abhaziei, există o serie de interacțiuni care influențează relațiile dintre cele două părți.
Relațiile dintre Abhazia și Turcia datează din perioadele istorice anterioare, când abhazii au avut contacte cu Imperiul Otoman. În secolul al XIX-lea, mulți abhazii au fost forțați să emigreze în Imperiul Otoman din cauza politicilor de colonizare rusești și a războaielor din Caucaz. Această migrație a dus la formarea unei diaspore abhaze semnificative în Turcia.
Diaspora abhază din Turcia este una dintre cele mai mari și mai influente comunități abhaze din afara Abhaziei. Această comunitate menține legături strânse cu regiunea de origine, contribuind la păstrarea culturii și tradițiilor abhaze. De asemenea, diaspora joacă un rol important în relațiile economice și culturale dintre Abhazia și Turcia.
În ciuda lipsei recunoașterii oficiale, există relații economice informale între Abhazia și Turcia. Comerțul între cele două părți include exporturi de produse agricole, lemn și alte bunuri din Abhazia către Turcia, precum și importuri de produse turcești. De asemenea, un număr de întreprinderi turcești au investit în sectorul construcțiilor și al turismului din Abhazia.
Portul din Suhumi, capitala Abhaziei, este un punct important pentru comerțul maritim cu Turcia. Navele turcești transportă bunuri către și din Abhazia, în ciuda embargoului economic impus de Georgia. Aceasta activitate comercială este esențială pentru economia Abhaziei, care depinde de importurile și exporturile prin Marea Neagră.
Impact regional
Turcia, ca membru al NATO și aliat apropiat al Occidentului, nu recunoaște oficial independența Abhaziei și susține integritatea teritorială a Georgiei. Această poziție este aliniată cu politica externă a majorității țărilor occidentale și reflectă angajamentul Turciei față de stabilitatea regională și relațiile sale cu Georgia.
Deși nu există relații diplomatice oficiale între Abhazia și Turcia, au loc interacțiuni informale prin intermediul diasporei abhaze și al altor canale neoficiale. Aceste interacțiuni includ vizite și contacte la nivel de comunități și organizații non-guvernamentale, care facilitează dialogul și cooperarea pe diverse teme.
Schimburile culturale între Abhazia și Turcia sunt promovate în special de diaspora abhază. Evenimente culturale, festivaluri și expoziții sunt organizate pentru a celebra cultura și tradițiile abhaze în Turcia. Aceste evenimente contribuie la păstrarea identității culturale și la consolidarea legăturilor dintre comunitățile abhaze din cele două țări.
Relația dintre Abhazia și Turcia se confruntă cu provocări semnificative, în special din cauza neclarității statutului internațional al Abhaziei și a politicii Turciei de a susține integritatea teritorială a Georgiei. Embargoul economic și restricțiile de circulație impuse de Georgia complică suplimentar relațiile comerciale și economice.
Pe termen lung, perspectivele pentru relațiile dintre Abhazia și Turcia depind de evoluțiile geopolitice din regiune și de eventualele schimbări în politica externă a Turciei. Dacă va exista o soluționare pașnică a conflictului dintre Abhazia și Georgia, este posibil ca relațiile economice și culturale dintre Abhazia și Turcia să se intensifice și să devină mai oficiale. Pe viitor, evoluțiile din regiunea Caucazului și politica externă a Turciei vor juca un rol crucial în determinarea direcției acestei relații.
Procesul de aderare al Georgiei la Uniunea Europeană în 2024 este un subiect complex care implică o serie de etape formale, reforme politice și economice, precum și ajustări legislative și instituționale. Georgia a manifestat dorința de a deveni membru al Uniunii Europene încă de la începutul anilor 2000, după ce a declarat independența față de Uniunea Sovietică în 1991. Aspirând la integrarea europeană, Georgia a trecut printr-o serie de reforme politice, economice și sociale, toate menite să alinieze țara la standardele și valorile europene.
Relațiile UE-Georgia: Istoric și Evoluție
În 1996, Georgia a semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) cu UE, care a intrat în vigoare în 1999. Acesta a reprezentat primul pas oficial către o relație mai strânsă cu UE, stabilind cadrul juridic pentru cooperarea politică și economică.
În 2003, Georgia a trecut printr-o schimbare politică majoră, cunoscută sub numele de Revoluția Trandafirilor, care a dus la o orientare mai pronunțată pro-europeană a guvernului. Din acest moment, Georgia a început să implementeze reforme menite să consolideze statul de drept, democrația și economia de piață.
În 2009, UE a lansat Parteneriatul Estic, o inițiativă menită să consolideze relațiile cu șase țări din Europa de Est, inclusiv Georgia. Acesta a oferit un cadru pentru dialog politic și cooperare economică mai profundă.
În 2014, Georgia a semnat Acordul de Asociere (AA) cu UE, care include și Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Acordul de Asociere reprezintă un pas important către integrarea europeană, oferind un plan detaliat pentru reforme în diverse sectoare, precum justiția, economia, agricultura, energia și mediul.
Procesul de Aderare: Etape și Cerințe
În martie 2022, Georgia a depus oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană, un pas simbolic și procedural care marchează începutul procesului formal de aderare. Aceasta a fost urmată de o serie de evaluări și discuții la nivel european.
După depunerea cererii, Comisia Europeană a inițiat un proces de evaluare pentru a analiza conformitatea Georgiei cu criteriile de la Copenhaga, care includ:
Criteriul Politic: Stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților.
Criteriul Economic: Existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul UE.
Criteriul Acquis-ului Comunitar: Capacitatea de a-și asuma obligațiile de membru, inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice, economice și monetare.
Statutul de Țară Candidată
În iunie 2023, pe fondul invaziei militare ruse ilegale împotriva Ucrainei, Consiliul European a acordat Georgiei statutul de țară candidată, un pas esențial care deschide calea pentru negocierile de aderare. Acesta reprezintă o recunoaștere a progreselor realizate de Georgia, dar și a angajamentului său de a continua reformele necesare pentru alinierea la standardele UE.
Negocierile de Aderare
Negocierile de aderare sunt un proces complex și de durată, care implică deschiderea și închiderea a 35 de capitole de negociere. Fiecare capitol acoperă un domeniu specific al acquis-ului comunitar (setul de reguli, legislație și standarde ale UE).
Capitolele de Negociere: Negocierile se desfășoară pe capitole, fiecare abordând domenii precum piața internă, agricultură, energie, mediu, transport, justiție și afaceri interne.
Screening-ul: Procesul de screening presupune evaluarea de către Comisia Europeană a legislației naționale a Georgiei în raport cu acquis-ul comunitar pentru fiecare capitol. Acesta este un pas esențial pentru identificarea domeniilor în care sunt necesare ajustări.
Deschiderea și Închiderea Capitolelor: După screening, capitolele sunt deschise oficial pentru negociere. Negocierile implică discutarea reformelor necesare și stabilirea unui calendar pentru implementarea acestora. Capitolele sunt închise doar atunci când Comisia Europeană consideră că Georgia a îndeplinit criteriile necesare.
Provocările și reforme
Unul dintre principalele domenii de reformă este sistemul judiciar. UE a subliniat necesitatea unor reforme substanțiale pentru a asigura independența și eficiența justiției. Aceste reforme includ: consolidarea independenței judecătorilor și a procurorilor; creșterea transparenței și a responsabilității în sistemul judiciar; combaterea corupției la toate nivelurile.
Georgia trebuie să continue reformele economice pentru a crea un mediu de afaceri favorabil și pentru a atrage investiții străine. Aceste reforme includ: îmbunătățirea infrastructurii și a conectivității; promovarea inovației și a tehnologiilor digitale; consolidarea sectorului financiar și îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri.
Protecția drepturilor omului și a minorităților este un alt domeniu esențial. Georgia trebuie să asigure respectarea drepturilor fundamentale și să implementeze politici incluzive pentru toate grupurile sociale. Aceste măsuri includ: adoptarea și implementarea legislației antidiscriminare; promovarea egalității de gen și combaterea violenței domestice; protejarea drepturilor minorităților etnice și lingvistice.
Sprijinul UE și cooperarea regională
UE oferă asistență tehnică și financiară Georgiei pentru a sprijini procesul de aderare. După recentele decizii ale autorităților de la Tbilisi statele UE au decis înghețarea majorității acestor forme de asistență. Aceasta includea:
Instrumentul pentru Asistență de Preaderare (IPA): Un program de finanțare care oferă asistență pentru reformele necesare și pentru întărirea capacităților instituționale.
Programe de Twinning: Programe care facilitează parteneriatele între instituțiile din Georgia și cele din statele membre UE pentru schimbul de bune practici și expertiză.
Programe de Schimb de Studenți și Profesori: Inițiative precum Erasmus+ care sprijină mobilitatea academică și cooperarea educațională.
Procesul de aderare al Georgiei la Uniunea Europeană în 2024 este un demers ambițios care implică o serie de reforme profunde și continue. Statutul de țară candidată reprezintă o recunoaștere a progreselor realizate de Georgia, dar și o responsabilitate de a continua eforturile pentru alinierea la standardele și valorile europene.
Negocierile de aderare sunt un proces îndelungat și complex, care necesită angajament și colaborare atât din partea autorităților georgiene, cât și din partea instituțiilor europene. Cu sprijinul UE și prin implementarea reformelor necesare, Georgia are șansa de a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, contribuind astfel la stabilitatea și prosperitatea regiunii.
Acest proces nu este lipsit de provocări, dar determinarea și angajamentul Georgiei față de valorile europene și reformele necesare sunt esențiale pentru succesul său. Aderarea la UE ar aduce beneficii semnificative pentru Georgia, inclusiv accesul la piața unică europeană, finanțare și sprijin pentru dezvoltare, precum și o poziție mai puternică pe scena internațională.
Atmosfera politică internă
Georgia se pregătește pentru alegerile parlamentare din octombrie 2024 într-un context politic intern marcat de tensiuni, provocări și dinamici complexe. Aceste alegeri sunt considerate cruciale pentru viitorul țării, având în vedere dorința puternică a Georgiei de a se integra în Uniunea Europeană și NATO, precum și provocările interne cu care se confruntă.
Alegerile parlamentare din 2024 sunt așteptate cu mare interes și suspans în Georgia. Acestea sunt primele alegeri parlamentare de la obținerea statutului de țară candidată la UE în 2023, ceea ce adaugă o dimensiune suplimentară importanței acestui scrutin. Procesul electoral va testa capacitatea democrației georgiene de a organiza alegeri libere și corecte, în conformitate cu standardele internaționale.nt
În ultimul deceniu, scena politică georgiană a fost dominată de două partide principale: Visul Georgian (Georgian Dream) și Mișcarea Națională Unită (United National Movement – UNM). Visul Georgian, fondat de miliardarul Bidzina Ivanishvili, a preluat puterea în 2012, după înfrângerea UNM, care a fost la guvernare sub conducerea fostului președinte Mikheil Saakashvili. De atunci, Visul Georgian a reușit să-și mențină controlul asupra guvernului, dar nu fără controverse și critici.
Partidele politice și principalii actori
Visul Georgian (Georgian Dream)
Visul Georgian, partidul aflat la guvernare, se prezintă ca un garant al stabilității și al continuității reformelor pro-europene. Cu toate acestea, partidul a fost criticat pentru eșecurile în combaterea corupției și pentru intervențiile în justiție, care au ridicat semne de întrebare privind independența judiciară. De asemenea, Visul Georgian se confruntă cu provocări legate de gestionarea problemelor economice și sociale. Recentele decizii ale autorităților de la Tbilisi au provocat un val de proteste și înghețarea de facto a procesului de negocieri cu UE ori a relațiilor cu statele NATO.
Mișcarea Națională Unită (United National Movement – UNM)
UNM rămâne principalul partid de opoziție, criticând în mod constant guvernul pentru ineficiență și corupție. Condus de figura controversată a lui Mikheil Saakashvili, care trăiește în exil, partidul se concentrează pe promovarea reformelor democratice și pe integrarea europeană. Totuși, legăturile strânse cu Saakashvili, care are un trecut încărcat, pot polariza electoratul.
Alte partide și mișcări politice
Pe lângă cele două partide principale, alte formațiuni politice joacă roluri importante în peisajul politic georgian. Printre acestea se numără:
Lelo pentru Georgia (Lelo for Georgia): Un partid centrist care promovează reformele economice și statul de drept.
Strategia Aghmashenebeli (Strategy Aghmashenebeli): Un partid reformist, fondat de Giorgi Vashadze, care pune accent pe modernizarea sistemului politic și economic.
Partidul Republican (Republican Party) și Partidul Liberal Democrat (Liberal Democratic Party): Partide mai mici care susțin valorile liberale și pro-europene.
Problemele Cheie
Integrarea în UE și NATO rămâne un obiectiv central pentru majoritatea partidelor politice din Georgia. Acest proces este văzut ca o cale de a asigura stabilitatea, securitatea și prosperitatea țării. Totuși, există divergențe privind ritmul și modalitățile de a atinge aceste obiective. În timp ce Visul Georgian susține o abordare graduală, dar strict la nivel declarativ, UNM și alte partide de opoziție cer măsuri mai rapide și decisive.
Economia este un alt subiect major în dezbaterea electorală. Georgia se confruntă cu provocări economice semnificative, inclusiv rata ridicată a șomajului, sărăcia și inegalitatea veniturilor. Partidele propun diverse soluții pentru stimularea economiei, crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață. Visul Georgian promovează continuarea investițiilor în infrastructură și turism, în timp ce opoziția critică guvernul pentru lipsa de rezultate tangibile.
Reforma justiției și corupția
Reforma justiției și întărirea statului de drept sunt teme recurente în discuțiile politice. UE și alte organisme internaționale au subliniat necesitatea unor reforme substanțiale pentru a asigura independența și eficiența sistemului judiciar. Aceste reforme sunt esențiale pentru consolidarea democrației și atragerea investițiilor străine.
Corupția rămâne o problemă persistentă în Georgia, afectând toate nivelurile guvernamentale și sectoarele economice. Lupta împotriva corupției este o prioritate declarată pentru toate partidele politice, dar există diferențe în abordare. Opoziția acuză guvernul de corupție endemică și cere măsuri mai stricte și transparente pentru eradicarea acestui flagel.
Protecția drepturilor omului și a libertăților civile este un alt aspect important al dezbaterii politice. Diverse organizații internaționale și locale au atras atenția asupra abuzurilor și încălcărilor drepturilor fundamentale. Partidele de opoziție militează pentru reforme care să asigure respectarea deplină a acestor drepturi.
Contextul social și societatea civilă
Societatea civilă joacă un rol crucial în monitorizarea și influențarea procesului electoral. Diverse organizații non-guvernamentale (ONG-uri) sunt implicate activ în promovarea transparenței, organizarea dezbaterilor publice și monitorizarea alegerilor. Aceste organizații contribuie la educarea cetățenilor privind drepturile lor electorale și la mobilizarea participării la vot. Recenta legislație adoptată de Legislativul unicameral de la Tbilisi este considerată ca fiind îndreptată împotriva entităților ong care sprijină procesul de democratizare din Georgia.
Tinerii reprezintă un segment important al electoratului, cu așteptări specifice și adesea diferite de cele ale generațiilor mai în vârstă. Tinerii sunt adesea mai pro-europeni și mai deschiși către schimbare, iar partidele politice încearcă să atragă acest segment prin platforme inovatoare și promisiuni de reforme.
Libertatea presei este un aspect vital al democrației georgiene. Deși există o diversitate de mijloace de informare, polarizarea media este evidentă. Canalele de televiziune și publicațiile sunt adesea afiliate sau simpatizează cu diverse partide politice, ceea ce influențează percepția publicului asupra campaniilor electorale și a candidaților. Organizațiile internaționale de presă monitorizează îndeaproape situația și cer respectarea libertății de exprimare și a jurnalismului independent.
Polarizarea politică și influență externă
Polarizarea politică este o caracteristică marcantă a peisajului politic georgian. Rivalitatea intensă între Visul Georgian și UNM domină scena politică, iar retorica dură și acuzațiile reciproce sunt frecvente. Această polarizare poate duce la tensiuni sociale și la dificultăți în formarea unui consens național privind problemele critice.
Influențele externe joacă un rol semnificativ în politica georgiană. Rusia rămâne un actor important, având în vedere conflictele din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. În același timp, sprijinul occidental, în special din partea UE și a SUA, este esențial pentru susținerea reformelor și a procesului de integrare europeană. Aceste influențe externe contribuie la complexitatea și dinamismul contextului politic.
Protestele și manifestațiile sunt o parte integrantă a culturii politice din Georgia. În ultimele luni, au avut loc numeroase proteste legate de diverse probleme sociale și politice, inclusiv corupția, reforma justiției și situația economică. Aceste mișcări de protest reflectă nemulțumirile populației și pot influența rezultatul alegerilor.
Cetățenii georgieni au așteptări mari de la viitoarele alegeri. Stabilitatea economică, creșterea nivelului de trai și respectarea drepturilor fundamentale sunt printre principalele preocupări ale alegătorilor. De asemenea, mulți cetățeni doresc o guvernare transparentă și responsabilă, care să lupte eficient împotriva corupției.
Mobilizarea alegătorilor este o provocare importantă pentru toate partidele politice. Nivelul de participare la vot poate influența semnificativ rezultatul alegerilor. Campaniile electorale se concentrează pe activarea bazelor de suport și pe atragerea votanților indeciși.
Scenarii posibile
Rezultatul alegerilor parlamentare din 2024 este incert și deschis la multiple scenarii. Un scenariu posibil este menținerea Visului Georgian la putere, cu continuarea actualelor politici și reforme. Alternativ, UNM și aliații săi ar putea câștiga majoritatea, ceea ce ar putea duce la schimbări semnificative în direcția politică a țării.
Rezultatul alegerilor va avea un impact major asupra procesului de integrare europeană al Georgiei. O victorie a forțelor pro-europene ar putea accelera reformele necesare și ar întări relațiile cu UE. În schimb, o stagnare sau regres în reforme ar putea întârzia acest proces și ar afecta negativ percepția internațională asupra angajamentului Georgiei față de valorile europene.
Alegerile parlamentare din octombrie 2024 reprezintă un moment crucial pentru viitorul Georgiei. Atmosfera politică internă este marcată de tensiuni, polarizare și provocări semnificative. Partidele politice și candidații se confruntă cu așteptări mari din partea electoratului, iar rezultatul alegerilor va determina direcția viitoare a țării în ceea ce privește integrarea europeană, reforma justiției și dezvoltarea economică.
Mobilizarea cetățenilor, gestionarea influențelor externe și capacitatea de a organiza alegeri libere și corecte sunt aspecte esențiale pentru succesul democratic al Georgiei. Indiferent de rezultatul alegerilor, este clar că Georgia se află la un punct de cotitură, iar viitoarele luni vor fi decisive pentru stabilirea unui traseu care să asigure prosperitatea și stabilitatea pe termen lung.
Pariul pe Trump
Visul Georgian, partidul de guvernământ din Georgia, a declarat recent că victoria candidatului republican Donald Trump la alegerile prezidenţiale din SUA din noiembrie va aduce mai aproape sfârşitul războiului din Ucraina şi, odată cu aceasta, sfârşitul dezacordurilor cu UE şi SUA. „Războiul din Ucraina se va încheia în cel mult un an, iar dacă republicanii vor câştiga alegerile prezidenţiale din SUA, războiul se va termina încă din ianuarie”, a spus fondatorul partidului, Bidzina Ivanişvili, dând startul campaniei electorale a partidului în vederea alegerilor legislative din Georgia din 26 octombrie. Potrivit politicianului georgian, după încheierea războiului din Ucraina „interesele globale şi politice se vor schimba radical, inclusiv interesele specifice referitoare la Georgia”. „De îndată ce acest război se încheie, dezacordurile noastre cu SUA şi Europa vor fi imediat uitate, iar Georgia va trezi un interes total diferit pentru forţele politice globale”, a adăugat el. Din acest motiv, Ivanişvili a apreciat că alegerile legislative vor deveni „ultima bătălie a opoziţiei colective georgiene conduse de partidul Mişcarea Naţională Unită a fostului preşedinte Mihail Saakaşvili şi sponsorii săi pentru a destabiliza Georgia şi a deschide un al doilea front” împotriva Rusiei. „Visul Georgian intră într-o etapă de luptă decisivă pentru a-şi păstra perspectiva europeană, pentru a consolida pacea, stabilitatea şi creşterea economică, pentru a întări valorile naţionale”, a declarat el.
Partidul global al războiului
Ivanişvili a atras atenţia că există anumite forţe externe care „impun în mod artificial radicalismul în Georgia” şi ele nu sunt altceva decât „partidul global al războiului”, cu mare pondere în actuala birocraţie care controlează SUA şi Europa şi creează impresia că există un conflict între Tbilisi, Bruxelles şi Washington. „Această impresie va dispărea imediat ce războiul din Ucraina se va încheia”, a dat el asigurări. Visul Georgian, care s-a abţinut să susţină sancţiunile occidentale împotriva Rusiei ca urmare a invaziei din Ucraina şi acuză opoziţia că promovează un conflict militar cu vecinul său din nord pentru a deschide un al doilea front, are sprijinul a aproximativ 60% dintre georgieni, a estimat Ivanişvili. Politicianul georgian a promis că, dacă partidul său va câştiga alegerile, „va pune capăt definitiv în Georgia partidului războiului, radicalismului, polarizării, agenţilor fascismului liberal, astfel încât dezvoltarea paşnică şi creşterea economică să fie ireversibile”. Datorită acestui fapt, a adăugat el, Georgia se va apropia de „standardele europene de bunăstare, care sunt necesare pentru intrarea ţării în UE”. „Numai cu pace, demnitate şi bunăstare vom avansa către Europa. Aceasta este singura alegere, fără alternativă”, a concluzionat el.
Legea agenților străinătății
Relaţiile dintre Georgia, UE şi SUA s-au deteriorat în urma aprobării de către parlament a controversatei legi „Cu privire la transparenţa influenţei străine”, care impune ONG-urilor care primesc o anumită cotă de finanţare externă să declare aceste fonduri. În timp ce opoziţia şi Occidentul acuză Tbilisi că a aprobat o lege similară cu „legea agenţilor străinătăţii” din Rusia, Georgia afirmă că această normă este similară cu legile aprobate în SUA şi în unele ţări europene şi urmăreşte doar să garanteze suveranitatea ţării.
Premierul georgian Irakli Kobajidze a calificat joi drept „contraproductive” deciziile Statelor Unite şi ale Uniunii Europene de a îngheţa cooperarea cu Georgia. „Regretăm aceste decizii ale SUA şi ale UE, care nu corespund aşteptărilor noastre de a relua relaţiile”, a spus şeful guvernului georgian într-o şedinţă a executivului transmisă în direct de televiziunea locală. Kobajidze s-a referit la suspendarea de către Washington a exerciţiilor militare comune pe teritoriul georgian şi la îngheţarea unui pachet de ajutor militar al UE pentru Georgia în valoare de 30 de milioane de euro. Aceste două decizii au fost adoptate după aprobarea, la iniţiativa guvernului de la Tbilisi, a unei legi numite de opozanţi „legea agenţilor străini”, care îngrădeşte libertatea ONG-urilor şi a presei. „Sper că în viitor vom vedea paşi drepţi, pragmatici, raţionali şi corecţi care ne vor ajuta să restabilim relaţia”, a insistat anterior Kobajidze. El a adăugat că Georgia se aşteaptă la o reacţie din partea SUA şi a UE şi a subliniat că „deciziile lor actuale sunt contraproductive”.
Președinția, reduta democrației?
Mai mult, pe 28 iunie, ca urmare a adoptării de către Tbilisi acestei legi controversate, liderii UE au confirmat suspendarea de facto a procesului de integrare a Georgiei, care a obţinut în decembrie anul trecut statutul de ţară candidată la aderarea la UE. Potrivit preşedintei Georgiei, Salome Zurabishvili, îngheţarea ajutorului militar al UE şi decizia Statelor Unite de a amâna exerciţiile militare în ţară sunt „rezultatul politicii nesăbuite şi ostile a guvernului faţă de partenerii occidentali”. Guvernul a primit un răspuns la „retorica şi acţiunile sale antieuropene şi antioccidentale”, a subliniat şefa statului georgian într-o postare pe Facebook. „Partenerii noştri ne spun că alegerea ne aparţine: să avem un viitor european sigur sau să intrăm pe orbita izolată a Rusiei”, a adăugat ea.
Marea Neagră și NATO
Declaraţia finală a summitului NATO menţionează că regiunea Mării Negre este de importanţă strategică pentru Alianţă şi precizează c ă aceasta va monitoriza în continuare evoluţiile din regiune, axându-se pe ameninţările de securitate. Regiunea Mării Negre este menţionată în declaraţia finală alături de cea a Balcanilor de Vest, aliaţii afirmând că „rămânem puternic angajaţi pentru securitatea şi stabilitatea lor”. „Vom continua să dezvoltăm dialogul politic şi cooperarea cu Balcanii de Vest pentru a susţine reformele, pacea regională şi securitatea, şi a contracara influenţele maligne, inclusiv dezinformarea, ameninţările hibride şi cibernetice din partea unor actori statali şi nestatali”, menţionează liderii aliaţi în textul adoptat privind această regiune. „Rămânem dedicaţi faţă de angajamentul continuu al NATO în Balcanii de Vest, inclusiv prin intermediul forţei NATO din Kosovo (KFOR)”, se mai precizează în declarația. În ceea ce priveşte regiunea Mării Negre, liderii aliaţi îşi reafirmă „sprijinul continuat pentru eforturile aliaţilor regionali îndreptate către susţinerea securităţii, siguranţei, stabilităţii şi libertăţii navigaţiei în regiunea Mării Negre, inclusiv, dacă este potrivit, prin intermediul Convenţiei de la Montreux din 1936”.
Georgia și R. Moldova
De asemenea, liderii aliaţi „salută activarea de către trei aliaţi de la Marea Neagră a Black Sea Mine Countermeasures Task Group”. Iniţiativa este una comună a Turciei, României şi Bulgariei şi a fost lansată în ianuarie acest an, în urma semnării unui acord trilateral la Istanbul. „Vom monitoriza şi evalua în continuare evoluţiile în regiune şi vom mări gradul de conştientizare al circumstanţelor, cu o concentrare specială pe ameninţările la securitatea noastră şi la potenţialele oportunităţi pentru o cooperare mai strânsă cu partenerii din regiune, dacă va fi potrivit. NATO susţine aspiraţiile euroatlantice ale ţărilor interesate din această regiune”, mai precizează declaraţia finală. În ceea ce priveşte Republica Moldova, aliaţii fac apel la Rusia „să retragă toate forţele din Republica Moldova şi Georgia, staţionate acolo fără consimţământul lor”.
În acelaşi timp, sprijinul pentru Republica Moldova este menţionat la un punct referitor la importanţa parteneriatelor NATO în asigurarea „unei abordări de securitate la 360 de grade”. În acest context, susţin aliaţii, „salutăm eforturile Modovei de a continua reformele democratice şi progresele sale, cum este şi cazul Bosniei şi Herţegovina, cu integrarea europeană, şi suntem dedicaţi sprijinirii capabilităţilor lor de securitate şi apărare şi dezvoltării capacităţii lor de a contracara ameninţări hibride”.
Răspuns american
SUA au anunţat anterior că îşi suspendă manevrele militare cu Georgia preconizate pentru sfârşitul lunii iulie, în cadrul unei reevaluări complete a relaţiilor cu această ţară din Caucazul de Sud care se apropie de Rusia. Manevrele, denumite „Partener nobil”, urmau să aibă loc în perioada 25 iulie – 6 august, dar au fost „amânate pe termen nelimitat”, a anunţat Pentagonul într-un comunicat de presă, după adoptarea de către Georgia a unei controversate legi privind „influenţa străină”. SUA au ordonat în mai o reexaminare a întregii lor cooperări cu Georgia şi au anunţat deja sancţiuni vizând zeci de responsabili georgieni din cauza acestei legi. În speţă, decizia de a amâna aceste manevre „are drept cauză falsele acuzaţii ale guvernului georgian împotriva SUA şi a altor”ţări, afirmă Pentagonul. Washingtonul asigură astfel că a fost acuzat fals de Tbilisi că ar fi „împins Georgia să deschidă un al doilea front împotriva Rusiei cu scopul de a slăbi presiunea asupra Ucrainei” şi că ar fi participat „la două tentative de lovitură de stat împotriva partidului aflat la putere”. Pentagonul nu a făcut nicio precizare cu privire la acuzaţiile georgiene şi nici când au fost formulate acestea.
Georgia, supărată pe decizie
SUA consideră că „nu este momentul potrivit pentru a organiza un exerciţiu militar de mare anvergură în Georgia”, se menţionează în text. Autorităţile georgiene au promulgat în 3 iunie un text despre „influenţa străină”, inspirat dintr-o lege represivă rusă care a dus la manifestaţii uriaşe la Tbilisi timp de mai multe săptămâni şi la critici vehemente din partea ţărilor occidentale. Fostă republică sovietică, Georgia este oficial candidată la intrarea în Uniunea Europeană din decembrie 2023 şi aspiră de asemenea să se alăture NATO. Ministerul georgian al Apărării şi-a exprimat regretul în legătură cu decizia Pentagonului de a amâna pe termen nedeterminat exerciţiile militare comune, programate pentru perioada 25 iulie – 6 august, având în vedere „ampla revizuire a relaţiilor” dintre Washington şi ţara caucaziană.
Oprire de facto
Procesul de aderare a Georgiei la UE s-a oprit „de facto”, după adoptarea de către Tbilisi a unor legi de inspiraţie rusă considerate contrare valorilor europene, au indicat liderii celor 27 reuniţi recent într-un summit la Bruxelles. Şefii de stat şi de guvern europeni „solicită autorităţilor georgiene să-şi clarifice intenţiile, inversând cursul actual al acţiunilor lor, care pune în pericol drumul (ţării) spre UE, conducând de facto la oprirea procesului de aderare” la UE, potrivit concluziilor summitului. Georgia, care a obţinut în decembrie statutul de ţară candidată la UE, a adoptat o serie de legi considerate contrare valorilor europene. Parlamentul Georgiei a mai adoptat în primă lectură un proiect de lege care interzice „propaganda LGBT”, foarte asemănător cu legislaţia folosită în Rusia pentru reprimarea minorităţilor sexuale. Şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, a avertizat anterior Georgia că uşa UE s-ar putea închide dacă aceasta nu îşi va schimba politica.
Război ideologic
Parlamentul georgian a votat joi în prima lectură un proiect de lege ce interzice ”propaganda LGBT”, foarte similar unei legislaţii utilizate în Rusia pentru a reprima minorităţile sexuale. Visul Georgian, partidul aflat la putere în această fostă republică din Caucaz, şi-a întărit în ultimii ani poziţiile conservatoare şi anti-occidentale. Textul a fost aprobat de majoritatea deputaţilor în timpul unui vot boicotat de opoziţie. Alte două lecturi, prevăzute să aibă loc până la sfârşitul anului, vor fi necesare pentru ca el să devină lege. Proiectul interzice „propaganda relaţiilor homosexuale şi a incestului” în instituţii de învăţământ şi în emisiunile televizate. Aceasta „se referă la difuzarea de scene intime la televiziune şi în timpul proiecţiilor de filme în sălile de cinema, ceea ce este o practică curentă”, a precizat la începutul lui iunie preşedintele Parlamentului georgian, Şalva Papuaşvili. În Rusia, o legislaţie ce reprimă „propaganda LGBT” a fost adoptată în urmă cu zece ani şi considerabil extinsă de atunci. Georgia a fost în ultimele luni scena unor manifestaţii masive împotriva unei legi asupra „influenţei străine”, criticată deschis de Occident şi din nou apropiată de legislaţia Rusiei asupra „agenţilor străinătăţii” care a dus la reprimarea oricărei opoziţii în această ţară. Opozanţii acuză partidul Visul Georgian că vrea să se apropie de Moscova şi să pună în pericol aderarea sperată a ţării lor la Uniunea Europeană. Georgia, ţară de confesiune majoritar creştin ortodoxă, a obţinut în decembrie 2023 statutul de ţară candidată, însă negocierile de aderare nu au început încă. Partidul Visul Georgian acuză Occidentul că subminează „valorile tradiţionale”, o formulă folosită în mod regulat şi de preşedintele rus Vladimir Putin.
Abhazia și Osetia de Sud
Situația din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud rămâne una dintre cele mai complexe și tensionate aspecte ale politicii interne și externe ale Georgiei. Aceste regiuni, care și-au declarat independența față de Georgia în urma conflictelor armate din anii 1990 și războiului ruso-georgian din 2008, sunt recunoscute ca state independente doar de câteva țări, inclusiv Rusia. Restul comunității internaționale, inclusiv Georgia, le consideră teritorii ocupate de Rusia. În acest context, consolidarea armatei ruse în aceste regiuni, relațiile dintre Tbilisi și regiunile separatiste și impactul acestor dinamici asupra securității regionale sunt subiecte de o importanță capitală.
Abhazia și Osetia de Sud au fost focare de conflict încă de la destrămarea Uniunii Sovietice. În 1992-1993, conflictul din Abhazia a dus la moartea a mii de oameni și strămutarea a peste 250.000 de georgieni. Similar, în Osetia de Sud, conflictele interetnice și intervenția militară rusă din 2008 au dus la pierderi semnificative și strămutări de populație.
Războiul din 2008 a consolidat prezența militară rusă în ambele regiuni, Rusia recunoscând ulterior independența acestora și stabilind baze militare permanente. De atunci, relațiile dintre Tbilisi și regiunile separatiste au fost marcate de tensiuni constante și lipsa unui dialog constructiv.
Consolidarea prezenței militare ruse
În 2024, Rusia continuă să își consolideze prezența militară în Abhazia și Osetia de Sud. Aceasta include modernizarea bazelor militare, amplasarea de noi echipamente și armamente și creșterea numărului de trupe staționate. Aceste acțiuni sunt percepute de Tbilisi și de comunitatea internațională ca o formă de ocupare și ca o amenințare la adresa securității și stabilității regiunii.
Abhazia, cu capitala la Suhumi, se confruntă cu numeroase provocări politice și economice. Deși autoritățile abhaze susțin că sunt independente, dependența economică și militară de Rusia este profundă. Moscova finanțează o mare parte din bugetul abhaz și controlează multe dintre resursele economice ale regiunii.
Regiunea se confruntă cu dificultăți economice majore, inclusiv șomaj ridicat și infrastructură subdezvoltată. Aceste probleme sunt exacerbate de izolarea internațională și de lipsa de recunoaștere diplomatică. Autoritățile locale încearcă să atragă investiții și să dezvolte sectorul turistic, dar progresele sunt limitate din cauza instabilității politice și a controlului rusesc.
Prezența militară rusă în Abhazia include baze militare la Gudauta și Ochamchire, precum și patrule de graniță de-a lungul liniei de contact cu teritoriul controlat de Georgia. Aceste baze sunt echipate cu armament modern, inclusiv sisteme de apărare aeriană și vehicule blindate. Consolidarea prezenței militare ruse în Abhazia este văzută ca o parte a strategiei Moscovei de a-și menține influența în regiunea Mării Negre.
Osetia de Sud, redută rusă în Caucaz
Osetia de Sud, cu capitala la Tskhinvali, este și mai dependentă de Rusia decât Abhazia. Bugetul regiunii este finanțat aproape în totalitate de Moscova, iar rubla rusă este moneda oficială. Economia locală este subdezvoltată, cu puține perspective de creștere fără sprijinul rus.
Rusia controlează infrastructura esențială a regiunii, inclusiv rețelele de transport și comunicații. Autoritățile de facto din Osetia de Sud se conformează în mare măsură directivelor Moscovei, iar influența politică rusească este omniprezentă.
Militarizarea Osetiei de Sud este la fel de pronunțată ca în Abhazia, cu prezența a numeroase trupe rusești și echipamente militare. Regiunea găzduiește baze militare la Tskhinvali și Java, echipate cu tancuri, artilerie și sisteme de rachete. Aceste baze servesc nu doar la protejarea regiunii, ci și la proiectarea puterii ruse în Caucazul de Sud.
Guvernul georgian consideră Abhazia și Osetia de Sud ca fiind teritorii ocupate de Rusia și solicită restabilirea integrității teritoriale a țării. Tbilisi a adoptat o politică de ne-recunoaștere a autorităților de facto și promovează soluții pașnice pentru reintegrarea acestor regiuni.
În ultimii ani, guvernul georgian a încercat să îmbunătățească condițiile de viață ale populației din zonele adiacente liniilor de contact și să promoveze inițiative de reconciliere. Aceste inițiative includ programe de educație și sănătate destinate locuitorilor din regiunile separatiste, dar impactul lor este limitat din cauza controlului rusesc.
Dialog inexistent
Dialogul direct între Tbilisi și autoritățile de facto din Abhazia și Osetia de Sud este aproape inexistent. Încercările de a stabili canale de comunicare și de a organiza negocieri sunt rare și de obicei eșuează din cauza lipsei de încredere și a influenței ruse. Georgia participă la formatul de negocieri de la Geneva, care include Rusia, autoritățile separatiste, UE, ONU și OSCE, dar progresul este lent și limitat.
Rusia joacă un rol central în menținerea status quo-ului în Abhazia și Osetia de Sud. Moscova sprijină financiar, militar și politic aceste regiuni, folosindu-le ca pârghii pentru a-și exercita influența asupra Georgiei și pentru a împiedica extinderea NATO și a UE în Caucazul de Sud.
Rusia utilizează conflictele înghețate din aceste regiuni pentru a-și justifica prezența militară și pentru a menține instabilitatea, ceea ce îi permite să își consolideze controlul asupra regiunii. În același timp, Moscova folosește aceste conflicte ca argument împotriva aderării Georgiei la NATO, susținând că extinderea alianței ar destabiliza și mai mult regiunea.
Prezența militară rusească în Abhazia și Osetia de Sud și consolidarea acesteia în 2024 au implicații majore pentru securitatea regională. Aceste baze militare permit Rusiei să monitorizeze și să influențeze activitățile din Caucazul de Sud, menținând un potențial de destabilizare în orice moment.
Implicații și scenarii
Prezența rusească în regiunile separatiste complică eforturile Georgiei de a se alătura NATO și UE. Deși NATO și UE sprijină integritatea teritorială a Georgiei și promovează reformele necesare pentru integrare, conflictele înghețate rămân un obstacol major. Extinderea NATO în Georgia este văzută de Rusia ca o amenințare directă, iar Moscova ar putea reacționa agresiv la orice pas perceput ca o încercare de a integra Georgia în alianță.
Comunitatea internațională, inclusiv SUA, UE și organizațiile internaționale, continuă să sprijine integritatea teritorială a Georgiei și să condamne ocuparea rusească a Abhaziei și Osetiei de Sud. Acest sprijin se manifestă prin declarații diplomatice, sancțiuni împotriva Rusiei și asistență economică și militară pentru Georgia.
Situația din Abhazia și Osetia de Sud rămâne volatilă și deschisă la multiple scenarii. În absența unei soluții diplomatice, status quo-ul ar putea continua pe termen nedefinit, cu Rusia consolidându-și prezența militară și influența politică. Alternativ, schimbările în politica internațională sau internă din Rusia ar putea deschide oportunități pentru un nou dialog și posibile soluții.
Reintegrare posibilă?
Reintegrarea pașnică a Abhaziei și Osetiei de Sud în cadrul Georgiei rămâne obiectivul principal al Tbilisiului, dar realizarea acestui obiectiv necesită un angajament internațional ferm și o schimbare în politica rusă. Inițiativele de reconciliere și măsurile de creștere a încrederii sunt esențiale pentru a crea condițiile necesare unui dialog constructiv.
Situația din Abhazia și Osetia de Sud în anul electoral georgian 2024 este complexă și tensionată, cu implicații majore pentru securitatea și stabilitatea regională. Consolidarea prezenței militare ruse în aceste regiuni, relațiile tensionate dintre Tbilisi și regiunile separatiste și influențele externe creează un peisaj politic dificil de gestionat.
Georgia rămâne, cel puțin conform declarațiilor guvernamentale angajată în eforturile de reintegrare pașnică și de consolidare a democrației și a statului de drept, în timp ce comunitatea internațională sprijină integritatea teritorială a țării. Cu toate acestea, realizarea progreselor semnificative va necesita o combinație de angajament diplomatic, presiune internațională asupra Rusiei și măsuri interne de reconciliere și dezvoltare economică. În acest context, viitorul Abhaziei și Osetiei de Sud rămâne incert, iar eforturile continue pentru găsirea unei soluții pașnice și durabile sunt esențiale pentru stabilitatea pe termen lung a regiunii Caucazului de Sud.
Organizaţia Patronală Constanţa Port Business Association (CPBA) a semnat recent un protocol de colaborare cu EU-Georgia Business Council, care subliniază importanţa Portului Constanţa ca punct strategic pentru fluxurile comerciale dintre Europa şi Asia. Conform sursei citate, protocolul a fost semnat în cadrul evenimentului internaţional „Maritime Business Week”, desfășurat sub organizarea Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa (CCINA) la Pavilionul Expoziţional Constanţa.
Relații economice
EU-Georgia Business Council (EUGBC) este organizaţia care promovează relaţiile economice dintre Georgia şi Uniunea Europeană, oferind suport companiilor în dezvoltarea de noi oportunităţi de afaceri şi investiţii. În cadrul „Maritime Business Week” şi al „Tomis Maritime Expo”, CPBA este participant activ şi expozant la evenimentele care includ o serie de conferinţe şi expoziţii dedicate industriei maritime şi care reunesc lideri şi profesionişti din domeniu. ”Constanţa Port Business Association susţine şi reprezintă agenţii economici din portul Constanţa, promovând un mediu de afaceri dinamic şi competitiv, şi sprijină dezvoltarea portului Constanţa ca nod logistic de mare potenţial pentru fluxurile comerciale dintre Europa şi Marea Caspică. Protocolul a fost semnat la Forumul de afaceri Internaţional România – Georgia, organizat în cadrul evenimentului, în prezenţa Excelenţei Sale doamna ambasador Tamar Beruchashvili şi a domnului Zviad Chumburidze, secretar general al EUGBC”, se menţionează în comunicat.
Importanță strategică
Potrivit sursei citate, acest acord continuă seria de iniţiative ale asociaţiei, începută cu Forumul Marea Caspică – Marea Neagră, organizat în premieră la Constanţa pe 7 aprilie 2023. Evenimentul a subliniat importanţa strategic a coridorului de transport Marea Caspică – Marea Neagră şi a consolidat relaţiile comerciale dintre regiunea Caspică şi Europa, reunind anul trecut lideri din industria transporturilor şi a logisticii la nivel internaţional. Protocolul încheiat între CPBA şi EUGBC urmăreşte facilitarea de noi oportunităţi de afaceri pentru membrii lor, valorificând avantajele Portului Constanţa, consolidarea cooperării economice dintre România şi Georgia prin utilizarea strategică a portului Constanţa şi susţinerea dezvoltării transportului prin coridorul Marea Caspică – Marea Neagră pentru schimburile comerciale între Europa şi Asia şi ieşirea mărfurilor din Asia care destinaţii globale.
Interes economic
EU-Georgia Business Council (EUGBC) este o organizație non-profit care promovează relațiile economice și comerciale între Uniunea Europeană și Georgia. EUGBC a fost înființată în 2006, scopul principal fiind promovarea relațiilor economice și comerciale între Georgia și țările membre ale Uniunii Europene.
Misiunea ei este să sprijine companiile georgiene și europene în stabilirea și dezvoltarea relațiilor de afaceri, facilitând astfel integrarea economică a Georgiei în piața europeană.
EUGBC reprezintă interesele companiilor membre în fața autorităților georgiene și europene, dar și lucrează pentru a influența politicile comerciale și economice în favoarea unui mediu de afaceri favorabil, se arată în prezentarea organizației.
Entitatea mai organizează conferințe, seminarii, workshop-uri și alte evenimente pentru a facilita networking-ul între companiile din Georgia și cele din UE. Evenimentele acoperă diverse teme, inclusiv investiții, reglementări, oportunități de afaceri și parteneriate.
EUGBC oferă informații actualizate despre reglementările economice, oportunitățile de afaceri și piețele din Georgia și UE. Ea mai asigură consultanță companiilor interesate de extinderea afacerilor lor în aceste regiuni.
Organizația mai inițiază și implementează proiecte care susțin dezvoltarea economică și integrarea în piața europeană, colaborează cu diverse organizații internaționale, guverne și instituții financiare pentru a sprijini proiectele de dezvoltare.
EUGBC are membri din diverse sectoare economice, inclusiv companii mici și mijlocii, corporații mari, precum și organizații non-profit.
EUGBC joacă un rol crucial în facilitarea comerțului și investițiilor între Georgia și Uniunea Europeană, contribuind astfel la creșterea economică a Georgiei și la apropierea acesteia de standardele și piața europeană.
Constanța, port strategic
Portul Constanța este cel mai mare și important port maritim din România și unul dintre cele mai mari porturi de la Marea Neagră. Situat pe coasta de vest a Mării Negre, portul are o importanță strategică majoră pentru comerțul și transportul maritim din regiune.
Portul Constanța este situat în sud-estul României, la 179 de mile marine de Strâmtoarea Bosfor și la aproximativ 85 de mile marine de Strâmtoarea Kerci. El se întinde pe o suprafață de peste 3.900 de hectare, incluzând atât suprafața acvatică, cât și cea terestră. Are capacitatea de a acomoda nave de mari dimensiuni, cu un pescaj de până la 19 metri, datorită adâncimii sale care variază între 7 și 19 metri.
Portul Constanța dispune de peste 150 de dane operaționale, echipate pentru diverse tipuri de încărcături, inclusiv containere, mărfuri vrac, produse petroliere, cereale și produse chimice.
Există terminale specializate pentru diverse tipuri de mărfuri, cum ar fi terminalul de containere (capacitate de manipulare de peste 2 milioane TEU pe an), terminalul de cereale (cu capacități de stocare și manipulare semnificative), terminalul de produse petroliere și chimice, terminalul de mărfuri generale și mărfuri vrac, terminalul RO-RO pentru vehicule și echipamente grele.
Portul dispune de importante facilități suplimentare, precum spații de depozitare și silozuri pentru stocarea mărfurilor, inclusiv spații frigorifice pentru produse perisabile. Concomitent se oferă servicii de logistică și transport integrat, facilitând conexiunile cu rețeaua feroviară și rutieră din România și Europa.
Portul oferă servicii de remorcare și pilotaj pentru navele care intră și ies din port, asigurând astfel siguranța și eficiența operațiunilor. Acesta este bine conectat la rețeaua de transport feroviar și rutier din România, asigurând legături rapide și eficiente către interiorul țării și către alte țări europene.
Portul românesc este conectat la rețeaua europeană de căi navigabile interioare prin Canalul Dunăre-Marea Neagră, permițând accesul direct la Dunăre și, implicit, la Europa Centrală și de Est, fiind un nod crucial pentru comerțul internațional, facilitând importurile și exporturile României și ale altor țări din regiune. Astfel, acesta servește ca un hub regional pentru transportul maritim, contribuind semnificativ la economia locală și națională.
Portul atrage investiții semnificative în infrastructură și dezvoltare, fiind un punct de interes pentru investitorii străini și locali, fiind un element cheie al infrastructurii de transport și logistică din România, având un impact major asupra comerțului și economiei regionale și internaționale.
Comerț la Marea Neagră
Comerțul dintre Georgia și România, precum și între Georgia și Uniunea Europeană (UE), reprezintă un aspect esențial al relațiilor economice internaționale, având un impact semnificativ asupra dezvoltării economice a Georgiei și a partenerilor săi comerciali.
Relațiile comerciale dintre Georgia și România au cunoscut o creștere constantă în ultimii ani, datorită proximității geografice și a interesului reciproc pentru diversificarea piețelor și a produselor. Exporturile Georgiei către România includ produse minerale (în special mangan și minereuri de fier), vinuri și alte băuturi alcoolice, produse agroalimentare și produse chimice. Importurile din România includ produse petroliere, echipamente industriale, mașini și vehicule, produse chimice și produse agroalimentare.
România și Georgia au semnat mai multe acorduri bilaterale pentru a facilita comerțul și investițiile. Acestea includ acorduri de evitare a dublei impuneri și de protecție a investițiilor. Cele două țări colaborează la diverse proiecte economice și infrastructurale, inclusiv în domeniul energiei și transporturilor.
Oportunități economice
La rândul său, UE este unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai Georgiei, cu o influență majoră asupra economiei și politicii comerciale georgiene. Exporturile Georgiei către UE includ produse minerale (mangan, cupru), vinuri și băuturi alcoolice, nuci, fructe și legume, produse textile și chimice.
Importurile Georgiei din UE includ echipamente și mașini industriale, vehicule, produse farmaceutice, produse chimice, alimente și băuturi.
Acordul de Asociere (AA) și Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) a fost semnat în 2014, permițând eliminarea majorității taxelor vamale pentru comerțul dintre Georgia și UE și a facilitat accesul produselor georgiene pe piața europeană. DCFTA a impus și standarde stricte pentru produsele georgiene, contribuind la modernizarea economiei georgiene.
Prin Programul de Asistență pentru Comerț și Dezvoltare, UE oferă asistență tehnică și financiară Georgiei pentru a îmbunătăți infrastructura comercială, standardele de calitate și capacitatea de export.
Accesul la piața europeană a contribuit semnificativ la creșterea economică a Georgiei, stimulând exporturile și atragerea de investiții străine directe. DCFTA a încurajat diversificarea produselor exportate de Georgia și îmbunătățirea calității acestora pentru a îndeplini standardele UE.
În cadrul acordurilor comerciale cu UE, Georgia și-a modernizat legislația și reglementările în domenii precum siguranța alimentară, protecția consumatorilor și protecția mediului. Georgia se confruntă cu provocări legate de adaptarea la standardele stricte ale UE, concurența pe piața europeană și infrastructura comercială insuficient dezvoltată.
Relațiile comerciale dintre Georgia și România, precum și cele dintre Georgia și UE, au un potențial considerabil de creștere, datorită interesului reciproc pentru consolidarea cooperării economice și a inițiativelor de sprijin reciproc.
Comerțul dintre Georgia și România, precum și între Georgia și UE, joacă un rol crucial în dezvoltarea economică a Georgiei, contribuind la creșterea exporturilor, atragerea de investiții și modernizarea economiei georgiene.
Ambasadorul Uniunii Europene în Georgia, Pawel Herczynski, a declarat că procesul de aderare a acestei ţări din Caucazul de Sud la blocul comunitar a fost efectiv oprit de legea privind „agenţii străini”, promulgată în această lună de către preşedintele legislativului de la Tbilisi.
Impact negativ
Agenţia de presă georgiană Interpress îl citează în acest sens pe Pawel Herczynski spunând că legea a avut „un impact negativ asupra perspectivelor de progres ale Georgiei” şi că procesul este de acum „practic oprit, practic îngheţat”. „În principiu, adoptarea acestei legi, aşa cum văd eu, a îngheţat integrarea Georgiei în Uniunea Europeană”, a declarat Herczynski, descriind ceea ce el a spus că este o perioadă dificilă în relaţiile dintre Georgia şi UE. Legea, care impune organizaţiilor care primesc mai mult de 20% din finanţarea lor din străinătate să se înregistreze ca „agenţi de influenţă străină”, a fost criticată de criticii autohtoni ca fiind de natură autoritaristă. Partidul de guvernământ din Georgia a apărat-o ca pe un pas necesar pentru a asigura transparenţa finanţării. Timp de două luni, oponenţii proiectului de lege au organizat unele dintre cele mai ample proteste din Georgia de la obţinerea independenţei de Moscova în 1991 pentru a încerca să respingă respectiva lege. SUA, Uniunea Europeană şi Marea Britanie au criticat în mod repetat legea şi au avertizat Georgia că adoptarea sa îi va bloca eforturile de a obţine statutul de membru cu drepturi depline al UE. Ţara din Caucazul de Sud a primit statutul de candidat în decembrie trecut, dar oficialii UE au avertizat că Georgia a dat înapoi în privinţa unor reforme cheie pe care trebuie să le implementeze înainte de a putea adera. Interpress îl citează pe Herczynski afirmând că miniştrii de externe ai UE vor discuta despre statutul Georgiei la o întâlnire la Luxemburg săptămâna viitoare, adăugând că au fost pregătite mai multe opţiuni cu privire la următorii paşi şi că statele membre ale UE „vor decide ce opţiune să implementeze din acest meniu”.
Război legislativ
Preşedintele parlamentului Georgiei a promulgat luni legea privind ”agenţii străini” care a cauzat o criză politică în ţara din Caucazul de Sud şi a atras critici din partea aliaţilor săi occidentali. Conform noii legi, orice ONG sau organizaţie media ce primeşte din străinătate cel puţin 20% din finanţarea sa va fi obligată să se înregistreze ca ”organizaţie ce urmăreşte interesele unei puteri străine”. Preşedintele parlamentului georgian, Şalva Papuaşvili, a semnat legea după ce anterior parlamentarii din partidul guvernamental Visul Georgian au votat pentru răsturna veto-ul exprimat de preşedinta ţării Salome Zurabişvili, care criticase noul act normativ. Opozanţii noii legi au organizat de peste o lună cele mai ample proteste de la declararea independenţei Georgiei, în 1991. Un grup de ONG-uri a anunţat că vor contesta noua lege la Curtea Constituţională şi pregătesc o acţiune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. SUA, Uniunea Europeană şi Regatul Unit au criticat la rândul lor legea, pe care opoziţia georgiană o numeşte ”legea rusă”, afirmând că a fost elaborată după modelul legii similare din Rusia care îi vizează pe opozanţii preşedintelui Vladimir Putin. Partidul de guvernământ Visul Georgian susţine că scopul legii este o mai mare transparenţă, în timp ce criticii se aşteaptă ca legea să fie folosită pentru a opri fluxul acestor fonduri şi pentru a persecuta forţele pro-occidentale.
Decizie europeană
Comisia Europeană le-a transmis anterior ambasadorilor UE că Ucraina şi Republica Moldova au îndeplinit condiţiile pentru a începe negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană. „Considerăm că toate etapele au fost îndeplinite de cele două ţări”, a declarat vineri o purtătoare de cuvânt a Comisiei. „Acum decizia este în mâinile statelor membre”, a spus ea, citată de DPA. Liderii UE au convenit să înceapă negocierile de aderare cu cele două ţări în decembrie, cu condiţia ca ele să îndeplinească anumite criterii, precum combaterea corupţiei. În timpul unei reuniuni avute vineri în spatele uşilor închise, Comisia Europeană le-a spus ambasadorilor celor 27 de state membre că aceste criterii au fost îndeplinite. Cu toate acestea, toate statele membre mai trebuie să aprobe în unanimitate un plan pentru desfăşurarea negocierilor înainte ca acestea să înceapă în practică. Kievul a înaintat cererea de aderare la UE în februarie 2022, după ce Rusia a escaladat de la un conflict ce dura de ani de zile în estul Ucrainei la o invazie la scară largă. O lună mai târziu şi Republica Moldova – a cărei regiune separatistă prorusă Transnistria generează o îngrijorare persistentă după războiul de la începutul anilor 1990 – a cerut să adere la UE. Georgia, care s-a confruntat într-un război cu Rusia în 2008, a înaintat de asemenea cerere de aderare în martie 2022. Liderii UE au recunoscut în mod oficial Ucraina şi Republica Moldova drept candidate la aderare în urmă cu un an, în iunie 2023. Ei au acordat statutul de candidat Georgiei în decembrie 2023, convenind în acelaşi timp să deschidă discuţii cu Ucraina şi Republica Moldova. Alţi candidaţi oficiali la aderare la UE sunt Albania, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia şi Turcia.
Georgia, în așteptarea UE
Republica Georgia, situată la intersecția dintre Europa și Asia, este o țară cunoscută pentru peisajele sale montane impresionante, istoria sa bogată și cultura sa distinctivă.
Georgia se află în regiunea Caucazului de Sud, mărginită de Marea Neagră la vest, Rusia la nord, Azerbaidjan la est și Armenia și Turcia la sud. Capitala țării este Tbilisi, un oraș cu o populație diversă și o istorie ce datează de peste 1500 de ani. Alte orașe importante includ Batumi, Kutaisi și Rustavi.
Georgia are o istorie îndelungată care se întinde peste mai multe milenii. Primele așezări umane din regiune datează din epoca paleolitică. În antichitate, regiunile Colchis și Iberia au fost centre importante ale civilizației. Georgia a fost creștinată în secolul al IV-lea, devenind una dintre primele țări din lume care a adoptat creștinismul ca religie de stat.
În Evul Mediu, Regatul Georgiei a cunoscut o perioadă de apogeu cultural și politic sub conducerea reginei Tamar (secolele XII-XIII), care a extins semnificativ teritoriul și influența țării. După o perioadă de fragmentare și declin, Georgia a fost în cele din urmă absorbită de Imperiul Rus la începutul secolului XIX.
În 1918, Georgia și-a declarat independența în urma prăbușirii Imperiului Rus, dar a fost anexată de Uniunea Sovietică în 1921. După prăbușirea URSS, Georgia și-a recâștigat independența în 1991. Aceasta a fost o perioadă marcată de instabilitate politică, conflicte civile și o economie în dificultate.
Georgia este o republică parlamentară, în care președintele este șeful statului, iar prim-ministrul este șeful guvernului. Sistemul politic al Georgiei a trecut prin reforme semnificative de la independență, cu tranziții către o democrație mai stabilă și consolidată. Alegerile parlamentare și prezidențiale au loc periodic, deși au existat tensiuni și provocări legate de transparența și corectitudinea proceselor electorale.
Georgia are o orientare pro-occidentală, aspirând la integrarea în NATO și Uniunea Europeană. Relațiile cu Rusia sunt tensionate, în special din cauza conflictelor din Abhazia și Osetia de Sud, două regiuni separatiste care au declarat independența cu sprijinul Rusiei, dar care sunt recunoscute internațional ca parte a Georgiei.
Cultura georgiană este un amestec unic de influențe europene și asiatice. Limba georgiană, care folosește un alfabet propriu, este una dintre cele mai vechi limbi din lume. Georgia este faimoasă pentru tradițiile sale culinare, vinurile sale (vinificația fiind o practică veche de 8000 de ani în regiune) și dansurile sale tradiționale spectaculoase.
Georgia a devenit o destinație turistică populară datorită peisajelor sale naturale diverse, care includ Munții Caucaz, litoralul Mării Negre și regiuni viticole pitorești. Tbilisi, cu arhitectura sa eclectică și băile termale sulfuroase, atrage mulți vizitatori, la fel și siturile istorice precum mănăstirile din Mtskheta și orașul vechi din Kutaisi.
