Polonia spune adio gazelor rusești

Polonia spune adio gazelor rusești

Gazprom, armă decisivă în politica externă rusă

Gazprom, armă decisivă în politica externă rusă

Compania polonă de stat de exploatare şi distribuţie a petrolului şi gazelor naturale – Polskie Górnictwo Naftowie i Gazownictwo (PGNiG) – a anunţat oficial la 15 noiembrie că nu va mai cumpăra gaze naturale de la compania rusă Gazprom după încheierea actualului contract, la 31 decembrie 2022, relatează mass-media poloneză, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Anunţul a fost făcut public atât către partea rusă cât şi către cei mai importanţi parteneri ai PGNiG.

Prețuri record

Acordul dintre cele două părţi expiră la 31 decembrie 2022 iar motivul pentru care Polonia renunţă oficial la gazele naturale ruseşti este acela că acestea „sunt vândute la preţuri record pentru piaţa mondială”. În sens politic şi geopolitic, renunţarea la gazele ruseşti este o afirmare în plan economic a relaţiilor politice şi diplomatice tulburate sever între Polonia şi Rusia în ultimul deceniu. În special venirea la putere a conservatorilor din Partidul Lege şi Justiţie, în octombrie 2015, a limitat legăturile bilaterale şi a făcut din Polonia vocea critică cea mai puternică din Europa la adresa Federaţiei Ruse, a politicii ei externe şi militare şi a regimului politic al preşedintelui Vladimir Putin.

Polonia foloseşte anual aproximativ 15 miliarde metri cubi de gaze naturale. O treime din acest consum se realizează pe baza producţiei interne, restul provine din import. Compania Gazprom furnizează pieţei polone 10,2 miliarde metri cubi gaze naturale pe an, conform acordului bilateral aflat încă în desfăşurare. În ultimii cinci ani, însă, guvernul de la Varşovia a anunţat în mod repetat că va renunţa la importul de gaze ruseşti în favoarea gazului natural lichefiat, importat din SUA şi intrat în ţară prin terminalele special construite, începând cu 2015, în portul Swinoujscie, de la Marea Baltică.

Nord Stream2, puternic contestat

În 2018, gazul natural lichefiat a reprezentat deja 20% din consumul anual naţional iar portul Swinoujscie este planificat să primească 7,5 miliarde metri cubi de gaze în 2021, faţă de 5 miliarde metri cubi în 2019. Aceasta va reprezenta jumătate din cererea de gaze naturale pe piaţa polonă într-un an. În plus, portul de la Marea Baltică va deveni un punct de distribuţie a gazului natural lichefiat şi pentru pieţele din Lituania şi Ucraina.

Polonia este unul dintre cei mai acerbi critici ai proiectului energetic Nord Stream2, care ar urma să lege Federaţia Rusă de Germania, prin Marea Baltică, fără să mai tranziteze teritoriile unor state ostile Moscovei, cum ar fi Lituania sau Ucraina. Proiectul este contestat în interiorul Uniunii Europene iar România, în calitate de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene, în prima jumătate a anului 2019, a reuşit să aducă proiectul sub legislaţia blocului comunitar de la Bruxelles, ceea ce anulează orice posibile înţelegeri directe dintre Moscova şi Berlin pe această temă. (N.G.)

Share our work
Polonia spune adio gazelor rusești

Budapesta intensifică ofensiva energetică în Balcani

Serbia, curtată energetic de Budapesta

Serbia, curtată energetic de Budapesta

Ungaria şi Serbia au semnat recent la Budapesta un acord interguvernamental de cooperare pentru construcţia şi operarea unui interconector de gaze naturale, relatează mass-media maghiară, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. După semnarea acestui acord cu ministrul Energiei din Serbia, Aleksandar Antic, ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, a spus că securitatea aprovizionării cu gaze naturale este o chestiune strategică şi de securitate naţională. Peter Szijjarto a mai spus că procedura de licitaţie pentru rezervarea de capacitate va începe în luna septembrie, iar capacitatea maximă a interconectorului va fi de 10 miliarde metri cubi.

Mărimea investiţiei Ungariei în acest proiect va depinde de rezervările de capacitate făcute de diferite companii de gaze, a precizat Szijjarto. Construcţia interconectorului este programată să înceapă în vara lui 2020, iar proiectul este estimat să se finalizeze până la sfârşitul lui 2021, a mai spus oficialul ungar.

Carusel rusesc

Peter Szijjarto a subliniat că Rusia şi Ungaria nu au semnat încă un nou acord pentru tranzitul gazelor naturale în 2020, iar aliaţii Ungariei întârzie în a lua deciziile necesare care ar permite Ungariei să importe gaze naturale din alte surse. În opinia lui Szijjarto, pentru Ungaria cea mai realistă nouă sursă de gaze naturale este coridorul care pleacă din Turcia şi trece prin Bulgaria şi Serbia.

Luna trecută, acelaşi Peter Szijjarto declara că Ungaria va semna un nou acord pe termen lung de aprovizionare cu gaze naturale din Rusia dacă grupul american Exxon Mobil Corp nu va lua o decizie finală, până în luna septembrie, privind investiţia în proiectul offshore Neptun. „ExxonMobil poate revoluţiona piaţa furnizării de energie în Europa. Însă ar trebui să ia o decizie finală de investiţii”, a spus Szijjarto într-un interviu acordat Reuters. „Dacă nu vor lua o decizie până în luna septembrie, voi fi nevoit să semnez un nou contract pe termen lung cu ruşii”, a spus atunci oficialul ungar.

Gazprom joacă tare în Europa de Est

Gazprom joacă tare în Europa de Est

Bucureștiul, presat politic

În apele teritoriale româneşti ale Mării Negre, companiile ExxonMobil şi OMV Petrom explorează împreună blocul Neptun, unde primele estimări arată existenţa unor zăcăminte de gaze între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi.

Potrivit firmei de consultanţă Deloitte, rezervele de gaze naturale ale României din Marea Neagră ar putea pune în discuţie poziţia dominantă a grupului rus Gazprom pe piaţa de furnizare de gaze naturale din Europa Centrală şi de Est.

La începutul lunii mai, directorul general al grupului austriac OMV, Rainer Seele, a declarat că divizia OMV Petrom este într-un „dialog intensiv” cu Guvernul României pentru a putea lua o decizie finală de investiţii cu privire la proiectul Neptun.

Axa Budapesta-Sofia

Prim-ministrul ungar Viktor Orban a discutat recent cu preşedintele bulgar Rumen Radev, aflat într-o vizită de două zile în Ungaria, despre ‘gestionarea nesatisfăcătoare’ de către Uniunea Europeană a crizei migraţiei, relaţiile dintre ţările lor, precum şi pe teme enegetice, a comunicat şeful biroului de presă al lui Orban, Bertalan Havasi, citat de MTI, preluat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Premierul Orban şi preşedintele Radev au fost de acord că Uniunea Europeană nu a reuşit să facă progrese semnificative în ce priveşte gestionarea crizei migraţiei în ultimii ani, şi că pericolul migrator se menţine, a indicat Bertalan Havasi pentru agenţia ungară. Potrivit acestuia, cei doi lideri au fost de părere că Uniunea Europeană nu are un plan de criză pentru potenţiala creştere bruscă a presiunii migratorii pe continent, iar acest lucru face situaţia Bulgariei ‘extrem de dificilă’.

Viktor Orban l-a asigurat pe Rumen Radev că guvernul său va continua să vadă în Bulgaria un aliat în problema migraţiei şi este pregătit să ajute Sofia în orice fel este capabil.

În timpul întâlnirii, Orban şi Radev au salutat prietenia dintre ţările lor şi ‘destinul istoric comun’, care formează baza politică, spirituală şi culturală pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor lor.

Cei doi au abordat, de asemenea, cooperarea economică dintre China şi regiunea central-europeană, precum şi chestiuni energetice, subliniind importanţa ca Europa să-şi asigure diversificarea surselor de energie la preţ convenabil. (M.B.)

Share our work
ANALIZĂ// Moldova așteaptă conducta de gaze, Moscova își cere datoriile

ANALIZĂ// Moldova așteaptă conducta de gaze, Moscova își cere datoriile

Gazprom joacă tare în RM

Gazprom joacă tare în RM

Rusia pare să dețină toate cărțile în negocierile privind livrările de gaze către Moldova, cel puțin pentru moment. Mișcarea recentă a Rusiei de a încerca să recupereze datoriile uriașe ale R. Moldovei la gaze a subliniat încă o dată necestitea Chișinăului de a găsi surse urgent alternative de aprovizionare cu energie, dar acest lucru pare puțin probabil până în 2020, se arată într-o amplă analiză publicată de Balkan Insight, preluată de mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

La jumătatea lunii mai, gigantul energetic rus Gazprom a înaintat o cerere la Curtea Internațională de Arbitraj Comercial din Rusia pentru recuperarea a peste 300 de milioane de dolari cu titlul de datorii  de la compania moldovenească de transport gaze Moldovagaz pentru gazul livrat în 2016.

Gazprom a făcut un pas similar anul trecut pentru datorii de 428 milioane dolari aferente anului 2015.

Mișcarea poate fi o formalitate, dar subliniază amploarea dependenței Republicii Moldova de Rusia față de aprovizionarea cu gaze, dependența pe care Moscova a folosit-o în mod repetat ca pârghie politică în fosta republică sovietică, care s-a orientat spre Vest, în 2009, odată cu răsturnarea guvernului comunist de atunci.

Moldova cochetează cu ideea de a fi racordată la sistemul energetic european via România, dar livrările de gaz prin conducta Iasi-Ungheni-Chișinău par puțin probabil să vină mai devreme de 2020.

Chișinăul, între timp, se confruntă cu perspectiva de a avea de acord cu noi prețuri pentru gazul rusesc, atunci când contractul său actual cu Gazprom expiră la sfârșitul acestui an. R. Moldova are puține pârghii de negociere pentru a obține rate mai avantajoase, dar și acelea riscă să dispară, spun experții.

TurkStream, proiect strategic pentru Kremlin

TurkStream, proiect strategic pentru Kremlin

Amenințarea TurkStream

Rusia și Turcia așteaptă să finalizeze construcția conductei TurkStream până la sfârșitul anului 2019, aducând gaze către Turcia și Balcani pe sub Marea Neagră, ocolind R. Moldova și Ucraina. Finalizarea TurkStream ar putea face ca gazoductul Trans-balcanic, construită în anii 1990 și care trece prin R. Moldova și Ucraina, să fie irelevant ca pârghie în viitoarele negocieri dintre Chișinău și Gazprom.

„Pârghiile de negociere ale Chișinăului s-au înrăutățit, deoarece Rusia finalizează conducta prin Turcia, respectiv pozitia exclusivă a Moldovei privind tranzitul de gaze este pierdut. În schimb Moldova nu are alternativa de alimentare cu gaze. Astfel va fi nevoită să accepte condițiile impuse de Rusia”, a declarat pentru BIRN, expertul economic Sergiu Gaibu, director de programe la think tank-ul „Expert Group” din Chișinău.

„Lucrările la gazoductul Iași-Chișinau au fost tărăgănate în primul rând de birocrația ineficientă de la Chișinău. Cea mai bună soluție pentru a reuși este sa fie procurată și instalată o statie de pompare în regim revers pe una din cele trei țevi de tranzit din sudul R, Moldova. Această este soluția cea mai ieftină și rapidă”, mai precizează expertul citat.

În lipsa acestui lucru, Moldova nu are alternativă la furnizarea de gaze, a avertizat Gaibu. „Astfel, va trebui să accepte condițiile impuse de Rusia”.

Președintele prorus al R. Moldova Igor Dodon s-a întâlnit pe 30 ianuarie 2019, la Moscova, cu directorul executiv al Gazprom, Alexei Miller

Gaz pe gratis

În mod ironic, mai mult de 90% din datoria istorică a Moldovagaz, despre care Gazprom spune că se ridică la peste 6,2 miliarde dolari, este pentru gazul livrat în regiunea separatistă transnistreană, sprijinită de Rusia.

Regiunea separatistă nu a plătit pentru gaze naturale de la Moscova din 2006. MoldovaGaz este deținută de Gazprom în proporție de 50% și de statul moldovenesc de 35%, alte 13% fiind deținute de regimul sepatist transnistrean prin Tiraspolgaz.

Transnistria, unde Rusia a stabilit o forță de menținere a păcii de la începutul anilor 1990, folosește abundența de energie ieftină pentru a se transforma într-un hub regional pentru minarea de criptomonede, o mișcare care ar putea crește consumul de gaze.

Andrei Betanov, directorul Agenției de Investiții din Transnistria, a declarat pentru BIRN că criptominarea are un potențial serios pentru regiune. „Da, poate aduce mai mulți bani pentru buget”, a declarat el pentru BIRN.

Banii pe care Transnistria îi economisește pe gaz sunt acumulați într-un așa-numit „cont de gaze”, folosit de autoritățile secesioniste din Transnistria pentru a susține economia regiunii.

Președintele Igor Dodon, favoritul lui Putin pe scena politică moldovenească

Președintele Igor Dodon, favoritul lui Putin pe scena politică moldovenească

Problemă electorală

Gazul rusesc este o chestiune  invocată frecvent ca temă de campanie în alegerile din R. Moldova, politicienii pro-ruși marșând pe potențialul lor de a câștiga concesii de la Moscova sub formă de prețuri mai scăzute la gaze.

În ultimele alegeri, în luna februarie a acestui an, Partidul Socialist pro-rus, PSRM, a jucat foarte mult cartea gazului, promițând că, în cazul în care vor fi aleși, vor reduce rapid prețurile la gaze.

În ianuarie, președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, s-a întâlnit cu președintele Gazprom, Alexei Miller, la Moscova, pentru a discuta despre livrările de gaze. „Am discutat despre problemele legate de livrarea gazelor naturale din Federația Rusă în Moldova și despre politica de prețuri pentru îmbunătățirea situației consumatorilor moldoveni”, a declarat Dodon după întâlnire. El a insistat că prețurile nu vor fi ridicate ridica și au sugerat că, dacă PSRM va veni la putere, problema va fi rezolvată fără întârziere.

Dodon a remarcat că el și Miller au același semn zodiacal, Vărsător, reprezentând împreună o „echipă serioasă”.

Gazprom, însă, nu a avut nici o dispoziție pentru glume și a ridicat prețul pe care îl plătește Moldovei în primele trei luni ale anului 2019 cu 25%, față de aceeași perioadă a anului trecut, la 237,46 dolari pe mia de metri cubi.

Consumul de gaz din Moldova este în creștere; țara a importat mai mult în 2018 din Rusia – 1,13 miliarde metri cubi – decât în orice moment din 2011, în creștere cu aproximativ 9,3% în 2017.

Gazoductul Iasi-Ungheni, un vis prea îndepărtat

Gazoductul Iasi-Ungheni, un vis prea îndepărtat

Reguli clare, nu doar infrastructură

Având în vedere vulnerabilitatea securității energetice a Moldovei, expertul în energetică Ana Nutu de la „Expert Forum”din București a declarat pentru BIRN că ar putea fi nevoie de negocieri trilaterale între Uniunea Europeană, Ucraina și Moldova.

Astfel de discuții s-ar putea referi la rezolvarea problemelor de reglementare și tehnice privind livrările de gaze din Ucraina în R. Moldova, a spus ea.

Conectivitatea cu România se poate confrunta cu alte întârzieri, spun experții.

„Cel mai probabil, interconectorul va fi finalizat” în 2020, a declarat Nutu pentru BIRN. „Dar asta nu înseamnă neapărat că va exista o alternativă reală pentru consumatorul moldovean […] Sunt necesare reguli de piață pentru ca furnizorii din România să vândă gaze către Moldova; nu este vorba numai de infrastructură „. „E nevoie ca Moldova să scape de dependența de energie electrică din Transnistria, să poată cumpară din România și din Ucraina și să aibă de unde alege. Pentru asta, trebuie organizate licitații transparente pentru achiziția de energie electrică, deoarece atunci când va exista interconexiunea cu România, să existe interes din partea unor furnizori români să intre într-o piață care poate oferi condiții corecte „, a spus Nutu.

„Întrebarea este dacă factorii de decizie de la Chișinău doresc cu adevărat să rezolve această problemă sau nu”, mai precizează experta.

Cu toate acestea, Gaibu a mai spus că trebuie luată în calcul și ipoteza cum că Gazprom ar putea condiționa orice nou contract de gaze cu privire la garanția datoriilor din partea guvernului moldovean „care, evident, în viitor s-ar transforma în datoria națională a Republicii Moldova”.

Autor: Mădălin Necșuțu pentru Balkan Insight, corespondență de la Chișinău

N.R.- Unele intertitluri aparțin redacției KARADENIZ PRESS

Share our work
ANALIZĂ// R. Moldova așteaptă conducta de gaze, Moscova își cere datoriile

ANALIZĂ// R. Moldova așteaptă conducta de gaze, Moscova își cere datoriile

Președintele prorus al R. Moldova Igor Dodon s-a întâlnit pe 30 ianuarie 2019, la Moscova, cu directorul executiv al Gazprom, Alexei Miller

Moscova pare să dețină toate cărțile în negocierile privind livrările de gaze către Moldova, cel puțin pentru moment. Mișcarea recentă a Rusiei de a încerca să recupereze datoriile uriașe ale R. Moldovei la gaze a subliniat încă o dată necestitea Chișinăului de a găsi surse urgent alternative de aprovizionare cu energie, dar acest lucru pare puțin probabil până în 2020, se arată într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova.

La jumătatea lunii mai, gigantul energetic rus Gazprom a înaintat o cerere la Curtea Internațională de Arbitraj Comercial din Rusia pentru recuperarea a peste 300 de milioane de dolari cu titlul de datorii de la compania moldovenească de transport gaze MoldovaGaz pentru gazul livrat în 2016.

Gazprom a făcut un pas similar anul trecut pentru datorii de 428 milioane dolari aferente anului 2015.

Mișcarea poate fi o formalitate, dar subliniază amploarea dependenței Republicii Moldova de Rusia față de aprovizionarea cu gaze, dependența pe care Moscova a folosit-o în mod repetat ca pârghie politică în fosta republică sovietică, care s-a orientat spre Vest, în 2009, odată cu răsturnarea guvernului comunist de atunci.

R. Moldova cochetează cu ideea de a fi racordată la sistemul energetic european via România, dar livrările de gaz prin conducta Iasi-Ungheni-Chișinău par puțin probabil să vină mai devreme de 2020.

Chișinăul, între timp, se confruntă cu perspectiva de a avea de acord cu noi prețuri pentru gazul rusesc, atunci când contractul său actual cu Gazprom expiră la sfârșitul acestui an. R. Moldova are puține pârghii de negociere pentru a obține rate mai avantajoase, dar și acelea riscă să dispară, spun experții.

Rusia și Turcia așteaptă să finalizeze construcția conductei TurkStream până la sfârșitul anului 2019, aducând gaze către Turcia și Balcani pe sub Marea Neagră, ocolind R. Moldova și Ucraina.

Finalizarea TurkStream ar putea face ca gazoductul Trans-balcanic, construită în anii 1990 și care trece prin R. Moldova și Ucraina, să fie irelevant ca pârghie în viitoarele negocieri dintre Chișinău și Gazprom.

„Pârghiile de negociere ale Chișinăului s-au înrăutățit, deoarece Rusia finalizează conducta prin Turcia, respectiv pozitia exclusivă a Moldovei privind tranzitul de gaze este pierdut. În schimb Moldova nu are alternativa de alimentare cu gaze. Astfel va fi nevoită să accepte condițiile impuse de Rusia”, a declarat pentru BIRN, expertul economic Sergiu Gaibu, director de programe la think tank-ul „Expert Group” din Chișinău.

Lucrările la gazoductul Iași-Chișinau au fost tărăgănate în primul rând de birocrația ineficientă de la Chișinău. Cea mai bună soluție pentru a reuși este sa fie procurată și instalată o statie de pompare în regim revers pe una din cele trei țevi de tranzit din sudul R, Moldova. Această este soluția cea mai ieftină și rapidă”, mai precizează expertul citat.

În lipsa acestui lucru, Moldova nu are alternativă la furnizarea de gaze, a avertizat Gaibu. „Astfel, va trebui să accepte condițiile impuse de Rusia”.

Gaz pe gratis

În mod ironic, mai mult de 90% din datoria istorică a Moldovagaz, despre care Gazprom spune că se ridică la peste 6,2 miliarde dolari, este pentru gazul livrat în regiunea separatistă transnistreană, sprijinită de Rusia.

Un tanc sovietic încă „păzește” centrul Tiraspolului

Regiunea separatistă nu a plătit pentru gaze naturale de la Moscova din 2006. MoldovaGaz este deținută de Gazprom în proporție de 50% și de statul moldovenesc de 35%, alte 13% fiind deținute de regimul sepatist transnistrean prin Tiraspolgaz.

Transnistria, unde Rusia a stabilit o forță de menținere a păcii de la începutul anilor 1990, folosește abundența de energie ieftină pentru a se transforma într-un hub regional pentru minarea de criptomonede, o mișcare care ar putea crește consumul de gaze.

Andrei Betanov, directorul Agenției de Investiții din Transnistria, a declarat pentru BIRN că criptominarea are un potențial serios pentru regiune.

„Da, poate aduce mai mulți bani pentru buget”, a declarat el pentru BIRN.

Banii pe care Transnistria îi economisește pe gaz sunt acumulați într-un așa-numit „cont de gaze”, folosit de autoritățile secesioniste din Transnistria pentru a susține economia regiunii.

Problemă electorală

Gazul rusesc este o chestiune invocată frecvent ca temă de campanie în alegerile din R. Moldova, politicienii pro-ruși marșând pe potențialul lor de a câștiga concesii de la Moscova sub formă de prețuri mai scăzute la gaze.

Foto: BIRN

În ultimele alegeri, în luna februarie a acestui an, Partidul Socialist pro-rus, PSRM, a jucat foarte mult cartea gazului, promițând că, în cazul în care vor fi aleși, vor reduce rapid prețurile la gaze.

În ianuarie, președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon (foto stânga), s-a întâlnit cu președintele Gazprom, Alexei Miller (foto dreapta), la Moscova, pentru a discuta despre livrările de gaze.

„Am discutat despre problemele legate de livrarea gazelor naturale din Federația Rusă în Moldova și despre politica de prețuri pentru îmbunătățirea situației consumatorilor moldoveni”, a declarat Dodon după întâlnire.

El a insistat că prețurile nu vor fi ridicate ridica și au sugerat că, dacă PSRM va veni la putere, problema va fi rezolvată fără întârziere.

Dodon a remarcat că el și Miller au același semn zodiacal, Vărsător, reprezentând împreună o „echipă serioasă”.

Gazprom, însă, nu a avut nici o dispoziție pentru glume și a ridicat prețul pe care îl plătește Moldovei în primele trei luni ale anului 2019 cu 25%, față de aceeași perioadă a anului trecut, la 237,46 dolari pe mia de metri cubi.

Consumul de gaz din Moldova este în creștere; țara a importat mai mult în 2018 din Rusia – 1,13 miliarde metri cubi – decât în orice moment din 2011, în creștere cu aproximativ 9,3% în 2017.

Reguli clare, nu doar infrastructură

Având în vedere vulnerabilitatea securității energetice a Moldovei, expertul în energetică Ana Nutu de la „Expert Forum”din București a declarat pentru BIRN că ar putea fi nevoie de negocieri trilaterale între Uniunea Europeană, Ucraina și Moldova.

Astfel de discuții s-ar putea referi la rezolvarea problemelor de reglementare și tehnice privind livrările de gaze din Ucraina în R. Moldova, a spus ea.

Conectivitatea cu România se poate confrunta cu alte întârzieri, spun experții.

„Cel mai probabil, interconectorul va fi finalizat” în 2020, a declarat Nutu pentru BIRN. „Dar asta nu înseamnă neapărat că va exista o alternativă reală pentru consumatorul moldovean […] Sunt necesare reguli de piață pentru ca furnizorii din România să vândă gaze către Moldova; nu este vorba numai de infrastructură „.

„E nevoie ca Moldova să scape de dependența de energie electrică din Transnistria, să poată cumpară din România și din Ucraina și să aibă de unde alege. Pentru asta, trebuie organizate licitații transparente pentru achiziția de energie electrică, deoarece atunci când va exista interconexiunea cu România, să existe interes din partea unor furnizori români să intre într-o piață care poate oferi condiții corecte „, a spus Nutu.

„Întrebarea este dacă factorii de decizie de la Chișinău doresc cu adevărat să rezolve această problemă sau nu”, mai precizează experta.

Cu toate acestea, Gaibu a mai spus că trebuie luată în calcul și ipoteza cum că Gazprom ar putea condiționa orice nou contract de gaze cu privire la garanția datoriilor din partea guvernului moldovean „care, evident, în viitor s-ar transforma în datoria națională a Republicii Moldova”.

O analiză semnată de Mădălin Necșuțu, Chișinău

Share our work
Polonia spune adio gazelor rusești

TurkStream, deplin funcțional în decembrie 2019

Gazprom, armă decisivă în politica externă rusă

Gazprom, armă decisivă în politica externă rusă

Grupul rus Gazprom se aşteaptă să livreze primele cantităţi de gaze naturale prin conducta TurkStream în ultima parte a lunii decembrie 2019, a declarat recent vicepreşedintele Gazprom, Oleg Aksyutin, relatează mass-media rusă, citată de KARADENIZ PRESS. Conducta TurkStream, construită în prezent între Rusia şi Turcia via Marea Neagră, face parte din eforturile Rusiei de a ocoli Ucraina în livrările sale de gaze naturale spre Europa.

„Cu privire la TurkStream, ne aşteptăm ca livrarea de gaze naturale să înceapă până la 31 decembrie. Este clar că porţiunea offshore este gata. Porţiunea onshore este gata în proporţie de 100% pe partea rusă şi în proporţie de aproximativ 73,5% pe partea turcă. Estimăm că în noiembrie vom fi gata în totalitate astfel că livrările vor putea începe în ultima parte a lunii decembrie”, a spus Aksyutin la o conferinţă de presă organizată la Sankt Petersburg.

Capacitate strategică

Prima linie a conductei TurkStream, cu o capacitate de 15,75 miliarde metri cubi pe an, va aproviziona piaţa locală din Turcia, urmând ca această cantitate să crească treptat, în funcție de necesități. Cea de-a doua linie, cu o capacitate similară, ar urma să fie destinată aprovizionării clienţilor din Europa de Sud-Est.

Grupul rus Gazprom trebuie să aleagă una din cele două posibile rute pentru cea de-a doua linie a TurkStream: prin Bulgaria sau Grecia. Până acum, gigantul rus nu a anunţat în mod oficial dacă a selectat vreuna dintre cele două rute, Atena și Sofia fiind implicate într-un adevărat război pentru a determina Gazprom să aleagă ruta greacă, respectiv cea bulgară.

Garanții UE

Prim-ministrul rus Dmitri Medvedev a subliniat anterior la Sofia că Moscova aşteaptă „garanţii” de la Uniunea Europeană înainte de a lua în considerare un traseu viitor spre vest al gazoductului TurkStream destinat să lege Rusia de Turcia prin Marea Neagră. „Putem discuta următoarele etape numai după obţinerea unor garanţii fiabile (…) ale Comisiei Europene că proiectul nu va fi anulat şi nu vor exista obstacole” în realizarea sa, a declarat el într-o conferinţă de presă alături de omologul său bulgar, Boiko Borisov.

Problema unei prelungiri spre vest – un traseu pentru care Bulgaria şi Grecia sunt în competiţie – rămâne deschisă, în timp ce Moscova nu-şi ascunde neîncrederea după eşecul proiectului South Stream la sfârşitul anului 2014.

Un proiect eșuat

Cu o capacitate de două ori mai mare decât TurkStream, acest gazoduct strategic urma să facă legătura între Rusia şi Bulgaria, ocolind Ucraina. El a fost abandonat din cauza opoziţiei Bruxellesului, pe fondul conflictului ruso-ucrainean. „Trebuie să ne amintim experienţa neplăcută de acum câţiva ani şi să nu o mai vedem reînnoită, experienţa South Stream”, a subliniat Medvedev.

Premierul bulgar Borisov, cu toate acestea, a dat asigurări că TurkStream nu provoacă opoziţie şi a anunţat că ţara sa a lansat deja licitaţia pentru construcţia unei conducte de 484 de km de la graniţa turcă până la Serbia în valoare de 1,4 miliarde de euro.

Precedentul North Stream

„Decizia noastră a fost coordonată cu Uniunea Europeană”, a subliniat el, menţionând că în Marea Baltică, proiectele similare „North Stream 1 şi 2 progresează”.

Sofia speră să tranziteze prin conductă între „15 şi 16 miliarde m3” de gaz rusesc pe an, un volum ce ar trebui să compenseze oprirea livrărilor actuale către Turcia prin Ucraina şi Bulgaria.

Comisia Europeană cere respectarea strictă a regulilor UE, mai ales accesul la gazoducte pentru terţe părţi, o condiţie ce va fi îndeplinită conform declarațiilor factorilor din conducerea proiectului. (Isac Mihai)

Share our work