de Georgescu Ionuț | apr. 19, 2023 | Știri
Turcia, între NATO și neo-otomanism pontic
Secretarul american al apărării, Lloyd Austin, le-a cerut Turciei şi Ungariei să ratifice aderarea Suediei la NATO ”cât mai curând posibil” şi înaintea viitorului summit de la Vilnius al Alianţei Nord-Atlantice, din luna iulie 2023, relatează CNN.
”Aşteptăm cu nerăbdare să întâmpinăm în curând Suedia ca al 32-lea membru al NATO. Pentru a fi clar, aşteptăm cu nerăbdare ca acest lucru să se întâmple înaintea summitului din iulie”, a declarat Lloyd Austin într-o conferinţă de presă la Stockholm. ”Încurajăm aliaţii noştri Turcia şi Ungaria să ratifice aderarea Suediei cât mai rapid posibil”, a declarat înaltul oficial american.
Finlanda şi Suedia au solicitat anul trecut să adere la NATO ca reacţie la invazia rusă din Ucraina, dar procesul a fost ţinut în loc de Turcia şi Ungaria. Între timp, Finlanda a devenit, la începutul acestei luni, al 31-lea membru al Alianţei Nord-Atlantice.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan bloca din mai 2022 intrarea în NATO a Finlandei şi a vecinei acesteia Suedia.
Ankara a acuzat în special Suedia de pasivitate în faţa ”teroriştilor” kurzi refugiaţi în această ţară, cerând extrădări asupra cărora, totuşi, guvernul nu are ultimul cuvânt. Incendierea unui exemplar din Coran de către un extremist în capitala suedeză, în luna ianuarie, a condus la suspendarea convorbirilor dintre Ankara şi Stockholm.
de Isac Mihai | mart. 9, 2023 | Știri
NATO vrea integrarea rapidă a Suediei și Finlandei
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat reluarea negocierilor dintre Ankara și Stockholm privind aderarea Suediei la NATO, relatează mass-media turcă. Înaltul oficial NATO a menționat progrese în procesul de aderare al Suediei şi Finlandei, dosar blocat de Ankara pe fondul tensionării relațiilor dintre Ankara și Stockholm.
Prioritate de vârf
Finalizarea aderării celor două ţări nordice este „o prioritate de vârf, iar noi facem progrese”, a declarat secretarul general al NATO, aflat în vizită în Suedia, în cadrul unei conferinţe de presă cu premierul Ulf Kristersson.
Suedia, asupra căreia se concentrează obiecţiile Turciei,”şi-a respectat angajamentele” adoptate în iunie anul trecut, la Madrid, faţă de Ankara şi „a sosit timpul să se finalizeze procesul de ratificare”, a insistat Jens Stoltenberg.
Din cei 30 de membri ai alianţei nord-atlantice, doar Turcia şi Ungaria nu au ratificat încă aderarea celor două ţări.
În urma unei crize diplomatice cauzate de arderea unui Coran de către un extremist de dreapta anti-islam la Stockholm la începutul lunii ianuarie, Ankara a suspendat negocierile deja complicate. Discuţiile se vor relua joi, la Bruxelles, aşa cum a anunţat Ankara la sfârşitul lunii februarie.
„M-am întâlnit recent cu preşedintele turc Erdogan şi mă bucur că a fost de acord să reia întâlnirile trilaterale” cu Suedia şi Finlanda, a spus Stoltenberg.
Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, îngrijorat de opoziția turcă și maghiară
Buturuga maghiară
În ceea ce priveşte Ungaria, a cărei promisiune de ratificare a stârnit îngrijorări din cauza numeroaselor întârzieri din ultimele luni, dezbaterea a început săptămâna trecută în parlamentul de la Budapesta.”Mă aştept ca procesul să fie finalizat rapid”, a spus secretarul general al NATO.”Întrebarea nu este dacă Suedia va intra în alianţă, ci când”, a asigurat el.
Prim-ministrul suedez a anunţat un vot al Parlamentului pentru a valida în avans intrarea în alianţă.
Marţi, o delegaţie de parlamentari ungari a efectuat o vizită la Stockholm. Budapesta sprijină aderarea Suediei la NATO, dar politicienii suedezi trebuie să înceteze să răspândească „minciuni” despre Ungaria, inclusiv critici „nefondate” asupra eşecurilor statului de drept, a declarat şeful delegaţiei, Csaba Hende, membru al partidului premierului naţionalist Viktor Orban.
de Isac Mihai | oct. 23, 2022 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia
Liderul turc Recep Tayyip Erdogan a acceptat să îl primească pe prim-ministrul suedez Ulf Kristersson, care s-a declarat pregătit, cu o zi în urmă, să se deplaseze „imediat” în Turcia pentru a obţine acordul Ankarei pentru aderarea ţării sale la NATO
Liderul turc Recep Tayyip Erdogan a acceptat să îl primească pe prim-ministrul suedez Ulf Kristersson, care s-a declarat pregătit, cu o zi în urmă, să se deplaseze „imediat” în Turcia pentru a obţine acordul Ankarei pentru aderarea ţării sale la NATO.
Concesiuni turcești
„Noul premier suedez a cerut să fie primit. Le-am spus prietenilor noştri: Stabiliţi o întâlnire pentru ca el să vină”, a declarat şeful statului turc în timpul zborului care îl aducea dintr-o vizită oficială din Azerbaidjan.
Erdogan, care ameninţă să blocheze intrarea Suediei şi Finlandei în NATO, a avertizat din nou că parlamentul turc nu va ratifica aderarea celor două state nordice atât timp când nu vor fi onorate cererile de extrădare formulate de Ankara.
„Aceşti terorişti (…) trebuie reţinuţi şi predaţi nouă”, a declarat preşedintele turc.
Şeful statutului acuză Suedia şi Finlanda că îi protejează în special pe luptătorii kurzi din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) şi din Unităţile de Protecţie a Poporului (YPG), considerate drept teroriste de către Ankara.
Până în acest moment, 28 de state membre – din cele 30 – ale Alianţei Nord-Atlantice au ratificat aderarea Suediei şi Finlandei.
Demersuri baltice
Singurele state membre NATO care nu și-au dat acordul final sunt Ungaria şi Turcia. La summitul NATO de la Madrid de la sfârşitul lunii iunie, Suedia, Finlanda şi Turcia au semnat un memorandum care deschide accesul celor două state nordice la Alianţa Nord-Atlantică.
Însă preşedintele turc a ameninţat imediat cu un veto în cazul în care nu vor fi îndeplinite unele condiţii.
Ministrul suedez de externe, Tobias Billstrom, şi-a exprimat anterior încrederea că Ungaria şi Turcia vor ratifica în curând aderarea ţării sale la NATO. După o întâlnire la Helsinki cu omologul său finlandez, Pekka Olavi Haavisto, Billstrom a declarat: „Considerăm pozitivă evoluţia din Ungaria şi apreciem că acolo, ca şi în Turcia, procesul de ratificare se va încheia în curând, când parlamentul votează asupra acestor chestiuni”.
„Nu există niciun indiciu că nu vom primi un răspuns pozitiv de la parlamentul din Budapesta”, a insistat şeful diplomaţiei suedeze.
de Isac Mihai | sept. 22, 2020 | Alte regiuni, Info Militar, Jurnal de Front, Știri, UE
Rusia și alte state baltice continuă organizarea exercițiilor militare
Exerciţiul militar de mare amploare Arctic Lock, la care urmau să participe 20.000 de soldaţi din 13 ţări în primăvara viitoare în Finlanda, a fost anulat din cauza pandemiei, a anunţat Ministerul Apărării de la Helsinki, citat de mass-media regională, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Exerciţiile internaţionale sunt importante, dar în această situaţie este încă mai important să păstrăm controlul asupra coronavirusului’, a declarat ministrul finlandez al apărării, Antti Kaikkonen, într-un comunicat de presă.
La Arctic Lock, ce urma să aibă loc între mai şi iunie 2021, erau aşteptaţi observatori din partea NATO şi a Uniunii Europene.
Tensiuni militare
Întrucât restricţiile legate de pandemie au făcut imposibilă desfăşurarea sa, Comitetul de politică externă şi de securitate al Finlandei a decis să-l înlocuiască cu un exerciţiu la scară naţională cu 15.000 de participanţi.
Arctic Lock urma să fie ultimul dintr-o serie de exerciţii militare de mare amploare în regiunea Balticii, reflectând tensiunile în creştere între numeroase state occidentale şi Rusia.
În 2017, în Suedia s-a desfăşurat exerciţiul militar Aurora-17, cel mai important din ţară din ultimii peste 20 de ani. El urma să continue în 2020 cu mobilizarea a 25.000 de soldaţi, dar a fost anulat tot din cauza pandemiei.
Defender 2020, învind de pandemie
În acelaşi timp, operaţiunea americană Defender 2020, vizată să fie cea mai mare desfăşurare de trupe americane în Europa de la sfârşitul Războiului Rece, a trebuit să fie redusă în amploare.
Chiar dacă pandemia a antrenat o reducere a exerciţiilor militare, acestea au continuat totuşi, determinând Rusia să lanseze propriile exerciţii deasupra Balticii.
La rândul său, Finlanda – a cărei frontieră de 1.340 km cu Rusia este cea mai lungă a Uniunii Europene cu acest vecin – are în vedere să organizeze un exerciţiu militar internaţional mai târziu în cursul deceniului, a indicat Ministerul Apărării din statul baltic.
Finlanda şi Suedia nu sunt membre în NATO, dar în ultimii ani şi-au intensificat cooperarea cu Alianţa şi fac parte din Parteneriatul pentru Pace. (N.G.)
de Isac Mihai | apr. 26, 2020 | Asia Centrală, Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Marea Neagra, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, UE
Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 8 decembrie 2016, o rezoluţie prin care data de 26 aprilie a fost desemnată ca Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (fosta URSS, în prezent pe teritoriul Ucrainei), potrivit www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day , citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Adunarea Generală a ONU a recunoscut, astfel, că „trei decenii după dezastrul de la Cernobîl, consecinţele serioase pe termen lung ale acestuia persistă încă, precum şi continuarea necesităţilor comunităţilor şi teritoriilor afectate” şi a invitat „toate statele membre, agenţiile relevante ale sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, să respecte această zi”.
Milioane de victime
Site-ul ONU aminteşte că o explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 1986 a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii.
Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990, precizează www.un.org. În acelaşi an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 45/190, solicitând „o cooperare internaţională pentru a aborda problema şi atenuarea consecinţelor la centrala nucleară de la Cernobîl”. A fost înfiinţat un grup de lucru inter-agenţii care să coordoneze cooperarea în privinţa dezastrului de la Cernobîl.
În 1991, ONU a creat Fondul de încredere (fiduciar) de la Cernobîl, aflat în prezent sub conducerea Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA).
Din 1986, organizaţiile ONU şi majoritatea ONG-urilor au lansat peste 230 de proiecte de cercetare şi asistenţă diferite în domeniile sănătăţii, siguranţei nucleare, reabilitării, mediului, producţiei de alimente naturale şi informaţiilor.
Schimbare de strategie
În 2002, Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat o schimbare în strategia de la Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung, notează www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day. PNUD şi birourile sale regionale din cele trei ţări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaţionale, naţionale şi publice destinate dezvoltării durabile a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Reţeaua Internaţională de Cercetare şi Informare Cernobîl (ICRIN).
La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.
Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.
Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat
Ambiții nucleare
Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.
Potrivit unui studiu publicat la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive produse după accidentul de la centrala nucleară din Cernobîl, din 1986.
Cartea, editată de Academia de ştiinţe de la New York şi lansată cu ocazia împlinirii a 24 de ani de la catastrofă, cu titlul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment” (Cernobîl: Consecinţe ale catastrofei asupra oamenilor şi mediului), a fost scrisă de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova şi respectiv Vasili Nesterenko şi Aleksei Nesterenko de la Institutul pentru protecţie împotriva radiaţiilor din Minsk (Belarus).
Conform cărţii, până în anul 2005, între 112.000 şi 125.000 de persoane din cele 830.000 care au participat la operaţiunile de decontaminare şi sigilare a reactorului nuclear de la Cernobâl, şi-au pierdut viaţa. Numărul total al deceselor la scară globală, în perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobîl, este de 985.000.
Cernobîl rămâne în memoria colectivă
Țări afectate
Cele mai afectate state, pe lângă cele din fosta URSS, au fost Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, România, Grecia şi părţi extinse din Germania şi Marea Britanie, potrivit sursei citate. Aproximativ 550 de milioane de europeni şi între 150 şi 230 de milioane de oameni din emisfera nordică rusă şi nu numai, au fost expuşi unui nivel ridicat de radioactivitate. Norul radioactiv rezultat a atins după 9 zile de la accident părţi din SUA şi Canada.
Celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum „sarcofagul” de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului risca să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. Astfel, s-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Suma totală a fost de 2,2 miliarde euro furnizată de peste 45 de ţări donatoare, prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
Întrucât agenţiile Naţiunilor Unite şi-au îndreptat atenţia de la asistenţa umanitară către prevenire, recuperare, remediere şi dezvoltarea capacităţii, a fost adoptată o abordare integrată a dezvoltării durabile pentru a răspunde nevoilor regiunilor şi comunităţilor afectate. Agenţiile, fondurile şi programele au continuat să lucreze strâns cu guvernele din Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina pentru a oferi asistenţă pentru dezvoltare comunităţilor afectate de la Cernobâl. (N.G.)
