Agentul lui Dumnezeu

Agentul lui Dumnezeu

captureSe spune că omul sfințește locul. Fie el și separatist. Cu-i pasă? Dar ce se întâmplă când un slujbaș al lui Dumnezeu merge să sfințească ceva, iar în loc de apă cu miros de busuioc se răspândește un iz dulceag de parfum ce aduce a apă de colonie rusească? Atunci, dragi cititori, cel mai probabil, cu mila lui Dumnezeu, înseamnă că a început campania electorală pentru prezidențialele de pe ambele maluri ale Nistrului. Și acela „patriotic” și cel (in)dependent de Moscova.

Dar să o luăm cu începutul și să explicăm pe larg această pildă politico-religioasă. Primul „uns al lui Dumnezeu” și-a primit porția de binecuvântări electorale, în prag de prezidențiale, chiar lângă simbolul credinței moldovenești ancestrale, mănăstirea Căpriana. Chiar în ziua de 31 august, atunci când se sărbătorește Ziua Limbii Române pe ambele maluri ale Prutului, socialistul Igor Dodon a mușcat ostentativ (pentru a câta oară?) din startul cursei prezidențiale și a încercat o „poză de prezident” lângă Capriana. Totul în încercarea patetică de a se brandui ca un om autentic cu frica lui Dumnezeu. Dar fariseul comunisto-socialist, și cel mai probabil ateu, nu a încercat decât să smulgă voturile credincioșilor moldoveni pe care îi amăgește mereu că Moldova are viitor numai sub el și numai călărită prezidențialmente de acest personaj.

Amfitrionul dezmățului electoral al lui Igor a fost și atunci Vlădica Vladimir, mitropolitul Moldovei și umil slujbaș canonic al lui Kiril de la Moscova. Acesta, fără nicio reținere, așa cum l-am văzut de altfel și în pozele de mirean în care se distra cu femei pe bărci și sorbea din licorile Necuratului, a jucat fără nicio jenă rolul agentului electoral perfect pentru Dodon. De mai avea puțin și-i pupa el mâna lui Dodon, așa cum face cu cea lungă a Moscovei. Ca toți oportuniștii comuniști, după caderea Uniunii Sovietice, Dodon a urmat și el rețeta de succes regională, convertindu-se perfid la naționalism bisericos în lipsă de altceva.

Întâmplarea face că, recent, popa Vladimir a primit o invitație de bis și pe celălalt mal al Nistrului, la separatistul Evgheni. Păi, cum vine asta? Azi slujești la statalist, mâine la separatist? Dar astfel de întrebări existențiale nu stau să îi bântuie conștiința lui Vladimir, atât timp banii nici nu au miros, iar ordinul Moscovei se execută și nu se discută. Astfel ne-am pomenit că am început săptămâna cu un al doilea dezmăț electoral, de data aceasta peste Iordanul basarabean.

Mai precis la Tiraspol, acolo unde Șevciuk ne-a explicat pe site-ul său de „prezident” că pe Vlădica Vladimir l-ar fi primit într-o „vizită oficială”. Numai că vizita mitropolitului buclucaș a venit fix în ziua de 12 septembrie, atunci când CEC-ul transnistrean a sunat gongul de începere a cursei electorale prezidențiale și în „Nistrenia”. Acolo, Șevciuk nu s-a prosternat împreună cu Vlădica Vladimir în fața mulțimii, ci în biroul său prezidențial. Locul unde mai speră să se odihnească pentru încă cinci ani de zile împreună cu, numai așa, Nina.

Concluzia pe EvZ Moldova

Share our work
Tiraspolul dă semnalul începutului campaniei pentru alegerile prezidențiale din stânga Nistrului

Tiraspolul dă semnalul începutului campaniei pentru alegerile prezidențiale din stânga Nistrului

12-09-16_vybory

Regiunea separatistă transnistreană a intrat în febra pretinselor alegeri prezidențiale ce ar urma să dea un nou mandat de conducere pe următorii cinci de zile. Campania a început luni , iar șansele actualului pretins președinte Evgheni Șevciuk sunt din ce în ce mai reduse. Potrivit novostipmr.com, candidații care vor vrea să intre în această cursă, „vor trebui să prezinte de la 8.340 până la 12.510 semnături în favoarea lor”. Pentru acest lucru, cei care doresc să se înscrie în cursă au un termen de două luni pentru a depune acte nesesare. Lupta se va da între actualul pretins lider, Evgheni Șevciuk și actualul președinte al Sovietului Suprem, Vadim Krasnoselski, sprijinul de gruparea „Sheriff”. Totuși, președintele comisiei electorale din Transnistria, Elena Gorodețkaia, a declarat că există deja un candidat care și-a înaintat candidatura – bloggerul Irina Vasilache. Data pretinselor alegeri a fost fixată pe 11 decembrie, iar pentru ca scrutinul să fie valid trebuie să participe 25% din populația înscrisă pe listele electorale cu drept de vot.

Campanie „în familie”

Fosta pretinsă șefa a diplomației de la Tiraspol, Nina Ștanski-Șevciuk, soția actualului lider de la Tiraspol, se implică și ea în campanie electorală. Ea a spus că decretul recent al lui Șevciuk privind aplicarea rezultatelor referendumului din 2006, conform căruia se vota alipirea regiunii la Federația Rusă, reprezintă și azi voința populară de atunci.

„Această inițiativă este legată de faptul că, la data de 17 septembrie, țara va sărbători cea de-a 10-a aniversare a referendumului în cadrul căruia transnistrenii și-au ales vectorul de dezvoltare: pro-rus. În acest an, un studiu de caz pe scară largă cu privire la acest subiect a avut loc în Transnistria și a arătat că viziunea oamenilor nu s-a schimbat. Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum, ei ar opta pentru același lucru, iar prezența la urne ar fi la fel de mare”, a declarat pretinsa fostă șefă a diplomației de la Tiraspol, Nina Ștanski-Șevciuk, citată de novostipmr. Mișcarea lui Șevciuk prin transpunerea legislației locale la cea rusă nu este decât o mișcare populistă de campanie menită să puncteze electoral și eventual să dea o notă de satisfacție Rusiei, de la Șevciuk speră să obțină în continuare sprijin.

Șevciuk, pe făraș

Chiar și așa, analiștii politici de la Tiraspol estimează că va fi o luptă deschisă în doi, dar că Șevciuk ar putea pierde acest scrutin. „Principalii doi candidați în această cursă sunt în primul rând actualul lider al regiunii, Evgheni Șevciuk, care a declarat în cadrul conferinței sale de presă anuale că va candida pentru un al doilea mandat. Și este evident că va fi înaintat și un candidat care reprezintă în acest moment politica promovată de Sovietul suprem și de adepții acestuia – este vorba despre Vadim Nikolaevici Krasnoselski, care, de asemenea a declarat că odată cu începerea oficială a campaniei electorale își va anunța decizia. Din câte îmi amintesc, a spus așa: „Mai aveți încă puțină răbdare”. Eu cred că nu vor fi niciun fel de surprize. În sensul bun, cu ghilimele – Vadim Nikolaevici este deja „condamnat” să fie candidat, în sens pozitiv. Vedem în ultimele luni acțiuni active din partea Sovietului suprem în această direcție, din punct de vedere politic este stabilit obiectivul maxim. Ceea ce înseamnă obținerea funcției de șef al administrației”, a declara pentru Europa Liberă politologul de la Tiraspol, Anatol Dirun.

Un sondaj realizat săptămâna trecută de Centrul rus de studiere a opiniei publice VȚIOM, cu sediul la Moscova, îl dă favorit al cursei electorale pe Vadim Krasnoselski, președintele Sovietului suprem. Peste 25% dintre respondenții au declarat că și-ar da votul pentru ca acesta să devină șef al administrației de la Tiraspol, mai scrie sursa citată. Evgheni Șevciuk ar fi susținut de doar 14% dintre respondenți. Prezența declarată la alegeri ar fi una foarte înaltă, de peste 80%. Recent, Șevciuk a încercat o mișcare de forță prin decretarea ajustării legislației transnistrene la cea rusească pentru a fi aplicat astfel rezultatul unui referendum din urmă cu 10 ani care voia alipirea regiunii la Federația Rusă.

Pretinsul președinte de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, a semnat miercurea trecută un decret privind punerea în aplicare a rezultatelor referendumului din 2006 la care 97 la sută dintre transnistreni au votat pentru independența regiunii secesioniste și aderarea ei ulterioară la Federația Rusă. Documentul mai prevede ajustarea completă a legislației transnistrene după cea din Rusia. El a cerut pretinsului Guvern de la Tiraspol să formeze o „comisie specială” care va avea misiunea ca până la 1 noiembrie să formuleze și să prezinte un plan pentru „ajustarea legislaţiei RMN la legislaţia federală a Rusiei şi termenul de realizare a acestuia”.

Citește și

Transnistria se agață de Rusia pentru a salva de la colaps

Share our work
Ştanski. Sfârşitul unui capitol

Ştanski. Sfârşitul unui capitol

Nina Shtanski, "prima doamna a Transnistriei"

Nina Shtanski, „prima doamna a Transnistriei”

Anunţată ca „nunta secolului în Transnistria”, căsătoria liderului transnistrean, Evghenii Şhevciuk cu aşa numitul ministru de externe al regiunii transnistrene, Nina Ştanski, încheie un capitol tumultuos al procesului de reglementare a conflictului transnistrean.
Cariera Ninei Ştanski a fost strâns legată de cea a lui Şhevciuk şi a început de pe timpurile când acesta era deputat în aşa numitul Soviet Suprem al Transnistriei. Ulterior, în urma conflictului cu „ex-preşedintele” transisntrean, Igor Smirnov, Şevciuk demisionează din funcţia de preşedinte al Sovietului Suprem. Ştanski continuă să-l asiste, inclusiv şi în activitatea din cadrul organizaţiei obşteşti „Renaşterea Transnistriei”, care îl propulsează în 2011 în prim planul eşichierului politic din regiune. Odată cu alegerea în calitate de „preşedinte al republicii moldoveneşti nistrene”, Şevciuk o desemnează pe Ştanski reprezentant special în procesul de negociere, iar peste o lună o numeşte în fruntea unei din cele mai importante structuri ale regiunii, aceasta devenind „ministru de externe”, ulterior fiind numită şi „viceprim-ministru pentru cooperare internațională”.

Inceput timid
Nina Ştanski şi-a început timid cariera de negociator în conflictul transnistrean fapt ce a permis Chişinăului să-şi impună propriile priorităţi în tratative. În prima perioadă, datorită abilităţilor de negociere şi a experienţei net superioare a ex-negociatorului (Eugen Carpov), au fost convenite un şir de documente şi proiecte pe care Chişinăul le considera un succes personal, dar care au fost percepute de Tiraspol ca fiind cedări unilaterale. Atitudinea de superioritate a Chişinăului a generat o reacţie negativă şi a îndepărtat noua conducere transnistreană de la obiectivele care au fost stabilite în comun.
În paralel cu activitatea în departamentul de externe al Transnistriei, Ştanski îşi consolidează studiile la Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova al Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse (MGIMO), iar la sfârşitul lui 2012 susține teza de candidat în ştiinţe politice la subiectul „Problemele conflictului din Transnistria/Republica Moldova: aspecte internaționale”.
De notat că MGIMO este principala „fabrică” de diplomaţi din ex-URSS, printre absovenţii acestei universităţi au fost sau sunt preşedinţi de ţară, prim-miniştri, miniştri ai afacerilor externe din întregul areal al fostului bloc socialist, printre aceştia: preşedintele Azerbaidjanului Ilham Aliev; din Bulgaria – fostul preşedinte Peter Mladenov, prim-miniştrii Andrey Lukanov şi Jan Videnov; ministrul afacerilor externe al Ucrainei din timpul regimului Yanukovici, Konstantin Grishenko; din Cehia – comisarul european pentru extindere și politica de vecinătate, Štefan Füle, dar şi alte personalităţi de prim rang. De-a lungul timpului unii absolvenţi au fost acuzaţi că promovează direct politica Kremlinului sau sunt suspectaţi că au fost/sunt agenţi KGB sau ai Serviciului Federal de Securitate din Federaţia Rusă. Cel mai însemnat absolvent din Republica Moldova este Iurie Leancă, fost prim-ministru, în perioada mandatul căruia a avut loc „furtul miliardului” şi care a fost acuzat că ar fi că ar fi încercat să cedeze pe căi ocolite Aeroportul Internaţional din Chişinău, unor afacerişti ruşi.

Doamna de Fier
Acumulînd cunoştinţe şi experienţă, Ştanski şi-a desoperit maniera confortabiă de negociere şi a început să-şi impună interesele în relaţia cu Chişinăul. Discursul public emotiv (până la dramatic), cu tentă de scandal, dar şi maniera dură de a conduce negocierile puneau permanent partea moldovenească în dificultate. Nu pot fi uitate duelurile verbale cu Eugen Carpov din cadrul conferinţelor comune de presă, intervenţiile dnei Ştanski fiind pline de ironie şi niciodată diplomatice. Deranjat de intervenţiile în forţă a lui Ştanski, Chişinăul a început să evite conferinţele de presă comune, optînd pentru un dialog separat cu presa.
Gafele Chişinăului erau permanent aduse în atenţia publică de către Ştanski, fiind pe larg mediatizate prin intermediul presei de la Tiraspol, fiind ulterior preluate şi de cea din Republica Moldova. Astfel, în urma declaraţiilor „doamnei de fier a Transnistriei”, erau iniţiate ample campanii de (dez)informare asupra diferitelor aspecte şi probleme care faceau parte din procesul de negocieri.
Totodată, încercările Chişinăului de a para atacurile şi de a calma situaţia, aveau cel mai des un efect invers. Deseori scuzele şi explicaţiile autorităţilor moldoveneşti erau utilizate contra acestora şi permiteau Tiraspolului să obţină cedări semnificative.
Ameninţările cu sistarea activităţii şcolilor româneşti din Transnistria, oprirea negocierilor în formatul 5+2, arestarea poliţiştilor moldoveni din Tighina şi introducerea sistemului paralel de carte verde în regiune au fost cele mai eficiente arme ale Tiraspolului. Totodată, activitatea Comisiei Unificată de Control a fost blocată de peste un an, întrunirile în acest format fiind permanent amânate, iar părţile acuzându-se reciproc de sabotaj şi rele intenţii.
În toată această perioadă, Chişinăul neavînd ce contrapune a fost nevoit să facă cedări la masa de negociere în favoarea Tiraspolului. În acelaşi timp, autorităţile constituţionale căutau scuze şi înfrumuseţau adevărul, pentru a-şi menţine imaginea în faţa propriului public. Acuzaţiile publice, îngrijorările şi constatările pline de regret ale Chişinăului precum că acţiunile Transnistriei sunt „unilaterale”, distrug climatul de încredere şi de securitate, „afectează negativ funcţionarea mecanismului de pacificare” şi „contravin principiilor și procedurilor formatului «5+2»” au fost ignorate, Tiraspolul continuînd metodic să îşi edifice „statalitatea” şi să ignore protestele venite din partea autorităţilor centrale.

Avant curmat
Situaţia nu s-a îmbunătăţit nici cu numirea lui Victor Osipov, la începutul acestui an, în funcţia de vice-premier la departamentul de reintegrare, chiar dacă acesta a mai deţinut această funcţie între anii 2009 şi 2011. Deşi începutul mandatului a fost marcat de dinamizarea negocierilor şi a şedinţelor, fiind semnate şi două documente, totuşi avântul a fost curmat rapid, iar relaţiile între Chişinău şi Tiraspol au redevenit reci.
Aceste schimbări de atitudine pot fi puse pe seama faptului că Osipov, deşi avea o experienţă anterioară în negocieri, nu o cunoştea pe Ştanski şi nu era pregătit să-i facă faţă. Experţii din domeniu au calificat cele două documente semnate ca fiind favorabile Transnistriei, Chişinăul cedînd prea uşor şi fără a obţine careva dividente. Situaţie cu atât mai gravă cu cât în acea perioadă s-a agravat situaţia fermierilor de pe platoul Coşniţa care erau blocaţi de miliţia transnistreană şi nu puteau să efectueze lucrările de primăvară pe terenurile agricole.
În rezultat, practicarea jocului la limita faultului i-a permis aşa numitului ministru de externe al Transnistriei să dea peste cap toate planurile reintegraţioniste ale Chişinăului, obligîndu-l să bată în retragere şi să se mulţumească cu o degradare controlată a status quo-ului în favoarea Tiraspolului.
În perioada mandatului său, Nina Ştanski era permanent vizibilă pe reţelele de socializare, comunicînd la direct cu cititorii săi, dar şi cu reprezentanţii presei. În calitate de reprezentant politic în conflictul transnistrean, ea va rămâne în amintire ca fiind un negociator abil, care îşi impunea propria agendă şi care fără menajamente utiliza toate instrumentele disponibile, inclusiv cele ne-diplomatice.
Punct şi de la capăt

Ştirea că Nina Ştanski se retrage şi în locul acestea vine o altă persoană cu siguranţă a fost întâmpinată cu uşurare la Chişinău. Totuşi, oficialii moldoveni nu ar trebui să fie prea entuziasmaţi de schimbarile survenite. Lucrînd peste 23 de ani în departamentul de externe al Transnistriei, Ignatiev are o bogată experienţă în domeniul negocierilor, fiind „adjunctul ministrului de externe” al Transnistriei (din 2011) şi membru al delegaţiei din Transnistria în Comisia Unificată de Control (din 2012).
Negociatorul interimar din partea Tiraspolului, Vitalii Ignatiev, deşi este mult mai tânăr decât omologul său, este o persoană din sistem şi nu credem că Victor Osipov va reuşi să-l intimideze la masa de negocieri. Iar recentele declaraţii de presă şi articolele semnate de Vitalii Ignatiev demonstrează că acesta va continua linia dură promovată de Nina Ştanski în relaţia cu Chişinăul.

Share our work
Transnistria: Criza l-a lasat pe Sevciuk cu buzunarele goale pentru pensionari

Transnistria: Criza l-a lasat pe Sevciuk cu buzunarele goale pentru pensionari

Evgheni-Sevciuk

Criza economica loveste tot mai multe regiunea separatista transnistreana din cadrul Republicii Moldova. Potrivit datelor oficiale de la Tiraspol, incasarile bugetare in luna aprilie au fost cu 37% mai mici decât anul trecut. Liderul regiunii Evgheni sevciuk a declarat in cadrul unei emisiuni radio ca bugetul a fost adoptat in acest an cu un deficit de un miliard de ruble, insa daca trendul de criza inregistrat de la inceputul anului va continua, cifra deficitului se va dubla si va ajunge la doua miliarde de ruble transnistrene, relateaza Europa Libera. Potrivit datelor comitetului vamal al regiunii, incasarile vamale au scazut cu 50% de la inceputul anului. Comertul extern a scazut cu 23%. Incasarile de la importuri s-au prabusit cu aproape 70% fata de anul trecut. Exporturile au scazut ceva mai putin, doar cu 10%. In aceste conditii, administratia de la Tiraspol a anuntat ca si pentru luna mai pensiile si salariile bugetarilor vor fi achitate in proportie de doar 70 la suta, restul fiind trecute ca datorii ale statului. Aceste datorii se ridica deja la 200 milioane ruble.

In cadrul unei recente sedinte, responsabila de finantele regiunii, Elena Ghirjul, a anuntat ca la fel ca si in lunile precedente va fi limitata la minim finantarea unor capitole destinate categoriilor vulnerabile, cum ar fi alimentatia, medicamentele, intretinerea punctelor de urgenta, a structurilor de forta. Oficialul a subliniat insa ca nici macar acest nivel minim de finantare nu a putut fi asigurat in luna aprilie, pentru ca banii care intrau in buget erau prioritar directionati catre achitarea salariilor si pensiilor. In mare parte, pensiile peste Nistru sunt achitate din fonduri acordate drept ajutor umanitar de catre Federatia Rusa. Lovita puternic ea insasi de criza cauzata de restrictiile Occidentul, Moscova a precizat in repetate randuri ca are dificultati in a mai intretine financiar regiunea separatista transnistreana.

Share our work
Sevciuk, refuzat financiar de Moscova

Sevciuk, refuzat financiar de Moscova

Sevciuk la MoscovaLiderul separatist de la Tiraspol, Evgheni Sevciuk (foto), a cazut in dizgratie la Moscova, acolo unde conducatorii rusi nu mai vor sa intretina financiar mica regiune separatista filosursa din cadrul Republicii Moldova. Plecat la Moscova pentru a cere sprijin financiar, Evgheni Sevciuk s-a lovit de un refuz categoric motivat de greutatile pe care insasi Federatia Rusa le are, dar si pentru cheltuielile personale pe care Sevciuk le are din bani rusesti. Prsa rusa scrie ca autoritatile moscovite i-au reprosat lui Sevciuk cursele charter cu care calatoreste acesta. La inceputul anului, autoritatile separatiste au anuntat ca regiunea intra in incapacitate de plata si nu va putea plati salarii si pensii. De la inceputul anului, incasarile s-au redus de mai bine de patru ori. in cadrul recentei sale vizite in capitala rusa, asa-zisul presedinte al Transnistriei, Evgheni Sevciuk, a solicitat Moscovei un ajutor financiar in valoare de 100 de milioane de dolari pentru plata pensiilor si a altor obligatii sociale.

Mass-media locale au relatat recent ca investitorii rusi au inceput sa plece din Transnistria, ceea ce releva o scadere a rentabilitatii intreprinderilor din stânga Nistrului, precum si o schimbare a pozitiei Moscovei fata de regiune. ‘Noi credem ca Transnistria, fiind partener al nostru, trebuie sa fie o regiune care sa beneficieze de garantii speciale in cadrul statului unitar moldovenesc’, a declarat recent ministrul rus adjunct de externe Grigori Karasin. in acelasi timp, economia transnistreana se afla intr-o stare critica, o buna parte din intreprinderi stationeaza sau functioneaza la capacitate redusa, pe baza de resurse energetice la pret redus din Rusia.

Tiraspolul datoreaza Moscovei circa cinci miliarde de dolari pentru importurile de gaze rusesti. Publicatia „Nezavisimaia Gazeta” scrie ca „Moscova ar putea ceda Transnistria in schimbul recunoasterii Crimeii” ca parte a Federatiei Ruse de catre Occident. in opinia lui Anatol taranu, directorul Centrului pentru studii strategice si consultanta politica din Chisinau, aceasta releva o schimbare a atitudinii Kremlinului fata de Transnistria, la care Moscova ar putea renunta in schimbul recunoasterii Crimeii ca parte a Federatiei Ruse pe plan international. ‘Moscova isi schimba, se pare, viziunea asupra Transnistriei, care inainte era considerata avanpost rusesc spre Balcani, iar acum aceasta pozitie a fost ocupata de Crimeea’, peninsula ucraineana din Marea Neagra anexata in luna martie de Rusia, explica el.

Share our work