de Razvan Iorga | mart. 13, 2019 | Editorial, R. Moldova, UE
Matematica de după alegerile parlamentare ce au avut loc pe 24 februarie complică și mai mult ițele politicii din R. Moldova. Vectorul geopolitic al continuării drumul european al R. Moldova, început în urmă cu 10 ani, după revoluția „Twitter” care a dus la dărâmarea guvernului comunist, este serios amenințat.
În ciuda faptului că au primit constant beneficii de la UE, partidele aflate la guvernare în ultima decadă nu au fost în stare să lupte cu corupția, ci s-au limitat la adâncirea acestei stări de fapt și la lupte interne pentru putere.
În iunie 2014, Republica Moldova a semnat un Acord de Asociere cu UE, ce astăzi se materializează în exporturi de circa 70% pe piețele europene. O alternativă viabilă la embargoul rus impus în 2013 pentru produsele moldovenești.
La fel, cetățenii R. Moldova au primit drept de circulație în UE, fapt ce a contribuit foarte mult la creșterea remitențelor dinspre Occident și în timp a schimbat balanța lucrătorilor din afara granițele. Aceștia se regăsesc astăzi mai mult în UE, decât în Rusia, acolo unde tradițional mergeau la muncă începând chiar din 1991.
Dar toate aceste avantanje obținute de la Bruxelles în ultimii ani sunt pe cale să fie compromise de jocurile de culise interne de după aceste alegeri.
Patru partide și câțiva independenți au trecut pragul de șase la sută, dar niciunul nu a reușit să-și asigure majoritatea, așa că negocierile se anunță a fi dure.
Chiar dacă partidul prorus al Socialiștilor PSRM a obținut cele mai multe mandate în viitorul Parlament, respectiv 35 de mandate, Partidul Democrat PD de la guvernare este de fapt câștigătorul de facto al acestor alegeri cu 30 mandate. Poziția sa centristă, dar și oportunismului și machiavelismul de care a dat mereu dovadă pentru a se agața de putere , îi permite o marjă de negociere mult mai largă.
Opoziția pro-europeană de la Chișinău mizează pe sprijinul UE
Pe locul trei ca număr de mandate s-a situația blocul electoral proeuropean ACUM, format din Partidul Acțiune și Solidaritate PAS și Partidul Platformă Dreptate de Adevăr. Blocul ACUM a contabilizat 30 de mandate, dar s-a poziționat tranșant față PSRM și PD, cu care nu vor negocia sau vor face vreo alianță post-electrală.
Pe locul al patru s-a clasat Partidul Ilan Șor, al cărui lider a fost condamnat deja în primă instanță pentru „furtul miliardului”, o vastă operațiune de extracție a banilor din sistemul bancar moldovenești ce a însumat un miliard de dolari. Acesta a obținut șapte mandate.
De asemenea, trei candidați independenți au completat numărul total al viitorilor parlamentari.
ACUM consideră că atât PD și PSRM au mimat în ultimii ani poziții antagonice în Parlament, în calitate de partid de guvernământ, respectiv cel mai mare partid din opoziție.
Alfel, PSRM și PD au fost partidele care au votat împreună în iulie 2017 pentru schimbarea sistemul de vot proporțional într-unul mixt, în ciuda recomandărilor Comisiei de la Veneția și altor instituții europene de a face această modificare.
Sistemul mixt avantajează partidele bogate și influente. Astfel, 50 dintre dintre cei 101 deputați fiind aleși pe listele naționale de partid, iar 51 în circumscripții.
Prin refuzul de a negocia cu cele două partide cu cele mai multe mandate obținute, blocul ACUM s-a așezat deja în postura de opoziție vocală.
În acest context, se prefigurează două mari scenarii posibile pentru o alianță la guvernare. Fie PSRM și PD își devoalează alianță informală de până acum și alcătuiesc viitorul guvern împreună, fie PD face alianță cu Partidul Ilan Șor și indepedenți, după care va încerca să atragă parlamentari fie de la PSRM și fie de la blocum ACUM.
Precendentul a fost creat, atunci când în 2015-2016, mai mulți deputați socialiști au trecut în barca PD-ului, în ciuda acuzațiilor de trădare prin cumpărare a lor efectivă.
Ceea ce este cert este că viitorul Parlament va fi alcătuit oricum din partide de stânga, unele cu simpatii deschide prorusești.
Pe de altă parte, partidele de centru-dreapta proeuropene vor rămâne în opoziție și în imposibilitatea de a demara reformele atât de necesare, în special în domeniul justiției și a luptei anti-corupție în a treia cea mai coruptă țară din Europa, după Rusia și Ucraina, conform ultimului raport pe 2018 al Transparency International.
Nu în ultimul rând, înainte de alegeri, PD și-a instalat la Curtea Constituțională proprii oameni din partid, iar recent a depus o serie de sezizări prin care să fie modificate unele articole de lege din care să rezulte apoi posibilitatea ca acest guvern să funcționeze pe bază de interimat pentru încă maxim 18 luni.
Toate scenariile converg spre un deznodământ în care PD deține deja în mânecă toți ași și doar va aplica unul dintre scenariile descrise mai sus. Totul pentru a se menține la putere cu orice preț.
Partenerii occidentali nu și-au făcut încă publice pozițiile, dar democraților le va fi greu oricum să repare podurile arse cu UE, după mai multe derapaje anti-democratice de dinaintea alegerilor.
În ciuda faptul că doar în urmă cu câțiva ani era socotită „elevul model” al Parteneriatului Estic, Republica Moldova este astăzi mai degrabă o umbră palidă a acelei caracterizări. Tendința este mai degrabă spre dezvoltarea unui nou model de tip naționalist și cu tendințe izolaționiste numit „pro-Moldova”, mai degrabă decât unul departe de valorile europene.
Corespondență de la Chișinău de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | nov. 20, 2017 | Federatia Rusa, R. Moldova, Știri, UE
Dimitrie Cantermir arata, în a sa lucrare „Creșterea și descreșterea Curții Otomane”, un principiu politic fundamental. Cel al creșterii și descreșterii politice al oricărui fenomen, cu un punct de apogeu vremelnic la mijloc. Dacă în cazul lui lui Dodon și al socialiștilor din parohia sa punctul culminat al ascensiunii politice l-a reprezentat ajungerea în funcția de președinte cu toate proptelele aferente, acum lucrurile alunecă încet, dar sigur, pe partea descendentă.
Locomotiva din capul statului dă semne de oboseală vizibilă, sleită de aburii puterii, iar vagoanele trenului pro-estic stau să deraieze de pe șinele euro-asiatice.
Eșecul suferit de socialiști și Dodon în referendumul de duminică pentru demiterea primarului suspendat al Capitalei nu este doar un eveniment singular. Acesta implică intrinsec și un bun indicator pentru cota de popularitate a lui Dodon și a acoliților săi politici.
Ca un barometru, referendumul a măsurat presiunea din societatea moldovenească, gata să nu mai înghită poveștile populiste ale lui Dodon. O vorbă spune că ulciorul nu merge de două ori la apă, așa că cioburile nu îi vor aduce nicio bucurie lui Igor Dodon de data aceasta.
Ba din contra, va măsura decăderea politică a sa și a tovarășilor săi de drum, cu un an înaintea alegerilor parlamentare. De data aceasta, precampania timpurie, cu un an înainte de termen, nu a mai dat roade așa cum s-a întâmplat la prezidențiale, ci s-a întors cu efect de bumerang. Unul care a lovit cu putere moalele capului nu foarte luminat al strategilor PSRM-ului.
Populația, și așa pauperizată a R. Moldova, a dat duminică un vot de blam acțiunilor populiste de cheltuire a circa jumătate de milion de euro pe ambițiile și mofturile politice ale socialiștilor lui Dodon. Aceia care îi asigurau pe toți că vor avea grijă de banii lor ca de ochii din cap. Nici măcar votanții empatici lui Dodon din Rășcani și Botanică nu au putut salva eșecul, fapt ce arată subțirimea votanților, cel puțin din zona centrală a țării, a PSRM.
Doar un pic peste jumătate din pragul minim de prezență de 33,3%, mai precis 17,31% dintre locuitorii Chișinăului. au mers la votare. Restul și-au văzut duminică liniștiți de familie și treburile curente. Adică de micile plăceri ale vieții pe care încă nu le-au strangulat politicienii de pe Bâc.
Matematic vorbind, asta înseamnă că doar 1 din 6 chișinăuieni nici măcar nu s-au sinchisit să meargă la urne pentru PSRM și Dodon. Și nici aceia nu au votat cu toții în favoarea demiterii lui Chirtoacă. Și de ce ar fi făcut-o?
Mai mult decât atât, Dodon a suferit cea mai mare umilință chiar la secția de votare. Aproape cinematografic, Dodon a primit cea mai bună replică posibilă, atunci când a cerut un buletin în „moldovenească”: „Nu, avem doar în limba română!”, i s-a răspuns sec și usturător.
Un fel de „bea un ceai și nu te diorgăi!”, numai că de data asta cu Dodon în rol de victimă. Un moment ce ar trebui să le dea măsura eșecului lui Dodon și PSRM-ului pentru anul viitor la parlamentare, acolo unde deja se văd câștigatori. Infatuarea și arderea etapelor, de departe păcatele preferate ale lui Dodon, îi vor cânta și prohodul politic. Populismul are și el, într-un final, picioare scurte.
Cel mai important e că 70% dintre „locatarii” celor patru penitenciare de pe raza Chișinăului au mers duminică să voteze. O fi și ăsta un semn de „bun augur” în spiritul sloganului său, „Dodon are viitor”!
Publicat în EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | iun. 19, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Liniștea dinaintea furtunii nu-i deloc un semn bun. Nimeni nu mai protestează la Chișinău și toată lumea pare să se fi resemnat cu gândul că aceasta va fi configurația de putere până în 2018. Numai că există anumite semnale de neliniște mocnită care trebuie să dea de gândit. Acestea au pornit încă din jurul datei de 12 iunie, odată cu sărbătorirea Zilei Naționale a Rusiei. Bașcanul găgăuz Irina Vlah a celebrat-o prin deschiderea unei „ambasade găgăuze” la Sankt-Petersburg și a „colțuri de literatură găgăuză” în mai multe în mai multe biblioteci din orașe ruse. Pe deja celebrul model „American corner” din bibliotecile lumii.
Aceasta duce o diplomația economică separată fața de Chișinău, iar Rusia răspunde pozitiv. Așa că, să nu se mire că embargo-ul economic impus de Rusia pentru R. Moldova se va face selectiv pe viitor , alimentându-se angoasa de la Chișinău la tema dată.
Nu trebuie trecută cu vederea nici înfrățirea Bălțiului cu orașul rusesc Nijni Novgorod din apropierea Moscovei. Și aici, liderul formațiunii proruse „Partidul Nostru” a făcut un pas important și a anunțat că va demara acțiuni de atragere a „fluxurilor economice ruse” în regiune. Nu este exclus ca, după modelul Chișinăului, să forțeze pe viitor mai multe prerogative pentru funcția de primar. El a acuzat recent că descentralizarea nu are loc din cauza guvernării, iar tendințele de desprindere de centru vor continua pe viitor în „Republica Bălți” pe care încearcă să o creeze, un pol important și strategic de pornire a diverse acțiuni perturbatoare.
Mișcări centrifugare încearcă și primarul Orheiului, Ilan Shor. Și aici începe să se lase praful pe faptul că acesta este principalul suspect în furtul miliardului de dolari din cele trei bănci moldovenești prin schema „laundromatului rusesc” de spălare a banilor și scoaterea lor din Republica Moldova. Mai mult, acesta a anunțat sec că a preluat funcția de lider al partidului „Ravnopravie”, o formațiune politică prorusă ce militează pentru apropierea de Federația Rusă. Formațiunea se declară adeptă a relațiilor bune cu Rusia, își propune să contribuie la asigurarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor indiferent de naţionalitate, stare socială sau confesiune. Nu este exclus ca acesta șă candideze și la funcția de președinte, după ce a spus că vrea să implementeze modelul Orheiului la nivel național. Infuzia de capital și imagine ar putea urca acest minuscul partid spre nivelul unuia care ar putea trece pragul accederii în Parlament. Shor nu duce în niciun caz lipsă de bani, iar administrarea orașelului Orhei îi poate spori capitalul politic și încuraja ambițiile și acțiunile în acest sens. Nu mai vorbim de dosarele penale de care ar putea scăpă, iar aici o parte a guvernării care l-a protejat poartă o mare responsabilitate. De altfel, acesta a fost ales recent drept căpetenie a Asociației Obștești „Orașele Moldovei”. Aceasta are în componență zece primari din zona de stânga care militează cu toții pentru o apropiere de Rusia.
La toate aceste trei puncte nevralgice – Bălți, Comrat și Orhei – se adaugă și tendințele segregaționiste crescânde ale etnicilor bulgari din sudul Republicii Moldova. În plan politic, socialiștii proruși au intrat deja în campanie electorală și duc o luptă de gherilă în Parlament pentru erodarea politică a partidelor din arcul guvernamental. Nici Tiraspolul nu stă degeaba și își întărește pozițiile inflexibile în negocierile cu Chișinăul. Germania pune presiune pe oficialii de la Chișinău să accepte o serie de condiții nefavorabile Chișinăului în negocierile ce au loc la Berlin, fapt ce nu ar face decât să întărească pozițiile separatiștilor. Germania, țară care deține președinția OSCE, nu poate face nimic în dosare mai grele precum conflictele înghețate din Nagorno-Karabah, Abhazia și Osetia de Sud, sau cel al conflictului din estul Ucrainei. Tocmai din această cauză, Berlinul va pistona Chișinăul pentru a obține măcar o victorie de palmares în mandatul său insipid de la cârma acestei organizații. R. Moldova este strânsă cu ușa și are nevoie de bani europeni. Pare cea mai bună victimă care poate fi constrânsă din tot acest peisaj să facă cedări.
Concluzia editorialului pe EvZ Moldova
