de Razvan Iorga | mart. 22, 2018 | Federatia Rusa, Principal, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin, în inspecție pe podul ce va lega Crimea de Rusia
Odată cu anexarea ilegală de către Rusia a peninsulei Crimeea în martie 2014, Ucraina nu a pierdut numai o bucată importantă din teritoriul său, dar și o importantă parte a economiei. Pierderile financiare sunt greu de estimat, atât în plan uman, cât și în cel financiar. Mișcarea lui Putin a fost atunci una mai mult spontană pe fondul temerilor de creștere a influenței occidentale în Ucraina.
Mass-media controlate de statul Rusia au servit ideea că „întoarcerea” Crimeei în componența Rusiei ar fi fost cel mai mare moment din istoria Rusiei de la victoria asupra Germaniei în 1945, idee ce adus unitatea poporului rus pe tot parcursul Războiului Rece și care a fost ventilată frecvent de propaganda internă în Uniunea Sovietică.
Dintre toate pierderile care au însoțit destrămarea Uniunii Sovietice, Crimeea a fost probabil cea mai obsedantă idee din mintea rușilor, astfel ca mișcarea lui Putin a devenit un fel de reparație istorică la cedarea acestei bucați de pământ Ucrainei sovietice.
Cu toate acestea, fostul membru al Centrului pentru Eurasia de la Consiliul Atlantic, Anders Aslund, precizează în raportul său privind situația economică a Ucrainei, după pierderea Crimeei și războiul din estul țării cu separatiștii proruși, că economia Ucrainei a pierdut aproape 100 de miliarde de dolari.
Pierderea vine ca urmare a ocupării și anexării rusești în februarie-martie 2014 și a agresiunii militare a Rusiei la Donbas din aprilie 2014.
„Cea mai simplă și mai largă măsură a pierderilor pe care Ucraina le-a suferit este prin urmare multiplicarea cotei de PIB pe care Ucraina a pierdut-o cu 4. Donbas a fost sursa a 10% din PIB-ul Ucrainei și Crimeea 3,7%.
Fondul Monetar Internațional (FMI) estima PIB-ul Ucrainei în anul pre-criză din 2013 la 179,6 miliarde de dolari, astfel valoarea totală a activelor din Crimeea și Donbas ar fi de 13,7% din suma de 179,6 miliarde de dolari.
Această sumă, înmulțită cu patru ar echivala cu 98,4 miliarde de dolari. Acest calcul ar fi valabil dacă Ucraina ar pierde aceste teritorii pentru totdeauna”, a remarcat Aslund, folosind metodele de calculare ale economistului Thomas Piketty.
Totalul pierderilor
Expertul a enumerat și principalele pierderi materiale ale Ucrainei în Crimeea.
„Pierderile principale ale Ucrainei în Crimeea sunt terenuri, active energetice, bănci cu active, întreprinderi și locuințe. Odată cu anexarea Rusiei, Ucraina a pierdut imediat toate proprietățile de stat, care includeau proprietățile Naftogaz, infrastructura, clădirile, terenurile și activele militare” a spus el, adăugând că cele mai mari pierderi au fost legate de activele de gaz, inclusiv cele din platforma maritimă a Mării Negre.
Situația economică și umanitară din Donbas este îngrozitoare și are un contrast puternic cu situația din Crimeea. În primul rând, războiul din Donbas a cauzat distrugeri substanțiale din mai până în august 2014. Producția economică a scăzut cu aproximativ două treimi, relatează Ukrinform.
În acest sens, este dificil pentru Ucraina să ramburseze pierderile cauzate de agresiunea Rusiei, în ciuda faptului că Ucraina și Rusia se luptă în plan juridic, precum este cazurile recente de litigii cu Rusia aduse în fața Institutului de Arbitraj de la Stockholm, a Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga, Curtea de la Londra, CEDO la Strasbourg, Curtea Internațională de Justiție.
Creșteri economice „a la russe”
Una dintre cele mai mari investiții rusești în Crimeea este podul care va lega Rusia continentală de peninsula Crimeea peste strâmtoarea Kerci. Acesta este singura cale de acces maritim din Marea Neagră către porturile ucrainene de la Marea Azov.
Construcţia podului de 19 km care leagă Crimeea de Rusia urmează să se încheie anul acesta. Mass-media din Federația Rusă și alte state au atras atenția asupra corupției endemice care afectează construcția acestui pod, care a ajuns să coste triplu față de suma calculată inițial.
Podul este proiectat cu o lungime totală de 19 km, iar 60% din suma de construcție de 2,5 miliarde de dolari a fost deja bugetată.
Săptămâna trecută, aflat în campanie electorală, Putin a declarat pe 14 martie că nu exclude deschiderea podului în luna mai a acestui an.
„Desigur, mi-ar plăcea ca oamenii să îl folosească deja în acest sezon de vară”, a spus Putin.
Rusia construiește podul în cadrul unui program federal cu denumirea „Dezvoltarea socială și economică a Republicii Crimeea și a orașului Sevastopol până în 2020”.
Contractul, în valoare de câteva miliarde de dolari SUA, a fost acordat în mod direct companiei oligarhului rus Arkady Rotenberg, un apropiat al lui Vladimir Putin, aflat pe lista de sancțiuni a UE pentru implicarea în războiul din Donbass și anexarea Crimeii.
De astfel, diplomația ucraineană a anunţat recent că Ucraina a depus un memoriu la o instanţă de arbitraj de la Haga, în cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), în sprijnul drepturilor sale asupra apelor teritoriale din jurul peninsulei Crimeea.
Cu toate acestea, calitatea vieții în Crimeea nu este una foarte bună, deoarece alimentele și combustibil sunt aduși din Rusia pe cale maritimă, fapt ce conduce la prețuri ridicate.
Guvernul de la Moscova preciza, în 2017, că veștile economice pentru Crimeea sunt de natură mai degrabă pozitivă. Numărul turiștilor în peninsulă a crescut anul trecut cu 21%, la 5,6 milioane de persoane, iar PIB-ul regional a crescut cu 8,5% în termeni reali în 2015, se spune într-un raport al guvernului rus, citat de Bloomberg.
De asemenea, raportul mai spune că veniturile și salariile medii au crescut dramatic sub conducerea Rusiei, deși oficialii recunosc că vânzările cu amănuntul au scăzut anul trecut cu 7,6%.
Jonglerii financiare
Cu toate acestea, în ultimii trei ani Rusia a pompat masiv bani în câștigurile populației locale pentru a-și asigura loialitatea noilor săi cetățeni din teritoriul ocupat. Cu toate aceastea și prețurile au crescut de câteva ori față de restul Ucrainei.
În 2013, salariul mediu lunar a fost mai mic de 3.000 grivne ucrainene (aproximativ 11.000 de ruble rusești). Mai târziu, la sfârșitul anului 2016 Crimeea medie a câștigat aproximativ 25.000 ruble rusești (aproximativ 10.000 de grivne).
„Diferența este de peste 120%. Dar, dacă analizăm aceleași valori în echivalentul dolarilor americani, luând în considerare ratele medii ponderate de schimb și inflația, situația se schimbă dramatic. În ultimii trei ani, salariul nominal mediu din Crimeea se modifică de la 356,1 USD până la 362,3 USD, ceea ce reprezintă doar o creștere de 2%”, se arată într-un raport al Centrului pentru Crize și Studii Politice de la Ankara, realizat în 2017.
Donbasul, pe aceeași „rețetă de succes”
Ca și în Crimeea, același lucru se poate aplica și Donbasului. Regiunea separatistă a avut deja a stabilit elementele de bază ale anexării: rubla a fost adoptată ca monedă oficială, 500 de tone de manuale în limba rusă a fost trimise în regiune pentru a înlocui programele ucrainene.
În plus, batalioanele militare ale separatiștilor includ acum un observator militar rus în fiecare unitate, stabilind un lanț clar de comandă care duce înapoi la Moscova.
Și aici Rusia trebuie să facă față finanțării vieții a circa 2,5 milioane de noi cetățeni cărora trebuie să le plătească salarii și pensii, iar efortul financiar nu este deloc mic. Exporturile regiunii se fac în marea lor majoritate în Rusia, iar economia locală suferă grave probleme din acest punct de vedere.
Realitățile economice din peninsula Crimeea și estul Ucrainei arată că nici Kievul și nici Moscova nu au avut până acum beneficii materiale de pe urma acestei anexări ilegale a Crimeei și a situației din Donbas.
Mai mult, populația locală nu a simțit nici ea vreun efect benefic în calitatea vieții din Crimeea, totul fiind doar o demonstrație de forță a Rusiei în fața Occidentului pe seama Ucrainei care se dorește a fi o viitoare membră a UE în anii ce vor urma. În final, localnicii sunt cei care plătesc acest preț scump al anexării ilegale.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | feb. 20, 2018 | Federatia Rusa, Minoritați, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip (stânga) și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko
Relațiile Ucrainei și R. Moldova cu Rusia merg spre o acutizare din ce în mai pronunțată. Câteva inițiative legislative au țintit să blocheze Moscova pe mai multe paliere și să îi diminueze influența. În Ucraina, dar și R. Moldova s-a mers multidirecțional și câteva aspecte se pot evidența. Unul dintre cel mai important este cel economic. Ucraina a reușit aproape în totalitate să își curețe sistemul bancar de bănci rusești. Pe rând, acestea au început să-și vândă acțiunile și activele dintr-o Ucraina tot mai ostilă acestor companii, cu precădere în 2017.
La rândul său, Chișinăul începe să facă același lucru. Sigur, cumva forțat de Occident și creditorii internaționali, guvernul s-a dat în sfârșit din calea achiziționarea băncii Victoria Bank, una dintre cele mai controversate ca și aparație și funcționare de-a lungul anilor. Acționariatul majoritar a fost preluat de către Banca Transilvania și BERD.
Cele două au achiționat la finele lui 2017 pachetul majoritar de 66% din totalul acțiunilor. Se așteaptă ca și pachetul minoritar să fie achiționat tot de acest tandem. Mișcarea este una strategică de a face infuzii de bune practici de tip europene într-o sistem bancar bolnav cronic al R. Moldova din care în anii trecuți a fost celebrul „miliard de dolari” sub privirea și complicitatea autoritățile transpartinice.
Mai mult, BERD nu a confirmat, dar nici nu a confirmat recent, după venirea reprezentanților săi la Chișinău, că ar fi interesate de achiționarea primelor două bănci din Moldova – Agroindbank și Moldinconbank.
Nu în ultimul rând, chiar dacă mai conturat pentru Chisinau decat pentru Kiev, interesul cautarii resurselor energetice alternative a intrat pe ultima suta de metri.
La finalul acestui an, Republica Moldova ar fi deja conectat la sistemul european energetic prin intermediul gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău. La fel se poate întâmpla și cu electricitatea ce ar urma să vină prin legarea la liniile de înaltă tensiune din România.
Acest lucru ar ținti două chestiuni importante: ar oferi Chisinaului o noua sursa energetica si o mult mai mare marja de negociere a contractului de livrare a gazelor cu Rusia ce expira in 2019.
În ceea ce privește energia electrica, acest lucru ar avantaja din nou Chisinaul care se aprovizioneaza cu curent electric din stanga Nistrului de la centrala de la Cuciurgan si menține astfel funcțională economia entității separatiste cu capitala la Tiraspol.
De asemenea, deschiderea unor noi puncte de control comun la frontieră între Republica Moldova și Ucraina a determinat reacții puternice din partea Moscovei și Tiraspolului care au acuzat o „sugrumare” economică premidată a regiunii.
Dimensiunea mediatică
Ucraina lucrează deja de ani buni de zile la combaterea propagandei rusești și de închiderea supapei de transmisie și funcționare a media rusești de pe teritoriul său. Și din punct de vedere legislativ decidenții de la Kiev au lucrat în acest sens, iar Ucraina a reușit în măsură rezonabilă să aibă rezultate palpabile în acest sens.
Pe de altă parte, Republica Moldova este oarecum mai nouă în acest domeniu. Politicienii de la guvernare din Chisinau au fost constransi de o serie de factori sa acest pas. Cel mai important a fost cel al alegerilor, astfel că patronatul fortelor proeuropene a fost mai mult presat decât determinat să se alăture acestei lupte anti-propagandă. Aceștia au achiesat în plin an electoral decisiv și mai ales la presiunea Washingtonului. De altfel singurul buton care funcționează de facto la Chișinău.
Retransmiterea posturilor rusești principale se face și prin intermediul omologelor lor de la Chișinău, așadar s-a făcut o amputare din zona economică pentru un câștig politic al PD-ului care controlează direct sau prin interpuși aceste televiziuni.
În data de 22 decembrie 2017, Parlamentul menținut votul asupra Legii nr.257, numită și „legea anti-propagandă”, remisă spre reexaminare de președintele prorus Igor Dodon. În cele din urmă, cu toată opoziția sa, Dodon a fost din nou suspendat, astfel că Parlamentul a putut merge și mai departe cu această lege care în fapt interzice retransmiterea programelor rusești cu caracter politico-militar în Republica Moldova.
Din 12 februarie, legea anti-propagandă și-a intrat pe deplin în rol, iar autoritățile par că vor ca aceasta să fie și aplicată. O serie de amenzi au curs în rândul instituțiilor media care nu s-au conformat. Acest lucru a reușit să stârnească și amenințări cu nesupunerea civică în fieful prorusesc de la Comrat din UTA Găgăuzia.
Cu toate acestea, asta nu înseamnă că R. Moldova fi ferită de propagandă, acolo unde cea politică internă se va ascuți odată cu aproapiere alegerilor parlamentare din toamnă.
De asemenea, în ultimele șase luni, Republica Moldova a interzis accesul pe teritoriul său a mai multor jurnaliști ruși de la posturile subordonate editorial Kremlinului. Unii dintre ei au desfășurat acitivități de propagandă și defăimare în Ucraina, țară de o teritoriul căreia au fost expulzați sau au primit interdicții.
Rusia a calificat aceste acțiuni conjugate la Chișinău drept „rusofobie”, precizând că acestea lovesc în interesele minorității ruse din aceste țări. Mai mult, Duma de Stat a adoptat diverse declarații pe acest subiect ce ulterior au fost transmise ca plângeri către instituțiile europene de apărare a drepturilor omului și a valorilor democratice.
Dimensiunea militară
În aceasta zonă, lucrurile se precipită. Miza securitară este mult mai mare, iar Rusia nu va renunța la influența sa atât de ușor.
Cu toate acestea, Ucraina a făcut pași importanți în 2017 pentru a putea achiziționa sau primi armament letal cu care să se apere de separatiștii ruși susținuți de Moscova.
Mai mult, președintele de la Kiev Petro Poroșenko a promulgat chiar astăzi, 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”. Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.
„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko, care a semnat documentul, relatează Tass. Procedura a fost difuzată în direct de către posturile de televiziune din Ucraina.
De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.
Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.
Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă. Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.
Se ascut cuțitele
Totuși, noua lege nu numește ostilitățile din Donbas un război împotriva Rusiei. În schimb, documentul se referă în mod repetat la „luarea de măsuri pentru asigurarea securității și apărării naționale și respingerea și descurajarea agresiunii armate a Federației Ruse în Donetsk și în regiunile Luhansk”.
Mai mult de atât, noua lege sporește prerogativele președintelui Petro Poroșenko. Astfel, șeful statului ucrainean va putea să stabilească granițele teritoriilor ocupate, termenii exacți ai operațiunilor militare și să definească limitele unei „zone sigure” adiacentă zonei de operațiuni militare.
Astfel, președintele va avea dreptul să folosească forțele armate, inclusiv pentru eliberarea teritoriilor din estul țării, fără aprobarea Parlamentului.
De asemenea, Ucraina se înarma la vară cu rachete de tip Javelin sunt o generație avansată de armament portabil de generația a treia și este cunoscută pentru orientarea automată a țintei în infraroșu, care îi eliberează pe operatorul său de necesitatea de a ghida în mod activ un proiectil într-o țintă printr-o rază laser sau un fir după împușcare.
Focosul rachetelor Javelin este capabil să distrugă tancurile moderne atacându-le de deasupra și poate fi folosit și pentru a distruge fortificațiile inamice. În acest context, pe 21 decembrie 2017, președintele american Donald Trump a semnat, de asemenea, un proiect de lege privind creditele de apărare din SUA pentru anul fiscal 2018, care alocă în special pachetului de ajutor militar de 350 milioane de dolari american pentru Ucraina.
Antrenamente reluate cu NATO
Cele circa 200 de exerciții militare efectuate în 2017 de către militari ruși și cei separatiști subordonați Tiraspolui au pus seriore probleme la Chișinău.
În paralel, pe aproape tot parcursul anului 2017, președintele prorus Igor Dodon a blocat antrenarea Armatei naționale a R. Moldova. Acest lucru a dus evident la perimarea capacităților de luptă a militarilor moldoveni.
După ieșirea din această situație și prima suspendare a lui Dodon, la Ministerul Apărării de la Chișinău a ajuns în toamna lui 2017 Eugen Sturza, un politician tânăr cu viziune apropiate de UE și NATO. Astfel, una dintre primele sale măsuri au fost să reia participarea militarilor moldoveni la exercițiile internaționale.
Cu puțin înainte de venire lui Sturza la minister, premierul Pavel Filip a insistat și militarii moldoveni au participat în Ucraina la exercițiul internațional denumit „Rapid Trident 2017” din septembrie 2017.
Ceva mai recent, un contigent de 60 de militari moldoveni au participat și la exercițiul „Platinium Eagle” ce s-a desfășurat între 11 și 17 februarie la Centrul de Instruire Babadag din România. Astfel, militarii moldoveni au reluat exercițiile de interoperabilitate făcute după standardele NATO.
Nu un ultimul rând, România și R. Moldova au convenit, după vizita ministrului român al Apărării Mihai Fifor, crearea unui batalion comun format din militarii de pe ambele maluri ale Prutului.
Aceste dimensiuni economică, mediatică și militară vin să completeze un tablou de închidere și respingere a influenței ruse din aceste țări. Totuși, legăturile de afaceri de zeci de ani și interesele politice fluctuante suprapuse pe veșnica corupție și mimare a reformelor de ochii Occidentului fac ca aceste măsuri să nu își urmărească potențialul real atât la Chisișinău, cât și la Kiev.
Trendul de aplicare a acestei strategii se va intensifica și pe parcursul anului electoral 2018 la Chișinău și 2019 la Kiev, acolo unde loc atât alegeri prezidențiale, cât și parlamentare.
Corespodență de la Chișinău pentru Karadeniz Press, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | iul. 24, 2017 | Știri, Turcia, UE
Cancelarul german Angela Merkel și liderul de la Ankara, Recep Erdogan
Criza politică dintre Turcia și Germania se adâncește pe măsura apropierii alegerilor legislative ce vor avea loc în Germania în această toamnă. Politicienii de la Berlin nu vor să mai tolereze ceea ce ei numesc derivele Turciei și sunt gata să ia măsuri. Analiștii politici vorbesc chiar de un război economic între cele două țări. Germania este cea mai mare economie europeană, iar Turcia cea mai mare forţă militară de la Marea Neagră din NATO. Relaţiile dintre cele două ţări n-au fost niciodată după al Doilea Război Mondial mai şubrede ca acum, spun analiştii. Mizele sunt mari pentru ambele tabere. Germania este cel mai mare partener comercial al Turciei, companiile nemţeşti ocupă locul doi în topul investitorilor străini şi sunt angajatori importanţi.
Peste 6.800 de firme germane au operţiuni în Turcia. Nemţii sunt cei mai numeroşi turişti care vizitează această ţară. Turcii, în schimb, reprezintă cea mai mare minoritate din Germania, cu trei milioane de reprezentanţi, iar Turcia ar fi trebuit să fie elementul principal în strategia Germaniei de rezolvare a crizei refugiaţilor.
Se joacă pe bani mulți
După ce Turcia a arestat, sub acuzaţia de terorism, un activist german pentru drepturile omului şi a pus, cum susţine presa germană, mai multe companii nemţeşti pe lista neagră a susţinătorilor terorismului, ministrul german de externe Sigmar Gabriel a avertizat companiile şi cetăţenii să evite Turcia. Din Germania provin aproximativ 15% din turiştii care vizitează Turcia. Berlinul ar lua în considerare şi măsuri precum suspendarea garanţiilor de credit pentru firmele care investesc în Turcia şi retragerea ajutoarelor de preaderare la UE promise Turciei ca parte a procesului de aderare, notează revista Politico. Ziarul Bild scrie, citând surse guvernamentale, că Berlinul suspendă proiectele de înarmare a Turciei.
„Trebuie să ne redefinim politica în privniţa Turciei“, a afirmat ministrul Gabriel, menţionând că acesta este şi punctul de vedere al cancelarului Angela Merkel şi al principalului rival al acesteia în lupta pentru un nou mandat, social-democratul Martin Schulz. Ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble a comparat atitudinea Turciei cu cea a unei ţări comuniste.
Pericole reale
Camerele de comerţ germane DIHK au spus că în actualul mediu este greu de imaginat că cineva va investi în Turcia, iar o asociaţie a exportatorilor a avertizat că pericolele pentru afacerile nemţeşti din Turcia sunt „reale“. Federaţia Industriilor Germane (BDI) a atenţionat că „incertitudinile din ultimul an determină deja din ce în ce mai multe companii să se distanţeze de Turcia“, scrie The Local.de.
Şeful BDI Joachim Lang a avertizat că „pentru companiile germane din Turcia incertitudinile cresc de la oră la oră cu fiecare acuzaţie vagă şi nesusţinută“. Sigmar Gabriel a vorbit de cazuri de exproprieri şi a spus că Berlinul nu mai poate garanta siguranţa cetăţenilor săi în faţa arestărilor în masă „arbitrare“. Unele companii germane şi-au suspendat investiţiile, dar altele au anunţat că vor continua să-şi finanţeze proiectele din Turcia, o piaţă pe care nu o pot neglija, de 80 de milioane de locuitori.
Șeful cancelariei federale germane, conservatorul Peter Altmaier, a confirmat vineri că guvernul său dorește să obțină de asemenea de la Bruxelles înghețarea fondurilor europene destinate Turciei în cadrul procesului de apropiere a acestei țări de UE. Aproximativ 4,45 miliarde de euro sunt în principiu prevăzuți pentru 2014 până la sfârșitul anului 2020 dar, semn al tensiunilor deja existente, numai 200 de milioane de euro au fost vărsați până în prezent.
Retorică dinspre Ankara
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a cerut duminică Germaniei să ‘nu se amestece în afacerile interne’ ale țării sale. „Nimeni nu are dreptul să se amestece în afacerile interne ale Turciei”, a declarat Erdogan, în cursul unei conferințe de presă, la Istanbul, răspunzând la o întrebare privind recentele critici germane privind situația drepturilor omului în Turcia.
Pas înapoi
Totuși, Turcia pare să facă un pas înapoi în toată această confruntare cu o mare miză economică. Turcia a retras în mod oficial o cerere de ajutor adresată autorităților germane pentru investigarea a circa 700 de firme germane suspectate de sprijinire a terorismului, a declarat luni un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne german, Tobias Plate. Ministrul de interne turc i-a spus luni omologului său german în timpul unei convorbiri telefonice că predarea listei de către Ankara prin Interpol a fost provocată de o ‘problemă de comunicare’, a afirmat Tobias Plate.
Ministrul de interne „a subliniat că nu există nicio anchetă împotriva firmelor germane lansată de autoritățile turce în Turcia sau în Germania”, a spus Plate. Un purtător de cuvânt al Ministerului Economiei german a afirmat că măsuri suplimentare împotriva Turciei sunt luate în considerare.
de Razvan Iorga | iun. 5, 2017 | Federatia Rusa, Orientul Mijlociu, Razboi energetic, Știri
Ministrul rus al Dezvoltării Economice, Maxim Oreșkin
Politica macroeconomică a Rusiei nu mai depinde de prețurile la petrol, deoarece se poate dezvolta de la un preț de 40 de dolari pe baril, a declarat ministrul rus al Dezvoltării Economice, Maxim Oreșkin la Forumul Economic Internațional 2017 de la Sankt Petersburg. „În următoarele 9 luni are acordului OPEC, piața va vedea rezerve care se vor micșora și care vot sprijini prețurile pe termen scurt ale petrolului. Economiei a Rusiei, de fapt, nu îi pasă de prețurile petrolului. Noi ne bazăm întreaga politică macroeconomică pe un preț de 40 de dolari per baril”, a spus oficialul rus, comentând în privința impactului extinderii acordului OPEC privind prețul mondial al petrolului pentru încă 9 luni, relatează Tass.
El a notat că acordul este foarte important în ceea ce privește stabilizarea situației stocurilor de petrol. „Rezervele scad, anul acesta nu am intrat deja într-o perioadă de cerere mare. Stocurile vor fi reduse și normalizate mai repede. Trebuie să atingem media stocurilor din ultimii cinci ani, în acest mod piața va reveni la normal”, a explicat Oreșkin
Pe 25 mai, OPEC a decis extinderea acordului de a reduce producția mondial de petrol, până în aprilie 2018. Cota de producție a țărilor OPEC și a altor 11 state independente ce produc petrol va rămâne aceeași la valoarea de 1,8 milioane de barili de petrol pe zi, din care Rusia produce a șasea parte (300.000 de barili -n.r.). Scopul acestei înțelegeri este de a reduce rezervele mondiale de petrol la medie a ultimilor cinci ani, adică undeva la 3 milioane de barili pe an.
de Anatol Terzi | apr. 6, 2015 | Federatia Rusa, R. Moldova, Știri, Uncategorized @ro
Expertul economic Serghei Melnicenko a explicat intr-un interviu pentru Europa Libera ca situatia financiara a regiunii separatiste transnistrene este extrem de dificila iar volumul exporturilor au fost grav afectate, comparativ cu anii trecuti. „Dinamica incasarilor bugetare este negativa incepand cu sfarsitul lunii decembrie 2014 si nu este nicio tendinta de imbunatatire. Din contra, in comparatie cu perioada similara a anului trecut se observa o scadere a incasarilor atat la bugetul regional, cat si la cele locale. Scaderea se observa mai mult la bugetul regional decat la cele locale, pentru ca reducerea cea mai mare a veniturilor s-a produs la capitolul platilor vamale. Daca e sa comparam luna martie a anului trecut cu martie 2015, scaderea este de trei ori la acest capitol. Se reduce in primul rand atat volumul exporturilor – in martie, cu 25 la suta – dar si al exporturilor – cu 30 la suta. Iata de ce impactul maxim este asupra colectarii impozitelor anume la bugetul republican (…) Se explica prin scaderea volumelor de productie si ale livrarilor catre export. intreprinderile ajung in situatia in care in conditiile reducerii volumelor catre export se reduce volumul de productie si evident ca proprietarii intreprinderilor iau masuri in primul rand pentru optimizarea cheltuielilor, in al doilea rand pentru vanzarea activelor cu profil diferit. in plus situatia ajunge pana la faptul ca la unele intreprinderi este introdusa asa-numita zi de munca redusa sau saptamana de munca redusa. La unele intreprinderi, de exemplu la Litmas, fosta uzina Kirov, au fost concediati 120 de angajati”, a afirmat Melnicenko.
Pensionarii Moscovei
El a mai spus ca ajutor financiar rusesc s-a resimtit doar in randul pensionarilor, dar ca devalorizarea rublei rusesti are un impact major si asupra acestor venituri ale populatiei a regiunii transnistrene. „Da, se poate constata ca ajutorul intr-adevar a venit, cel care era oferit traditional pensionarilor. Dar acesta a fost redus de la 165 de ruble la 100 de ruble transnistrene. Acest lucru s-a produs din cauza devalorizarii valutei rusesti. Iata de ce pierderile pentru fiecare pensionar – iar in Transnistria sunt 141 mii de pensionari – sunt mai mult decat semnificative”, a mai spus expertul. Transnistria trece prin dificile momente economice, iar liderul separatist Evgheni Sevciuk a zburat recent la Moscova, acolo unde a avut consultari cu mai multi oficiali rusi. Transnistria se confrunta cu mari probleme economice, inclusiv dupa ce Rusia, din cauza crizei interne, a incetat s-o mai sprijine financiar, asa cum a facut in ultimele doua decenii. Presa a scris ca veniturile la bugetul regiunii sunt de patru ori mai mici decat cheltuielile, iar recent liderul separatist Evgheni Seviuck a anuntat ca salariile si pensiile vor fi reduse si vor fi achitate cu intarziere. Dupa semnarea Acordului de Asociere la UE de catre Republica Moldova, relatiile cu Tiraspolul au fost inghetate din perspectiva liderilor separatisti care au criticat decizia.
