Analiză: Profesionalizarea Armatei în Republica Moldova nu va fi realizată prea ușor

Analiză: Profesionalizarea Armatei în Republica Moldova nu va fi realizată prea ușor

Soldați americani sosiți în Republica Moldova pentru un exercițiu militar comun din 2016. Foto credit: Balkan Insight

Partidul Democrat din Moldova speră că introducerea unui serviciu militar profesionist pe bază de contract va pregăti mai bine țara să facă față provocărilor regionale ale Rusiei, scrie Balkan Insight într-un amplu reportaj despre capabilitățile de apărare ale Republicii Moldova, scrie portalul Balkan Insight într-un articol preluat și publicat de EvZ Moldova. 

Dar, fără planuri imediate de creștere a cheltuielilor de apărare, ideea ar putea fi mai mult despre votul alegătorilor decât o reformă reală, spun scepticii.

Moldova va organiza alegerile parlamentare în această toamnă, iar Partidul Democrat pro-occidental dorește să se mențină la putere.

Promisiunile de abordare a problemelor din armată, una dintre cele mai de încredere instituții publice, ar putea aduce beneficii electorale.

Dar democrații spun că este vorba despre reformă.

„Vrem să creăm o armată modernă, mai bine dotată tehnic și financiar, cu militari profesioniști”, anunța președintele Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, pe data de 20 martie.

„Mii de tineri și familiile lor vor fi scutiți de povara recrutării obligatorii care a avut loc până acum”, a mai spus el.

Cetățenii moldoveni cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani sunt obligați, în prezent, să facă un an de armată. Există scutiri pentru motive medicale sau educaționale, dar mita este un fenomen larg răspândit pentru a primi aceste scutiri.

Plahotniuc susține că reforma va eradica această problemă, precum și că va îmbunătăți perspectiva de carieră militară a tinerilor moldoveni. Trecerea la o armată profesionistă va începe în această toamnă și va dura până în 2020.

Având în vedere operațiunile militare ale Rusiei în Ucraina vecină, mulți moldoveni sunt de acord că guvernul ar trebui să îmbunătățească calitatea armatei moldovenești ce numără circa 6.500 de soldați. NATO a sfătuit constant R. Moldova să facă acest lucru.

Dar chiar dacă recunoaște că Moldova are nevoie de forțe armate mai eficiente, unii experți militari resping propunerea lui Plahotniuc ca fiind nerealistă.

Partidul pare că nu a decis încă cum să finanțeze această reformă potențială. PD a precizat că încă lucrează asupra cifrelor. De asemenea, nu este clar cum va acoperi bugetul de stat costul acestei reforme.

În anul 2016, ultimul an pentru care sunt disponibile date, Moldova a avut cel mai mic buget de apărare pentru orice țară din regiune (0,4% din PIB-ul său), potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, care gestionează o bază de date privind cheltuielile militare globale .

În acest an, Moldova a bugetat pentru armată circa 628,9 milioane de lei (aproximativ 31 milioane de euro), cu 10% mai mult față de 2017, însă majoritatea acestor bani acoperă doar salarii, hrana și echipamentele de bază, potrivit datelor Ministerului Finanțelor. Nu există fonduri pentru arme noi sau muniții.

„Profesionalizarea armatei naționale necesită resurse financiare enorme pentru instruirea acestor profesioniști și să-și plătească salariile”, a comentat Rosian Vasiloi, expert în politica de securitate la think tank-ul IDIS Viitorul.

În prezent, militarii angajați prin contract primesc circa 4.000 – 5.000 lei (aproximativ 200-250 de euro) pe lună în timpul unui an de serviciu.

„Acest lucru nu este suficient pentru a încuraja tinerii să devină militari profesioniști”, a adăugat Vasiloi.

Lipsa finanțării militare îi determină pe generalul Valeriu Troenco, care a fost ministru al Apărării din 2014 până în 2015, să spună că afirmațiile lui Plahotniuc „sunt doar din motive politice și nu în interesul real al reformării armatei”.

Pentru a moderniza forțele armate, statul ar trebui să plătească pentru mai mult decât scoaterea obligativității armatei și să se transforme într-o armată bazată pe contract, spun unii experți. Armele armatei sunt vechi – mai ales din perioada sovietică – și în stare proastă, spun ei.

Dacă armata rămâne la mărimea actuală, cel puțin 1% din PIB-ul Moldovei (aproximativ 6,1 miliarde de euro în 2016) va trebui alocat militarilor timp de cinci până la șapte ani, pentru a se vedea rezultatele, a declarat pentru fostul ministru al Apărării, Vitalie Marinuța, pentru BIRN.

Aceasta ar însemna cel puțin o dublare a bugetului actual de apărare al Republicii Moldova.

Stimulente de securitate

Pentru a justifica orice creștere a cheltuielilor din domeniul apărării pentru o reformă militară radicală, profesioniștii și politicienii pro-NATO ar putea să indice Rusia și operațiunile sale din Ucraina.

Într-un sondaj din 2017 realizat de Institutul Republican Internațional (IRI), cu sediul în SUA, 28% din cei 1.514 respondenți au identificat Rusia drept cea mai mare amenințare pentru Moldova.

Circa 1.200-1.500 de trupe rusești sunt staționate peste râul Nistru în regiunea separatistă a Transnistriei, care ar trebui să protejeze o un depozit de muniție din epoca sovietică. Moscova deține, de asemenea, aproximativ circa 400 de militari din cadrul forțelor de menținere a păcii în regiune pentru a monitoriza situația dintre Tiraspol și Chișinău de mai bine de 25 de ani.

Totuși, preocupările Chișinăului se concentrează nu numai pe trupele Rusiei în Transnistria, ci și pe forțele separatiste.

Generalul Troenco consideră că regiunea, susținută de Moscova, depășește de două ori forțele armate ale Republicii Moldova, atât în ceea ce privește numărul de soldați, cât și cea a echipamentului de luptă.

În cadrul unei conferințe din 27 martie la Chișinău, colonelul Radu Burduja, secretarul general al ministerului apărării din R. Moldova, a afirmat că forțele transnistrene și-au majorat exercițiile militare cu 40%, din ianuarie până în martie, față de aceeași perioadă din 2017.

Potrivit estimărilor făcute de expertul Rosian Vasiloi, în acest an au avut loc deja 13 exerciții de luptă. Ultimul exercițiu a avut loc la 4 aprilie.

Per ansamblu, astfel de exerciții, au implicat manevre de luptă antitanc și antiaeriene, a declarat colonelul Burduja. Anterior, în 2017 trupele ruse și transnistrene au executat trecerea cu blindatele pe partea controlată de Republica Moldova a râului Nistru.

Provocare politică

Dar orice impulsionare a construirii unei armate profesionale pentru a contracara aceste amenințări ar putea duce la o altă dispută între Partidul Democrat și comandantul-șef al Armatei Republicii Moldova, președintele Igor Dodon.

Dodon, care se opune cu fermitate aderării la NATO, nu a abordat încă în mod specific propunerea de renunțare la serviciul militar obligatoriu, dar el își exprimă în mod deschis simpatia față de Rusia.

În ziua în care Plahotniuc și-a anunțat propunerea, președintele Dodon s-a întâlnit cu ambasadorul Rusiei în Republica Moldova pentru a recunoaște rolul Moscovei în discuțiile asupra Transnistriei și pentru a deplânge relațiile deteriorate dintre Chișinău și Moscova.

Dodon, cu toate acestea, a fost suspendat de trei ori din funcție, iar opțiunile sale de blocare a oricărei reforme aduse de NATO s-ar putea dovedi limitate.

Între timp, fără o creștere a cheltuielilor pentru apărare, armata Moldovei va căuta „iubirea de țară și nu a banilor”, la fel ca și până acum, pentru a-și face datoria, a spus Marinuța.

Share our work
ANALIZĂ: Dosarul transnistrean: jocul marionetelor din spatele perdelelor de fum ale Moscovei

ANALIZĂ: Dosarul transnistrean: jocul marionetelor din spatele perdelelor de fum ale Moscovei

Președintele prorus al R. Moldova Igor Dodon, la întâlnire pe malul Nistrului cu liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski în 2017

Moscova îi va aduce din nou la aceeași masă de negocieri pe cei doi lideri de la Chișinău și Tiraspol, Igor Dodon și Vadim Krasnoselski. Nu pentru ceva concret, ci doar pentru pozele oficiale și distribuirile pe rețele de socializare pentru a da o față umană legăturii scurtcircuitate dintre cele două maluri ale Nistrului de mai bine de 26 de ani.

Chiar dacă dictează totul la Tiraspol, Rusia trebuie să mențină o aparență de mediator în acest dosar pe care singură l-a creat, întreținut și exploatat politic și economic. Pe de altă parte, Dodon are nevoie, ca și locomotivă imagologică pentru PSRM, de succese, fie ele și de Facebook, pentru a rămâne în atenția publică.

Aici, Rusia exploatează acel sentiment patriotic pe care îl au moldovenii față de Transnistria. Nu atât pentru bucățica această de pământ, ci pentru jertfa și umilința pe care au primit-o în Războiul de pe Nistru din 1992. Atunci, separatiștii transnistreni nu are fi câștigat nici măcar o bătălie de onoare, dacă nu ar fi fost ajutați de militarii ruși și milițiile ucrainene și căzăcești.

Rusia știe bine acest lucru și încearcă în continuare să exploateze abil aceste sensibilități, dându-i lui Dodon mici impulsuri în a-i creat o aură de conducător veritabil. Pentru o parte bună a populației R. Moldova, regiunea separatistă transnistreană reprezintă ceva, chiar și pe cei care nu-l plac pe Dodon.

De asemenea, politica Rusiei este să întrețină un interes viu de disponibilitate la dialog între Dodon și regimul separatist, în eventualitatea scenariul pozitiv al câștigării alegerilor de către socialiști și formarea apoi a unei majorități proruse la Chișinău.

Liantul diplomatic

Artizanul noii întâlniri este chiar vicele șefului diplomației ruse Serhei Lavrov – Grigori Karasin – care a vizitat recent R. Moldova pe 21-22 martie. Vizita acestuia a avut un dublu scop, de a întâlni terenul pentru vizita reprezentantului OSCE în dosarul transnistrian, Franco Frattini și pentru a negocia o nouă întâlnire „forțată” între Dodon și Krasnoselski.

Dacă Frattini a venit la Chișinău cu o negocieri false de tip rusesc, potrivit căreora „rezolvați pachetul de opt obligații comune Berlin Plus, după care mai vorbim despre retragerea trupelor ruse, un element de noutate și condiționalitate nou impus de OSCE, „lipeala politică” dintre Dodon și Krasnoselski a venit relativ lejer pentru Karasin.

Ambii privesc Kremlinul ca pe o icoană și nu ies din cuvântul „învățătorilor de la Moscova”. Astfel, Dodon se va întâlni la finele lunii aprilie în regiunea separatistă cu liderul separatist de la Tiraspol Vadim Krasnoselski.

„Întâlnirea va avea loc pe la sfârşitul lunii aprilie a acestui an. Întrevederea bilaterală va avea loc în Transnistria, la Tighina”, a spus Krasnoselski, după ce pe 2 aprilie a mers la Moscova pentru a lua binecuvântarea politică pe acest subiect.

Anterior, ministrul afacerilor externe din regiunea separatistă transnistreană, Vitali Ignatiev a confirmat întânirea dintre cei doi. „La prima întâlnire dintre Vadim Krasnoselski și Igor Dodon, care a avut loc la Bender, pe 4 ianuarie 2017, s-a convenit asupra deblocării activității CUC. În prezent, are loc pregătirea întâlnirii la care va fi abordată tematica de menținere a păcii”, a spus Vitali Ignatiev.

Dar până se va vedea cu Krasnoselski și Dodon va merge la Moscova pentru a primi instructajul politic cuvenit, undeva pe la jumătatea lunii aprilie.

Dragoste politică cu de-a silă

Este clar că Vadim Krasnoselski va accepta noua întrevedere cu Dodon, doar împins de la spate de Moscova, în realitate acesta nedorind să asculte poveștile lui Dodon despre federalizare sau alte forme consensuale de împăcare.

Astfel, pe 21 martie, Krasnoselski, îl critica pe Igor Dodon, cum ar da dovadă de instabilitate politică, iar declarațiile acestuia sunt neclare și neadecvate.

Krasnoselski i-a amintit atunci lui Dodon că are poziții ambigue față de dosarul transnistrean. „Eu în general sunt surprins că Igor Dodon pretinde că este un preşedinte prorus. Nu văd nimic prorus în el. E acel preşedinte care pledează pentru evacuarea trupelor ruse, pentru lichidarea Transnistriei şi care a renunţat deja la ideea de federalizare şi vorbeşte deja despre un statut special pentru Transnistria”, a notat Krasnoselski la o întrevedere cu reprezentanţii structurilor de forţă, ce a avut loc la Bender.

Krasnoselski i-a amintit lui Dodon că este dezafat și că vorbește de cu totul altceva, în timp ce Transnistria se îndreaptă spre un al viitor politic.

„Nu se poate vorbi despre integrarea, federalizarea sau acordarea unui statut special Transnistriei. În baza „constituției” noi putem vorbi doar despre independența statului „republica moldovenească nistreană”. Noi nu mai luptăm pentru independență. Noi doar o susținem, deoarece deja am obținut independența „republicii moldovenești nistrene”. Noi acum tindem să obținem recunoașterea Transnistriei”, declarat Krasnoselski.

De altfel, Dodon se chinuie să negocieze măcar vânzarea electorală a acestei teme a „reîntregirii” pentru viitoarea campanie electorală din toamnă de la parlamentare. PSRM nu are prea multe în afară de așa-zisul pericol unionist și tradițiile familiale ancestrale. Dar acest mesaj nu poate decât să conserve electoratul, în timp ce Reintegrarea Transnistriei ar putea lovi coarda sensibilă a nehotărâților sau și din alte tabere.

În termeni reali, Krasnoselski nici nu ar vrea să-l vadă pe Dodon, dar insistențele Moscovei îl obligă pe liderul separatist de la Tiraspol să accepte acest compromis. Cel mai propabil, Dodon va relua retorica patriotardă, cum că el este cel care poate dialoga cu Tiraspol și va face paradă de acest lucru.

Iepurii din pălăria Moscovei

Pe de altă parte, Rusia mai urmărește și să mai disperseze din imaginea de monopol pe care actualul guvern de la Chișinău și-a creat-o pe acest dosar. Mai împinși de la spate de occidentali, mai din propria inițaitivă sau interese de business, actualul Guvern de la Chișinău a reușit să închege cel mai serios dialogul cu Tiraspol.

Cei mai critici vor afirma că este unul în care Chișinăul a cedat prea mult. Și nu vor greși cu nimic. Este adevărat, unele cedări recente ale Chișinăului sunt la limita răbdării, iar placuțele de înmatriculare care va permite circulația mașinilor cu numerele transnistrene în Europa ar putea pune capac.

Cel mai probabil, totul se va nărui și se va ajunge la status quo-ul anterior, după ce transnistrenii vor insista prea mult că nu vor să discute nici în ruptul capului o soluție politică a diferendumului. Ceea ce se va întâmpla cel mai probabil, mai devreme sau mai târziu.

Astfel, Rusia vrea cu tot dinadinsul să-l mai introducă în scena negocierilor, fie ele și de fațadă, pe Dodon. Electoratul PSRM-ului de stânga nu este tocmai cel mai inteligent și va aprecia doar imaginile date de televizinile de casă și pozele de pe contul de Facebook al președintelui.

Se va întreține cultul personalității unui președinte volubil, pe alocuri curajos, care stă la masa negocierilor cu separatiști chiar în fieful lor de peste Nistru.

Asta e tot ce contează pentru Rusia în dosarul transnistrean pentru moment, să creeze noi perdele de fum și să îi ridice cota electorală a lui Dodon și a partidului de care încă este legat ombilical – PSRM. Să creeze premizele subzistenței economice a Transnistriei cu bani europeni și bunăvoință și permisivitate de la Chișinău. Restul sunt doar detalii în toată această ecuație.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
ANALIZĂ: Mutarea Moscovei: Kremlinul resuscitează „proiectul Usatîi”

ANALIZĂ: Mutarea Moscovei: Kremlinul resuscitează „proiectul Usatîi”

Rusia încearcă să meargă pe mai multe piste înaintea alegerilor parlamentare din Republica Moldova, programate pentru luna noiembrie a acestui an. Miza este una extrem de mare: fie Chișinăul își continuă drumul european, cel mai probabil printr-un compromis ale forțelor pro-europene, fie la putere vor veni forțele proruse care vor curma această aspirație a Chișinăului.

Deși toată lumea se aștepta ca Moscova să meargă pe mâna „proiectului Dodon-PSRM”, Rusia a resuscitat recent pe tabla de șah și varianta pionul de sacrificiu, Renato Usatîi. Liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, se află în prezent la Moscova, fiind căutat de autoritățile de la Chișinău într-un dosar ce are legătură cu presupusa tentantivă a acestuia de a orchestra omorul bancherului rus Gherman Gorbunțov de către asasinul Vitalie Proca. Cel din urmă se află în prezent închis în România.

Jocurile sunt complexe, iar ecuațiile și mai complicate. Renato Usatîi a anunțat, luni seara, la postul de televiziune TV 8 că va renunța la mandatul de primar al orașului Bălți, al doilea ca mărime din Republica Moldova, în scopul de a fi organizate alegeri locale.

În această săptămână, eu Renato Usatîi, în calitate de primar al oraşului Bălţi îmi voi depune demisia”, a declarat acesta. Așadar, pe 20 mai ar urma să aibă loc alegeri pentru funcția de primar al orașului, iar Partidul Nostru, a declarat Usatîi, îl va arunca în luptă pe Nicolae Grigorişin, viceprimar și rudă cu acesta.

Mai mult, Usatîi a încercat să bage mortul în casa unei posibile înțelegeri între PD și PAS, susținând că liderul democraților Vlad Plahotniuc s-ar fi întâlnit cu lidera PAS, Maia Sandu. Mai mult, în spiritul retoricii Moscovei, întâlnirea ar fi fost facilitată de un oficial american.

Informația a fost imediat spulberată de către Maia Sandu care a reacționat.

Nu am ce discuta, nu m-am văzut și nu m-aș vedea cu Plahotniuc – asta le-am spus reprezentanților familiei social-democrate din Parlamentul European când mi-au propus o întâlnire cu PD-ul cu câteva luni în urmă. Usatîi nu este o sursă credibilă, este prost informat, prost intenționat și încearcă în mod jalnic să obțină un pic de atenție mediatică prin invenții”, a precizat ea.

Schema referendumurilor

Anterior „anunțului-bombă” făcut de Usatîi privind depunerea mandatului, consilierii municipali din oraşul Bălţi ai fracţiunii „Partidului Nostru” au votat pe 19 ianuarie, proiectul de decizie privind desfăşurarea referendumului de demitere a primarului Renato Usatîi.

Referendumurile nu mai sunt totuși punctul forte al forțelor proruse din R. Moldova. Suficiența lor a fost dovedită în toamna lui 2016, atunci când referendumul pentru demiterea primarului Chișinăului Dorin Chirtoacă a eșuat lamentabil din lipsa de cvorum.

Atunci, pe 19 noiembrie 2017, referendumul de destituire a primarului Dorin Chirtoacă a eşuat cu un scor rușinos de 17, 53% prezență la vot a celor înscriși pe listele eletorale. Pentru a trece, referendumul avea nevoie de majoritate, dar și o prezență minimă de 33% a cetățenilor Chișinăului cu drept de vot.

Toate forțele proeuropene au boicotat atunci referendumul, PD-ul fiind ultimul partid care a făcut acest lucru, cu doar câteva zile înainte.

Acest lucru a fost o lovitură vrea pentru Dodon și PSRM care se așteptau la un „non-combat” al democraților pe această chestiune. Numai că lucrurile nu s-au întâmplat așa, iar Dodon și PSRM au suferit atunci o lovitură puternică de imagine. A fost primul test electoral picat de PSRM, după victoria din alegerile prezidențiale.

PD a demonstrat atunci o poziție de „primus inter pares” în acest tandam tacit și și-a etalat mușchii. Mesajul subliminal a fost către Dodon, pe principiul „eu te-am făcut președinte, eu te omor”.

Acest lucru a dat de gândit Moscovei care a decis să schimbe strategia. Cu riscul de a mai pica și testul referendumului la Bălți, Rusia l-a scos în fața pe Usatîi cu această „demisie de onoare” pentru replierea forțelor și ca un test de eficiență într-un fief electoral de stânga. O probă importantă înaintea „marei finale” din toamna acestui an la parlamentare.

PSRM în derută

De toată această situație, cei mai bulversați par să fie Dodon și Partidul Socialiștilor care nu au comentat această decizie intempestivă a lui Usatîi. În realitate, acest lucru este mai mult decât un joc local pentru supremația în Bălți. Este o ecuație mai largă care demonstrează că Moscova nu mai vrea să meargă doar pe mâna lui Dodon&Co la alegerile parlamentare.

Ci va încerca resuscitarea Partidului Nostru care are încă ceva potențial în rândul votanților anti-sistem. În ciuda pozelor multiple cu Putin la Kremlin, Moscova nu a avut niciodată deplină încredere în Dodon și înțelegerile locale cu PD-ul. Fapt evidențiat cel mai bine la împărțirea „tortului” pe votul mixt, survenit în urma unui vot comun în Parlament al PD și PSRM.

Nici PSRM-ul nu a mai fost de acord cu acest sistem, după ce a văzut cum au fost trasate circumscripțiile electorale în R. Moldova, fapt ce nu mai este tocmai în graficul făcut anterior de PSRM. De altfel, fruntașii socialiști au și vociferat recent pe acest aspect.

Dodon a avut o serie de răzgândiri care au pus în garda și strategii de la Moscova. El a anunțat pe 2 octombrie, la emisiunea „Megafon” realizată de Iurie Roșca, „fixer”-ul politicilor media ale Rusiei la Chișinău, că ar putea cere ca alegerile în baza sistemului electoral mixt să se desfășoare din 2022, și nu din 2018, așa cum se înțelese inițial cu PD-ul. Cea mai mare supărare de atunci a PSRM-ului lui Dodon a fost că nu s-a reușit niciun compromis pentru introducerea a cât mai multe mandate pentru Transnistria.

PSRM-ul are ca strategie apropierea Transnistriei, unde votații sunt într-o majoritate covârșitoare de stânga și proruși, fapt ce ar garanta socialiștilor mai multe mandate în Parlament. Retorica patriotardă a lui Dodon privind reîntregirea țării are ca substrat de fapt o nouă formă de federalizare a R. Moldova prin reintroducerea în jocul electoral a celor aproape jumătate de milion de votanți din stânga Nistrului.

Un „plan Kozak” reșaparat care ar conveni de minune Moscovei și care ar da o greutate mult mai mare forțelor opozanțe integrării în UE. Acestea, de fapt, ar pune cruce pe parcursul european și ar arunca țara în haos, scindând și mai mult populația.

PSRM și-ar asigura o majoritate confortabilă, iar sistemul ar fi schimbat într-un prezidențial ce ar conferi lui Dodon statutul de „președinte pe viață” pe modelul liderul Belarusului, Alexandr Lukașenko.

Planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg

Toate aceste calcule însă devin din ce în ce mai nerealiste în tabara roșie a lui Dodon. Moscova a scos de la naftalină „planul B” și va încerca să resusciteze Partidul Nostru, cel puțin cât să poată trece pragul electoral de 6%.

Așa l-ar ține din scurt și pe Dodon și ar mai așeza pe harta electorală o forță politică anti-sistem care ar putea rupe și din electoratul PPDA-ului. Cu riscul de a canibaliza o bucată și din voturile PSRM-ului.

Interesant este că mutarea Moscovei vine și după ce unii deputați socialiști nu au exclus posibilitatea unei coaliții post-electorale cu PD. Deputatul socialist Vladimir Ţurcan nu a exclus ideea creării unei coaliţii „pro-Moldova” cu Partidul Democrat imediat după alegeri într-o emisiune la finele lunii ianuarie la TV8.

Pe de cealaltă parte, președintele de onoare al PD a vorbit și el cu jumătate de gură despre acest lucru.

Vom face coaliție. Toți care ajung în Parlament discută, caută soluții. Partidul Democrat va fi pilon de guvernare și va discuta cu toți cei se află în Parlament. Să nu uităm că în Parlament vor fi 50 de deputați independenți, aleși pe circumscripții, care chiar dacă vor veni din partea unor partide se vor așeza la negocieri și vor spune că noi trebuie să guvernăm țara”, a precizat Diacov la finalul lunii trecute, întrebat fiind dacă exclude o alianță cu socialiștii în cazul în care nu va fi posibilă o alianță cu Platforma DA și PAS.

Toate acest jocurile de glezne locale au determinat Moscova să ia taurul de coarne și să nu mai stea doar la mâna lui Dodon. Variante există, astfel că jocul este încă deschis oricărui rezultat.

PD va adopta o linie anti-rusă și mai puternică pentru a demonstra Vestului că poate duce acest stindard, în timp ce Rusia va juca pe „greșeala adversarului” și își va crea scenarii favorabile pentru a puncta pe alocuri, în încercarea găsirii unor breșe care să ducă spre knockout-ul politic al forțelor proeuropene.

România, pe linia războiului politic intern din R. Moldova

Pe această traiectorie a directelor date adversarilor săi politici de la Chișinău, Rusia va încerca să strecoare și câteva croșee României. Să nu uităm că precedentul scandal ce l-a avut ca protagonist pe Usatîi a fost dat cu manta, în această vară, prin intermediul pușcariașului Vitalie Proca, închis la București.

Și de această dată, Usatîi a acționat programatic și după „bomba” demisiei, a scos din sertare o serie de documente, a căror valabilitate nu poate fi probată, în care procurorii români cer statului american Delaware informații despre o presupusă schemă oneroasă în care ar fi implicat Plahotniuc.

Presa nu a acordat prea multă atenție pozelor cu presupune documente scoase de prin sertarele lui Usatîi.

Prin acestă mișcare Usatîi este pus să lovească atât în adversarul direct – Plahotniuc, cât și în justiția română, care se presupune că l-ar proteja pe acesta. Astfel, sunt țintiți doi iepuri dintr-o lovitură și rată o schemă de atac administrată gradual și eliberată treptat.

Poate cea mai importantă concluzie din recenta poveste cu reapariția agitatorului de meserie Renato Usatîi este că Moscova ăi dă un vot de neîncredere lui Dodon care nu mai deține frâiele relației exclusive cu Moscova.

Firul roșu” cu Kremlinul a fost înlocuit cu „legătura prin secretariat” și, cel mai probabil, Dodon nu va mai fi primit paroape lunar pe la toate sindrofiile de la Moscova. Asta ar trebui să le ocupe mintea strategilor din colțul „prezidentului” a cărui exclusivitate politică s-a tăiat mai repede proabil decât se aștepta. Încă o dată, Moscova nu crede în lacrimi!

Corespondența de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
Editorial: „Sodova” și „Dodona”

Editorial: „Sodova” și „Dodona”

Dodon, la Festivalul Căpșunelor și Mierii din satul Sadova, iunie 2017

Alegerile parlamentare de la Chișinău, unele de o importanță deosebită, stârnesc pasiuni pe măsură. Suprapuse pe Anul Centenarului din România, acestea vin mănușă pentru unii policieni populiști din ambele tabere politice. Sigur, alții stau și privesc, tatonează și intervin deasupra taberelor ca mediatori. Un fel de înțelepți gata să împartă soluția raționalului. Cea de-a treia cale de echilibru, neutră, cea europeană.

Agonia electorală din R. Moldova are mai mulți protagoniști. Pe de parte avem tabară pro-românească și unionistă, iar pe de cealaltă parte cea prorusească deghizată în „moldovenistă”. Pe acest fundal întrecere, cele două entități conceptuale au început deja lupta de gherilă. Motivul: declarații simbolice de unire dintre unele localități din Republica Moldova și România.

Majoritatea din cele 14 localități care au semnat declarația, au avut sau au în derulare proiecte de dezvoltare/înfrățire cu unele din România. Pe lângă partea emoțională, acestea au legături materiale strânse cu unele din România.

Ceea ce este mai interesant că este că aceste tendințe unioniste vin cumva de jos în sus de data aceasta, într-o logică oarecum mai sănătoasă decât ceea ce se vrea la nivel politic superior. Acolo, nimeni din aleșii locali, fie ei de orice parte a baricadei, nu vrea să dea drumul hățurilor puterii.

Opozanții acestei idei sunt socialiștii. În fapt, continuatori ai tezelor sovietice moldoveniste. În subsidiar ,acestea nu au foarte multă treabă cu mândria moldovenească locală, ci mai degrabă ascund înt-un mod pervers sentimente anti-românești segregaționiste din puct de vedere istorico-cultural. Numai că de ani de zile, politicienii abili de la Chișinău, au călărit populist această temă sensibilă.

Dodon a făcut deunăzi paradă de declarații populisto-inflamatoare ce aduce mai degrabă aminte de retorica sovietică. El a spus, foarte curajos din platoul unei televiziuni, că va ieși cu tancurile în stradă împotriva unioniștilor. Întrebare e care tancuri? Că armata R. Moldova nu mai, săraca, nici unul. Poate le va chema pe cele de peste Nistru, ca un adevărat patriot moldovean?

Astfel, declarația sa poate fi asemănată că prostie și intensitate cu cea a colegei sale, șefa de paie a socialiștilor, ex-comunista Zina Greceanîi. În aprilie 2009, aceasta sfătuia mamele să-și țină copii în casă, astfel riscau să fie fie mitraliați de forțele de ordine, pe care PCRM era gata să le scoată în stradă, ca să înăbușe revolta. Fapt ce i-a adus și porecla de „Zina-Carabina”.

La circa nouă ani distanță, Dodon a preluat și el aceeași retorică mitraliantă și populistă pentru a-și umfla mușchii în fața electoratului său. Cu toate acestea, până acum, Dodon și PSRM nu au venit cu niciun program concret de guvernare. Unul în care să povestească electoratului cum vor lupta ei cu sărăcia și corupția endemică de la Chișinău. Ultima țară a Europei și la propriu și la figurat.

Totuși, măsura raportărilor comuniștilor și apoi a socialiștilor la electorat a fost dată, joi seară, de „tătuca absolut”. Mentorul celor doi „mitraliori” de serviciu ai Kremlinului, nimeni altul decât generalul de miliție Vladimir Voronin. În obișnuita sa retorică flegmatică, acestea a pus punctul pe „i”: „Ai cetățenie română, ai pașaport românesc… du-te la mama dracului în România și fă acolo ce vrei, unește-te dacă vrei!”, a răcnit acesta.

Cel mai interesant punct din toată acestă poveste a localităților care au semnat simbolic o declarația de unire a fost cea din satul Sadova, raionul Călărași al R. Moldova. De altfel, satul de baștină a lui Dodon. Acesta era cât pe ce să semneze și el această declarație. De menționat este că, în ciuda faptului, că este satul natal al lui Dodon, primarul este de la PLDM. Mai mult, „gospodarului-șef”, așa cum se alintă singur Igor Dodon, i-a fost reparată grădinița din sat, cea la care a învățat și el acum 35 de ani, de către români. Ce rușine mai mare poate fi decât să vină altul la tine în ogradă și să-ți bată șipcile în gard și pe acoperiș? Bașca, să-l mai și urăști de moarte.

De aceea, campania electorală din Republica Moldova s-a născut în 2018 la Sadova. Cine va ieși fript din toată această poveste rămâne de văzut, dar faptul că la ultimul referendum din toamna anului 2017, de la Primăria Chișinău, socialiștii au pierdut. Unii analiști au prognozat chiar că acesta este și începutul sfârșitului lui Dodon și al PSRM. Vom vedea dacă Dumnezeu bate cu parul și va nărui cetatea politică a lui Dodon și ciracii săi din PSRM. Una construită în păcat politic liber consimțit cu Kremlinul.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
ANALIZĂ: Care este miza declarațiilor simbolice de unire din R. Moldova cu România

ANALIZĂ: Care este miza declarațiilor simbolice de unire din R. Moldova cu România

Președintele prorus Igor Dodon și suținătorii săi politic în timpul lui spectacol dedicat domnitorului Ștefan cel Mare din 2 februarie 2018

Aniversarea de anul acesta a 159 de ani de la „Mica Unire” din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuză a pornit un tăvălug ce ținea de mult să plece la vale în R. Moldova. Pe fundalul Centanului Unirii, aleșii locali din deja peste 11 localități din R. Moldova au semnat declarații de unire între Republica Moldova și România. Acest episod nu este doar unul singular, ci mai degrabă un cumul de consecințe din anii trecuți ai activităților unioniste, ce se suprapun acum pe o criză economică și administrativă profundă a R. Moldova.

Guvernările de tip medieval, sau mai simplul „cumetrism al puterii” de la Chișinău, au împins spre acest gest simbolic care este posibil să se propage rapid în tot mai multe localități din R. Moldova. Este pentru prima dată când o astfel de acțiune este votată în plan local și vine de jos în sus, punând o oarecare presiune pe mai marii zilei de la Chișinău.

Există două perspective care trebuie privite cu atenția: cea istorică și cea economică/sistemică. Din cea istorică argumentele sunt clare, iar cei care doresc unirea pot aduce atât argumente documentate, cât și unele de factură emoțională. Toate de ințeles și de acceptat.

Pentru „agnosticii” acestei soluții, aceștia încep să vină și ei în prima tabără din cauza nefuncționalității pe multe paliere a R. Moldova, precum combaterea corupției, nivelul de trai foarte scăzut, lipsa perspectivelor de dezvoltare pe termen mediu și lung.

UE îți dă, dar nu își bagă și în sac, iar lipsa de reforme concrete în domeniile-cheie funcționării unui stat democratic își face tot mai simțită prezența la Chișinău, acolo unde majoritatea cetățenilor cred că țara merge într-o direcție greșită.

Ofensiva lui Dodon

Primul care a reacționat a fost președintele Igor Dodon, care cu stângăcie a turnat foc pe gaz în această privință. Acesta a reacționat impulsiv și a amenințat că ca convoca Consiliul Suprem de Securitate și va chema toate structurile de forță ale R. Moldova să păzească „statalitatea”.

Asta deși în paralel exercițiile Rusiei pe celălalt mal al Nistrului se fac cu regularitate, ajungându-se ca medie la mai bine de unul la două zile. La toate acestea se agaugă și exercițiile de „dragoste politică” pe care Dodon le încearcă cu regularitate la Comrat și Tiraspol, entități centrifuge de pe orbita Chișinăului, într-o măsură totală sau mai mică.

Mai mult, ca un jucător neinspirat, Dodon a trecut și el la ofensivă pe 2 februarie, atunci când a organizat o serie de manifestații în cinstea domnitorului Ștefan cel Mare pe care-l revendică în solitar în toată această poveste. Acesta a contracarat și el cu o inițiativă simbolică de oficializare a steagului vechii Moldove pe care vehiculul său politic – PSRM – o va trimite în Parlament.

Mai mult, Dodon și-a strâns alaiul de istorici negaționiști și iubitori de teze sovietice reșapate și, împreună cu cortegiul de preoți subordonoați canonic Moscovei, în frunte cu mitropolitul Vladimir, au desfășurat un spectacol în cinstea domnitorului Ștefan cel Mare.

Ca într-o telenovelă de tip sud-american, Dodon încercat să pună și puțină emoție în acest eveniment și a postat un mesaj lacrimogen pe pagina sa de Facebook, poate mai mult pentru a se îmbărbăta pe el.

„Sala a fost arhiplină, iar mulți au stat chiar și în picioare. Am remarcat că unii au și lăcrimat pe parcursul festivității. A fost unul din puținele momente cînd tot publicul emana energie pozitivă, mîndrie, stare de profund patriotism și dragoste pentru țara noastră – Republica Moldova (…) Moldova are viitor!”, a încheiat Dodon cu obișnuitul său slogan de campanie.

Băsescu, catalizatorul nepoftit

În paralel, media ruse au relatat și ele evenimentele de la Chișinău despre primarii și consilierii locali unioniști. Aceștia au scris cu patos despre acest „pericol” care ar putea curma existența micuțul stat est-european.

Pe acest fundal, Dodon a revenit la unison cu retorica separatistă de la Comrat și Tiraspol, recurgând la arsenalul greu de cuvinte precum „război civil”, „lichidarea statului” și alte formule politico-apocaliptice.

În fapt, Dodon este mai speriat despre un trend care ar s-ar putea propaga în R. Moldova cu o viteză amețitoare. De asemenea, fostul președinte al României, Traian Băsescu, poate fi catalizatorul acestei mișcări, fiind tot mai prezent în deja obișnuitele sale „băi de mulțime” în R. Moldova.

Acesta este o figură foarte charismatică peste Prut. Mai mult, poziționarea sa în războiul privind cetățenia R. Moldova pe care îl poartă cu Igor Dodon, îl pune mai degrabă într-o poziție de victimă, ceea ce nu-l va ajuta pe Dodon în viitoarele luni. Fair-play este să ții întotdeauna cu cel aparent mai slab într-o confruntare inegală.

Cu un Băsescu tot mai activ și cu o putere de propagare rapidă a unui trend în rândul aleșilor locali, Dodon își vede amenințată retorica goală și fără adversar pe care a avut-o la prezidențialele din 2016.

De data aceasta, tocmai tema sa preferată i-ar putea izbucni în față. Însă este prematur să facem pronosticuri încă de pe acum, dar este clar că Dodon și echipa sa socialistă devin din ce în ce mai temători în fața unor astfel de tendințe.

De altfel, și în plan intern, PSRM dă semne de derută. Mai nou, nu mai vrea vot mixt, după ce astă vară l-a votat cot la cot cu „dușmanicii politici” – PD. Astfel de manifestări lasă impresia că Dodon nu mai deține frâiele puterii în relația cu nimeni, nici măcar cu propriul partid. Imaginea pe care se chinuie să și-o clădească de „Lukașenko al Moldovei” începe să se estompeze, iar realitatea nu arată atât de bine.

De altfel acest lucru se vede și în sondajele recente, acolo unde erodarea își spune cuvântul, acesta coborând ușor în sondaje, la fel ca și PSRM-ul său, iar toamna nu se anunță una neapărat a culesului de roase. Cine a semănat vânt, ar putea culege furtuna.

Dodon devine anticipativ, iar ulciorul cu „unioniștii”, „familia tradițională” și „homosexualii occidentali lipsiți de credință” nu mai mai merge la apă. Astfel de teme populiste nu țin de foame cetățenilor, iar cârdășia sa cu puterea pe care o blamează doar verbal se teme de la șapte poște departare.

Limbaj disperat

Mai presus de toate, Dodon a spus că va pune tancurile pe unioniști, asta în condițiile în care Republica Moldova Moldova nu are nici tancuri și nici aviația. Singura astfel de tehnică de luptă putând fi „împrumutată” de peste Nistru de la Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) și forțele paramilitare loiale regimului separatist de la Tiraspol.

O declarație neinspirată ca cea pe care a făcut-o colega sa de partid în urmă cu circa nouă ani de zile, în timpul protestelor de la 7 aprilie 2009, în care avertiza mamele să își țină copiii acasă pentru că se poate deschide focul asupra mulțumii.

Toată povestea de atunci i-a atras acesteia porecla de „Zina-Carabina”, un personaj elocvent pentru experimentul făcut de sovietici în R. Moldova, ținând cont că părinții săi, dar și ea au fost deportați de sovietici și au trăit în Siberia în lăgare de muncă.

Voci separatiste

De asemenea, Moscova a activat în R. Moldova ce de-al doilea buton de presiune asupra Chisinaul, cel de la Comrat. Aici, nemulțumirile unor lider separatiști față de Chisinau si București sunt în creștere.

Fostul deputat și lider al mișcării separatiste proruse Gagauz Halkî, Ivan Burgudji a amenințat din nou cu indepedența UTA Găgăuzia față de Chișinău, pe fundalul manifestărilor tot mai active pro-unire la nivel de republică.

La fel ca și Dodon, el s-a arătat deranjat de faptul ca organele de forță nu ar reacționa „la aceste fapte criminale intenționate, anti-statale, anti-populare și anti-constituționale”.

Toate aceste eforturi ale Moscovei de a contracara tăvălugul par mai degrabă ineficiente. Acest trend poate crea nevoia unui lider charismatic pro-unionist care să vină pe acest val.

Dacă nu va fi Traian Băsescu, a cărei cetățenie stă în mâinile mai degrabă a PD-ului și a unui posibile înțelegeri PUN-PD, mai sunt și alți câțiva lideri care pot urca pe acest val și a capacita cele deja peste 23% de procente de unioniști din R. Moldova.

O astfel de masă electorală nu este deloc de neglijat, iar formațiunea care o va atrage va avea un cuvânt important de spus într-o viitoare alianță politică la Chișinău pentru formarea unui nou guvern de inspirație pro-europeană.

Până atunci, jocul este deschis, dar Dodon este deja în dificultate și nu pare să aibă soluții prea eficiente în cazul înmulțirii „focarelor unioniste” în R. Moldova, iar viitorul nu se arată tocmai roșu pentru Igor Dodon și tovarașii săi de campanie pe câmpul de bătălie de viitoarele alegeri parlamentare.

Corespodență de la Chișinău pentru Karadeniz Press de Mădălin Necșuțu

Share our work