ANALIZĂ: Tragedia unor moldoveni căzuți în mâinile talibanilor, tema centrală de campanie la Chișinău via Moscova

ANALIZĂ: Tragedia unor moldoveni căzuți în mâinile talibanilor, tema centrală de campanie la Chișinău via Moscova

Cetățenii moldoveni ținuti la Moscova de un ONG a lui Igor Ceaika, fiul Procurorul General al Rusiei, Iuri Ceaika, om apropiat a lui Vladimir Putin

Moscova și-a amplificat implicarea în ultima săptămână în campania electorală din R. Moldova și îi ridică la fileu situații favorabile președintelui Igor Dodon, principala locomotivă de imagine a PSRM în această campanie electorală pentru alegerilor parlamentare ce vor avea loc pe 24 februarie.

Moscova a creat fundalul unor noi scandaluri între Președinție și Guvern pentru a contrabalansa o serie de eșecuri imagologice suferite de către Dodon și PSRM în ultima săptămână, precum cele legate de interzicerile reciproce între Ucraina și Rusia privind de tranzit al mărfurilor, dar și glumele tot mai dese pe care presa de la Moscova le-a făcut la adresa lui Dodon în ultima sa vizită de la Moscova de la finalul lunii trecute.

Ultimul episod tensionat de campanie vine pe fondul dorinței Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) de a-l rechema încă o dată de la post pe ambasadorul Andrei Neguță, un personaj cu bune relații la Moscova care i-a deschis în trecut lui Dodon mai multe uși la nivel înalt în Rusia.

Motivul oficial invocat de MAEIE este legat de pasivitatea lui Neguță față de deschiderea luna trecută a oficiului diplomatic transnistrean în centrul Moscovei. Astfel, lui Neguță i se reproșează că nu a întreprins măsuri să împiedice acest fapt, contrar intereselor Chișinău.

De altfel, după deschiderea de la Moscova, liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski a declarat că astfel de oficii ar trebui deschise în viitorul apropiat și la Kiev sau Bruxelles. Ucraina și-a exprimat deja dezacordul pentru astfel de mișcare.

Transnistria, pârghia de presiune a Moscovei asupra Chișinăului

Într-un studiu lansat în vara trecută la Chișinău de către IDIS Viitorul, analistul Igor Munteanu explica pe larg acțiuni ale „paradiplomației” transnistrene, coordonate de Ministerul rus de Externe.

Potrivit studiului, „paradiplomația” transnistreană a raportat câteva succese, cu lideri și diplomați din regiunea separatistă care au vizitat Italia, Marea Britanie [inclusiv Ministerul britanic de Externe], Israel și Franța.

„Rusia vrea ca Transnistria să fie recunoscută ca un partener egal [în orice] negocieri [privind viitorul regiunii] și pe baza acestui statut egal, părțile ar trebui să se îndrepte spre o soluție confederasau federală”, declara Munteanu pentru BIRN, explicând strategia Moscovei.

În paralel, pretinsul ministru de Externe de la Tiraspol, Vitali Ignatiev, spunea că, în primele șase luni ale lui 2017, liderii republicii separatiste au avut 470 de întâlniri internaționale, cu 25% mai mult decât în perioada similară din 2016. De asemenea, Transnistria a fost vizitată și de 631 de delegații străine în 2017.

Aceste cifre indică clar o acțiune coordonată cu Moscova din partea Tiraspolului de a se face cât mai vizibil la nivel internațional, scopul fiind recunoașterea sub diverse forme.

MAEIE nu a dat detalii care sunt motivele celei de-a doua rechemări a lui Neguța în centrală. Acesta este amabasador la Moscova din mai 2017, dar a deținut acest post și între anii 2009 și 2012.

Acesta a fost rechemat la Chișinău după acordarea unui interviu în mass-media de la Moscova, acolo unde a făcut o serie de declarații interpretare la Chișinău ca fiind în favoare rămânerii trupelor ruse în Transnistria. Ulterior, a aderat la PSRM, fiind unul dintre artizanii relației acestei formațiuni cu Moscova.

Neguță nu a stat mult la Chișinău, iar după niște negocieri între Dodon și premierul Pavel Filip pe diverse poziții de amabasadori, Neguță a fost retrimis înapoi la Moscova, dar și alte persoane aproapiate lui Dodon au căpătat astfel de funcții, alături de oameni ai PD-ului.

Și de această dată, Dodon i-a luat apărarea lui Neguță.

Șeful statului a precizat că nu va semna decretul privind rechemarea ambasadorului R. Moldova în Rusia, Andrei Neguță, dacă Guvernul va aproba o astfel de decizie.

În calitate de Președinte al țării, care conform Constituției este responsabil de politica externă si deține dreptul exclusiv de acreditare și rechemare a reprezentanților diplomatici ai Republicii Moldova – am declarat cu toată responsabilitatea că am deplină încredere în domnul Neguța și consider că dumnealui își îndeplinește datoria în interesul național al RM.

Consider decizia ministerului total neexplicabilă și irațională, deoarece dl Neguța își îndeplinește atribuțiile conform cerințelor înaintate și este unul din cei mai experimentați specialiști în domeniul diplomației externe. Din aceste considerente, chiar dacă Guvernul va aproba rechemarea ambasadorului moldovean la Moscova, nu voi semna decretul în acest sens”, a scris Dodon pe pagina de Facebook.

Tragedia umană, exploatată electoral

Tot acest scandal vine în plină campanie electorală, după ce președintele Igor Dodon a anunțat în urmă cu câteva zile eliberarea a doi ostatici moldoveni din mâna talibanilor, care erau ținuți captivi în Afganistan din 2015.

Ei făcuseră parte din echipajul unui elicopter aparținând forțelor aliate, ce s-a prăbușit în Afganistan, iar supraviețuitorii au fost luați prizonieri.

Imediat după anunțul lui Dodon, președintele Parlamentului Igor Candu a declarat că Dodon încearcă să profite de tragedia celor doi și să puncteze electoral.

Cineva le-a zis răpitorilor să-i mai țină puțin și să-i trimită acasă prin Moscova. Autoritățile noastre încearcă de 4 luni să afle cine a generat această situație de blocaj și cu ce scop. Astăzi este foarte clar cine. Este vorba de Igor Dodon, care a dorit ca ei să revină acasă doar în timpul campaniei electorale și să se folosească de acest lucru în mod cinic.

Acesta este motivul pentru care ostaticii nu au fost aduși direct în Moldova la familii, deși autoritățile au pregătit aducerea lor direct la Chișinău. Au fost duși la Moscova și ținuți acolo până ce Dodon se putea folosi electoral de acest caz”, a declarat Candu.

El a mai cerut autorităților competente pe acest caz să se implice, iar Procuratura Generală a reacționat pentru a cerceta aceste aspecte.

„Cerem în mod oficial președintelui Dodon să nu mai țina piloții moldoveni ostateci electorali în Moscova, după 3 ani în care au avut destul de suferit. De asemenea, autoritățile RM urmează să analizeze toată această situație și să dea calificative legale modului în care Igor Dodon s-a folosit de pârghii cinice pentru a-i răpi din nou din drumul lor spre Moldova.

Această acțiune este un act penal criminal. La fel cum un act de gravitate extremă este și modul în care Dodon exercită presiuni asupra lor să facă declarații care ar fi favorabile PSRM-ului în campania electorală”, a mai spus Candu.

Analiștii poltici de la Chișinău opinează că ambele părți încearcă să puncteze electoral pe marginea acestui scandal.

Toate aceste evenimente legate de cetățenii moldoveni recuperați la Moscova, acum aceste declarații al MAE rus, dar și altele, fac parte din războiul hibrid pe care Rusia îl poartă la adresa R. Moldova”, a declarat analistul pe probleme de securitate, Rosian Vasiloi.

El a mai spus că, în timp timp ce Rusia vorbește de imixtiunea unui alt stat la Chișinău, Moscova prin trupele ei cantonate în Transnistria a efectuat singură sau cu forțele separatiste de la Tiraspol nu mai puțin de 28 de exerciții militare de la începutul lui 2019.

Expertul a opinat că prin astfel de declarații Moscova nu face decât să îi susțină deschis pe Igor Dodon și pe socialiștii săi și că o parte din vină o poartă și partidul de la guvernare pentru faptul că a acceptat tacit această colaborare dintre Moscova și PSRM, dar și că Igor Dodon nu a putut fi controlat în acest sens.

Dodon și Ceaika, alba-neagră cu viețile unor moldoveni

Mișcarea legată de rechemarea lui Neguță vine pe fondul unui incident în care a fost implicată o delegație din R. Moldova care a mers să îi aducă înapoi ce cetățenii R. Moldova de la Moscova.

MAEIE a precizat marți că autoritățile Federației Ruse continuă să tergiverseze accesul delegației moldovenești la cetățenii Republicii Moldova eliberați din mâinile talibanilor. Diplomații au mai spus că rușii refuză să precizeze care este locul în care se află, starea de sănătate și au calificat această atitudine drept o provocare deliberată, care prejudiciază serios relațiile bilaterale.

Ambasadorul Federației Ruse la Chișinău, Oleg Vasnețov, a fost convocat miercuri la sediul MAEIE, unde i-a fost înmânată o notă de protest în legătură cu tergiversarea accesului delegației moldovenești la cei doi piloți moldoveni eliberați recent din Afganistan. Ambasadorul rus a declarat că cetățenii moldoveni s-ar afla în custodia unui ONG, iar Guvernul Federației Ruse nu este implicat în acest proces.

Ulterior, televiziunea rusă NTV, retransmisă și în R. Moldova de către personaje apropiate PSRM, a difuzat imagini cu cei doi și a precizat că aceștia se află în custodia unei fundații a lui Igor Ceaika, fiul Procurorul General al Rusiei.

Igor Ceaika este în același timp și reprezentant al asociației de business „Delovaia Rossia” în R. Moldova și Transnistria și este un apropiat al președintelui Igor Dodon cu care s-a întâlnit de mai multe ori. De asemenea, presa rusă a scris despre interesul lui Ceaika de la investi în afacerea cu minarea de critomonede din Transnistria.

În tot acest timp, cetățenii moldoveni rămân în custodia ONG-ului lui Ceaika, iar autoritățile moldovenești nu pot avea acces la ei.

Potențialul de scandal al acestui caz nu este încă finalizat, Dodon vorbind voalat prin vocile consilierilor săi de noi ieșiri în stradă a simpatizanților săi și a PSRM, în cazul în care autoritățile ar putea decide scoaterea din cursa pentru alegerile parlamentare a socialiștilor. Dodon joacă cartea victimizării pentru a atrage cât mai mult capital politic și de imagine asupra sa și formațiunii pe care încă o conduce de facto, iar o astfel de postură în avantajează.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
Analiză: Politica și Biserica își dau mâna în alegerile din Republica Moldova

Analiză: Politica și Biserica își dau mâna în alegerile din Republica Moldova

Președintele prorus al R. Moldova, Igor Dodon (dreapta), alături de Mitropolitul Moldovei, Vladimir

Înaintea alegerilor parlamentare importante din februarie, prietenii Moscovei dintre politicienii moldoveni se pot baza pe influența Bisericii Ortodoxe care joacă un rol important în fosta republică sovietică. În R. Moldova, ca și în alte state din Europa de Est, problemele religioase rămân foarte importante în discursul politic. Aproximativ 97% din cetățeni din R. Moldova s-au declarat creștini ortodocși, se arată într-o analiză a portalului Balkan Insight, citată de EvZ Moldova. 

Relația specială dintre cele două sfere este adesea caracterizată drept o situație avantajoasă pentru ambele părți.

Biserica primește bani și prestigiu din partea statului și a politicienilor – în timp ce politicienii populiști primesc binecuvântarea episcopilor și a clerului superior în vânătoarea lor de voturi.

În problemele Bisericii Ortodoxe din Moldova se implică și puternic liderul Patriarhiei Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill. Acest lucru se datorează faptului că Mitropolia Moldovei este subordonată canonic Moscovei, fiind un aliat fidel al Rusiei și al Bisericii ruse.

Imitând situația din politica moldovenească, unde principala formațiune pro-rusă, Partidul Socialist, se aliază de conjunctură cu partidul de guvernământ – Partidul Democrat – pentru a adopta unele decizii importante, precum schimbarea sistemului de vot, Biserica Ortodoxă are o atitudine similară, devenind aliată de conjunctură cu o varietate de politicieni și partide, care au interese similare, consideră experții.

„Episcopii, care sunt „stăpâni” pe anumite regiuni, vor fi în prima linie a luptelor politice”, a declarat Victor Gotisan, expert în probleme politice și religioase, pentru BIRN, despre alegerile parlamentare din februarie.

El menționează că socialiștii vor căuta sprijin în nordul țării, cu ajutorul puternicului episcop pro-rus Marchel de Bălți. De asemenea, democrații se vor concentra asupra centrului țării, unde episcopul Siluan de Orhei va juca un rol important.

Episcopul Siluan pare un aliat sigur al Partidului Democrat, PD. În ziua de 7 februarie, care este Ziua Crăciunului, în calendarul ortodox pe stil vechi, el a folosit această ocazie sfântă pentru a-l lăuda pe președintele PD, Vladimir Plahotniuc, pentru activitățile sale.

„Mulțumesc, domnule președinte [Plahotniuc]. Felicitări cu luminoasa sărbătoare!” a spus episcopul, reamintind credincioșilor că în 2006, Plahotniuc a donat bani Mănăstirea Churchi din raionul Orhei.

Episcopul Siluan are, de asemenea, legături bune cu Partidul Șor, condus de Ilan Șor, omul considerat de o parte a mass-media și a societății drept creierul și principalul responsabil pentru așa-numitul „furt al miliardului” din sistemul bancar din Moldova.

Cu toate acestea, Gotisan declară că Biserica moldovenească este lăsată uneori într-o dilemă sensibilă, cuprinsă între viziunea Moscovei asupra R. Moldova și cea a politicienilor locali.

„Patriarhia Rusă impune o anumită viziune pro-estică, pe care clericii trebuie să o promoveze, fapt ce nu e pe place formațiunii care deține controlul acestei țări, Partidul Democrat”, a menționat el.

Platformă pentru influența Rusiei

Experții consideră că Biserica Orotodoxă este unul dintre canalele cele mai eficiente prin care Rusia își promovează interesele în Moldova, stat aflat la răscrucea dintre Est și Vest.

Lupta pentru „inimile și mințile” alegătorilor din Moldova în ceea ce privește alegerea politică este adesea făcută folosind instrumente emoționale, pe care clerul obedient Moscovei din fosta republică sovietică le mânuiește cu pricepere.

„Biserica, mass-media și partidele pro-ruse sunt de fapt cei trei factori majori ai influenței Rusiei în afacerile interne ale R. Moldova. Biserica Ortodoxă din Moldova este un instrument foarte util”, a remarcat Gotișan.

Influența clericală poate fi văzută în mod clar în campaniile electorale, când episcopii, precum Marchel din Bălți se transformă în agenți electorali de facto pentru candidații pro-ruși.

În 2016, episcopul Marchel l-a sprijinit deschis pe candidatul pro-rus, Igor Dodon, care a câștigat cursa.

El a atacat-o în termeni duri pe principala candidată pro-europenă, Maia Sandu, declarând că este o „femeie infertilă” și care încerca să „facă lucrarea diavolului”.

Odată ce Dodon a devenit președinte, a întors favoarea, alocând bani pentru reconstruirea sediului episcopiei din Bălți, folosind fonduri de la președinție și bani din alte fonduri private deținute de oameni apropiați de Partidul Socialist.

Analistul politic Mihai Isac a declarat pentru BIRN că atât clericii moldoveni, cât și ruși au intervenit în mod regulat în politica moldovenească.

„Intervenția Patriarhiei Rusiei în alegerile din Moldova este deja o tradiție – și a fost reconfirmată în ultimele alegeri prezidențiale din 2016, când Dodon a beneficiat de sprijinul direct al Patriarhului rus Kirill”, a menționat expertul.

În același timp, mass-media din R. Moldova a relatat, în 2017, despre o întâlnire dintre Dodon și oligarhul rus Konstantin Malofeyev, pe Muntele Athos din Grecia, considerat loc sfânt în religia ortodoxă.

Acolo, președintele Republicii Moldova i-ar fi cerut să sprijine găzduirea la Chișinău a reuniunii anuale a Congresului Mondial al Familiilor, un eveniment ultra-conservator, susținut aparent de Malofeyev și alții oameni apropiați lui.

Isac a menționat că Dodon a făcut „pelerinaje electorale anuale” la ceea ce el a numit „mănăstirea preferată a lui Vladimir Putin pe Muntele Athos, St Panteleimon”.

Curând după aceea, în septembrie 2018, partenerul de afaceri al oligarhului Malofeyev, Aleksei Komov, a venit la Chișinău pentru a organiza Congresul Mondial și pentru a face lobby pentru implementarea unui sistem de educație de tip home-schooling în Moldova, sistem care este deja în curs de implementare în Rusia, Ucraina și Belarus.

Experții au descris întregul eveniment ca o mare acțiune de sprijin politic pentru Dodon și socialiști, care au fost foarte activi în timpul Congresului prin discursuri și prezența lor.

Pe de altă parte, mai mica rivală din ortodoxia din Moldova, Mitropolia Basarabiei, care este subordonată canonic Patriarhiei Române, nu are aceleași resurse și influențe.

„Nu am observat același scenariu în cazul Mitropoliei Basarabiei. Poate că acest lucru se datorează și faptului că a învățat o lecție în această privință din legăturile cu PPCD”, a spus Gotișan.

În anii 2000, Mitropolia Basarabiei a sprijinit deschis un partid pro-român, Partidul Popular Creștin Democrat, PPCD, care pleda pentru reunificarea României – de care Moldova a aparținut între cele două războaie mondiale.

Cu toate acestea, s-a speculat că șeful PPCD, Iurie Roșca, a fost un agent rus implantat. Acum acesta este acuzat că se ocupă de filiala moldovenească a agenției de știri Sputnik din Rusia, precum și de răspândirea propagandei rusești în R. Moldova și în România.

Afectată de conflictul religios din Ucraina

Biserica a devenit, de asemenea, prinsă în disputa acerbă pentru controlul ortodoxiei din Ucraina, care a izbucnit după ce Patriarhul Constantinopolului, considerat primul între egali dintre liderii ortodoxiei mondiale, a acordat independența ecleziastică a Bisericii Ortodoxe în Ucraina.

Rusia a reacționat cu furie, iar conducătorii Bisericii moldovenești, loiali Rusiei, au condamnat cu vehemență ceea ce ei au numit o mișcare schismatică.

„Biserica iartă tuturor oamenilor, dar în acest caz cei care au făcut această schisma în Biserică nu pot fi iertați”, a declarat Mitropolitul Vladimir de Chișinău și întreaga Moldovă. Dodon a criticat, de asemenea, autocefalia Bisericii ucrainene.

Gotișan afirmă că Biserica din R. Moldova nu are intenția de a repeta scenariul ucrainean, dar ar putea să obțină unele beneficii în urma acestui conflict.

„Dacă o gestionează cu înțelepciune [problema bisericii din Ucraina], biserica moldovenească ar putea încerca să obțină niște dividende de la Patriarhia Rusă, cum ar fi mai multă autonomie”, a precizat el.

Isac a concluzionat că în Ucraina, ca și în Moldova, Biserica va continua să joace un rol important în politică. În Ucraina, autocefalia bisericii a fost „o victorie pentru președintele Petro Poroșenko”, a menționat el.

Poroșenko a anunțat deja că va lansa un turneu național împreună cu noul Mitropolit al Ucrainei, Epifanie, în preambul viitoarelor alegeri prezidențiale din martie.

Materialul a fost tradus după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu  

Share our work
Editorial: Dodon, acest „dom` Goe” al colhozului politic de tip sovietic!

Editorial: Dodon, acest „dom` Goe” al colhozului politic de tip sovietic!

Președintele R. Moldova Igor Dodon, discurs în fața camerelor în Duma de Stat a Rusiei, 21 noiembrie 2018.

De ani buni de zile, PSRM nu reușește să ofere niciun lider autentic în afară de Igor Dodon. Și pentru aceste alegeri parlamentare, Dodon va călca din nou pe litera constituției și va juca rolul de locomotivă pentru partidul pe care de facto încă îl conduce.

Pentru el, legea supremă s-a dovedit de mai multe ori doar o chestiune arbitrară ce poate fi încălcată în picioare. O mentalitate pe care Dodon o perpetuează și epoca sovietică până în ziua de azi.

Poziționarea sa, la mitingul din 18 noiemberie, ca cel care îi așteaptă pe ceilalți lideri ai formațiuni în capul străzii ce dă în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dă măsura imagologică a cine este cu adevărat șeful în PSRM.

Igor Dodon nu a făcut niciodată transferul de imagine personală către partid, ci l-a ținut mai degrabă prizonier al propriilor interese. Nu a încurajat ridicarea vârfurilor din PSRM, deoarece în calitate de fost uzurpator al bătrânului Vladimir Voronin, îi este frică că într-o zi vor urma și alți tineri mai energici care îl vor detrona. Îi vor rupe partidul și îi va lua puterea prin mașinațiuni.

Dodon vede în PSRM doar un vehicul prin care își poate realiza visul. Acela de a deveni un președinte omnipotent pe modelul lui Lukașenko în Belarus sau Putin în Rusia, ceilalți de sub el fiind doar niște obedienți executanți.

În aceste alegeri parlamentare, Dodon a început deja să se comportent ca un agent de campanie pentru PSRM încă de la începutul toamnei. Atunci, Dodon a negociat cu oligarhul rus Konstatin Malofeev aducerea la Chișinău a Congresului Mondial al Familiei, un eveniment electoralo—ultraconservator pentru pe care Kremlinul îl păstorește din spate de ani buni de zile printr-o mână de „idioți utili”.

De altfel, Dodon a zburat din nou la Moscova, acolo unde a cerut din nou ajutorul Rusiei pentru aceste alegeri. Își va face câteva poze în care își va asocia imaginea cu o serie de lideri de la Moscova și va vorbi cu diaspora moldovenească de acolo. Marea lor majoritate sunt votanți de stânga pro-ruși și este poate cel mai fidel electoral al PSRM, astfel că Dodon a ales să acorde atenție primară acestui segment.

PSRM funcționează în continuare ca un colhoz politic subordonat figurii unui soi de pseudo-dictator populist. Plata dinspre neacealnic este generoasă și nimeni nu are obiecții sau ambiții de mai mult. Deocamdată, totul se păstrează în limite rezonabile.

Socialiștii nu au reușit să crească organic, ci doar ca alternativă oarbă la actuala guvernare care nu a rezolvat prea multe probleme în rândul populației, dar au flurat tot timpul steagul UE, susținând declarativ că s-ar afla sub valorile lui.

Dodon este doar un cărător politic al proiectului Moscovei la Chișinău de a îndepărta acest stat de drumul european. Rolul nu este de a construi, ci de a dărâma. De a face opoziție la orice tentativă de occidentalizare a spațiului R. Moldova. O mentalitate retrogradă care convine de minune Moscovei de a ține R. Moldova ostatică intereselor de pe orbita sa.

Personalitatea sa este una slugarnică, demnă de puțin respect, fapt pe care îl arată mai toți liderii CSI, dar și presa rusă care scrie despre el că este un „băgăcios”. Un copil agitat ce se chinuie să facă poze cu cei mari. Un fel de „domnul Goe” Dodon care face asta atât la Moscova, cât și de fiecare dată când apucă, in corpore, să participe la câte vreun eveniment de mari dimensiuni, așa cum a fost cel recent de la Paris, atunci când s-a marcat trecerea a 100 de ani de la finele Primului Război Mondial.

Republica Moldova are viitor numai dacă scapă de cei ca Dodon și PSRM și atât timp cât alege calea europeană cu adevărat. Cu forțe politice proaspete care să dea un nou impuls acestui parcurs și cu care Bruxelles-ul poate comunică fără rezerve și suspiciuni de iluzionism politic a la russe.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu 

Share our work
Editorial: Turcia, ca a treia cale geopolitica pentru clasa politică din R. Moldova

Editorial: Turcia, ca a treia cale geopolitica pentru clasa politică din R. Moldova

Președintele turc Recep Erdogan și omologul său moldovean, Igor Dodon

Vizita recentă a președintelui turc Recep Erdogan în R. Moldova nu a fost un eveniment solitar și punctual, ci mai degrabă rezultatul unor tatonări de mai bine de un an a clasei politice de la Chișinău. Atât președintele Igor Dodon, cât și liderul PD Vlad Plahotniuc, au fost interesați de o apropiere de Turcia, ca un al treilea centru de putere la care cei doi se pot raporta vremelnic, după Occident și Rusia pentru fiecare.

În timp ce imaginea guvernării a suferit un recul în fața Occidentul după mai multe episoade tensionate ce au dus până la observația dură a Bruxelles-ului cum că guvernarea de la Chișinău nu mai respectă standardele democratice, PD a încercat să găsească și poli regionali de putere în jurul cărora să graviteze.

Dacă în cazul Bucureștiului un astfel de comportament este mai degrabă unul tolerat tacit, Ucraina sprijină numai PD, în timp ce cu PSRM-ul și Dodon ușile sunt complet ferecate. Dar, Ankara are o serie de interese pentru a-și extinde influența în regiune, iar R. Moldova reprezintă un poligon perfect pentru acest lucru.

Anul 2018 este unul electoral pentru R. Moldova, în care guvernul de la Chișinău este dispus să bage mulți bani pentru infrastructură, iar firmele turcești și-au luat deja felia de tort pe un astfel de proiect. Totodată, Turcia încearcă să salveze comunitatea găgăuză de la o rusificare completă și pierderea limbii găgăuze.

Interesele de business între Chișinău și Ankara par foarte serioase, astfel că în câțiva ani, Erdogan vrea ca schimburile comerciale dintre cele două țări să atingă pragul de un miliard de dolari, de la 466 de milioane cât este în prezent.

De asemenea, Erdogan a mai pus o serie de condiții și a anunțat personal că vrea ca pe piața R. Moldova să intre băncile deținute de statul turc Halkbank și Ziraat.

De asemenea, firma turcă Summa a câștigat contractul pentru construirea celui mai ambițios proiect de infrastructură din acest an – Chișinău Arena – o sală polivalentă construită în parteneriat public privat și care va costa 43 de milioane de euro.

Dar nu numai guvernul va beneficia de tot felul de contracte de infrastructură. Și președintele prorus Igor Dodon și-a primit tainul în această „afacere turcească”. Turcii i-au reparat acestuia Palatul Prezidențial cu o donație de circa 10 milioane de euro. Evident, beneficiarii proiectul au fost din nou firme turcești selectate de Agenția turcă de dezvoltare – TIKA.

Clădirea a fost securizată și îngrădită, iar Erdogan a mai aruncat în joc și două auto-speciale de tip Toma. Acestea sunt folosite pentru împrăștierea manifestanților cu tunuri de apă în Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan, Libia sau Zimbabwe.

Astfel că ambele cercuri de putere de la Chișinău caută acum o apropiere și de alți jucători zonali în perspectiva alegerilor parlamentare. Cele peste 100.000 de voturi ce vin din UTA Găgăuză sunt la rândul lor importante iar PD și PSRM încearcă fiecare să le atragă de partea sa.

După ce a îmbrățișat o politică „Pro-Moldova”, PD a lăsat cel puțin în plan second mesajul pro-european. Cel mai probabil, calculele pe hârtie arătând că un astfel de mesaj din partea lor nu este unul credibil, după ce au schimbat sistemul electoral, au fost anulate alegeri pentru Primăria Chișinău și au adoptat o reforma fiscală controversată ce permite legalizarea banilor negri.

PD s-a reorientat rapid într-un partid de tip „catch all”, care vrea să rupă voturi de pese tot, inclusiv din „votanții light” de stânga ai PSRM. Tocmai de aceasta, cu ajutorul Turciei, ar putea să obțină ceva rezultate mai bune și în UTA Găgăuză.

La rândul său, Dodon ca locomotivă imagologică a PSRM, încearcă să-și proiecteze o imagine de șef de stat influent cu relații de la Moscova la Ankara, care rezolvă „pe prietenie” o serie de probleme, ocolind astfel cadrul formal.

Mai degrabă putem vorbi de un partenariat speculativ, de conjunctură electorală, care nu se poate transforma într-un parteneriat strategic în viitori ani, așa cum a anunțat Erdogan la Chișinău.

Turcia nu va avea niciun interes deosebit să se implice prea tare în Moldova, zonă care oricum intră sub sfera de influență a Rusiei și la care Moscova nu va renunța pe viitor în favoarea unei alte puteri regionale. Turcia ca „a treia” cale nu poate fi decât un joc de glezne cu tentă populistă și de tras câteva tunuri imobiliare și de infrastructură. Oricum, viața politică de la Chișinău rămâne deschisă și la fel de interesantă ca până acum, dar și cu mai mulți actori externi.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
Editorial: Rusia reîncălzește la foc mic ciorba federalizării R. Moldova

Editorial: Rusia reîncălzește la foc mic ciorba federalizării R. Moldova

Cum relațiile dintre UE și puterea de la Chișinău s-au șubrezit vizibil în ultimul an, pe fondul unor decizii departe de standardele democratice europene, Moscova a început din nou o mișcare concentrică în jurul idei de federalizare.

Mirosul de sânge i-a atras rapid pe campionii federalizării R. Moldova, iar schema planificată nu este deloc un scenariu fantasmagoric. Din acest punct de vedere, Rusia se află aproape de un moment-cheie. Unul pe care l-a pierdut în urmă cu 15 ani. Atunci, Vladimir Putin făcea cale întoarsă de la scara avionului cu care trebuia să sosească la Chișinău pentru a semna celebrul „plan Kozak”.

Acesta ar fi trebuit să federalizeze R. Moldova, punând greutate de decizie în jurul Comratului și al Tiraspolului pentru ca țara să nu poată devia niciodată de pe orbita Rusiei. Presiunea externă din partea Occidentului, dar și cea internă din Parlament, l-a făcut pe bătrânul comunist Vladimir Voronin să se sucească în ultima clipă, lăsând Moscova cu buza umflată. Un afront pe care Rusia nu l-a uitat și care se cere rezolvat.

A urmat o perioadă de tatonare și tango-uri nereușite ale UE cu Voronin, după care „Revoluția Twitter” de la 7 aprilie 2009 a pus în așteptare acest plan. Unul pe care de altfel Moscova nu l-a abandonat niciodată, ci l-a pus doar în conservare. Pentru vremuri mai bune.

Între timp, Rusia a început să caute alți cărători de proiecte politice la Chișinău și i-a găsit repede, în persoana lui Igor Dodon. Renato Usatîi a fost doar un „jolly joker” pe care malaxorul evenimentelor l-a scuipat afară rapid. Sprijinit politic, Dodon a reușit apoi să rupă rapid șobolanii care stăteau să fugă de pe corabia scundabilă a comuniștilor, conduși chiar de mentorul său.

Tânăr și energic, carismatic și abil în a mânui genți cu bani, economistul Dodon s-a trezit rapid pe un val ce s-a ridicat în special, dacă ar fi să facem o paralelă cu tenisul, pe greșeala adversarului. Corupția și falimentul moral al partidelor de guvernare pro-europene l-au cocoțat rapid pe Dodon în fruntea sondajelor, acesta atingându-și apogeul politic în decembrie 2016, atunci când a devenit președinte.

Prin concursul banilor din offshore-urile din Bahamas veniți de la ruși și prin ajutorul dat paradoxal dat de purtătorii verbali de steag european de la Chișinău, care i-au pus la dispoziție lui Dodon mașinăria de propagandă și tacticile de „black PR” folosite din abundenț, Dodon avea să ajunsă președinte.

Dar această funcție nu a fost și nici nu este de ajuns pentru Dodon. Acesta este conștient că fără majoritate în Parlament este doar un președinte emasculat, fără prea multe prerogative. Un fel de câine fără colți care nu se poate înfrupta din fructele puterii. Moscova este la fel de conștientă și a continuat să pompeze resurse în spatele PSRM-ului și a lui Dodon, ca locomotivă imagistică pentru socialiști.

Pe fondul rupturii aproape totale a PD-ului de Bruxelles, și apucării pe calea „pro-moldovenismului”, Moscova a făcut în această lună o serie de mișcări pe care le vom analiza atent și în detaliu.

Este vorba în primul rând de întâlnirea de la Condrița, reședința prezidențială de lângă Chișinău, dintre Dodon și liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselki. Este o premieră ca un lider de la Tiraspol să vină în inima Chișinăului și să discute de la egal la egal cu președintele R. Moldova. După întâlnire, Dodon a dat un comunicat fad despre discuțiile ce s-au purtat într-o albie cuminte, cea a „pașilor mici” fixați de Guvern. Semn că Dodon nu este încă pregătit din punct de vedere al prerogativelor să preia frâiele negocierilor.

Dodon nu a făcut niciodată vreun secret din faptul că își dorește federalizarea R. Moldova. Cu o infuzie puternică de votanți de stânga pro-ruși, pe fondul unei depopulării masive a R. Moldova, în special a tinerilor care votează tradițional cu dreapta, Dodon are tot interesul ca un scenariu de federalizare să se producă.

Astfel, ar împușca doi iepuri dintr-o lovitură: ar curma orice tentativă de europenizare a R. Moldova și s-ar instala pe viață la cârma țării prin modificarea Constituției și ar poza și în patriotul-suprem care a rezolvat dosarul transnistrean. De facto, acest lucru ar definitiva R. Moldova care țară exportatoare de mere și vin pe piețele asiatice la prețuri mici și obiediență energetică și comercială totală față de Moscova. Un clește din care Chișinăul nu ar mai avea forța să iasă.

Președintele Igor Dodon, favoritul lui Putin pe scena politică moldovenească

Președintele Igor Dodon, favoritul lui Putin pe scena politică moldovenească

Revenind la episodul întâlnirilor de care vorbeam mai devreme, imediat după întâlnirea cu Dodon, Krasnoselski a zburat la Moscova pentru a se întâlni cu reprezentantul special al Kremlinului pentru Transnistria și Moldova, Dmitri Kozak.

Acel diplomat instalat în această vară și pe care Moscova îl scoate de la cutie în situație grele ce țin de planul politic și militar. Fost ofițer GRU, serviciul special de informații al armatei care a cunoscut în ultimul deceniu un reviriment pe fondul militarismului rusesc în cresendo, Kozak este omul de încredere al lui Putin care rezolva „treburile murdare”.

A făcut-o în anii 90 în Caucaz, apoi în anii 2000 în Georgia, pentru ca ultima misie a sa să fie legată de fortificarea ocupației rusești în Crimeea. Acum, după 15, Kozak revine ciclic la butoanele R. Moldova, acolo are misiunea de a resuscita planul său de federalizare în cadrul unui conflict înghețat. In extenso, în cazul reușitei, rușii vor să-l exporte mai departe și pentru Crimeea și estul Ucrainei. Deci, lovitura geopolitică este cu bătaie lungă.

Acțiunile sporite în acest sens vin pe fondul apropierii alegerilor parlamentare din R. Moldova, ce vor avea loc pe 24 Februarie, 2019. Socialiștii sunt de departe partidul câștigător al acestor alegeri, dar rămâne de văzut dacă vor putea să formeze o coaliție de guvernare cu una sau mai multe forțe politice. Nu este exclus nici scenariul unei alianțe de largă respirație națională, acolo unde să conducă într-un binom contra-naturii la vedere, dar deja stabilizat de facto, cu PD.

Pe 26 septembrie, Dodon a zburat și el la Moscova, acolo unde s-a întâlnit și el cu Kozak. Dodon a fost laconic pe subiectul Transnistria după această întrevedere, dar a admis că a discutat aprofundat despre acest dosar.

Totul este încă în expectativă, dar Moscova începe să facă carțile pentru jocul federalizării. Numirea lui Kozak nu este întâmplatoare, iar terenul este unul propice. Cheia este din nou la PD, care în spiritul dual consacrat la Chișinău, va juca din nou între lumi. Între Est și Vest, acolu unde își va vinde scump pielea celui care va licita la mult. Următoarele luni și apoi deznodământul de la urne programt de Dragobete va spune multe despre cine va iubi Moldova pe viitor. Până atunci, spectacolul se joacă în culisele, acolo unde actorii repetă replicile cu sufleurul de la Kremlin. Kaneț filma!

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work