de Isac Mihai | ian. 23, 2018 | Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Marea Neagra, Știri, Turcia, Ucraina
Sistemele S-400, furnizate Turciei, sunt folosite pentru protecția forțelor militare din Crimeea
Rusia confirmă că va furniza Ankarei sistemul de rachete anti-aeriene S-400. Astfel, prin contractul de peste 2 miliarde de dolari, Turcia ar deveni al doilea stat NATO care își va dota forțele armate cu tehnologie militară dezvoltată de Moscova, relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Turcia a semnat un contract cu Rusia pentru a primi sisteme anti-aeriene de tip S-400, au informat oficialii ruşi, aflaţi în vizită în Asia de Sud-Est, adăugând că este a doua ţară din NATO care va achiziţiona sisteme antibalistice ruseşti. „Două sisteme S-400 există deja în Siria, asigurând securitatea bazelor Hmeymim şi Tartus. Acestea sunt sisteme unice cu capacităţi de performanţă de neegalat. Acesta este motivul pentru care a fost încheiat un contract privind livrarea complexelor S-400 către Turcia, membru al NATO”, a declarat Serghei Şoigu, în timpul vizitei sale în statele din Asia de Sud-Est, transmite Mediafax, care citează agenții de presă rusești. „Alte ţări şi-au exprimat, de asemenea, interesul pentru achiziţionarea sistemelor S-400, inclusiv state din Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est”, a subliniat Șoigu. „Negocierile relevante sunt în curs de desfăşurare”, a adăugat el.
Surse din delegaţia rusă au subliniat faptul că Turcia este al doilea membru NATO care a achiziţionat sistemele anti-aeriane create de ruşi. Până de curând, Grecia a fost singurul membru al alianţei care a intensificat cooperarea militară cu Rusia, având sisteme S-300. Ministrul rus al Apărării a menţionat că Moscova este pregătită să împărtăşească experienţa sa în utilizarea armamentului şi a hardware-ului militar în lupta împotriva terorismului internaţional din Siria.
„În primul rând, acest lucru se referă la războaiele noastre, armele folosite de Forţele Terestre şi forţele speciale de operaţiuni, precum şi sistemele noastre de apărare, care nu includ doar sistemele Pantsyr, ci şi sistemele S-300 şi S-400”, a declarat Şoigu.
Contract de peste 2 miliarde de dolari
Contractul cu Turcia pentru achiziția de către aceasta a unor sisteme rusești de apărare sol-aer S-400 depășește suma de două miliarde de dolari, a confirmat ,în 2017, compania de stat Rostec. Oficialități din domeniul militar și politicieni americani și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu intențiile Turciei, ca stat membru al NATO, de a achiziționa sisteme de apărare din Rusia, pe fondul altor semne privind o apropiere între Ankara și Moscova anul trecut. Sistemul S-400, incompatibil cu sistemele NATO, poate distruge ținte aeriene pe o distanță de până la 400 kilometri.
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a anunțat în septembrie că țara sa a semnat acordul cu Federația Rusă și a făcut o primă plată. La momentul semnării contractului cu partea rusă nu a fost dezvăluită o sumă concretă, însă presa turcă avansa suma de 2,5 miliarde de dolari. Decizia Ankarei de a cumpăra sisteme de rachete S-400 este considerată în unele capitale occidentale drept un afront la adresa NATO, având în vedere tensiunile cu Moscova în legătură cu Ucraina și Siria. Acordul turco-rus provoacă îngrijorări pentru că armele nu pot fi integrate în sistemul de apărare al Alianței. (M.A.B.)
de Razvan Iorga | ian. 16, 2018 | Federatia Rusa, Minoritați, R. Moldova, R. Moldova, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
După schimbul de prizonieri, realizat înaintea Crăciunului pe stil vechi din 7 ianuarie 2018, Rusia caută să se apropie de Ucraina în termeni impuși, indezirabili pentru Kiev. Concesia făcută atunci de Moscova de a intermedia schimbul de prizonieri în autoritățile de la Kiev și separatiștii din estul Ucrainei a determinat Rusia să încerce marea cu degetul și să se apropie de Ucraina cu oferte pe care este puțin probabil că autoritățile de la Kiev să le accepte.
Șeful diplomației de la Moscova, Serghei Lavrov, a declarat că Rusia respectă frontierele Ucrainei, dar numai cele stabilite după anexarea Crimeii de Rusia.
„Tratatele internaționale sunt importante, însă rămân treaba juriștilor (…) Continuăm să respectăm integritatea teritorială a Ucrainei în granițele constituite după referendumul din Crimeea și după reunificarea Crimeei cu Federația Rusă”, a adăugat ministrul rus.
Referendumul din martie 2014, nerecunoascut ca fiind valabil de comunitatea internațională, a aprobat alipirea peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia cu 96,6% din voturi.
Anterior declarațiilor lui Lavrov, deputatul partidului „Edinaia Rossia” de la putere (Rusia Unită -n.r.) pusese în discuție denunțarea Tratatului de prietenie, colaborare și parteneriat dintre cele două țări, pentru că în document ar trebui modificate prevederile referitoare la recunoașterea reciprocă a frontierelor, potrivit RIA Novosti.
Tăierea cordonului ombilical al Sevastopolului de Kiev
După instalarea în Crimeea cu ajutorul „omuleților verzi”, în fapt forțe militare de ocupație rusească fără însemne militare, Rusia a început administrarea acestui teritoriu anexat ilegal ca pe propria țară.
La început a fost instalată o administrație pro-moscovită, după care a început epurarea în rândul oricarei rezistențe. Cea mai șifonată a ieșit comunitatea tătarilor crimeeni din această procedură, iar liderii care s-au opus noul regim au fost constrânși să plece.
„A fost (invazia rusă din Crimeea)o acțiune de teroare împotriva locuitorilor, când bandiți mascați au spart case și au început să arunce femei și copii pe podea, iar copiii nu pot nici măcar nu au putut țipa din cauza fricii. Își acoperea fețele cu mâinile, pentru că totul se întâmplă la orele 5-6 dimineața. Aceasta este teroare, iar aceasta este o încercare de a reaminti evenimentele din 1944”, declara la finalul lui 2017, într-un interviu pentru agenția Ukrinform, șeful adjunct al Mejlisului poporului tatar din Crimeea, Ahtem Ciygoz.
La 11 septembrie 2014, așa-numita „Curte Supremă din Crimeea“ l-a condamnat pe Ahtem Ciygoz, la 8 ani de închisoare într-o colonie penală pentru că s-a opus deschis noii administrații de ocupație rusească din Crimeea.
Gard de separare
De altfel, în noiembrie 2017, Rusia a început să ridice un gard care să separe Crimeea de restul teritoriului ucrainean. Între Crimeea, care este recunoscută pe plan internațional ca teritoriu ucrainean, și regiunea Herson din Ucraina propriu-zisă sunt trei puncte de tranzit oficiale.
Gardul ar urma să se întindă pe o lungime de 50 de km și va fi gata în prima jumătate a anului 2018, potrivit agențiilor ruse de presă, care citează serviciul rus de securitate FSB. Acesta are o înălțime de circa doi metri. Costul s-ar ridica undeva la 3,3 milioane de dolari și are drept scop să sporească securitatea pentru locuitorii Crimeii și pentru turiștii care vin în vizită în peninsulă, insistă Moscova.
La rândul său, Ucraina a anunțat în toamna lui 2014 că va ridica un grad de 2.000 de km la granița sa cu Rusia, dar până în prezent a reușit să construiască doar câteva zeci de kilometri. Motivația oficială a fost atunci teama de un atac al forțelor militare ruse.
Un sector de frontieră lung de circa 400 de km cu Rusia este controlat de către separatiștii proruși din regiunea estică Donbass. Kievul îi acuză pe separatiști că sunt ajutați cu trupe și arme aduse dinspre Rusia prin sectorul respectiv de frontieră, ceea ce Moscova a dezmințit în mod repetat.
Podul discordiei
Pe lângă lucrurile de infrastructă făcute în peninsula ocupată, Rusia a demarat și un proiect ambițios de legare a Rusiei continentale de peninsula Crimeea. Karadeniz Press a scris în august 2017 că Ucraina se pregătea să acționeze Rusia în judecată pentru construcția unui pod care să lege cele două maluri. Declarația îi aparținea atunci ministrul-adjunct ucrainean al Infrastructurii, Iuri Lavreniuc.
Rusia a lansat acest proiect de a construi un pod ce conectează Crimeea de uscat în februarie 2016 și a decis introducerea temporară a unor limite de navigare prin strâmtoarea Kerci, începând după a doua jumătate a acestei luni. Ministrul rus al Transporturilor, Maxim Sokolov a asigurat că restricțiile vor fi minimale.
„În prezent, pregătim un proces și calculăm pierderile materiale pentru porturile Mariupol și Berdiansk”, declarat oficialul ucrainean citat. El a mai adăugat că „partea politică” a problemei este în mâna MAE ucrainean și a Consiliului pentru Securitate și Apărare Națională a Ucrainei.
Ministrul ucrainean al Justiției, Pavel Petrenko a declarat în octombrie 2016 că țara sa va iniția un demers juridic privind violarea granițelor maritime de către Rusia, proces ce va fi inițiat la Curtea de Justiție a ONU. Kievul a acuzat Rusia de deposedarea ilegală a Ucrainei de resursele sale maritime, precum și de poluare și de impact negativ asupra mediului din Marea Neagră, inclusiv de construirea unui pod peste strâmtoarea Kerci.
Cu toate acestea, Rusia a continua acest proiect controversat de infrastructură, În noiembrie 2017, Construcția podului din strâmtoare Kerci ce va lega peninsula Crimeea de teritoriul continental al Rusiei era gata în proporție de peste 50%.
Cifrele se bazau pe ultimele rapoarte declara atunci Igor Astakov, directorul adjunct al Agenției Federale a Drumurilor din Rusia, în cadrul unei vizite de lucru în Kazan. „Obiectivul principal din acest an și următorul este construirea podului peste strâmtoarea Kerci. Mai bine de 50% din construirea acestui obiectiv a fost realizată deja”, a spus el, citat de Tass.
Circa un an și jumătate a trecut de la începerea lucrărilor la acest pod, iar șantierul este în lucru în toate cele opt punct de construcție de pe mare și de pe uscat. Acum, inginerii instalează arcadele pentru autostradă și căile ferate ale podului. Astakov a mai spus că, în prezent, se lucrează la 40 de km de drumuri de acces către autostrada de pe pod, atât în Crimeea, cât și la Krasnodar.
Podul este proiectat cu o lungime totală de 19 km, iar 60% din suma de construcție de 2,5 miliarde de dolari a fost deja bugetată.
Oferte „generoase”
Ultima ofertă de „nerefuzat” a Moscovei, în ceea ce privește Crimeea, este ca Ucraina să-și recupereze o parte din armamentul deținut în Crimeea înaintea anexării. Propunerea a fost făcută de liderul de la Kremlin pe data de 11 ianuarie 2018.
Putin a spus că Rusia este pregătită să lase Ucraina să-și recupereze echipamentul militar din Crimeea, deși starea acestuia este foarte deteriorată. Putin a mai spus că ar fi vorba de zeci de nave și zeci de avioane de luptă. El crede că armata ucraineană ar putea sosi în Crimeea pentru a-și lua navele și să le ducă în portul de la Odesa.
De asemenea, Rusia este gata să invite armata ucraineană să participe la eliminarea muniției ucrainene care nu mai este folositoare din cauza gradului avansal de teriorare.
La câteva zile distanță, purtătorul de cuvânt al președinției, Dmitri Peskov, a declarat că nu a existat nici un răspuns substanțial de la Kiev privind la propunerea președintelui rus Vladimir Putin pentru predarea echipamentului militar din Crimeea. „Am auzit o serie de declarații publice care au fost făcute de la Kiev, dar nu știu nimic despre orice răspuns material”, a spus el.
Chestiunea anexării ilegale a Crimeii de către Rusia va fi cu siguranță o temă de campanie dezbătută în cadrul alegerilor prezidențiale ce vor avea loc în martie în Rusia. Contracandita lui Putin, vedeta de televiziune Xenia Sobceak, este de părere că peninsula aparține Ucrainei, potrivit Unian.
„Crimeea este ucraineană, este un fapt medical, acesta este teritoriul Ucrainei. Am încălcat acordurile internaționale, am încălcat acordul nostru cu Ucraina ” a declarat Sobchak într-un video postat pe Twitter de către jurnalistul rus Dmitri Smirnov cu atitudini pro-Kremlin.
Programul electoral al Xeniei Sobceak cuprinde referi la încheierea războiului din Donbas și ținerea unui nou referendum în Crimeea.
Corespondență de la Chișinău Mădălin Necșuțu pentru Karadeniz Press
de Isac Mihai | ian. 15, 2018 | Alte regiuni, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, Știri, Ucraina
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, nemulțumit de politica SUA
”Realitatea unei lumi multipolare”, ”viziuni bazate pe dictat și ultimatum”, Ucraina și problema scutului antirachetă sunt subiectele care irită Moscova, în relația sa cu Washingtonul. Motiv de a determina diplomația rusă, prin vocea ministrului de Externe Serghei Lavrov, să lanseze un atac fără precedent, la adresa SUA.
Serghei Lavrov a atacat violent SUA luni în cadrul unei conferinţe de presă în care a făcut bilanţul activităţii diplomaţiei Rusiei pe anul trecut, acuzând Washingtonul că refuză ”realitatea unei lumi multipolare”, relatează agențiile de presă internaționale. ”Din nefericire, colegii noştri americani şi aliaţii lor continuă să-şi impună viziunile bazându-se exclusiv pe dictat şi ultimatum. Ei nu vor să asculte punctele de vedere ale altor centre ale politicii mondiale”, a declarat Lavrov, adăugând că ei ”nu vor să recunoască realitatea unei lumi multipolare”. ”Ei utilizează numeroase metode, de la desfăşurarea unui sistem global antirachetă şi sancţiuni unilaterale, la extrateritorialitatea propriei legislaţii şi ameninţări de a rezolva orice problemă internaţională numai în funcţie de propriul lor scenariu”, a adăugat oficialul rus, citat de Agerpres.
Administrația Trump, mai complicată decât cea a lui Obama
Lavrov a firmat că anul 2017 a fost un an ‘complicat’. Relaţiile cu administraţia preşedintelui Donald Trump sunt mai complicate decât cele din perioada administraţiei lui Barack Obama, a precizat Lavrov. ‘Acţiunile administraţiei actuale sunt, din nefericire, în linie cu cele ale administraţiei Obama, în pofida liniei preşedintelui Trump din timpul campaniei electorale. În anumite domenii, administraţia SUA exercită o presiune şi mai mare’, a declarat ministrul rus. Ministrul rus de Externe a apreciat că SUA se tem de competiţie în condiţii egale în multe domenii, în special în cel al energiei şi al aprovizionării cu gaze a ţărilor din Europa.
În acelaşi timp, el şi-a exprimat îngrijorarea privind ultimatumul dat de Donald Trump privind înăsprirea acordului nuclear cu Iranul, pronunţându-se pentru menţinerea acestui document aşa cum este şi apreciind ca ‘periculoasă’ căutarea unui nou compromis.
Rusia nu cedează Crimeea
Serghei Lavrov a declarat că Rusia respectă integritatea Ucrainei în graniţele formate după referendumul din Crimeea din 2014, potrivit agenţiei de presă TASS. ‘Continuăm să respectăm integritatea teritorială a Ucrainei în graniţele care s-au format după referendumul din Crimeea şi alipirea peninsulei la Federaţia Rusă’, a insistat ministrul de Externe rus. Nici Occidentul şi nici Kievul nu recunosc acest referendum.
de Isac Mihai | ian. 11, 2018 | Caucaz, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Marea Neagra, Principal, România, Știri
Avionul antisubmarin P8- Poseidon, aflat în dotarea SUA și altor state NATO, amenință Flota militară rusă a Mării Negre
Două avioane militare de spionaj au survolat zona Crimeii, unde forțele de ocupație ruse au instalat deja a doua unitate de apărare antiaeriana, dotată cu rachete S-400, relatează mass-media rusă, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Un avion american fără pilot a efectuat un zbor de-a lungul coastei rusești deasupra Mării Negre, comunică Serviciul de urmărire a mișcării aviației CivMilAir. Potrivit acestuia, avionul strategic fără pilot RQ-4 Global Hawk, aflat la o altitudine de 16 mii de metri, a zburat peste zona de conflict din Donbass, apoi a făcut un cerc peste Hersonul ucrainean și a zburat deasupra Crimeei. Apoi a pornit de la Anapa în direcția orașului Soci, regiune caucaziană cunoscută pentru concentrarea de trupe și sisteme militare ruse.
În același timp, avionul de patrulare antisubmarin al Marinei SUA P-8 Poseidon a zburat pe coasta Crimeii la o altitudine de aproximativ 7,5 mii de metri. La început a pornit de la Yalta spre Anapa și Novorossiisk, apoi s-a întors, a făcut câteva cercuri în apropiere de Sevastopol și s-a îndreptat către Odessa. Aceste zboruri au loc pe fondul intensificării colaborării militare dintre Ucraina și statele NATO, în ultimele săptămâni Kiev-ul primind un număr de sisteme de armament,inclusiv rachete anti-tanc Javelin.
A doua unitate de S-400, în Crimeea
La finele lunii decembrie a anului trecut, ministerul rus al Apărării a anunţat că sistemul antiaerian S-400 a fost desfăşurat în Crimeea, iar două batalioane ale Forţelor Aeriene vor fi detaşate în regiune la începutul anului 2018
Rusia a desfăşurat o nouă unitate – a doua la număr – de sisteme antiaeriene S-400 Triumf (cod de identificare NATO SA-21 Growler) – un sistem avansat de rachete sol-aer – în Crimeea pentru a controla graniţa cu Ucraina, relatează RIA Novosti, citată de Agerpres. Prin intermediul presei, Moscova şi-a motivat gestul prin faptul că autorităţile de la Kiev încearcă să se doteze cu rachete de croazieră care ar pune în pericol peninsula anexată de Rusia în martie 2014.
Mai exact, noua unitate de sisteme antiaeriene S-400 Triumf, instalată la Sevastopol, va controla spaţiul aerian dintre Chongar şi Armiansk la graniţa cu Ucraina, a indicat pentru agenţia menţionată de presă o sursă din cadrul structurilor de putere din peninsula care face parte în prezent din Federaţia Rusă.
Fortareața Crimeea, aparata cu sistemele antirachetă S-400, raspunsul rus la sprijinul NATO pentru Ucraina
Ucraina, acuzată că pune în pericol Crimeea
‘Sarcina celei de-a doua unităţi de sisteme S-400 este de a detecta la timp şi în caz de necesitate de a distruge aparate aeriene venite dinspre Ucraina şi care ar reprezenta un pericol pentru Crimeea’, a specificat sursa RIA Novosti. În ultimul timp, potrivit acesteia, Ucraina ‘şi-a intensificat retorica agresivă la adresa Crimeii’, iar recent a efectuat teste cu rachete de croazieră.
Ministerul Apărării rus anunţase în luna decembrie că o nouă unitate de sisteme antiaeriene S-400 Triumf va intra în serviciu în Crimeea la 12 ianuarie 2018. În primăvara anului trecut, o primă unitate de sisteme S-400 a fost instalată la Feodosia (Crimeea). Unităţile de sisteme antiaeriene S-400, instalate în diferite locuri ale peninsulei formează un cerc strâns antiaerian în jurul peninsulei, fără ‘zone moarte’.
Încă anul trecut, Kievul declarase că modele de rachete cu rază medie de acţiune, care au fost testate în cursul anului 2016, ar putea să intre în producţie în 2017 pentru a echipa forţele armatei ucrainene. Secretarul Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare (SNBO), Oleksandr Turcinov, indicase că unele din noile versiuni modificate de rachete tactice sunt capabile să lovească ţinte la o distanţă de până la 700 de kilometri şi pot deveni un factor de descurajare a Rusiei. Potrivit portalului ucrainean Depo.ua, ar fi vorba de rachete ‘Olha’ şi ‘Grom’, dezvoltate de concernul ‘Iujmaş’ – care ar putea contracara sistemele operativ-tactice ruseşti Iskander-M. (Marian Alexandru Bâscă)
de Razvan Iorga | ian. 10, 2018 | R. Moldova, Uncategorized @ro
La aproximativ patru ani de la Euromaidan și apoi de la anexarea Crimeii de către Federația Rusă, Ucraina trece în continuare printr-un proces de schimbare din temelii, menit să mute organizarea și dinamica statului dintr-unul ex-sovietic într-o structură mai apropiată de cele din rândul statelor membre UE. Cu tot sprijinul UE, Kievul are nevoie și de o dorință reală de reformare din interior pentru a depăși astfel de obstacole. Corupția și mentalitatea ierarhică de tip ex-sovietic sunt unele dintre principalele piedici interne în realizarea acestui deziderat.
Totuși, la o astfel de realitate internă se interpune și puternică influență rusească din domenii sensibile precum cele militar, diplomatic, media și economic.
Cu toate acestea, Ucraina se poate mândri cu o serie de realizări de la Euromaidan printre acestea putând fie enumerați pași importanți spre UE, odată cu semnarea Acordului se Asociere și intrarea sa în vigoare la 1 septembrie 2017, fapt ce a deschis ușile economiei spre larga piață europeană. Poate mai important este faptul că Ucraina a arătat că dorește să meargă alături de UE și să se lepede de trecutul dominat de Rusia.
De altfel, Kievul pe parcursul acestor ultimi ani a încercat să curețe economia de influența rusească. Fie că vorbim de zona energetică, cea bancară și până la cea alimentară, Ucraina a marșat pe un proces de împingere în afara țării a companiilor rusești care interferau implicit și cu zona politicului.
Dar Ucraina a făcut și o serie de pași greșiti în raport cu vecinii săi europeni cu care are graniță comună, atunci când imediat după intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu UE, Rada Supremă de la Kiev a adoptat, iar președintele Petro Poroșenko a promulgat o controversată Lege a Educației.
Aceasta a pus în gardă România și Ungaria care au protestat vehment împotriva măsurilor ce ar duce treptat la închiderea școlilor cu predare în limba minorităților, chiar dacă țina principală a fost diminuarea numărului de ore predate în limbă rusă. Faptul că acest lucru afectează toate minoritățile naționale nu are nicio legătură cu valorile europene pe care Kievul s-a angajat să le respecte.
Provocări interne și externe
Un raport recent al Chatam House observă pe interiorul Ucrainei o largă rezistență la reformă, inclusiv în rândul oficialilor de rang înalt, care încă se luptă mai mult sau mai puțin vizibil pentru a împiedica reformarea sistemului de justiție care ar însemna o puternică amenințare pentru activitățile de corupție care încă persistă în Ucraina.
Din punct de vedere securitar, Ucraina se confruntă cu mari provocari în estul țării în regiunile Donețk și Lugansk, aflate sub controlul rebelilor separatiști proruși. Cu toate acestea, Ucraina rezistă războiului purtat prin „proxy” de către Rusia. Dar eforturile Moscovei de subminare a Ucrainei nu se rezumă doar la acțiunile din estul țării, ci și mai influența pe care Rusia o are în scopul său final de „a reseta” efectiv statul ucrainean.
Rusia vede încă Ucraina ca pe un apendice sau poate mai degrabă ca o extindere a teritoriului său înspre miezul Europei și tocmai de aceea nu dorește să slăbească presiunea. Moscova nu se va opri decât dacă o nouă putere favorabilă unei politici de apropiere față de Rusia va prelua frâiele puterii de la Kiev.
Rusia nu va fi stopată în acest deziderat al ei de a stăpâni din nou Ucraina numai prin formule diplomatice. Excluzând din start opțiunea militară, Vestului nu îi rămâne decât cea a izolării Rusiei cu și mai multă vigoare în sfera economică prin măsuri punitive și mai presante.
Prosperitatea economică europeană
Din punct de vedere economic, semnarea Acordului de Asociere cu UE a adus Ucrainei numai beneficii din 2014 și până în prezent. Kievul beneficiază de asistență largă pe toate paliere pentru reformare din partea Grupului de Sprijin al UE pentru Ucraina.
Cu toate acestea, instrumentele folosite de UE pentru reformare nu dau un randament prea bun cât este vorba de astfel de țări în dezvoltare, așa cum sunt cel puțin cele trei care cu adevărat contează din cadrul Parteneriatului Estic – Ucraina, Republica Moldova și Georgia. Avansarea pe calea reformelor se face dificil, iar vina este undeva la mijloc între mijloacele aplicate de UE și rezistența la reformă a factorilor decizionali interni.
De altfel, o asemenea atitudine a stârnit nemulțumiri din partea mai mult cercuri de putere din Vest, care nu văd cu ochi buni strategia unor guvernanți de la Kiev de a nu reforma cu adevărat țara. La fel ca și în R. Moldova, UE închide de multe ori din ochi la aceste realități pentru a merge pe scenariul sigur în care forțe pro-ruse sau populiste vor ajunge la putere la Kiev sau Chișinău.
Această slăbiciune este exploatată punctual de clasa politică din cele două capitale, iar imaginea UE are mereu de suferit în ochii cetățenilor acestor țări. Evident, aici, propaganda rusească acționează din plin, încercând să inducă ideea unei Uniunii slabe, care nici măcar nu poate rezolva probleme cu astfel de lideri corupți, în spațiul ex-sovietic menținându-se iremediabil acel cult al personalității unui lidership puternic și pe alocuri agresiv.
Presiune de jos în sus și reforme administrative
UE încearcă în Ucraina, la fel ca și în Republica Moldova, să construiască o societate civilă puternică capabilă să pună presiune de jos în sus asupra factorilor decizionali. Totuși, acest proces nu poate fi decât complementar unei presiuni politice de la vârf, altfel societatea civilă nu va fi capabilă de una singură să pună suficientă presiune pentru a determina schimbări.
Cu toate acestea, Euromaidanul a schimbat un pic optica în ceea ce privește activismul civic, comparativ cu Revoluția Portocalie din 2014. Aceștia urmăresc mult mai activ procesele politice și intervin vocal de câteori cred că este necesar.
Un exemplu bun în sensul urmăririi gestionării banului public este noul mecanism de licitații publice ProZorro, care este acum mult mai transparent. Totuși, organizațiile din cadrul societății civile se deconectează uneori de la rolul de a fi portavocea cetățenilor, mai ales în mediul local.
Acest fapt duce cumva la o transmitere deficitară a mesajului cetățeanului de rând către autorități. Tocmai aici trebuie găsită o formulă mai bună de comunitare și de definirea a rolului unor astfel de asociații.
În ceea ce privește reformele, multe dintre ele arată bine pe foile prezentate Bruxelles, dar la modul practic se implementează mai puțin. Descentralizarea administrativă și a puterii se face într-un ritm moderat. Grupuri economice racordate încă la putere se agață de privilegii oferite de acest lucru, fapt ce face cu atât mai dificil procesul de reformă.
Totuși, alegerile parlamentare din 2014 au adus și unele îmbunătățiri. Centrele de putere din estul țării de dinainte de Euromaidan nu și-au mai trimis reprezentanții în Legislativ, iar aceștia au fost înlocuiți cu reprezentanți care își doresc mai mult reforma, astfel încât pune presiune puternică pe „vechiul establisment”.
De asemenea, reformele electorale sunt constant amânate. În acest context, Ucraina are de înfruntat o provocare teribilă de schimbare a „gărzii vechi” și reîmprospătarea sa cu politicieni aplecați mai mult spre schimbare.
Reforma economică necesară
Există multe vulnerabilități pentru Ucraina în această zonă a economiei ce trebuie rezolvate. În primul rând ar fi vorba despre eliminarea sistemului clientelar de acces către putere a intereselor oligarhilor care nu au dispărut nicidecum din Ucraina după Euromaidan.
În termeni macroeconomici, Ucraina a început un proces de stabilizare cu reducerea inflației, țăierea costurilor pentru funcționarea administrației, un nou sistem de taxe și impozite etc. Încet, dar sigur, Ucraina a eliminat foarte mult din influența Rusiei în sistemul bancar, alimentar, energetic, dar și cel a construcțiilor.
În sfera energiei, Ucraina are planuri ambițioase în ceea ce privește sursele alternative de energie și racordarea la sistemul european de energiei pentru a scăpa de depedența față de Rusia la acest capitol. Prețurile interne pentru energie au fost majorate pentru a reduce cererea, iar subvențiile pentru combustibili sunt acum mai bine direcționate acum.
Corupție endemică
În materie de corupție, Ucraina mai mare foarte multe provocări în față. Din păcate, la această rezistență contribuție și mentalitatea societății care nu este dispusă să lupte și mai degrabă arată o atitudine resemnată în fața acestui fenomen. De asemenea, există o concentrare de influență și proprietate foarte ridică care se opune instaurării reale a statului de drept.
În ciuda creării unor organisme menite să lupte cu corupția precum Biroul Național Anticorupție al Ucrainei sau Procuratura specializată pentru combaterea corupției, aceste instituții nu au livrat prea multe rezultate, mai ales în rândul oficialilor de rang înalt. Acest lucru arată un sistem judiciar slab ce nu poate lupta egal cu „vechiul establishment”.
Cu toate acestea, anul 2019 rămâne unul foarte important din perspectiva alegerilor prezidențiale și apoi parlamentare care vor urma în Ucraina. Lupta spre opțiunea definitivă proeuropeană încă nu este completă, așa că Ucraina va avea de dat un test important anul viitor în a arăta că vrea să se apropie de UE, dar să și rezolve probleme interne care sunt cu atât mai greu de gestionat cu un conflict pe alocuri deschis în estul țării.
Autor: Mădălin Necșuțu pentru KARADENIZ PRESS
