REPORTAJ// Muzeul care păstrează amintirile terorii comuniste din Albania
Într-o clădire cu aspect obișnuit în centrul orașului Shkodra din nordul Albaniei, aproape de granița cu Muntenegru, un mic muzeu găzduiește amintirile victimelor unuia dintre cele mai brutale regimuri din Europa de Est.
Chiar dacă vizitatorii nu își pot imagina imediat ce lucruri groaznice s-au întâmplat în fostul sediu local al Ministerului de Interne din perioada comunistă, timp de aproape o jumătate de secol, aceștia vor imediat cufundați într-o lume a suferinței, torturii și crimele motivate politic.
Comuniștii locali au șters imediat după cel de-al doilea război mondial toate urmele activităților fostului gimnaziu „Illyricum” ce a aparținut ordinului Franciscan în urma unei deciziii a guvernului de la Tirana din 6 martie 1946, cel care a decis predarea clădirii către serviciile de securitate, se precizează într-un reportaj realizat de Balkan Insight.
„Shkodra a suferit foarte mult în primii ani ai comunismului, mai ales din 1956 până în 1960, atunci când orașul a funcționat în mare parte ca o închisoare comunistă”, a declarat pentru BIRN istoricul și curatorul Muzeului Mărturiilor și Memoriei, Pjerin Mirdita (foto).
Comuniștii au operat nu mai puțin de 23 de închisori din Shkodra, un oraș pe atunci cu o mare populație catolică. Aici, aceștia s-au străduit să dețină controlul în timpul și după ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial.
Zeci de mii de albanezi au fost trimiși în lagărele de muncă din motive politice sub regimul comunist și cel puțin 6.000 de oameni au fost executați, cred cei mai mulți experți.
„În acești ani, opoziția față de comuniști a fost încă ridicată în Shkodra, poate nu direct împotriva statului, dar sentimentul s-a păstrat în interiorul inimilor și minților oamenilor”, spune Mirdita.
El a precizat că fosta școală catolică a funcționat drept centru de interogatoriu și loc de tortură.
„În primul rând, ei [prizonierii] rămâneau aici pentru perioada de interogatoriu. Aici au suferit torturi fizice și psihologice. După ce erau fost condamnați, erau apoi trimiși în alte închisori din țară ”, explică el.
Coridorul vopsit în roșu ce simbolizează suferința
Holul muzeului găzduiește o expoziție de fotografie despre victimele represiunilor comuniste, cu date și afișe, precum și o mică sală video. A doua zonă găzduiește o altă sală de expoziții și celulele deținuților împreună cu sala de interogatoriu.
Pe ambele părți ale coridorului, 23 de celule stau față în față. Celule sunt minuscule, fiecare măsurând mai puțin de doi metri pătrați. Cămăruțele partă denumirea de „biruca” [„găură”], iar prizonierii erau ținuți în ele înainte și în timpul procesului de interogare.
La capătul coridorului, o camera mare și întunecată de interogare oferă frisoane chiar și acum oricărui vizitator care trece de ușă.
Camera de interogatoriu și tortură păstrată în original de curatorii muzeului. Foto: Mădălin Necșuțu
Un stâlp electrificat și niște sârmă ghimpată sunt așezate într-un colț al camerei, în timp ce pe masa ofițerului responsabil de interogare cu o mașină de scris. Instrumentele de înaltă tensiune folosite pentru torturarea deținuților, atât psihic cât și mental, se află pe o altă masă din această „camera a morții”.
Unele dintre scrierile deținuților de pe zidurile celulelor au fost păstrate, împreună cu ziarele propagandiste contemporane comuniste, care tapetează pereții celulelor.
„De două ori pe zi, timp de două ore, prizonierii erau nevoiți să citească cărți ale [Enver Hodja] fostul dictatorul communist albanez. De asemenea, aceștia erau bătuți în mod regulat ”, explică Mirdita.
Hodja a condus Albania cu mână de fier din 1946 până în 1992, ghidându-se mult timp încă după moartea lui Stalin după metodele acestuia. Temându-se de Occident și vecinii săi, Hodja și-a izolat complet țara de lumea exterioară, urmând propria rețetă inspirată de sovietici pentru dezvoltarea ei.
„Reeducarea” prizonierilor din Shkodra continua apoi în lagărele de muncă, la care mulți dintre ei erau trimiși. Mulți nu s-au întors niciodată.
„Trebuiau să lucreze în mine în schimburi, la fiecare opt ore. Aceste lagăre era asemănătoare gulagurilor din Rusia de pe vremea lui Lenin sau a lui Stalin ”, adaugă Mirdita.
Albania, încă bântuită de trecut
La fel ca multe alte țări care au căzut după Cortinei de Fier la finele celui de-al doilea război mondial, crimele din perioada comunistă încă bântuie Albania, o țară care astăzi bate pe ușile Uniunii Europene, după ce a fost primită în NATO în 2009.
Memoria celor zeci de mii de victime politice ale fostului regim este păstrată vie în locuri precum acest muzeu.
Localnicii și turiștii care vizitează muzeul pot viziona filme scurte în sala audio-vizuală. La fel, în biblioteca amenajată în incinta muzeului, ei pot citi cărți despre regimul comunist din Albania, precum și literatura scrisă în închisoare de foștii deținuți.
„Avem o bibliotecă care este deschisă publicului, astfel încât toată lumea poate veni aici să studieze sau să citească, sau doar să-și petreacă o parte din timpul liber”, a declarat pentru BIRN ghidul și istoricului muzeului.
Profesorii își aduc elevii să învețe despre trecutul traumatic al țării, nu doar pentru a-i educa despre trecut, ci și pentru a se asigura că astfel de orori vor rămân în trecut și nu se vor mai repeta.
„Avem o mulțime de elevi care vin aici, precum și profesori de istorie. Ei ajung să vadă locul, ating cu mâinile lor și simt cât de greu a fost în timpul acestui regim pentru oameni trimiși aici ”, spune Mîrdita.
Studenții interesați pot chiar să întâlnească unii dintre foștii deținuți care au supraviețuit acestor orori și să le vorbească, iar aceștia la rândul lor să „împărtășească istoria cu ei”.
Mirdita mai spune că tocmai credința a fost cheia supraviețuirii multor oameni din această regiune cu probleme, unde comuniștii s-au luptat cu rebelii anticomunisti ani de-a rândul după al doilea război mondial urmărindu-I pe aceștia în munți.
Regimul Hodja a mers mai departe decât Uniunea Sovietică și, în 1967, a interzis religia și a proclamat Albania drept primul stat ateu din lume.
Dar Mirdita spune că mulți oameni din Shkodra nu și-au păstrat credința.
„Religia a supraviețuit aici în casele oamenilor”, spune el, menționând că orașul a rămas și rămâne casa tuturor celor cele trei religii principale din țară – catolică, musulmană și și creștin-ortodoxă.
Reportaj realizat de Mădălin Necșuțu în urma unei vizite de documentareîn Albania – iulie 2019, cu sprijinul Comisiei Europene
Fondat în 1955, Tratatul de la Varşovia a fost dizolvat la 1 iulie 1991, după un val de mişcări populare în ţările blocului comunist. Participanţii la o conferinţă care a marcat 20 de ani de la sfârşitul Războiului Rece, au subliniat că dizolvarea paşnică a Tratatului de la Varşovia, alianţa militară a blocului comunist condusă de Moscova, a adus securitatea în Europa şi a condus la reunificarea continentului, transmite Radio Romania Actualitati. Mai mult, într-o scrisoare adresată conferinţei, fostul disident anticomunist Vaclav Havel, devenit preşedinte al Cehoslovaciei, iar ulterior al Republicii Cehe, după prăbuşirea comunismului spune că „era clar că trebuia să facem ceva, că trebuia să luăm o hotărâre şi că nu aveam mult timp să reflectăm”. Vaclav Havel, în vârstă de 74 de ani, un dramaturg celebru şi un simbol al luptei pentru libertate, nu a putut să asiste la această conferinţă, din cauza unor probleme de sănătate. În schimb Vaclav Havel a subliniat, „ca reprezentant al ţării care deţinea, la vremea respectivă, preşedinţia Tratatului de la Varşovia”, că a prezidat ultima reuniune a Tratatului de la Varşovia, la Praga, şi că este este cel care a anunţat lumii „sfârşitul Pactului”. Dizolvarea acestei alianţe militare a consolidat securitatea în Europa, permiţând „reunificarea Germaniei şi, mai ales, cea a continentului, un proces care nu este, încă, încheiat”, a declarat, la rândul său, ministrul ceh al Afacerilor Externe, Karel Schwarzenberg. Fondat în 1955, Tratatul de la Varşovia a fost dizolvat la 1 iulie 1991, după un val de mişcări populare în ţările blocului comunist – Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, dar şi în Germania de Est, România şi Albania. Potrivit ministrului ceh al apărării, Aleksandr Vondra, un fost disident anticomunist, Tratatul de la Varşovia îşi „pierduse raţiunea de a fi”, după prăbuşirea comunismului în Europa Centrală şi de Est. „De la crearea sa, în 1955, Tratatul a fost mai ales un instrument care a permis Moscovei să menţină sub control ţările-satelit” ale fostei Uniuni Sovietice, a subliniat Aleksandr Vondra.