INTERVIU// Cornelia Cozonac: „Cu cât este mai dificil cu atât te încurajezi să faci, să cauți adevărul și să-l scoți la suprafață”

INTERVIU// Cornelia Cozonac: „Cu cât este mai dificil cu atât te încurajezi să faci, să cauți adevărul și să-l scoți la suprafață”

Directoarea CIJM, Cornelia Cozonac (dreapta), în fața tinerilor jurnaliști din R. Moldova

Directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM), Cornelia Cozonac, a vorbit într-un interviu pentru portalul Balkan Insight despre cele mai mari probleme cu care se confruntă jurnaliștii din R. Moldova. Situația din ce în ce mai grea este determinată de mai mulți factori precum concentrarea instituțiilor media în mâinile politicienilor, lipsa de finanțare, abuzuri și nu în ultimul rând de campania electorală pentru alegerile parlamentare ce vor avea loc pe 24 februarie. Toate aceste probleme sunt relevate pe larg în interviul de mai jos:

Anul 2018 a fost unul cu probleme pentru jurnaliștii din R. Moldova. Care au principalele situații cu care s-au confruntat ziariștii?

Cu adevărat anul 2018 a fost un an dificil pentru presă. În acest an, pe lângă problemele anterioare legate de accesul la informație, presiunile asupra jurnaliștilor, s-a întețit și discursul de ură (hate speech -n.r.) asupra jurnaliștilor.

Au fost cel puțin 10 cazuri grave în care politicieni, funcționari publici și alții, au atacat jurnaliștii și destul de dur. Fie cu cuvinte licențioase, fie cu amenințări cu moartea sau răfuiala fizică. În anii anteriori, acest fenomen nu a fost atât de pronunțat.

Cazurile înregistrate în 2018 chiar ne îngrijorează. S-au întețit presiunile și de alt gen asupra instituțiilor media. Constrângerile financiare legate de lipsa de publicitate au fost o altă problemă. Piața de publicitate din R. Moldova este monopolizată de două mari companii: una este a liderului Partidului Democrat (PD) Vlad Plahotniuc, care controlează 80 la sută din piața publicatară din R. Moldova, iar 20 la sută este controlată de o companie afiliată președintelui Igor Dodon.

Practic, fluxul de publicate este controlat și direcționat către anumite medii de informare. Chiar au fost mai multe cazuri în care oameni de afaceri spuneau unor instituții media că ei nu le pot oferi deschis contracte de publicitate pentru că au temeri legate de faptul că s-ar putea confrunta ulterior cu probleme.

Din lipsă de finanțe, acestea se descurcă foarte greu.

Cum fac rost de finanțare aceste media?

Presa independentă se descurcă aproape exclusiv din grant-uri și finanțări internaționale. Chiar și televiziunile care au costuri foarte mari sunt nevoite să acceseze proiecte ca să-și acopere cheltuielile. Au și publicitate, dar este foarte mică ca și volum, poate doar pentru anumite emisiuni sau mici produse media.

Din ce cunosc eu, la unele televiziuni independente, doar vreo 10 la sută din cheltuieli sunt acoperite din publicitate. Și asta nu tot timpul, ci mai degrabă sporadic, nu lunar.

Dar cele două companii monopoliste mai sus menționate, acestea pot asigura publicitatea pe tot anul. Așa funcționează și în alte țări. Ai contracte mari, cu companii mari, astfel tu îți poți planifica ce vrei să faci pe anul următor. Dar când lucrezi de la lună la lună și cauți niște bănuți mărunți este foarte dificil să faci presă.

De ce credeți că în 2018 s-a accentuat această presiune pe jurnaliști. Care ar fi cauzele în viziunea Dvs.?

Anul 2018 a fost un an pre-electoral, partidele politice care vor să vină la guvernare în 2019 au demarat tot felul de acțiuni cu caracter electoral și presa, de fapt, le-a stricat de multe ori planurile, venind cu investigații foarte bune în care arătau scheme de corupție, interese private, gestionarea frauduloasă a banilor publici. Și asta îi supără pe mulți politicieni.

Chiar și pe Ilan Shor, primarul de Orhei, care este vizat în dosarul „furtului miliardului” din cele trei bănci devalizate. El a fost unul dintre cei mai duri atacatori ai presei. Acesta a amenințat și cu moartea și cu răfuiala fizică.

Au fost bruscați mai mulți jurnaliști de la Radio Orhei și de la Europa Liberă. Aceștia de la Orhei au fost bruscați de către adjuncta lui Ilan Shor, Marina Tauber. Asta se întâmplă, deoarece îl supără materialele de presă care arată schemele de corupție în care a fost implicat și pentru care este certat, dar se vede că el este cumva „lăsat” de către actuala guvernare și organele de drept să-și facă mendrele politice.

Șor nu a fost pedepsit pentru atacurile la adresa presei și drept urmare aceste acțiuni au escaladat ulterior, deoarece și alți demnitari au început să atace mai virulent presa.

Deci, discursul de ură și atacurile asupra presei, dacă nu sunt pedepsite la momentul potrivit de către organele abilitate, se înmulțesc. Discursul de ură naște alte acțiuni conexe. Atât timp cât nu sunt pedepsite, ele nu vor scădea din intensitate.

Acestea ar trebui amendate și de către breasla jurnalistică și de către cetățeni, dar asta nu se întâmplă mereu. Este problemă cu solidaritatea de breaslă.

Cum vedeți manifestată această solidaritate de breaslă, celui puțin pe aceste cazuri concrete din 2018?

A existat un grup de jurnaliști. S-au solidarizat câteva instituții media și asociații de media. Ele se solidarizează în aceste cazuri, reacționează prompt cu declarații și vin cu materiale de presă. Dar asta nu este suficient, pentru că, dacă ar fi să comparăm cu toată presa, există o disproporționalitate față de presa care promovează și care face și imagine politicienilor, și nu ar trebui să facă prin definiție.

Avem un grup mare de presă care lucrează la lustruirea imaginii unor policieni. Mă refer aici la presa din concernul afiliat lui Plahotniuc, care lustruiește deschis imaginea PD și a liderului ei. Observăm astfel că și acest Ilan Șor și-a construit treptat un trust de presă cu televiziuni cu foarte mulți bani investiți în astfel în media. Scopul este de a-și lustrui imaginea.

Atunci când punem pe cântar câte medii își fac bine meseria și au o politică editorială independentă, aceasta este în minoritate față de presa de partid.

Dar, totuși, în 2018 au existat cazuri în care și instituțiile statului au făcut abuzuri asupra jurnaliștilor. Mă refer aici la cazul Vioricăi Tătaru de la ZdG?

Da, sunt tot mai multe acțiuni de acest fel din partea instituțiilor statului, partidului care se află la guvernare și pentru că aceștia care sunt reprezentanți ai puterii își dau frâu liber pumnilor și vocii, vedem la fel că și alți politicieni care nu sunt neapărat la putere își permit acest lucru.

Pentru că nu am văzut pedepse sau intervenția organelor de drept care trebuie să reacționeze în astfel de cazuri. Au fost depuse plângeri la Procuratură. Într-un anume caz, Procuratura a refuzat să cerceteze, dar alt procuror a preluat cazul Ilan Șor.

Voiam să vă întrebăm și despre cazul jurnalistei CIJM, Mariana Colun. Cum vedeți atacurile venite din partea deputatului socialist Oleg Savva?

Acest caz a „încununat” anul 2018, în ceea ce privește cazurile de presiune la adresa jurnaliștilor. Cazul colegei noastre Mariana Colun este elocvent, ea a fost atacată verbal pe o rețea de socializare de către deputatul socialist Oleg Savva, urmare a campaniei „Parlament curat”.

Este un profil de potențial candidat, în care a fost analizată activitatea acestuia, problemele de integritate ale acestui deputat, dar și actual candidat pe lista electorală a PSRM.

El a reacționat bolnăvicios, pe alocuri violent, cu cuvinte licențioase și injurii la adresa jurnalistei. Acest discurs de ură a generat la rândul său alte discursuri instigatoare la ură, pentru că și alți doi deputați socialiști au continuat acest discurs pe rețelele de socializare. S-au implicat și alte persoane care au utilizat injurii la adresa Marianei și chemau la răfuială cu jurnaliștii.

Deputatul Oleg Savva chiar a formulat ideea că „noi putem să și batem” și cine se va lega de PSRM va primi bătaie. Deci, era o amenințare cât se poate de deschisă. Noi atunci am reacționat repede ca să o susținem și pe Mariana Colun.

Chiar dacă această situație nu s-ar putea materializa în practică, oricum crează un precedent periculos și un disconfort jurnalistului.

De multe ori jurnaliștii tineri pot să renunțe la meserie. Mai ales la jurnalismul de investigație care comportă riscuri. Ei pot să recurgă la autocenzură, ceea ce nu trebuie încurajat. Aceste situații crează niște riscuri și este bine ca organizația din care face parte un astfel de jurnalist, care ar putea avea probleme, să-l susțină.

Asta am făcut noi (CIJM -n.r.). Am reacționat foarte prompt și organizațiile de media au făcut o declarație, dar CIJM a trimis sesizări și plângeri la toate structurile abilitate: Parlamentului, respectiv Comisiei pentru Numiri și Imunități care este direct responsabilă pentru comportamentul deputaților și care ar trebui să reacționeze în astfel de cazuri, Avocatul Parlamentului care la fel este abilitat să protejeze drepturile jurnalistilor și să reacționeze în astfel de cazuri.

Am mai făcut demersuri la Procuratură sau la Consiliul pentru Nediscriminare.

Mai mult, acest deputat a studiat profilul de Facebook al Marianei Colun și a venit cu atacuri și la adresa apartenenței etnice și anume că mama ei provine din regiunea Cernăuți și este româncă, chiar și acte. Mariana a scris lucrul acesta pe profil și deputatul a atacat-o și din acest punct de vedere.

I-a zis: „Să te duci în patria ta, România, să trăiești!”. Este vorba și de discurs de ură inter-etnică.

Am depus sesizare astfel și la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării. Deocamdată, am primit niște răspunsuri negative de la Ombusdusman.

Ei ne-au redicționat către Consiliul anti-discriminare, iar de la Parlament, Comisia Juridică pentru Numiri și Imunități a răspuns că, deși în atribuțiile ei intră analizarea comportamentului deputatului sau probleme de integritate, ne-au explicat foarte clar că nu pot acționa.

Asta pentru că în legislație nu există prevederi foarte clare de sancționare a unui astfel de comportament.

Poate și legea ar trebui modificată?

Da, noi am studiat legea la acest capitol în raport cu deputații și, într-adevăr, deputații se bucură de imunitate și asta le permite să facă astfel de abuzuri. Ei nu pot și cercetați în niciun fel, trebuie sancționat doar de procuror, dar numai după ce i se ridică imunitatea.

Constatăm că pentru comportament neadecvat al unui parlamentar nu există sancțiuni sau proceduri ale unui organ anume care să fie abilitat să examineze comportamentul unui deputat. Ceea ce ni s-a părut nouă o situație asupra căreia ar trebui să intervenim ulterior.

Vorbim aici de un comportament neadecvat, contrar legii și valorilor care se ghidează un stat de drept.

Cum ar trebui încurajat jurnalismul de investigație în R. Moldova?

Oriunde în lume, jurnalismul de investigație este foarte important, dar în R. Moldova, în ultimii ani am constatat o degradare destul de mare la capitolul gestionarea banilor publici.

Nivelul de corupție este destul de înalt de ani buni, iar în ultimii ani situația s-a înrăutățit. Acest partid de la guvernare, atunci când a venit în Parlament în 2014 avea 19 deputați, deci mai puțin de 20% din totalul deputaților, iar acum ei controlează o majoritate.

Controlează de fapt toate instituțiile statului. Și în situația asta este foarte important să stăm cu ochii pe această guvernare pentru că ea nu a venit la putere pe niște criterii oneste, legate de interesul cetățeanului, ci interesul acestei guvernări, așa cum vedem noi jurnaliștii, este de a acapara bani publici, de a obține anumite dividende, funcții, etc.

Și astfel se fac foarte multe nereguli. În ultimii ani sunt probleme la capitolul transparență. Nu este deschidere din partea instituțiilor statului. Jurnaliștii se confruntă cu probleme legate de accesul la informație. Tot mai multe baze de date care anterior au fost create pe bani internaționali din proiecte internaționale au fost fie închise, fie completate, fie sunt trucate, numai să nu fie deschise, ca să nu se poate uită îndeosebi jurnaliștii la ele.

De aceea este importantă și această discrepanță mare dintre mediile informare. În situația asta, când este tot mai puțină transparență, vedem că există tot mai multe interese obscure în cercul guvernării. Tocmai de aceea este nevoie ca jurnaliștii de investigație să lucreze.

Ei sunt cei care scot la suprafață și deconspiră scheme de corupție și interese private. Arată cum se gestionează banii publici și noi trebuie să ne bucurăm că noi avem libertatea cuvântului în R. Moldova și orice investigație jurnalistică oricât de complicată ar fi, oricât ar viza pe cei de la guvernare, ea va putea fi publicată undeva pe internet.

Acesta poate fi publicată și în străinătate și difuzată în R. Moldova, dar aici mai multe medii de informare publică investigațiile jurnalistice, astfel ca ele să poată ajunge la cetățean. Și este important ca aceste investigații să apară și ca grupurile de jurnaliști care au curajul să facă investigații jurnalistice să fie protejați.

Ați vorbit de lipsă de transparență, de lipsă de finanțare, de granturi care sunt greu de obținut, intimidarea jurnaliștilor… practic din ce îmi spuneți jurnalismul de investigație din ce în ce mai mult o „misiune imposibilă”. Cum reușiți totuși?

Este adevărat, este tot mai dificil ca să-ți faci bine meseria și să faci investigații bune, dar asta este și o provocare și un farmec al profesiei noastre. Cu cât este mai dificil cu atât te încurajezi să faci, să cauți adevărul și să-l scoți la suprafață. Cam așa și lucrăm, acolo unde vedem că se ascunde ceva, ne băgăm nasul. Este dificil, dar este și un risc asumat de jurnaliștii care își fac bine meseria și care vor să facă acest tip de jurnalism.

Eu apreciez că există jurnaliști tineri care vor să facă jurnalism de investigație. În R. Moldova sunt câteva grupuri bune de jurnaliști de investigații. Cum se descurcă ei financiar, asta este o altă problemă pentru că accesarea fondurilor este o dificultate și nu se accesează ușor fonduri pentru jurnalismul de investigații.

Dar este bine că sunt, așa cum spuneam, aceste grupuri de jurnaliști care fac acest lucru și care își asumă acest riscuri și merg înainte orice s-ar întâmpla și există medii de informare care preiau investigațiile jurnalitice și le difuzează.

Există un spațiu mediatic în care își are loc jurnalismul de investigații.

Vă mulțumim!

A consemnat Mădălin Necșuțu, Chișinău, R. Moldova

Share our work