de Anatol Terzi | nov. 24, 2011 | Știri, UE, Uncategorized @ro
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a cerut scuze, în prima declaraţie de acest fel a unui înalt oficial în numele statului turc, pentru campania armată care a reprimat sângeros rebeliunea kurdă în estul ţării în anii 1937-1938, şi care a provocat mii de victime. „Dacă este necesar să ne scuzăm în numele statului (…), mă voi scuza şi mă scuz”, a declarat primul ministru, cu prilejul unui discurs rostit la Ankara la o reuniune a Partidului Justiţiei şi Dezvoltării, rupând astfel un tabu existent în Turcia cu privire la masacrarea kurzilor. Citând un document oficial din epocă, Erdogan a evocat un bilanţ de 13.806 victime ucise în bombardamentele aeriene şi terestre, urmate de execuţii sumare în provincia Dersim, a cărei denumire a fost schimbată apoi în Tunceli, şi locuită de kurzi alevi – o confesiune musulmană sincretică, apropiată de şiism, transmite Agerpres. „Dersim constituie unul dintre evenimentele cele mai tragice şi mai dureroase ale istoriei noastre contemporane”, a subliniat Erdogan, apreciind că trebuie făcută lumină deplină asupra acestor întâmplări. Primul ministru a lansat un apel principalului partid de opoziţie din parlament, CHP (Partidul Republican al Poporului), fondat de Mustafa Kemal Atatürk (întemeietorul Republicii turce în 1923) şi care a guvernat de unul singur Turcia până în 1946, să îşi asume responsabilitatea în acest caz. Formaţiunea este condusă în prezent de Kemal Kiliçdaroglu, el însuşi originar din Dersim. „Cei care nu au curajul să facă o muncă de memorie asupra paginilor întunecate ale istoriei lor nu pot construi viitorul”, a mai remarcat Erdogan.
de Corneliu Vlad | aug. 28, 2011 | Turcia, UE, Uncategorized @ro
O ziarista straina care locuieste de mai multa vreme in Turcia, calatoreste mult prin tara si scrie chiar si in presa turca, Charlotte McPherson, publica in cotidianul “Zaman”, intr-o zi de 4 iulie, Ziua Americii, un articol care se chema “Patriotismul este in crestere”. Articol in care afirma: “Dupa propriile mele observatii, Turcia tinde sa fie foarte nationalista”. Nationalista, dar nu neaparat in sens negativ, caci ziarista nici nu critica, dar nici nu lauda, ci doar constata perceptia individuala intens pozitiva a cetatenilor turci asupra tarii si statului lor. Cu un alt prilej, intr-un alt articol, aceeasi ziarista observa cat de multe zile de sarbatoare nationala sunt celebrate anual in Turcia si cat de multe steaguri sunt arborate in aceste ocazii.
Dar insemnele nationale nu sunt expuse oricum si oriunde, mai remarca ziarista. Nu precum culorile nationale rosu-alb-albastru si stelutele de pe drapelul american sau frunza de artar de pe cel canadian, care pot fi intalnite pe cele mai felurite obiecte, de la sticlele de bauturi racoritoare pana la mingile de fotbal sau tricourile de timp liber. Un prezentator popular de la un post de televiziune din Turcia a avut nefericita inspiratie sa se prezinte intr-o emisiune cu un obiect oarecare pe care era imprimata semiluna de pe drapelul national si reactia publicului a fost deosebit de vehement dezaprobatoare. “Este o insulta grava sa faci glume cu insemnele nationale, de pilda cu steagul lui Ataturk”, atrage atentia ziarista, care sfatuieste in aceasta privinta ca “atunci cand esti nou venit in Turcia, trebuie sa tii seama de faptul ca turcii sunt foarte severi la criticile facute la adresa natiunii sau guvernului lor si nu le place sa faci aprecieri negative” pe asemenea subiecte.
De altfel, scrie colaboratoarea ziarului “Zaman” intr-un alt articol, care se intituleaza “Mandrie nationala”, in desele sale calatorii prin tara i s-a intamplat sa auda frecvent, la feluritii ei interlocutori, expresia “Ne mutlu Turkum diyene”, adica “Fericit este acela care poate sa spuna Sunt turc”. Este una dintre cele mai folosite expresii in Turcia si ea “reflecta asumarea valorilor nationale si atasamantul fata de patrie care definesc majoritatea populatiei tarii”. Turcii, mai scrie ziarista din America, fac sarbatori populare de 23 aprilie, Ziua Suveranitatii nationale si Ziua Copilului, 19 mai – comemorarea lui Ataturk si Ziua Tineretului si Sportului, 30 august – Ziua Victoriei in razboiul pentru independenta, 29 octombrie – Ziua Republicii si 10 noiembrie, cand se reculeg printr-un minut de tacere la ora 9.05, caci e ziua disparitiei fondatorului statului turc modern, Ataturk.
