Presedintia cipriota a UE, nerecunoscuta de Turcia

Presedintia cipriota a UE, nerecunoscuta de Turcia

Ministrul turc al afacerilor externe a declarat joi că atunci când Ciprul îşi va asuma preşedinţia Uniunii Europene în luna iulie, ţara sa va continua să colaboreze cu UE, dar nu va participa la niciun eveniment prezidat de Nicosia.
Turcia nu recunoaşte ţara din insula divizată ca naţiune suverană şi s-a opus preşedinţiei Ciprului înaintea unei soluţii. Ahmet Davutoglu a făcut declaraţia într-o conferinţă de presă comună cu şeful UE pentru politică externă, Catherine Ashton, şi comisarul pentru extindere Stefan Fule.
Ciprul este divizat din iulie 1974, când Turcia a invadat nordul insulei ca urmare a unei lovituri de stat puse la cale de către naţionalişti ciprioţi-greci susţinuţi de junta coloneilor aflată la putere în acea vreme la Atena şi care viza unirea insulei cu Grecia. Turcia nu recunoaşte Ciprul ca stat suveran, în timp ce Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută doar de Ankara. Între comunităţile cipriotă-greacă şi cipriotă-turcă au loc negocieri sub egida ONU în vederea reunificării insulei, dar nu s-a obţinut niciun progres tangibil cu privire la subiecte sensibile, precum dreptul de proprietate şi garanţiile de securitate.
UE pledase înainte pentru reunificarea insulei într-un singur stat, care urma să devină o confederaţie între grecii şi turcii locali. Autorităţile de la Ankara acceptaseră la vremea respectivă crearea unui stat comun după aşa-numitul “plan Annan”. Conform acestui plan, un referendum urma să decidă soarta viitorului statut al insulei. Partea turcă a insulei a reacţionat pozitiv la posibilitatea creării unui stat comun. Astfel, 60% dintre etnicii turci din nordul insulei s-au pronunţat în favoarea înfiinţării unei confederaţii cu etnicii greci. În schimb, partea greacă a insulei divizate a respins ideea confederaţiei şi “planul Annan” a eşuat. UE a primit în rândurile sale doar Republica Cipru, ca stat unitar insular.

Share our work
Dosarul nuclear iranian, in atentia UE si Israel

Dosarul nuclear iranian, in atentia UE si Israel

Înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Catherine Ashton, care a efectuat o vizită neanunţată miercuri în Israel, l-a informat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu în legătură cu stadiul negocierilor cu Iranul privind dosarul nuclear al Teheranului.
„Au discutat despre Iran şi Israelul şi-a exprimat poziţia privind abordarea viitoarei serii de discuţii a grupului G5+1, ce va avea loc la Bagdad” la 23 mai, a indicat o oficialitate guvernamentală israeliană, care a ales anonimatul. Israelul insistă pentru semnarea „unor acorduri cu Iranul care să conţină un calendar precis legat de încetarea oricărei activităţi de îmbogăţire a uraniului, privind retragerea din Iran a uraniului îmbogăţit şi desfiinţarea instalaţiilor subterane nucleare de lângă Qom”, a explicat sursa citată.
La întrevedere au mai participat noul vicepremier israelian Shaul Mofaz şi ministrul apărării Ehud Barak. Iranul şi G5+1 (China, Franţa, Marea Britanie, Rusia, SUA plus Germania) au avut discuţii în acelaşi dosar la 14 aprilie, la Istanbul şi o nouă rundă de tratative este prevăzută să se desfăşoare la 23 mai, la Bagdad. Comunitatea internaţională, în special Israelul şi SUA, consideră că Iranul îşi ascunde ambiţiile militare nucleare sub masca unui program civil, însă Teheranul insistă pentru dreptul său de a deţine tehnologie atomică „la vârf” pentru scopuri strict paşnice.

Arma nucleară în 9 luni?

Israelul încurajează ideea lansării unui atac preventiv asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului. Ministrul canadian de externe, John Baird, a afirmat luni, într-un interviu acordat televiziunii publice canadiene, că Iranul ar putea produce prima bombă nucleară într-un interval cuprins între 9 şi 18 luni din momentul în care va lua decizia de a realiza o astfel de armă.
Oficialul canadian nu crede însă că autorităţile de la Teheran au hotărât deocamdată să producă arme nucleare. În acelaşi interviu, el a mai afirmat că „statele arabe sunt la fel de preocupate ca şi Israelul de ideea unui Iran dotat cu arme nucleare”. Aceste declaraţii survin înaintea vizitei preşedintelui israelian Shimon Peres la Ottawa şi la două luni după ce premierul israelian Benjamin Netanyahu s-a aflat în capitala Canadei unde a abordat cu oficialii acestei ţări problema dosarului nuclear iranian. Mai mulţi analişti au afirmat ulterior că premierul israelian i-ar fi transmis omologului său canadian informaţii secrete legate de programul nuclear al Teheranului.
Iranul a anunţat în luna februarie că dispune de 100 de kilograme de uraniu îmbogăţit la 20%, cantitate suficientă pentru producerea a patru bombe nucleare, dacă acest material va fi procesat suplimentar. Uraniul trebuie îmbogăţit la 90% pentru a putea fi folosit în scopuri militare.
După instalarea lui Stephen Harper la conducerea guvernului de la Ottawa în anul 2006, Israelul şi Canada au dezvoltat o alianţă foarte strânsă, atât Harper cât şi actualul ministru canadian de externe declarând că „cel mai bun prieten al Israelului” este Canada.

Share our work
Cazul Timosenko. Ucraina, intre ciocanul UE si nicovala Rusiei

Cazul Timosenko. Ucraina, intre ciocanul UE si nicovala Rusiei

Rusia UEUE a ameninţat marţi Ucraina cu „consecinţe importante” dacă fostul premier Iulia Timoşenko nu beneficiază de o procedură în apel echitabilă după condamnarea sa, în special în ceea ce priveşte „încheierea” unui acord bilateral. De asemenea, Rusia condamnă „caracterul vădit antirusesc al procesului”. Uniunea Europeană este „profund dezamăgită” şi dacă situaţia nu se ameliorează acest lucru riscă să aibă „consecinţe importante”, în special în raport cu încheierea acordului de asociere UE-Ucraina, aflat în curs de negociere, a declarat Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton. Şi Consiliul Europei a criticat marţi condamnarea fostului prim-ministru ucrainean, apreciind că „judecarea deciziilor politice trebuie lăsată în seama parlamentului şi a alegătorilor, nu a tribunalelor”, scrie presa internaţională. Într-un comunicat dat publicităţii la Strasbourg, Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliul Europei – organizaţie din care Ucraina face parte – a subliniat că speră că un recent proiect de revizuire a codului penal al acestei ţări, evocat de preşedintele Viktor Ianukovici,”va face astfel de procese imposibile în viitor”. Un tribunal din Kiev a condamnat-o marţi pe Iulia Timoşenko la şapte ani de închisoare, găsind-o vinovată de abuz de putere în cazul contractului semnat în 2009 de Naftogaz cu Rusia privind livrarea de gaze naturale către Ucraina. Fostului premier i se interzice, de asemenea, exercitarea oricărei funcţii oficiale timp de trei ani şi i se ordonă despăgubirea cu circa 200 milioane de dolari a companiei Naftogaz. Iulia Timoşenko a declarat că va contesta verdictul în faţa justiţiei europene şi a chemat la luptă împotriva „autoritarismului” din Ucraina.

Putin invoca legalitatea contractelor

Cât priveşte Rusia, un comunicat al ministerului de externe de la Moscova condamnă „caracterul vădit antirusesc al procesului”. Reacţia Rusiei este o reacţie din propria sa perspectivă şi vizează două aspecte: primul este cel practic legat de contractele la gaze, al doilea vizează faptul că aceste contracte au fost girate din partea rusă de către actualul prim-ministru şi viitorul preşedinte, fără îndoială, al Rusiei, Vladimir Putin. Vladimir Putin, care a girat cu Iulia Timoşenko semnarea contractelor din 2009, a reacţionat, aflându-se la Beijing, în vizită oficială şi a spus că nu înţelege de ce Iulia Timoşenko a primit şapte ani de închisoare. Premierul rus a spus că personal nici ea, nici el nu au semnat acolo, acordurile fiind încheiate, deci semnate pe hârtie de agenţii economici. Contractele au fost semnate „în deplină conformitate cu legile Rusiei şi Ucrainei”. Vladimir Putin a avertizat Kievul că a pune sub semnul întrebării complexul de acorduri semnat atunci este periculos şi contraproductiv şi cel mai important lucru, a subliniat liderul rus, este că aceste contracte au fost semnate în deplină conformitate cu legile Rusiei şi Ucrainei, şi cu normele internaţionale. Premierul rus a făcut pledoarie în favoarea lor, spunând că pentru prima dată contractele separă livrarea gazelor pentru Ucraina, de tranzitul spre Europa, ceea ce asigură independenţa tranzitului european, de disputele ruso-ucrainene, care se află şi acum în centrul relaţiilor dintre Moscova şi Kiev.

Share our work
Ashton saluta intalnirea Filat-Smirnov

Ashton saluta intalnirea Filat-Smirnov

ashtonŞefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, salută ‘cu căldură’ întâlnirea de la 9 septembrie din Germania dintre premierul Republicii Moldova Vlad Filat şi liderul transnistrean Igor Smirnov. ‘Astfel de contacte bilaterale au ca scop construirea unui consens între două părţi asupra nevoii de a relua negocierile în format de 5+2, care sunt blocate din 2006’, a afirmat Catherine Ashton, citată într-un comunicat transmis de biroul său de presă. Înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate a salutat de asemenea şi „adoptarea unor reguli de procedură pentru grupurile de lucru create de Chişinău şi Tiraspol în vederea discutării măsurilor de construire a încrederii în interesul populaţiei de pe ambele părţi ale Nistrului”. UE îşi exprimă totodată speranţa că părţile implicate vor cădea de acord asupra relansării negocierilor când se vor întâlni din nou la Moscova în a doua parte a lunii septembrie, transmite Agerpres. ‘În acest context, implementarea efectivă a măsurilor de construire a încrederii şi continuarea contactelor bilaterale la nivel politic între cele două părţi vor fi esenţiale pentru succesul negocierilor pentru rezolvarea conflictului din Transnistria’, se mai menţionează în comunicat.

Share our work