Degradarea influenței ruse în Orientul Mijlociu

Degradarea influenței ruse în Orientul Mijlociu

Războiul ruso-ucrainean, pe care Moscova continuă să-l numească operațiune militară specială, intră în al treilea an fără vreo perspectivă de a se încheia favorabil pentru ruși într-un viitor previzibil. Această situație de uzură militară și economică nu are cum să nu își pună amprenta asupra capacității Moscovei de a juca un rol important, de mare putere, în regiuni cheie care contează pentru a accede sau a menține un astfel de statut. Mai mult, scăderea influenței Rusiei în exterior devine tot mai vizibilă și mai pregnantă, iar continuarea acestei situații va ajunge să pună probleme mari chiar pentru Rusia și stabilitatea ei internă.

Desigur, Rusia și-a pierdut tot ce însemnă credibilitate și influență în întregul Occident, dar am vorbit și despre modul în care chiar și aliații apropiați ai Rusiei au început să îți pună problema unei reorientări geopolitice strategice, de exemplu Armenia, profund dezamăgită de pasivitatea Rusiei, aliatul ei tradițional, în cursul războiului cu Azerbaidjanul care s-a încheiat în 2023 cu cedarea totală a enclavei Nagorno-Karabah. (vezi https://karadeniz-press.ro/dilema-armeniei-si-mutatiile-geopolitice-din-caucazul-de-sud/)

Dar, prinsă în conflictul cu Ucraina care îi absoarbe toate resursele, Rusia a făcut pași mari greșiți în Orientul Mijlociu, o regiune deosebit de complexă unde se întâlnesc și se confruntă interesele tuturor marilor puteri sau ale celor care tind să acceadă la acest statut, sau, în cazul Rusiei, cei care vor să și-l mențină.

Faptul că a îmbrățișat public imediat cauza Hamas în urma atacului acestei organizații asupra Israelului la 7 octombrie 2023 nu a făcut altceva decât să îi distrugă relațiile de lungă durată cu Israelul, relații cu suișuri și coborâșuri, dar cel puțin existau, exista o platformă de discuții, de negocieri. Iar gestul Moscovei a anulat total un efort diplomatic de decenii.

Desigur, Rusiei îi convine de minune acțiunea Hamas, pe motiv că distrage atenția lumii de la conflictul cu Ucraina, dar și reduce ajutorul militar și economic occidental pentru Ucraina, deoarece acum acesta trebuie împărțit cu Israelul prins și el într-un război. Dar, trecând oficial de partea Hamas, Rusia a comis o greșeală strategică impardonabilă. Putea să se bucure de atacul Hamas, dar oficial ar fi trebuit să ceară reținere, menținând legăturile cu ambele părți, ceea ce i-ar fi dat o greutate geopolitică ca și potențial mediator, fapt care i-ar fi întărit poziția în Orientul Mijlociu. Dar Rusia s-a bucurat oficial alături de Iran și de alte state susținătoare ale terorismului, ba chiar l-a primit în vizită la Moscova la jumătatea lui ianuarie pe Mousa Mohammed Abu Marzook, adjunctul președintelui aripii politice a Hamas, un gest ce arată clar, pe lângă declarațiile de la Kremlin, pe cine susține aceasta în conflictul care opune terorismul Hamas lumii civilizate. Ne amintim că atunci când și-a trimis trupele și mercenarii Wagner în sprijinul lui Bashar al-Assad în 2015 a spus că o face pentru a lupta împotriva terorismului reprezentat de Statul Islamic (ISIS).

Alienarea relațiilor cu Egiptul și Arabia Saudită

Dar prin această decizie de susținere deschisă a Hamas, Rusia și-a atras adversitatea Egiptului, important jucător regional, cu care avea relații bune de decenii, să ne amintim de sprijinul sovietic acordat acestora în războaiele din 1967 și 1973, dar și ulterior, inclusiv ajutorul economic pentru dezvoltare, chiar barajul de pe Nil de la Assuan a fost construit cu ajutor economic sovietic. Dar Egiptul la această oră este clar împotriva creșterii Hamas și chiar s-ar bucura dacă Israelul ar distruge această organizație teroristă care l-ar putea amenința în viitor. Nu degeaba a închis frontiera sa cu fâșia Gaza la începutul conflictului, iar acum este redeschisă doar pentru ajutor umanitar și pentru o mică parte din refugiații cu dublă cetățenie.

De asemenea, și-a atras și adversitatea Arabiei Saudite, alt actor cheie în Orientul Mijlociu, dar care se află pe aceeași poziție cu Egiptul împotriva Hamas. Rusia chiar a încercat o înțelegere cu Arabia Saudită pentru reducerea livrărilor de petrol cu scopul creșterii prețului pe plan mondial, ceea ce i-ar fi avantajat pe ruși, dar saudiții au respins ideea, un motiv fiind chiar Hamas. Dar această inițiativă i-a deranjat și pe chinezi, aliați de facto ai Rusiei, care chiar că au nevoie de menținerea prețului petrolului pentru economia lor amenințată cu recesiunea.

Complexitatea relațiilor cu China și Turcia, două state cu interese majore în Orientul Mijociu

Trebuie menționat faptul că aliatul Rusiei din Organizația de Cooperare de la Shanghai (care cuprinde și patru republici din Asia Centrală, respectiv Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâstan), China, nu a susținut direct Rusia în invazia asupra Ucrainei, dar nici nu a condamnat-o deschis. Adevărul ține de anumite nuanțe, chinezii sunt buni strategi, așteaptă să vadă cum va evolua situația și să acționeze în consecință. Nu susțin direct Rusia, pentru a nu-și periclita relațiile cu Occidentul, de care economia lor depinde în cea mai mare măsură. E suficient să ne uităm pe cifre, peste 50% din comerțul Chinei este cu SUA, Europa de Vest și aliații Occidentului din Asia de Sud-Est. În schimb, comerțul cu Rusia reprezenta în 2021 abia 2% din comerțul chinez. De aceea China este reticentă față de susținerea oficială a Rusiei, dar, nu se poate spune că nu i-ar fi convenit ca în 2022 Ucraina să se prăbușească în câteva zile sau săptămâni. Dacă s-ar fi întâmplat asta, ar fi fost un precedent care ar fi dovedit slaba susținere a Occidentului, practic o încurajare pentru o acțiune militară pentru încorporarea Taiwanului. Desigur, Ucraina nu este Taiwan, acesta din urmă beneficiază de garanții de securitate din partea SUA, dar ar fi fost un precedent periculos.

China susține Rusia indirect, dar se folosește de slăbiciunea ei dovedită pentru a obține maxim de concesii, cum ar fi prețurile la petrol și materii prime în condițiile puse de ea, știind că Rusia nu prea are opțiuni. Practic, rușii sunt cu spatele la zid, iar China îi stoarce cât mai mult. Nu știm în ce măsură îi susține cu armament sau cu componente electronice necesare pentru producția Rusiei de arme, dar oricum o face foarte discret, dacă o face, în primul rând de teama unor sancțiuni economice din partea Occidentului, sancțiuni care ar putea da o lovitură dură economiei chineze în prag de recesiune, mai ales după ce afacerea Evergrande a devenit publică și amenință serios economia chineză.

Iar ultimul lucru de care au nevoie chinezii este o creștere a prețului petrolului pe plan mondial, care ar aduce o nouă problemă serioasă pentru economia lor. De aceea au fost foarte deranjați de inițiativa rusească de a curta Arabia Saudită pentru o scădere a producției de petrol care ar duce la o creștere de prețuri.

Dar, la ora actuală, Rusia devine un partener minor al Chinei, iar aceasta va trage maxim de foloase din acest parteneriat tot mai dezechilibrat în defavoarea Rusiei. Nu mai trebuie să punem la socoteală faptul că, în cazul în care Rusia începe să piardă controlul asupra provinciilor îndepărtate din Siberia, China va fi prima care va profita. De decenii imigranții chinezi s-au infiltrat în regiunile slab populate din Siberia, de la granițele chineze, regiuni slab populate, dar bogate în resurse la care China jinduiește. Un ipotetic referendum ar da rezultate surprinzătoare, având în vedere numărul de imigranți chinezi ce s-au strecurat în aceste regiuni ale Siberiei.

Practic, decizia rusă de a susține deschis Hamas a fost în concordanță cu interesele pe termen scurt, pierzând din vedere imaginea de ansamblu. A vrut o apropiere față de poziția Turciei, susținătoare a Hamas, în vederea unor viitoare concesii în perspectiva vizitei anunțate a lui Putin în Turcia la mijlocul lui februarie. Dar și Turcia, la fel ca și China, joacă la un nivel superior. Ea încearcă să revină în tabăra occidentală prin discuțiile privind achiziția de avioane americane, dar păstrând o echilibristică riscantă, ce e drept, între Occident și Rusia. Îi sprijină pe ucraineni, negociază și cu Rusia, păstrează opțiuni în ambele direcții, pe unele planuri este în tabăra occidentală, pe altele face jocul Rusiei. Ideea pe care merge Erdogan este de a obține maxim din ambele părți, deocamdată îi merge, nu se știe până când. Spre exemplu, mai multe bănci turcești și-au închis conturile și au refuzat tranzacții pentru clienții ruși, apropiindu-se de poziția occidentalilor de impunere de sancțiuni.

Iranul

Poate că Rusia s-a poziționat în acest mod pentru a-și demonstra susținerea pentru Iran, aliatul său care sprijină deschis Hamasul. Dar parteneriatul cu Iran pare a fi favorabil doar acestuia din urmă, în ideea că Teheranul simte slăbiciunea Rusiei și profită la maxim. Rușii au nevoie de dronele iraniene Shahed-136 pentru a lovi Ucraina, dar în schimb dau Iranului tehnologie sensibilă, iar prețul plătit pentru aceste drone pare a fi mult peste cât valorează ele (vezi https://karadeniz-press.ro/hackerii-de-la-prana-network-au-dezvaluit-pretul-real-al-dronelor-iraniene-shahed/ ). Practic, Iranul știe că Rusia este în corzi și o mulge la maxim, deoarece rușii nu au alte opțiuni.

La fel, India și China cumpără petrolul rusesc cu niște discounturi fabuloase, fiindcă știu că Rusia nu are alte opțiuni și nu are unde să-și vândă marfa în urma sancțiunilor occidentale în urma cărora și-au pierdut cea mai importantă piață. Iar faptul că Rusia aprobă și se bucură de atacurile rebelilor houthi din Yemen, susținuți de Iran, în Marea Roșie contra transporturilor de petrol și de mărfuri, nu face altceva decât să îi irite pe chinezi și indieni, care depind de traficul comercial de acolo. Rusia a condamnat atacurile flotei americane împotriva bazelor houthi din Yemen, sperând ca rebelii să poată lovi petrolierele lente ce traversează strâmtoarea Bab-el-Mandeb, uitând că tot pe acolo trec și petrolierele rusești spre India. Iar poliția maritimă nu este doar a SUA, ci și a UE, care a trimis o flotă militară condusă de Italia și Grecia.

Siria

Același calcul greșit l-a făcut Rusia și vizavi de Siria. După izbucnirea războiului civil din această țară în 2011, în urma Primăverii Arabe, Rusia și China s-au opus prin veto în Consiliul de Securitate al ONU împotriva unei rezoluții în 2012 care ar fi interzis furnizarea de arme către această țară. Pentru ca în 2015 Rusia să intervină militar direct, prin Wagner, în sprijinul lui Bashar al Assad. Interesul Rusiei era în portul Tartous, singura bază navală rusească din Marea Mediterană, dar a cărui importanță scade prin diminuarea constantă a flotei ruse din Marea Neagră în urma loviturilor ucrainenilor care scufundă periodic nave militare rusești prin lovituri cu drone.

După 2022 și împotmolirea rușilor în Ucraina, sprijinul Moscovei pentru regimul lui Bashar al-Assad a scăzut continuu, necesitățile de resurse pentru frontul ucrainean fiind mult mai mari. Astfel, prezența wagneriților s-a diminuat pe măsură ce aceștia își dădeau tributul de sânge la Bakhmut în 2022/2023, iar după rebeliunea și uciderea lui Prigojin în vara lui 2023, Wagner a trecut în subordinea ministerului apărării rusesc. A urmat o diminuare a numărului de wagneriți, mulți au plecat pur și simplu, și nu este un caz singular. Spre exemplu, în Republica Centrafricană, fostă colonie franceză, Wagner l-a sprijinit pe actualul președinte Faustin-Archange Touadéra după plecarea francezilor, dar după rebeliunea Wagner între 450 și 1000 de wagneriți au plecat, iar ministerul apărării rus încă nu a suplimentat trupele, fapt care l-a făcut pe președintele african să se adreseze către o companie privată de securitate americană, Bancroft Global Development (BGD). Încă nu știm cum vor putea lucra în paralel wagneriții rămași în subordinea ministerului apărării al Rusiei cu mercenarii angajați de o companie americană, dar rămâne interesant de urmărit evoluția de aici. La fel, există informații că în mai multe țări africane în care sunt implicați wagneriți, parte din ei au plecat după dispariția lui Prigojin și trecerea lor în subordinea ministerului apărării rusesc, probabil migrând spre companii private de securitate unde plata este mai consistentă decât la ruși. Rămâne de văzut dacă Rusia va putea umple golurile cu alte companii gen Wagner, având în vedere că s-a anunțat crearea unor astfel de companii de către Gazprom sau alte entități rusești. Dar Rusia are o mare problemă de personal, abia reușește să umple golurile lăsate de pierderile din Ucraina, și o face cu recruți neinstruiți, este foarte dificil pentru ea să găsească suficienți indivizi cu experiență militară pentru un astfel de job în străinătate.

Dar diminuarea sprijinului Moscovei pentru Siria lui Bashar al-Assad a făcut ca acest stat, sau zona controlată de forțele guvernamentale, în căutarea de resurse financiare, să devină un narco-stat, producător și distribuitor de Captagon, un drog pe bază de amfetamină cunoscut ca și Fenethylline. Iar Rusia să nu aibă nici un fel de control asupra activității, deși are trupe în zonă. Cu atât mai puțin control sau legături cu milițiile pro-iraniene ce acționează acolo, dintre care cele mai cunoscute sunt Hezbollah, dar toate fiind controlate și dirijate de către Iran prin Gardienii Revoluției. Astfel, Rusia își pierde treptat influența și în Siria, devenind tot mai mult un actor de mâna a doua, fenomen ce se simte ca și în întregul Orient Mijlociu.

La 3 februarie 2024 SUA a lansat un atac aerian în care a lovit peste 85 de ținte ale milițiilor pro-iraniene din Siria și Irak, centre de comandă, depozite de drone, vehicule și muniții, ca răspuns la uciderea a trei militari americani într-un atac cu dronă la o bază a acestora din Iordania (atac revendicat de o grupare asociată și sponsorizată de Gardienii Revoluției din Iran). Acest atac masiv s-a produs fără să existe vreo tentativă de apărare și fără să existe vreo reacție a Rusiei. Ca dovadă că Rusia este tot mai exclusă din ceea ce se întâmplă în Siria, israelienii bombardează bazele Hezbollah și alte obiective guvernamentale siriene suspecte de colaborare cu pro-iranienii de fiecare dată când Hezbollah lansează vreo rachetă contra Israelului, ca sprijin pentru palestinienii din Hamas. Iar Rusia este practic exclusă total din ecuația conflictului, practic nu se mai ține seama de ea, nu mai are nici măcar un cuvânt. Situația s-a schimbat mult față de acum câțiva ani, înainte de invazia din Ucraina.

Să ne amintim că în februarie 2018, exact acum șase ani, în Siria, SUA au avertizat Rusia că urmează să lovească o forță atacatoare de câteva sute de militari pro-Assad ce intenționau să atace un punct al opoziției, cerându-le rușilor să-și retragă militarii, dacă ar fi fost printre ei. Rușii au răspuns că ei nu au militari acolo, că nu sunt implicați. A urmat un bombardament care a ucis circa 300 de atacatori, dintre care 100 de wagneriți. Pe atunci Rusia conta, pentru a nu escalada, americanii le-au cerut să-și retragă militarii pentru a nu exista victime rusești, fapt care ar fi putut fi interpretat ca și o provocare. Dar rușii nu au recunoscut că au oameni implicați acolo, și au suferit consecințele. Acum, când americanii au bombardat 85 de ținte ale milițiilor pro-iraniene, rușii nici măcar nu au fost anunțați sau întrebați, cu atât mai puțin avertizați să își retragă potențialii militari prezenți în zonă.

Faci un astfel de gest, de a anunța o viitoare lovitură, atunci când nu dorești să provoci o putere majoră, nu vrei să escaladezi mai mult, o faci când știi că această putere poate reacționa, cel puțin diplomatic și prin alte mijloace, când ea contează. Dar acum nimic, americanii doar au lovit țintele desemnate, provocând pierderi importante Hezbollahului și grupărilor asociate Iranului.

Concluzii

Dificultățile întâmpinate de Rusia în războiul pe care l-a provocat în Ucraina au dus la scăderea capacităților sale militare, economice, diplomatice și de influență în străinătate. Este vorba de ceea ce numea Joseph Nye ca softpower, dar problema cu acest gen de putere este că ține de prestigiu, în primul rând, iar în cazul Rusiei aceste prestigiu era ridicat până la momentul adevărului, respectiv 24 februarie 2022. Slaba performanță a Rusiei pe câmpul de luptă, pierderile imense suferite în oameni și material, au erodat acest prestigiu aducând aminte de vechea zicală din timpul Războiului Rece, conform căreia URSS este un uriaș cu picioare de lut. Slaba performanță armamentului rusesc nu a dus numai la prăbușirea comenzilor din străinătate, ci alături de împotmolirea trupelor ruse în Ucraina, la punerea sub semnul întrebării a capacității militare a Rusiei într-un război mai serios, nu genul expediției scurte împotriva Georgiei. Prestigiul de putere majoră se câștigă în timp, dar se pierde foarte repede în momentul în care ești pe cale să eșuezi sau să pierzi. Proporțional, sau mai degrabă exponențial, îți pierzi puterea de influență în afara granițelor, aliații, cât de puțini îi mai ai, cum e cazul Rusiei, încep să te perceapă ca atare și să îți întoarcă spatele, sau să înceapă să se reorienteze strategic. Mai mult, chiar încearcă să profite de situația complexă în care te afli și să stoarcă maxim de la tine, ca o răzbunare pentru comportamentul superior anterior.

Ori, ceea ce vedem este un semn al decăderii Rusiei ca și importanță în Orientul Mijlociu, dar nu numai acolo. Asistăm la un trend accelerat în urma împotmolirii armatei ruse în luptele de uzură din Ucraina, fără vreo perspectivă viabilă de a ieși din acest conflict cu fața curată, sau mai puternică, ci dimpotrivă, toate estimările sunt că Rusia va ieși șifonată și mult slăbită din acest conflict, indiferent cât se va mai prelungi.

Share our work
Vizitele lui Vladimir Putin în Orientul Mijlociu

Vizitele lui Vladimir Putin în Orientul Mijlociu

Vladimir Putin a efectuat o vizită oficială în data de 6 decembrie în două țări din Orientul Mijlociu, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, doi mari producători de petrol și aliați ai SUA. La Abu Dhabi, președintele rus a avut parte de o primire solemnă, drapelul rus fiind „pictat” pe cer de avioanele Forțelor Aeriene din Emiratele Arabe Unite, însă liderul EAU, șeicul Mohammed bin Zayed Al Nahyan, nu l-a întâmpinat pe omologul său la aeroport. În cadrul discuțiilor, Mohammed bin Zayed Al Nahyan, l-a numit pe liderul rus „prieten drag” și a salutat relațiile strânse dintre cele două țări și sporirea fluxului comercial. EAU este cel mai mare partener comercial al Federației Ruse din Orientul Mijlociu și cel mai mare investitor în economia rusă. În ultimul an investițiile au crescut cu 103% în sectorul non-petrolifer, iar volumul comercial bilateral cu 68%.

În aceeași zi, Vladimir Putin a efectuat o vizită oficială și în Arabia Saudită, unde s-a întâlnit cu prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman Al Saud. În cadrul discuțiilor, cei doi lideri de stat au vorbit despre cooperarea bilaterală, dar și de colaborarea în cadrul OPEC. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov a declarat că: „Părțile sunt de acord că țările noastre poartă o mare responsabilitate pentru interacțiune pentru a menține piața internațională de energie la nivelul corespunzător, într-o stare stabilă, previzibilă.” Merită de subliniat că vizita a avut loc după o ușoară scădere a prețul petrolului. Din delegația rusă au făcut parte mai mulți oficiali de top în domeniul petrolului, economiei, afacerilor externe, spațiului, energiei nucleare și lideri de afaceri.

Russian President Vladimir Putin and Saudi Crown Prince Mohammed bin Salman walk during a meeting in Riyadh, Saudi Arabia December 6, 2023. Sputnik/Aleksey Nikolskyi/Kremlin via REUTERS

În ziua de 7 decembrie, președintele Iranului, Ebrahim Raisi, a efectuat o vizită oficială la Moscova. Liderul rus și cel iranian au vorbit despre dezvoltarea relațiilor bilaterale și soluționarea conflictului din Fâșia Gaza. Vladimir Putin a subliniat că volumul comercial dintre cele două țări a crescut cu 20% în ultimul an. Aceasta a mai evidențiat și importanța parteneriatului strategic, făcând trimitere la construirea liniei ferate Rasht-Astara, ca parte a coridorului economic Nord-Sud, ce ar putea să rivalizeze cu canalul Suez. Linia ferată va avea o lungime de 162 km și va contribui la conectarea porturilor rusești din Marea Baltică cu porturile iraniene la Oceanul Indian. Acordul a fost semnat pe data de 17 mai 2023. La rândul său, Ebrahim Raisi, a adus în discuție necesitatea soluționării conflictului din Fâșia Gaza, deoarece escaladarea sa ar reprezenta o problemă de securitate globală. Președintele Iranului a accentuat importanța apropierii celor două țări în cadrul contextului internațional actual și nevoie de dezvoltare a coridorului economic Nord-Sud.

Kremlinul, prin intermediul vizitelor în cele două țări arabe, își propune să obțină sprijinul și simpatia lumii arabe. Această inițiativă are la bază atât susținerea acordată Fâșiei Gaza în conflictul Israelul-Hamas, cât și dorința de a oferi o alternativă în noul context internațional. Moscova dorește să se implice în soluționarea conflictului din Orientul Mijlociu și să certifice faptul că poate juca un rol primordial în soluționarea conflictului.

Vizitele lui Vladimir Putin au o semnificație simbolică, având un caracter nu doar diplomatic, ci și electoral. Ele reprezintă o încercare de a contura imaginea unui lider care nu se limitează doar la aliații tradiționali, cum ar fi Belarus, Eritreea, Coreea de Nord și Siria. Prin extinderea relațiilor de prietenie și parteneriate, Putin întărește narațiunea că Rusia nu este o țară izolată precum este prezentată în Occident, dar dimpotrivă poate să dezvolte relații de cooperare și cu țări considerate aliați tradiționali ai SUA. Aceste mișcări arată că Rusia este în căutarea noilor oportunități în politica externă dorind să își consolideze poziția de actor major pe arena internațională.

Un alt punct de intersecție a Federației Ruse, Emiratelor Arabe Unite, Arabiei Saudite și Iranului este petrolul. Producția comună a acestor state însumează o treime din producția mondială a aurului negru. Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită sunt țări membre OPEC, iar la sfârșitul lunii august 2023 cele două țări împreună cu: Argentina, Egipt, Iran, Etiopia au primit invitația de a se alătura grupului BRISC. Invitația lor de a se alătura grupului BRISC indică o schimbare semnificativă în echilibrul geopolitic. O consolidare a legăturilor dintre aceste state și Rusia ar putea reprezenta o provocare semnificativă pentru țările occidentale, având impact atât asupra aspectelor economice, cât și a intereselor geopolitice din regiunea Orientului Mijlociu.

Share our work
Rusia, reprezentată de China la discuțiile de pace din Arabia Saudită

Rusia, reprezentată de China la discuțiile de pace din Arabia Saudită

Arabia Saudită a găzduit, între 4-6 august, discuții de pace privind conflictul din Ucraina, în orașul Jeddah. Au participat reprezentanți din aproximativ 30 de țări, dar Rusia nu a fost invitată și a declinat, la rându-i, oricare participare.

Deși prezența Chinei în Arabia Saudită la discuțiile privind soluționarea conflictului ucrainean era incertă, Beijingul a confirmat participarea prin Reprezentantul special al guvernului chinez pentru afacerile eurasiatice, Li Hui.

Nominalizată de Putin drept un mediator legitim și cu soluții de pace acceptate de Rusia, China este unul dintre jucătorii cu mare greutate care a fost la masa negocierilor. Întâlnirea din Arabia Saudită este atipică deoarece Rusia, parte în conflict, nu a fost invitată, însă prezența Chinei poate simboliza mai mult pentru interesele Moscovei decât pentru ideea de realizare a procesului de pace în Ucraina. China a fost invitată la o rundă anterioară de discuții la Copenhaga la sfârșitul lunii iunie, dar nu a participat.

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Poziționarea Chinei față de aliatul rus este destul de clară pentru a înțelege mandatul cu care reprezentantul său a participat în Arabia Saudită. De când Rusia a atacat Ucraina în februarie 2022, China a evitat participarea alături de Statele Unite și multe alte țări la sancțiunile împotriva Moscovei și a păstrat legături economice și diplomatice strânse cu rușii.

China, pe lângă agenda proprie, a căutat să se asigure că discuțiile de pace din Arabia Saudită nu devin un eveniment anti-rusesc.

Beijingul, care și-a publicat propriul plan de pace, rămâne aproape de Moscova și nu vrea să o vadă izolată la nivel internațional, fiind adepta unui acord pașnic în Ucraina. Dintre propunerile chineze privind pacea în Ucraina, regăsim următoarele:

– Abandonarea mentalității Războiului Rece. Securitatea unei țări nu trebuie urmărită în detrimentul altora. Securitatea unei regiuni nu trebuie realizată prin consolidarea sau extinderea blocurilor militare.

– Încetarea ostilităților. Conflictul și războiul nu beneficiază nimănui.

– Reluarea discuțiilor de pace. Dialogul și negocierea sunt singura soluție viabilă la criza din Ucraina.

– Rezolvarea crizei umanitare. Toate măsurile care să conducă la atenuarea crizei umanitare trebuie încurajate și sprijinite.

– Protejarea civililor și a prizonierilor de război (POW).

– Menținerea în siguranță a centralelor nucleare.

– Reducerea riscurilor strategice. Nu trebuie folosite armele nucleare și nu trebuie purtate războaie nucleare.

– Oprirea sancțiunilor unilaterale. Sancțiunile unilaterale și presiunea maximă nu pot rezolva problema; creează doar noi probleme.

– Facilitarea exporturilor de cereale.

– Menținerea stabilității lanțurilor industriale și de aprovizionare.

– Promovarea reconstrucției post-conflict.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Wang Wenbin, a declarat: „China este pregătită să colaboreze cu comunitatea internațională pentru a continua să joace un rol constructiv în căutarea unei soluții politice a crizei din Ucraina”. Inclusiv acceptarea unor noi propuneri din partea comunității internaționale.

Din prisma acestor idei reiese clar dorința Beijingului pentru o soluție mai curând în direcția de a nu ofensa Rusia și motivațiile ei privind acest conflict, iar prezența în Arabia Saudită este ocazia de a împiedica transformarea evenimentului într-o cruciadă multilaterală anti-rusă condusă de Occident prin care Rusia să fie izolată și mai tare. Wang Wenbin a mai spus că, dacă evenimentul este doar pentru a susține Ucraina și a izola Rusia, atunci „nu cred că va funcționa”.

Cu toate acestea, el a adăugat că „China este adesea capabilă să servească drept punte pentru a transmite poziția ambelor părți” și ar putea căuta un teren comun cu alte țări și poate lucra cu Rusia pentru a conveni asupra unei încetări a focului timpurie. 

Foto: Facebook
Foto: Facebook

Prin aceste inițiative Ucraina continuă ofensiva diplomatică pentru constituirea unei coaliții mai largi de sprijin diplomatic internațional care să atragă țările din Sudul Global, cum ar fi India, Brazilia și Africa de Sud, plus China, pe lângă susținătorii săi din Occident. Miza Kievului este convingerea statelor care au rămas neutre din punct de vedere public referitor la acțiunile Rusiei. De aceea, cea care poate pondera anti-rusismul din aceste negocieri este China, un participant suficient de prestigios și puternic pentru a influența eventualele decizii și poziționări ale celorlalte țări. În ciuda dorinței Turciei și Arabiei Saudite pentru a avansa propuneri de pace, Moscova preferă medierea Chinei, fapt care, în esență, nu este favorabil procesului de pace deoarece Statele Unite nu agreează medierea Chinei, mizele conflictului depășind obținerea rapidă a păcii.

Dacă Beijingul și-a înaintat propria propunere de pace în 13 puncte pentru a rezolva criza din Ucraina, Volodimir Zelenski a avansat în Arabia Saudită propria sa formulă de 10 puncte pentru obținerea unui acord, proiect ce pare favorabil doar Ucrainei. Din acest motiv, Rusia nu pare interesată de formula lui Zelenski care prevede, în mod ne-negociabil, respectărea integrității teritoriale a Ucrainei și retragerea totală a trupelor ruse. Exact ceea ce Putin nu va accepta.

Share our work
Israel, deschidere diplomatică către statele arabe

Israel, deschidere diplomatică către statele arabe

Statul Israel, pregătit de extinderea relațiilor cu lumea arabă

Statul Israel, pregătit de extinderea relațiilor cu lumea arabă

Şeful diplomaţiei israeliene Yair Lapid a anunţat miercuri, în timpul inaugurării primului consulat al statului evreu la Dubai, că noi acorduri de cooperare vor fi semnate în curând între Israel şi Emiratele Arabe Unite.

Lapid a inaugurat marţi ambasada israeliană la Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite, prima ambasadă a ţării sale în regiune, în cadrul unui acord de normalizare a relaţiilor diplomatice, semnat în septembrie 2020. De asemenea, el a discutat cu omologul său, şeicul Abdallah bin Zayed Al-Nahyan.

Înțelegeri strategice

„Vom semna noi acorduri în iulie în Israel. Prin urmare, relaţiile se vor extinde”, a declarat Yair Lapid în timpul unei conferinţe de presă la Dubai. „Ideea este de a trece de la relaţiile între guverne la cele dintre oamenii de afaceri şi populaţii”, a adăugat el.

Miercuri, Lapid s-a deplasat de asemenea la situl Expoziţiei Universale din Dubai, la care Israelul va participa în perioada octombrie 2021-martie 2022.

Ministrul israelian a afirmat că vrea să „extindă acordurile Abraham (acordurile de normalizare) la toată regiunea”. „Nu este atât de simplu pe cât ar părea şi aceasta va lua ceva timp. Multe dificultăţi creează obstacole, însă scopul Israelului este pacea în regiune”, a dat el asigurări.

Acordurile Abraham, extinse

După Emiratele Arabe, au semnat acorduri de normalizare a relaţiilor cu statul evreu şi Bahrainul, Marocul şi Sudanul, anul trecut. În acest context, Lapid şi-a exprimat dorinţa ca acordul cu Sudanul să fie finalizat.

Evenimentele din mai din estul Ierusalimului și conflictul militar ulterior dintre forțele teroriste și Israel au întârziat extinderea acordurilor Abraham.

„Dacă am putea avansa cu (un acord de normalizare) cu saudiţii, am fi bucuroşi să o facem”, a subliniat şeful diplomaţiei israeliene, Riadul fiind un alt mare aliat al SUA în Golf şi cea mai mare economie a lumii arabe.

Cele două ţări împărtăşesc aceeaşi adversitate faţă de Iran. Lapid s-a declarat „îngrijorat” cu privire la negocierile pentru salvarea acordului asupra programului nuclear iranian, exprimându-şi totodată speranţa că se va ajunge la „un bun acord”.

Refuz palestinian

Palestinienii au denunţat acordurile de normalizare a relaţiilor cu Israelul, calificându-le drept „trădare”. Soluţionarea conflictului israeliano-palestinian era până atunci considerată o condiţie indispensabilă pentru orice normalizare.

Autoritățile palestiniene au refuzat, în ultimele decenii, orice formă de înțelegere propusă de comunitatea internațională. Insecuritatea politică internă palestiniană și dominația Hamas asupra Fâșiei Gaza fac imposibilă identificarea unei soluții permanente. (K.P.)

Share our work
Danemarca, teren de bătălie pentru spionajul saudit

Danemarca, teren de bătălie pentru spionajul saudit

Arabia Saudita, acuzată de spionaj pe pământ scandinav

Arabia Saudita, acuzată de spionaj pe pământ scandinav

Autoritățile daneze au anunțat arestarea a trei cetățeni iranieni de etnie arabă, susținători ai unei mișcări separatiste anti-iraniene, acuzați de acțiuni de spionaj în favoarea serviciilor de informații din Arabia Saudită, relatează mass-media locală, citată de agenția KARADENIZ PRESS. Arestările au fost anunțate în data de 03.02.2020, de către conducerea Serviciului de Securitate și Informații Danez (PET).

Potrivit PET, cei trei iranieni fac parte din gruparea Mișcarea Arabă de Luptă pentru Eliberarea Ahvaz (ASMLA). Cunoscută și sub numele de Al-Ahwaziya, mișcarea a fost înființată în anul 1980 și are drept scop formarea unui stat separat pentru etnicii arabi care locuiesc în provincia Khuzestan, din sud-vestul Iranului, o regiune foarte bogată în petrol.

Directorul PET, Finn Borch Andersen, a declarat că cei trei iranieni au fost recrutați în 2012 de către Directoratul General de Informații (Ri’āsat Al-Istikhbārāt Al-‘Āmah), principala agenție de informații externe din Arabia Saudită. Se presupune că aceștia au întreprins acțiuni de spionaj împotriva unur grupuri și persoane cu atitudini pro-iraniene din Danemarca și alte țări din nordul continentului european, în numele serviciilor saudite. Potrivit oficialilor PET, ar fi realizat în mod regulat rapoarte pentru ofițerul coordonator, cel din urmă având acoperire diplomatică la Ambasada Arabiei Saudite din Copenhaga.

În octombrie 2018, unul dintre cei trei a fost vizat de o tentativă de asasinat de către serviciile de informații iraniene. Dar autoritățile daneze au reușit să prevină evenimentul, menținând-i sub monitorizare pe cei trei iranieni.

La 03.02.2020, ministrul afacerilor externe din Danemarca l-a convocat pe ambasadorul saudit din Copenhaga pentru a depune o plângere oficială pentru activități de spionaj. Potrivit presei daneze, ambasadorul danez la Riad a contactat guvernul statului arab pentru a-și exprima nemulțumirea pentru acest incident. (Mihai Isac)

Share our work