de Razvan Iorga | feb. 3, 2020 | Analize, Federatia Rusa, R. Moldova, UE
Președintele rus Vladimir Putin îl conduce în sala de ședințe pe președintele R. Moldova, Igor Dodon
La un deceniu după ce R. Moldova a urmat calea europeană, fosta republică sovietică pare acum să ia o cale în sens invers. În 2020, Republica Moldova va avea provocări serioase, un an care va fi dedicat luptelor pentru putere la Chișinău, se arată într-o analiză a Balkan Insight, întrucât președintele socialist Igor Dodon va candida pentru un al doilea mandat prezidențial.
Bătălia se va concentra pentru o mai multă influență în parlament, unde speră el să creeze o majoritate de cel puțin 50 + 1 deputați din 101.
„Cel mai important eveniment vor fi alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului 2020. Socialiștii și Dodon vor juca totul să câștige un nou mandat prezidențial – iar el [Dodon] va folosi instituțiile și resursele statului pentru a realiza acest lucru”, a declarat petru BIRN analistul politic, Victor Gotisan.
Un fan deschis al președintelui autoritar din Belarus, Viktor Lukașenko, Dodon se va concentra în 2020 pe câștigarea puterii depline în R. Moldova. Deși deține deja Președinția, așa-numitul guvern „tehnocrat”, condus pe fostul său consilier Ion Chicu, nu are încă și o majoritate în parlament.
Majoritatea altor instituții cheie, cum ar fi Parchetul General, Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Securitate și Informații și Ministerele Apărării și Internelor sunt în mâna foștilor consilieri. Ministerul Justiției și Curtea Constituțională sunt conduse de aliați apropiați.
Alegerile la orizont – dar când?
Analiștii politici din Chișinău se mai concentrează și pe un posibil scenariu al alegerilor legislative anticipate și mai ales pe momentul în care Dodon ar putea dori să le declanșeze.
„Un al doilea eveniment important ar putea fi demiterea guvernului lui Ion Chicu și alegerile parlamentare anticipate”, a declarat pentru BIRN Mihai Mogildea, expert asociat al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).
El susține că, dacă Dodon va obține al doilea mandat de președinte, alegerile legislative ar putea fi declanșate după alegerea sa decât înainte, ca cea mai bună modalitate de a stimula poziția socialiștilor în Parlament.
Un alt scenariu este organizarea alegerilor anticipate înainte de alegerile prezidențiale care vor avea loc în noiembrie 2020, demiterea cabinetului și demisia primului ministru.
Pentru a evita acest lucru, socialiștii încearcă să convingă parlamentarii din fostul Partid Democrat de guvernare să li se alăture. Pe 6 decembrie, mass-media a scris că Dodon și unii deputați socialiști au invitat 17 dintre cei 26 de deputați ai Partidului Democrat la un grătar pentru a-i convinge să se alăture Partidului Socialist, PSRM.
Gotișan a spus că Partidul Democrat trebuie să fie preocupați de astfel de invitații. „Dacă va rămâne unit în Parlament până în primăvara anului viitor și va reuși să contracareze progresele PSRM … Partidul Democrat va începe să conteze încă o dată ca partid politic”, a declarat el pentru BIRN.
Pe de altă parte, un alt analist politic, Ion Tabartă, a declarat pentru BIRN că nu este imposibil ca Dodon să declanșeze alegeri parlamentare alături de cele prezidențiale.
„Avem o sugestie foarte clară aici [despre cum s-ar putea întâmpla acest lucru]: el ar putea cauza căderea guvernului sau demisia primului ministru”, a spus el.
Transnistria, calcaiul lui Ahile
O altă durere de cap o constituie regiunea transnistreană și sprijinul rusesc primit de aceasta, care va rămâne în centrul dezbaterilor interne, dar și al politicii internaționale a regiunii.
Tanc sovietic din regiunea separatistă transnistreană
Întrucât perspectivele realizării reformelor și obținerea mai multor ajutoare financiare externe din partea partenerilor occidentali nu se întrezăresc, președintele Dodon poate încerca să reînvie „dosarul transnistrean” și să dezvolte o nouă abordare populistă pentru reunificarea statului.
„Marele semn de întrebare și pericolul sunt că, în încercarea de a asigura un nou mandat de președinte, Dodon face greșeli în Transnistria, sacrificând suveranitatea și independența țării”, a spus Gotișan.
El susține că, într-un context electoral, Dodon va înclina tot mai mult să facă concesii Moscovei și să accepte planuri și „soluții” pentru federalizarea țării.
Analistul a subliniat că un astfel de scenariu ar legitima doar prezența pe termen lung a Rusiei în regiune, precum și în R. Moldova, „ceea ce din perspectiva securității și a aspirațiilor de integrare europeană ale țării este foarte periculos”, a adăugat el.
Perdelele de fum de pe împrumuturile externe
În timp ce fostul premier Maia Sandu a luat o poziție clară pro-europeană în 2019, noul cabinet al lui Ion Chicu, compus aproape în întregime din fostii consilieri ai lui Dodon, a ales calea socialistă.
Poziția oficială a noului cabinet este că țara ar trebui să ia o poziție „echilibrată” între Vest și Est, situând Moldova într-o zonă neutră, din punct de vedere politic, economic și militar.
„Ne întoarcem la dinamica anilor ’90, luând poziția „elvețiană ”a unei… politici neutre, dar, de fapt, este o politică orientată tot mai mult către est”, a spus Tăbârță.
Întrucât noul guvern este puțin probabil să efectueze vreo reformă convenită, în special în domeniul justiției, unde Bruxellesul a făcut presiuni asupra Chișinăului, este puțin probabil ca ajutorul financiar occidental să ajungă în R. Moldova.
Ajutorul macro-financiar de la Bruxelles s-ar putea să fie din nou înghețat, așa cum a fost în 2018, invocându-se o dezangajare de la normele democratice. Un împrumut promis de 200 de milioane de euro de la București, negociat de fostul premier Sandu, poate să nu mai ajungă niciodată.
„UE a fost clar: trebuie să realizăți reforme și putem discuta. Reforme care înseamnă o adevărată luptă împotriva corupției, depolitizarea instituțiilor publice și independența sistemului de justiție”, a spus Gotișan.
Expertul politic Mihai Isac a declarat pentru BIRN că guvernul actual este la putere, doar pentru a-i asigura lui Dodon un nou mandat prezidențial. Acesta a fost „practic, un cabinet pentru alegerile prezidențiale din 2020”, a spus el.
„Aducând câteva fețe noi în guvern, precum noul ministru de externe, Aureliu Ciocoi, Dodon a încercat să câștige ceva timp în relațiile cu partenerii europeni”, a adăugat el.
Între timp, premierul Chicu a vizitat Moscova pe 21 noiembrie, după ce se instalase de o săptămână de guvernare, pentru a discuta despre un împrumut de 500 de milioane de euro din partea Rusiei.
Nu a oferit detalii despre condițiile acestui împrumut – dar Rusia nu a împrumutat niciodată bani moldovenilor în ultimul deceniu, ci s-a concentrat doar pe privatizarea unor industrii strategice din R. Moldova.
„Moldova va fi în curând transformată într-un șantier”, a promis noul premier – deși condițiile împrumuturilor menționate, rata dobânzii și perioada de rambursare nu au fost stabilite sau dezvăluite. Dodon și Chicu explorează, de asemenea, parteneriate comune cu China pentru a începe construirea drumurilor în R. Moldova în 2020.
„Chicu a vorbit deja cu oficialii Moscovei despre construirea unui aeroport la Ceadir Lunga din Gagauzia [în sud] și preluarea portului Giurgiulești [singurul port al Moldovei, cu acces indirect la Marea Neagră]”, a spus Tăbârță pentru BIRN.
El spune că Rusia este foarte interesată de aceste active economice strategice din sudul țării, aproape de regiunile Dunării și Odessa.
Totuși, Gotișan consideră că Chicu și Dodon vor începe treptat să se rotească spre Est. „Nu o pot face acum direct, deoarece este prea periculos și riscă să piardă alegătorii în 2020”, a spus el.
„Se va face cu o schimbare ceva mai lentă – dar nu am niciun dubiu că se va face”, a concluzionat el.
Autor: Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | mart. 8, 2018 | Federatia Rusa, Info Militar, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin și omologul său ucrainean, Petro Poroșenko
Tensiunile dintre Rusia și Ucraina se vor amplifica în viitorul apropiat, în special datorită campaniilor electorale pentru alegerile prezidnțiale din cele și perioadelor de dinainte și după aceste scrutine. Dacă în cazul Rusiei vorbim despre alegeri prezidențiale ce urmează să aibă loc pe 18 martie, în Ucraina aceasta ar trebui să se desfășoare la un an distanță în martie 2019.
Așadar între cele două scrutine va exista o perioadă-tampon de un an de zile în care situația poate escalada și se va produce un spirit antagonic de tip răspuns-contrarăspuns în materie de retorică folosită atât de la Kiev, cât și de la Moscova.
Spre finalul anului 2017, Ucraina a primit undă verde din partea Occidentului penru a se dota cu armament modern de tip letal, iar Kievul și-a exprimat dorința de a achiziționa loturi întregi de sistem antitanc performant de tip Javelin ce ar descuraja o invazie terestru cu ajutorul blindatelor din partea Rusiei.
În contrapartidă, pe 1 martie 2018, cu ocazia discursului anual ținut în fața parlamentarilor ruși, liderul de la Kremlin Vladimir Putin a dedicat nu mai puțin de jumătate de oră din discursul său de două ore prezentării evoluțiilor tehnologice ale celor mai noi arme din dotarea armatei ruse.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat cu voce tare că Rusia a dezvoltat și testat cu succes noi tipuri de arme nucleare care nu sunt „o moștenire sovietică”, ci mai degrabă un produs modern al specialiștilor ruși în armament.
Putin a prezentat noul sistem balistic „Sarmat”, rachetele de croazieră și dronele submarine dopate cu instalații energetice nucleare, precum și noile arme hipersonice rusești.
În același ton obsesiv al Moscovei, în care se cere de fiecare dată respect pentru Federația Rusă și în subliminal supunere din partea celorlalți, Putin a precizat că a venit timpul ca Occidentul să „asculte” Rusia.
„Nu am facut niciodată un secret din planurile noastre (…) Este chiar surprinzător că, în ciuda tuturor problemelor noastre, Rusia a rămas prima putere nucleare. Nimeni nu voia sa ne vorbească, nimeni nu ne asculta. Ascultați-ne acum!”, a declarat Putin.
Deși a prezentat o gamă largă de inovații „invincibile” care pot străpunge sau fenta orice sistem anti-rachetă din prezent și din viitor, Putin a declarat că Rusia „nu amenință pe nimeni” și „nu are niciun plan să folosească acest potential de maniera ofensivă”.
Un discurs cu tentă mai multă disuasiv din punct de vedere militar, decât unul pacifist, așa cum a încercat să-l înmoaie spre final.
Mutarea Kievului
Discursul militarist al lui Putin vine la numai circa săptămâni după ce Ucraina a creat cadrul legislativ pentru a folosi pe deplin forța militară în estul țării. Mai concret, Petro Poroșenko a promulgat, pe 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”.
Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.
„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko la promulgarea legii.
Numai că această vine și într-o logică de campanie electorală pe care Poroșenko o pregătește încă de pe acum în speranța că va își va revitaliza popularitatea.
Conform unui sondaj prezentat la finalul lunii ianuarie 2018 de către Fundația pentru Inițiative Democratice și Centrul Razumkov, fostul premier Iulia Timoșenko conducea în sondaje cu 12,1%, urmată de Petro Poroșenko cu 10,2% and liderul Poziția Civică Anatoli Grițenko cu 7,8%.
De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.
Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.
Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă.
Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.
Putere mai mare asupra armatei
Cel mai important este faptul că, prin această lege, Poroșenko primește dreptul de a folosi forţele armate fără autorizaţie din partea Parlamentului. De asemenea, în urma legii, statutul ”operaţiunii antiteroriste” din estul Ucrainei va trece din controlul Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) în cel al armatei.
Experții își fac griji că, pe fondul campaniei electorale și revitalizare a populariții sale, Poroșenko să încerce acțiuni militare ce ar echiva cu războiul. Mai mult, această confruntare s-ar putea muta din zona internă spre cea externă.
Folosirea forțelor armate va rămâne la latitudinea Ministerului Apărării. Expertul ucrainean Pavel Rudiakov nu exclude ca preşedintele să folosească în scopuri electorale de această lege pentru a obţine al doilea mandat prezidenţial.
Experţii mai atrag atenţia şi asupra faptului că legea nu conţine o formulare clară asupra conflictului din Ucraina: există doar conceptul de respingere, descurajare a agresiunii şi asigurarea securităţii şi apărării naţionale, dar în același timp numește Rusia drept stat agresor.
De asemenea, mai există preocupări și asupra unor posibile abuzuri ale militarilor ucraineni care ar putea comite crime de război și care nu pot fi deși în fața în faţa Curţii Penale de la Haga, conform noii legi.
Revanșa Moscovei
Totuși, este interesant și timing-ul ales pentru alegerile prezidențiale din Rusia. Ziua de 18 martie, reprezintă data anexării peninsulei Crimeea de către Federația Rusă în 2014.
Politicienii de la Moscova sunt întotdeauna împătimiți ai simbolismului, iar Putin are o istorie în a oferi rușilor războaie, atunci când țara se află într-o criză internă, așa cum s-a întamplat în trecut cu intervenții militare din Caucaz în Cecenia și apoi în Georgia.
De altfel, Putin a declarat recent într-un documentar intitular „Ordinea Mondială 2018”, realizat de omul de televiziune Vladimir Soloviov apropiat Kremlinului, că imediat după anexarea Crimeii, Rusia se aștepta la sancțiuni din partea Vestului, dar mai importantă a fost dorința a circa două milioane de oameni din Crimeea de „reveni la Rusia”.
El a catalogat aceste sancțiunile Occidentul care au zdruncinat serios economia rusă și modul de viață al Rusiei ca fiind acțiuni ce denotă mai degrabă „slăciune decât forță”.
Tocmai de aceasta, perioada martie 2018 – martie 2019 va fi una fierbinte a tentațiilor militare și de o parte și de altă, după ce Ucraina a respins în modul cel mai categoric orice participare a Federației Ruse la misiunea pacificatoare a ONU în estul Ucrainei, deoarece pacificatorul și agresorul nu se pot prezenta concomitent în aceeași ipostază, a declarat recent ministrul Apărării al Ucrainei, Stepan Poltorak.
În cazul în care acest lucru ar fi fost acceptat, Ucraina ar fi intrat pe traiectoria unui joc similar cu cel pe care Rusia l-a făcut în Transnistria în 1992.
Atunci, militarii ruși, dar și gherile paramilitare din fostul spațiu sovietic au dus greul luptelor cu militarii moldoveni. Ulterior, Rusia și-a instalat „pacificatorii” pe Nistru și nu au mai plecat nici până în ziua de astăzi.
Ucraina preferă un format internațional, chiar și militari din țări agreate și apropiate Rusiei, dar fără militari ruși sau cei din țări care fac parte din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), bloc militar-politic infiintat și condus de Federația Rusă, cu țări în special din zona asiatică.
Și Putin și-ar putea flexa mușchii
Dar nu numai din partea lui Poroșenko se așteaptă acțiuni menite să îi ridice popularitatea, ci și din partea lui Vladimir Putin.
Analistul ucrainean Mihailo Goncear de la Centrul pentru Studii Globale „Strategia XXI” este de părere că după realegerea lui Putin la Kremlin și după campionatul mondial de fotbal, găzduit de Moscova în 2018, Rusia ar putea provoca incidente armate în Donbas, după care să acuze guvernul de la Kiev de ucidere în masă a civililor.
Astfel, s-ar putea crea scenariul de intervenție pentru „pacificatorii” ruși, a declarat Goncear pentru agenția de presă Ukrinform.
Retragerea Rusiei din cadrul Centrului Comun de Control și Coordonare (JCCC), în opinia sa, demonstrează, de asemenea, că Rusia poate alege acest scenariu de pseudo-pace” în care să spună că, odată cu plecarea lor, lucruri au escaladat în violențe.
Potrivit expertului, avordarea șefului Statului Major General al forțelor armate ruse, Valeri Gerasimov, ar descrie tehnologii ce țin de războiului hibrid.
Goncear a remarcat că agresiunea hibridă a Rusiei în Donbas a fost condusă încă de la început, în conformitate cu scenariul ce indică provocarea unui incident care ar fi folosit apoi ca motiv pentru o invazie „legală” pe scară largă a trupelor rusești pentru a pedepsi „regimul dictatorial de la Kiev”.
El a adăugat, de asemenea, că victoria în războiul hibrid nu înseamnă ocupație și control total asupra teritoriului. „Victoria în războiul hibrid înseamnă crearea unui haos într-un anumit teritoriu, care devine incapabil apoi să implementeze diferite proiecte economice și de securitate care nu răspund intereselor agresorului. În acest caz, este Rusia”, a spus el.
Goncear a mai afirmat că Ucraina trebuie să pună în aplicare un set de măsuri, din cauza faptului că Rusia nu va refuza în continuare să continue agresiunea de tip hibrid. În același timp, în momentul potrivit, după ce a creat un „casus belli” (motiv de război -n.r.) potrivit, Kremlinul va relua agresiunea militară pe scară largă asupra Ucrainei.
Într-o astfel de situație, regiunea estică a Ucrainei va reprezenta de parcursul viitorul an o mare provocare atât pentru Vest, cât și pentru Est, dar mai ales pentru cetățenii ucraineni. Aceștia vor fi țința unui bombardament mediatic despre posibile conflicte în estul țării.
Escaladarea acesta ar putea conduce chiar la un conflict deschis între Ucraina și Rusia. Tocmai din acest punct de vedere al alegerilor prezidențiale din ambele țări, tocmai astfel de extreme nu trebuie excluse din viitorul scenariu regional și din cadrul ecuației mai mari de la nivel mondial. Astfel o nouă specie de discurs politic periculos ar putea lua naștere: cea a „populismului de natură militară”.
Corespondență de la Chișinău pentru Karadeniz Press de Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | ian. 11, 2018 | Federatia Rusa, R. Moldova, Știri
Tiraspolul intenționează să deschidă nu mai puțin de 24 de secții de votare pentru alegerile prezidențiale ce vor avea loc în Rusia pe data de 18 martie 2018. Numărul secțiilor va crește cu două față de alegerile parlamentare din 2016, atunci înregistrându-se un interes sporit pentru participarea la scrutinul precedent.
„Acest eveniment va determina în multe privințe viața statului nostru pentru viitorii șase ani. Dezvoltarea noastră viitoare depinde de activitatea noastră, de exprimarea voinței și înțelegerea importanței acestui eveniment”, a declarat șeful așa-zisei comisii electorale a regiunii transnistrene, Elena Gorodețkaia, citată de agenția regimului separatist de la Tiraspol Novostipmr.org.
Ambasada Rusiei la Chișinău se va asigura de buna funcționare a acestor secții de votare de peste Nistru.
de Razvan Iorga | mai 8, 2017 | Federatia Rusa, Principal, Știri, UE
Președinte rus, Vladimir Putin o primește la Kremlin pe extremista franceză de dreapta, Marine le Pen
Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, face apel către noul președinte al Franței, Emmanuel Macron, ca cele două țări să coopereze. Putin îl îndeamnă pe Macron să „depășească neîncrederea reciprocă” pentru a combate împreună „amenințarea tot mai mare din partea terorismului și a extremismului violent”. „Cetățenii francezi v-au încredințat să conduceți țara într-o perioadă dificilă pentru Europa și pentru întreaga comunitate internațională”, scrie președintele rus într-un mesaj de felicitare publicat pe site-ul Kremlinului. „În aceste condiții, este deosebit de important să depășim neîncrederea reciprocă și să ne unim forțele pentru a asigura stabilitatea și securitatea internaționale”, i-a scris Putin lui Macron, adăugând că fenomene precum terorismul și extremismul destabilizează regiuni întregi.
Neoficial, Kremlinul a sprijinit-o pe candidata extremei drepte, Marine Le Pen, care a fost primită de Putin la Moscova în luna martie, cu doar o lună înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța, la 23 aprilie. Mai multe atacuri cibernetice împotriva staff-ului de campanie al lui Macron au fost atribuite hackerilor ruși, iar în ultimele zile au circulat pe internet o serie de documente false la adresa lui Macron.
Emmanuel Macron, un politician de centru proeuropean, a fost ales duminică președinte al Franței cu 66,10% din sufragii, devansând-o la mare distanță pe rivala sa de extremă-dreapta Marine Le Pen, care a obținut 33,90% din voturi, potrivit rezultatelor finale difuzate luni de Ministerul de Interne francez.
de Madalin Necsutu | nov. 12, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, UE, Uncategorized @ro
La Chișinău s-a intrat pe ultima sută de metri a campaniei electorale. Miza este una uriașă privind viitorul R. Moldova. Intrat pe turnantă finală, maratonistul politic al Moscovei face orice numai să câștige. Dă din coate, pune piedică, mituiește arbitrii și își lovește suburban contracandidatul. Ultimele atacuri asupra Maiei Sandu din partea lui Igor Dodon vin pe partea de „black PR”, deoarece socialistul nu are nimic viabil sau constructiv de oferit în tot programul său electoral, așa că se concentrează numai pe scandal. Bagajul de compromitere a Maiei Sandu este unul inexistent, astfel că Dodon trebuie să scoată la înaintare arsenalul cel mai mizer din dotare. Asta nu poate să denote decât disperare și frica Moscovei de a pierde controlul asupra Moldovei.
Socialistul pro-rus a ales biserica ca vector de propagandă și cartea câștigătoare, crede el, pentru „ultima lovitură”. Dar acest lucru i-ar putea fi fatal, chiar dacă nu-și dă încă seama de acest lucru. Electoratul său tradițional, în special cel din mediul rural și cu un bagaj educațional mai scăzut, nu mai trebuie convins să voteze pentru „familistul” și „creștinul” Dodon. Ei deja au făcut această alegere. În schimb, această lovitură sub centură prin angajarea episcopului Marchel, un binecunoscut slujbaș al Moscovei, i-ar putea pocni în față lui Dodon. De ce? Odată cu angrenarea acestui personaj sinistru, o bună parte din electoratul feminin și-ar putea schimba opinia și ar putea vota cu Maia Sandu în detrimentul lui Dodon. După cu s-a putut observa, acestea sunt mult mai responsabile, iar prezența lor la vot este cu circa 6% mai mare decât cea a bărbaților. Solidaritatea feminină în fața atacurilor primitive de acest gen nu trebuie subestimată.
Jignirea in corpore a femeilor cu astfel de mizerii suburbane nu îi va aduce lui Dodon nicio brumă de voturi în plus. Mai mult, acest lucru ar putea fi detonatorul perfect pentru mobilizarea indecișilor, mai ales a femeilor cu bun simț din R. Moldova, neimplicate de obicei în viața politică a cetății, dar suficient de montate după astfel de atacuri pentru a veni și a da o palmă peste obrazul gros de misogin al lui Dodon. Cu tot cu popii săi mincinoși, degradanți, propagandiști și machiavelici. Este jenant cum personaje ca Marchel și Vladimir, capi ai bisericii, vin să manipuleze opinia publică, chiar dacă asta au făcut dintotdeauna. În ultimii ani, presa de investigație i-a prezentat pe aceștia exact așa cum sunt: niște bogătani cu o viața activă și plină abuzuri de mireni. Cu case mari, cu viață luxoase, mașini și iahturi, cu femei și băutură. Astfel de personaje sinistre ar trebui, chipurile, să dea societății lecții de moralitate și de viață creștină pioasă.
Ba mai mult, Marchel a și fost prins de organele legii, atunci când plănuia, în vara lui 2014, o lovitură de stat prin ațâțarea spiritelor de pe teritoriul R. Moldova în vederea pregătirii unei revolte a minorităţilor etnice la Comrat şi Bălţi împotriva autorităţilor legitime ale statului. Episcopul Marchel și confrații săi de puci pregăteau atunci recrutarea unor detaşamente populare, ce urmau să fie „antrenate la escaladarea unor conflicte interne și declanşarea unui război informaţional contra autorităţilor Republicii Moldova”. Dacă nu s-a întâmplat atunci din vigilența oamenilor legii, Marchel își reia activitățile de propagandist în interesul Moscovei fără nicio sfială, intervenind brutal în toată această poveste a turul II pentru prezidențialele din R. Moldova.
Dar această carte disperată pe care o joacă Dodon, poate fi chiar cea care îl va înmormânta politic. Cu tot cu soborul său de preoți metamorfozați în guri de tun ale Moscovei la Chișinău. Semnalul normalității că mizeriile nu pot face întotdeauna diferența ar putea fi dat chiar acum la Chișinău din partea oamenilor care vor să trăiască într-un viitor mai bun și nu să rămână ancorați în sărăcia, frica și manipularea la care sunt supuși de zeci de ani în spirit sovietic. Tocmai aceasta este un moment de răscruce în care cei care promovează astfel de mesaje să fi taxați de oamenii simpli, dar cu bun simț. Aceia care nu mai vor să fie manipulați de concubinajul binomului stat-biserică în campaniile electorale, a celor care vin să clădească ceva, nu doar să semene ura și învrăjbirea. Premizele pentru o astfel de schimbare există, iar Moldova mai are într-adevăr o șansă!
