EDITORIAL: R. Moldova, pe buza prăpastiei: realități și riscuri pentru 2019

EDITORIAL: R. Moldova, pe buza prăpastiei: realități și riscuri pentru 2019

Sedinta de guvern comuna moldo-romana la Bucuresti

Mulți ar zice că anul 2018 a fost greu pentru R. Moldova. Și n-ar greși cu nimic. Însă, 2019 se anunță a fi unul și mai dificil. Totul este legat de incertitudinea rezultatului alegerilor parlamentare din anul viitor de la Chișinău. Miza este de fiecare dacă foarte mare pentru R. Moldova, atât în plan intern, cât și internațional.

Dar să le luăm pe rând și să vedem care au fost unele dintre cele mai importante momente în economia lui 2018. Trend-ul pe anul în curs al abuzului de putere din partea partidului de guvernământ s-a menținut.

După schimbarea sistemul de vot dintr-unul proporțional într-unul mixt, împotriva recomandărilor UE, PD a continuat să-și fortifice pozițiile și să creeze un sistem bine gândit care să o favorizeze la următoarele alegerile parlamentare.

Pentru a nu afișa imagologic niciun semn de slăbiciune, după ce liderul PPDA Andrei Năstase a câștigat cursa pentru Primăria Chișinăul în iunie, PD a tras din culisele judecătorești toate ițele necesare pentru ca liderul menționat al opoziției să nu nu ajungă în fotoliul de primar.

Acest lucru a constituit picătura care a umplut paharul la Bruxelles, de acolo de unde imediat după anularea rezultatelor alegerilor din iunie, s-a spus „stop joc!”. Comisia Europeană a oprit prima tranșă din ajutorul macro-financiar de 100 de milioane de euro pentru Guvernul de la Chișinău.

S-a invocat atunci, într-un limbaj diplomatic, scăderea standardelor democratice. Dar, în fapt, Bruxelles-ul a spus a tăiat dialogul cu un guvern ce a dovedit că nu este interesat decât de putere și este gata de măsuri nedemocratice, chiar cu accente dictatoriale, pentru a nu pierde puterea.

Colac peste pupăză, întreprinzători ca un SRL, cei de la putere au găsit metoda de avarie și anume un controversat pachet fiscal, acolo unde diavolul stătea în detalii. Mai precis, posibilitatea de cumpărare a cetățeniei moldovenești contra unor sume cuprinde între 100.000 – 250.000 de euro și apoi amnistierea fiscală contra unui procent de 3% la stat.

Pentru noile cetățenii au fost oferite 5.000 de locuri, iar numele viitorilor cetățen moldoveni a fost trecut la secret. Cu alte cuvinte, orice mafiot poate să-și ia cetățenia moldovenească și pentru o taxă de 3% la stat poate să „înălbească” orice sumă obținută pe căi oneroase.

Pericolul este cu atât mai mare cu cât Moldova are putea deveni o nouă gaură neagră de spălare a banilor, după scandalul Landromatului rusesc, atunci când în anii trecuți nu mai puțin de 20 de miliarde de dolari au fost spălate prin intermediul sistemelor bancare și judecătorești din R. Moldova și după „furtul miliardului” din 2014.

Toate suprapuse pe un conflict înghețat cu tente de creștere mocnită, după trupele ruse și transnistrene au efectuat âmpreună, în 2017, peste 200 de exerciții miliare.

Cu așa un peisaj politic intern este greu de crezut că R. Moldova poate continua un parcurs european ingenuu.

Anul 2019 nu se anunță deloc mai liniștit. Algerile parlamentare de „Dragobete” se anunță ca fiind unele cu rezultat incert, iar scenariile nu sunt deloc optimiste pentru partidele pro-europene. Deși a susținut 10 ani că este un partid pro-european, PD și-a dat arama pe față și să metamorfozat într-un „Pro-Moldova”.

Mai mult, vicele său Andrian Candu a spus că „niciodată să nu spui niciodată”, întrebat fiind recent dacă PD ar putea face coaliție la guvernatare cu partidul pro-rusesc PSRM. Un plan devoalat care a arătat încă o dată că „binomul PSRM – PD” este pe cale să se arate în toată splendoarea sa, dacă calculele puterii o vor cere după data de 24 februarie 2019.

La rândul său, Dodon s-a arătat din nou timid la avansuri PD-ului cu care cochetează deja de când a fost ales președinte în 2016. Chiar dacă va reveni la putere în 2019, creditul PD-ul la Bruxelles a expirat, iar relația va fi suficientă și doar de complezență.

Asta chiar dacă formațiunea va încerca să invoce machiavelismul ca scuze pentru acțiunile sale din 2017 și 2018. Bruxellesul va sufla și în iaurt când va veni vorba de ei, cu tot lobby-ul bine plătit acolo, inclusiv cel al eurparlamentarilor români.

O altă problemă majoră la Chișinău va fi la finele lui 2019 faptul că R. Moldova îi va expira contractul pentru livrare de gaze cu Gazprom, iar România nu va putea face în timp util gazoductul Ungheni-Chișinău.

Practic, R. Moldova va merge cu pantalonii în vine la negocierile cu Gazprom, care ar putea impune absolut orice condiții dorește pentru un nou contract. Și nici nu are de ce să nu o facă, mai ales că în 2019 se va finalizata magistrala Turkish Stream, cea care va ocoli R. Moldova și o va scoate din circuit strategic spre Balcani prin care Rusia livra gaze în această zonă.

Totodată, Ucraina va trece și ea în 2019 prin alegeri parlamentare și prezidențiale, fapt ce va avea un impact regional și ar putea avea reverberații și spre Chișinău într-un joc geopolitic extins.

Cu alte cuvinte, lucrurile nu sunt deloc roz pentru viitorul apropiat al R. Moldova, iar 2019 ar putea fi anul decisiv pentru drumul european al R. Moldova în sensul curmării de facto al acestui vector luat în urmă cu o decadă, cu toate riscurile ce derivă de aici.

Cel mai important ar fi anularea dreptului de călătorie fără vize al moldovenilor UE și menținerea sau chiar micșorarea cotelor de export pe piețele europene ale produselor moldovenești, în condițiile în care deja 67% din exporturile R. Moldova merg către UE. Rămâne de văzut în ce măsura R. Moldova se va metamorfoza politic încă o dată în 2019!

Corespondență de la Chișnău, Mădălin Necșuțu

 

Share our work
ANALIZĂ// Referendum simultan cu alegerile parlamentare din R. Moldova, doar o manevră a puterii acuză opoziția

ANALIZĂ// Referendum simultan cu alegerile parlamentare din R. Moldova, doar o manevră a puterii acuză opoziția

Lidera PAS Maia Sandu și cel al PPDA, Andrei Năstase, la un protest din PMAN din Chișinău. Foto credit: BIRN

Partidul de guvernământ din Republica Moldova declară că vrea să reducă numărul deputaților din Parlament. Oponenții săi spun că încearcă doar să câștige mai multe voturi. Opoziția din R. Moldova se declară împotriva unei inițiative a partidului de guvernământ de a organiza un referendum privind reducerea numărului de parlamentari în aceeași zi cu alegerile parlamentare din luna februarie a anului viitor, considerându-l drept un partid populist ce își doresște să câștige mai multe voturi și să își asigure o legislatură cât mai flexibilă, scrie EvZ Moldova după o analiză a portalului de limbă engleză Balkan Insight

Miercurea trecută, președintele pro-rus al țării, Igor Dodon, a promulgat o lege amendată de către de către Partidul Democrat (PD) și adoptată în Parlament pe 30 noiembrie, permițând desfășurarea unui referendum în aceeași zi pe cu alegeri parlamentare ce vor avea loc pe 24 februarie 2019.

Liderul PD Vlad Plahotniuc a declarat luna trecută că partidul său a fost mai întâi reticent în a organiza un referendum pe această temă, din cauza costului de organizare a acestuia, un cost care ar fi evitat prin organizarea acestuia în aceeași zi cu alegerile parlamentare.

PD dorește reducerea numărului de deputați de la 101 la 61, o mișcare care ar putea să prindă bine la cetățenii moldoveni obosiți de clasa politică a țării. Parlamentarul PD Sergiu Sîrbu, cel care a propus amendarea la Codul electoral, a declarat că problema este „una tehnică, dar importantă”.

Partidele de opoziție, însă, văd această inițiativă ca pe o pledoarie din partea partidului de guvernământ în a înclina balanța acestor alegeri în favoarea PD.

„Acest referendum nu are nici un scop”, a declarat pentru BIRN, Tudor Deliu, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova. „Este pur și simplu momeală electorală și una foarte atrăgătoare pentru populație”.

Deliu a menționat că, în cazul unui vot „Da”, va fi necesară o lungă serie de acte legislative pentru a pune în aplicare schimbarea, inclusiv un amendament la Constituția R. Moldova care va necesita sprijinul a două treimi din deputații, o acțiune care s-ar putea dovedi insurmontabilă.

„Ei vor veni în fața poporului și vor spune că ei [PD] sunt cei care vor să reducă numărul deputaților și că oamenii vor avea acum dreptul de a-i demite pe cei aleși din fotoliile lor”, a spus Deliu. „Aceasta este o aberație totală„.

Precedentul Curții Constituționale

Lidera Partidului de Acțiune și Solidaritate (PAS), Maia Sandu, dar și a opoziției potrivit sondajelor de opinie, a declarat că planul legat de referendum este unul menit pentru a distrage atenția de la agenda campaniei plină de acuzațiile de corupție și de la derapajele democratice ale guvernului.

La rândul său, celălalt lider al opoziției, președintele PPDA Andrei Năstase a declarat pentru BIRN că ideea a aparținut inițial formațiunii sale și că el este cel care lansat de fapt ideea reducerii numărul parlamentarilor în 2015, atunci când a adunat circa 405.000 de semnături pentru un astfel de scrutin.

Maia Sandu a mai remarcat și coordonarea dintre PD și PSRM-ul președintelui prorus Igor Dodon în promovarea amendamentului care să permită desfășurarea referendumului, fapt ce dă naștere și mai intens speculațiilor cum că cele două parte ar putea să facă front comun pentru guvernare după alegeri, în ciuda diferențelor ideologice promovate în politică de către acestea.

Năstase a mai declarat spus că nu se opune pe fond noțiunii de referendum, „dar cum este acesta propus acum, eu nu să accept”.

„Curtea Constituțională a spus foarte clar că nu este corect să organizăm un referendum care ar putea influența alegerile„, reamintind o hotărâre judecătorească în acest sens din septembrie 2014.

„Cei de la putere au schilodit Constituția R. Moldova, au schilodit acte normative, Codul Electoral, tot ce au vrut ei”, a declarat Andrei Năstase pentru BIRN.

Năstase a câștigat alegerile pentru Primăria Chișinău, în iunie 2018, dar instanțele au anulat votul sub acuzația de fraudă. Aceasta s-a dovedit ulterior a fi una falsă. Ca răspuns, Uniunea Europeană a suspendat un pachet de ajutor macrofinanciar de 100 de milioane de euro destinat R. Moldova, cea mai săracă țară din Europa, invocând o nerespectare a standardelor democratice.

Opoziția a acuzat deja partidul de guvernământ de implicare în joc viciat înainte de vot, inclusiv prin încercarea de a-i ilustra pe liderii de opoziție ca pioni ai Moscovei.

Uniunea Europeană a semnat un Acord de Asociere cu Moldova în 2014, dar oficialii de la Bruxelles au devenit tot mai deranjați de nerespectarea de către oficialii de la Chișinău a normelor democratice. Din acest motiv, UE a subliniat importanța alegerilor libere și corecte în luna februarie.

Năstase a concluzionat că Europa a trimis un mesaj clar împotriva încercării puterii „de a discredita opoziția”.

Materialul a fost tradus după un interviu publicat de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnat de Mădălin Necșuțu

Materialul a fost tradus după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu

Share our work
Editorial: Dodon, acest „dom` Goe” al colhozului politic de tip sovietic!

Editorial: Dodon, acest „dom` Goe” al colhozului politic de tip sovietic!

Președintele R. Moldova Igor Dodon, discurs în fața camerelor în Duma de Stat a Rusiei, 21 noiembrie 2018.

De ani buni de zile, PSRM nu reușește să ofere niciun lider autentic în afară de Igor Dodon. Și pentru aceste alegeri parlamentare, Dodon va călca din nou pe litera constituției și va juca rolul de locomotivă pentru partidul pe care de facto încă îl conduce.

Pentru el, legea supremă s-a dovedit de mai multe ori doar o chestiune arbitrară ce poate fi încălcată în picioare. O mentalitate pe care Dodon o perpetuează și epoca sovietică până în ziua de azi.

Poziționarea sa, la mitingul din 18 noiemberie, ca cel care îi așteaptă pe ceilalți lideri ai formațiuni în capul străzii ce dă în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dă măsura imagologică a cine este cu adevărat șeful în PSRM.

Igor Dodon nu a făcut niciodată transferul de imagine personală către partid, ci l-a ținut mai degrabă prizonier al propriilor interese. Nu a încurajat ridicarea vârfurilor din PSRM, deoarece în calitate de fost uzurpator al bătrânului Vladimir Voronin, îi este frică că într-o zi vor urma și alți tineri mai energici care îl vor detrona. Îi vor rupe partidul și îi va lua puterea prin mașinațiuni.

Dodon vede în PSRM doar un vehicul prin care își poate realiza visul. Acela de a deveni un președinte omnipotent pe modelul lui Lukașenko în Belarus sau Putin în Rusia, ceilalți de sub el fiind doar niște obedienți executanți.

În aceste alegeri parlamentare, Dodon a început deja să se comportent ca un agent de campanie pentru PSRM încă de la începutul toamnei. Atunci, Dodon a negociat cu oligarhul rus Konstatin Malofeev aducerea la Chișinău a Congresului Mondial al Familiei, un eveniment electoralo—ultraconservator pentru pe care Kremlinul îl păstorește din spate de ani buni de zile printr-o mână de „idioți utili”.

De altfel, Dodon a zburat din nou la Moscova, acolo unde a cerut din nou ajutorul Rusiei pentru aceste alegeri. Își va face câteva poze în care își va asocia imaginea cu o serie de lideri de la Moscova și va vorbi cu diaspora moldovenească de acolo. Marea lor majoritate sunt votanți de stânga pro-ruși și este poate cel mai fidel electoral al PSRM, astfel că Dodon a ales să acorde atenție primară acestui segment.

PSRM funcționează în continuare ca un colhoz politic subordonat figurii unui soi de pseudo-dictator populist. Plata dinspre neacealnic este generoasă și nimeni nu are obiecții sau ambiții de mai mult. Deocamdată, totul se păstrează în limite rezonabile.

Socialiștii nu au reușit să crească organic, ci doar ca alternativă oarbă la actuala guvernare care nu a rezolvat prea multe probleme în rândul populației, dar au flurat tot timpul steagul UE, susținând declarativ că s-ar afla sub valorile lui.

Dodon este doar un cărător politic al proiectului Moscovei la Chișinău de a îndepărta acest stat de drumul european. Rolul nu este de a construi, ci de a dărâma. De a face opoziție la orice tentativă de occidentalizare a spațiului R. Moldova. O mentalitate retrogradă care convine de minune Moscovei de a ține R. Moldova ostatică intereselor de pe orbita sa.

Personalitatea sa este una slugarnică, demnă de puțin respect, fapt pe care îl arată mai toți liderii CSI, dar și presa rusă care scrie despre el că este un „băgăcios”. Un copil agitat ce se chinuie să facă poze cu cei mari. Un fel de „domnul Goe” Dodon care face asta atât la Moscova, cât și de fiecare dată când apucă, in corpore, să participe la câte vreun eveniment de mari dimensiuni, așa cum a fost cel recent de la Paris, atunci când s-a marcat trecerea a 100 de ani de la finele Primului Război Mondial.

Republica Moldova are viitor numai dacă scapă de cei ca Dodon și PSRM și atât timp cât alege calea europeană cu adevărat. Cu forțe politice proaspete care să dea un nou impuls acestui parcurs și cu care Bruxelles-ul poate comunică fără rezerve și suspiciuni de iluzionism politic a la russe.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu 

Share our work
Editorial: Turcia, ca a treia cale geopolitica pentru clasa politică din R. Moldova

Editorial: Turcia, ca a treia cale geopolitica pentru clasa politică din R. Moldova

Președintele turc Recep Erdogan și omologul său moldovean, Igor Dodon

Vizita recentă a președintelui turc Recep Erdogan în R. Moldova nu a fost un eveniment solitar și punctual, ci mai degrabă rezultatul unor tatonări de mai bine de un an a clasei politice de la Chișinău. Atât președintele Igor Dodon, cât și liderul PD Vlad Plahotniuc, au fost interesați de o apropiere de Turcia, ca un al treilea centru de putere la care cei doi se pot raporta vremelnic, după Occident și Rusia pentru fiecare.

În timp ce imaginea guvernării a suferit un recul în fața Occidentul după mai multe episoade tensionate ce au dus până la observația dură a Bruxelles-ului cum că guvernarea de la Chișinău nu mai respectă standardele democratice, PD a încercat să găsească și poli regionali de putere în jurul cărora să graviteze.

Dacă în cazul Bucureștiului un astfel de comportament este mai degrabă unul tolerat tacit, Ucraina sprijină numai PD, în timp ce cu PSRM-ul și Dodon ușile sunt complet ferecate. Dar, Ankara are o serie de interese pentru a-și extinde influența în regiune, iar R. Moldova reprezintă un poligon perfect pentru acest lucru.

Anul 2018 este unul electoral pentru R. Moldova, în care guvernul de la Chișinău este dispus să bage mulți bani pentru infrastructură, iar firmele turcești și-au luat deja felia de tort pe un astfel de proiect. Totodată, Turcia încearcă să salveze comunitatea găgăuză de la o rusificare completă și pierderea limbii găgăuze.

Interesele de business între Chișinău și Ankara par foarte serioase, astfel că în câțiva ani, Erdogan vrea ca schimburile comerciale dintre cele două țări să atingă pragul de un miliard de dolari, de la 466 de milioane cât este în prezent.

De asemenea, Erdogan a mai pus o serie de condiții și a anunțat personal că vrea ca pe piața R. Moldova să intre băncile deținute de statul turc Halkbank și Ziraat.

De asemenea, firma turcă Summa a câștigat contractul pentru construirea celui mai ambițios proiect de infrastructură din acest an – Chișinău Arena – o sală polivalentă construită în parteneriat public privat și care va costa 43 de milioane de euro.

Dar nu numai guvernul va beneficia de tot felul de contracte de infrastructură. Și președintele prorus Igor Dodon și-a primit tainul în această „afacere turcească”. Turcii i-au reparat acestuia Palatul Prezidențial cu o donație de circa 10 milioane de euro. Evident, beneficiarii proiectul au fost din nou firme turcești selectate de Agenția turcă de dezvoltare – TIKA.

Clădirea a fost securizată și îngrădită, iar Erdogan a mai aruncat în joc și două auto-speciale de tip Toma. Acestea sunt folosite pentru împrăștierea manifestanților cu tunuri de apă în Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan, Libia sau Zimbabwe.

Astfel că ambele cercuri de putere de la Chișinău caută acum o apropiere și de alți jucători zonali în perspectiva alegerilor parlamentare. Cele peste 100.000 de voturi ce vin din UTA Găgăuză sunt la rândul lor importante iar PD și PSRM încearcă fiecare să le atragă de partea sa.

După ce a îmbrățișat o politică „Pro-Moldova”, PD a lăsat cel puțin în plan second mesajul pro-european. Cel mai probabil, calculele pe hârtie arătând că un astfel de mesaj din partea lor nu este unul credibil, după ce au schimbat sistemul electoral, au fost anulate alegeri pentru Primăria Chișinău și au adoptat o reforma fiscală controversată ce permite legalizarea banilor negri.

PD s-a reorientat rapid într-un partid de tip „catch all”, care vrea să rupă voturi de pese tot, inclusiv din „votanții light” de stânga ai PSRM. Tocmai de aceasta, cu ajutorul Turciei, ar putea să obțină ceva rezultate mai bune și în UTA Găgăuză.

La rândul său, Dodon ca locomotivă imagologică a PSRM, încearcă să-și proiecteze o imagine de șef de stat influent cu relații de la Moscova la Ankara, care rezolvă „pe prietenie” o serie de probleme, ocolind astfel cadrul formal.

Mai degrabă putem vorbi de un partenariat speculativ, de conjunctură electorală, care nu se poate transforma într-un parteneriat strategic în viitori ani, așa cum a anunțat Erdogan la Chișinău.

Turcia nu va avea niciun interes deosebit să se implice prea tare în Moldova, zonă care oricum intră sub sfera de influență a Rusiei și la care Moscova nu va renunța pe viitor în favoarea unei alte puteri regionale. Turcia ca „a treia” cale nu poate fi decât un joc de glezne cu tentă populistă și de tras câteva tunuri imobiliare și de infrastructură. Oricum, viața politică de la Chișinău rămâne deschisă și la fel de interesantă ca până acum, dar și cu mai mulți actori externi.

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work
ANALIZĂ: Mutări pe tabla de șah a R. Moldova: retragerea trupelor ruse versus resuscitarea federalizării

ANALIZĂ: Mutări pe tabla de șah a R. Moldova: retragerea trupelor ruse versus resuscitarea federalizării

În plan imagologic, Republica Moldova a obținut în săptămânile trecute un succes notabil, după ce pe rând Adunarea Generală a ONU, Adunarea Parlamentară a OSCE și NATO au inclus problema retragerii trupelor ruse staționate în regiunea separatistă transnistreană fie în rezoluții, fie în declarații. În tot acest timp, Rusia nu a stat cu mâinile în sân, iar diplomația de la Moscova a protestat vehement sub vechiul alibi cum că trupele sale sunt acolo pentru a asigura pacea și că fără acestea ar izbucni un nou conflict armat între Chișinău și Tiraspol.

Dar să le luăm pe rând și să vedem care a fost succesiunea și mai ales importanța acestor episoade care au condus la cele prezentate mai sus.

Eforturile diplomației de la Chișinău privind introducerea pe agenda organizațiilor internațioanale a chestiunii retragerii trupelor ruse staționate ilegal pe teritoriul R. Moldova de peste 26 de ani, și-au găsit expresia pe 22 iunie, atunci când la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite s-a votat pozitiv un proiect de rezoluție privind retragerea trupelor ruse și a armamentului rusesc din Transnistria.

Documentul a fost votat cu 64 de voturi „pentru” și 15 „împotrivă”, reafirmând sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a R. Moldova. Nu mai puțin de 83 de state s-au abținut de la votarea rezoluției, fapt ce denotă pe de o parte și puternica influență a Rusiei la nivel diplomatic mondial.

Imediat după vot, adjunctul reprezentantului Rusiei la ONU, Dmitri Polianski a declarat că acest lucru se va răsfrânge negativ asupra procesului de pace, ameninând voalat că nu va exista un impact pozitiv nici pe recentele progrese făcute în negocierile dintre Chișinăul și Tiraspol în cadrul așa-numitului pachet „Berlin Plus”, negociat în format 5+2. Document care prevede o serie de puncte de natură socio-economică asupra cărora cele două părți și-au luat angajamentul de a le rezolva într-o anume marjă de timp.

Viitorul apropiat va arăta ce lovitură dură a fost dată procesului de apropiere a celor două părți și e regretabil că viitoarele eșecuri se vor asocia cu Adunarea Generală ONU”, a declarat oficialul rus, după care a atacat UE, acuzând blocul comunitar de duble standarde.

Între eveniment istoric și amenințări

În schimb, șeful diplomației de la Chișinău Tudor Ulianovschi a afirmat atunci că „este o zi mare pentru cetățenii Republicii Moldova, care au recăpătat încrederea că comunitatea internațională este de partea lor și justiția poate fi făcută”, citat de Europa Liberă.

Este un moment istoric – după 27 de ani Adunarea Generală ONU a confirmat că prezența militară rusă în Republica Moldova este ilegală și trebuie să fie evacuată. Este un mic pas în scopul nostru mare – retragerea trupelor și munițiilor străine este pentru noi doar un element în construirea relațiilor de încredere cu toate țările, bazate pe respect reciproc, înțelegere și, bineînțeles, pe legislația internațională”, a spus oficialul moldovean.

Imediat după eveniment, diplomația rusă, citată de media rusești, a afirmat că mișcarea Chișinăului ar fi una „neprietenoasă” și a amenințat voalat cu măsuri de retorsiune. Pentru a plusa, pretinsa diplomație de la Tiraspol, care de facto funcționează ca o anexă a Ministerului Afacerilor Externe a Rusiei, că numărul efectivelor militare rusești din stânga Nistrului ar trebui mărit.

OSCE și NATO iau poziție

Deși a fost catalogată de multe ori ca o instituție emasculată, care mai degrabă vede conflictul transnistrean ca pe o povară decât ca pe una pe care ar dori să o rezolve, OSCE a reacționat și ea la proiectul de rezoluție votat anterior la ONU.

Pe 10 iulie, Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (AP OSCE) , ce a fost găzduit anul acesta de către Bundestag-ul Germaniei, a reafirmat de asemenea necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova.

Cu această ocazie au fost votate trei amendamente ce au privit R. Moldova, în care s-a reafirmat necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei misiuni de menținere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internațional.

Reacția comunității internaționale s-a viralizat și mai tare, atunci când NATO pe 12 iulie, la summit-ul Alianței de la Bruxelles, în declarația finală a fost inclusă și cererea de retragere a trupelor ruse din Transnistria.

Cerem Rusiei să revină asupra recunoașterii regiunilor din Georgia, Abhazia și Osetia de Sud, drept state independente; să implementeze acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, în special retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Georgiei; să pună capăt militarizării acestor regiuni; să înceteze construcția de obstacole asemănătoare frontierelor. De asemenea, cerem Rusiei să își retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova și să continue să se angajeze în mod constructiv în procesul de soluționare privind Transnistria. Ne angajăm să sprijinim reformele democratice și eforturile de edificare a capacităților de apărare ale Republicii Moldova”, se arata la punctul 7 al declarației finale a summit-ului NATO de la Bruxelles.

Reacție în lanț a Moscovei și sateliților săi

Ceea ce este de remarcat este că Rusia a vorbit, după toate aceste trei cereri, de la cele mai înalte tribune internaționale, pe mai multe voci: cea oficială prin intermediul instituțiilor sale de la Moscova, cea a paradiplomației transnistrene și nu în ultimul rând prin cea a președintelui pro-rus al R. Moldova, Igor Dodon.

Acesta din urmă este catalogat de majoritatea analiștilor politici de la Chișinău drept un purtător de mesaj și politici favorabile Rusiei la Chișinău.

Reprezentanții administrației din stânga Nistrului au atras atenţia la „caracterul evident coordonat al adoptării rezoluţiilor, care conţin poziţii practic identice privind prezenţa rusă de menţinere a păcii în Transnistria”, a scris agenția Infotag.

„În contextul aprofundării de lungă durată a cooperării Moldovei cu acest bloc militar-politic, asemenea precedente ale intervenţiei NATO în procesul de pacificare de pe Nistru pot submina arhitectura de securitate construită de zeci de ani. Iar apelurile din partea statelor participante la OSCE de a distruge actualul format de menţinere a păcii atestă poziţia părtinitoare a acestei organizaţii şi pun la îndoială obiectivitatea abordărilor sale faţă de situaţia din jurul Transnistriei”, au precizat liderii separatiști transnistreni, care au menționat că astfel de acțiuni vor bloca procesul de negociere început.

La rândul său, Igor Dodon și-a xprimat dezacordul față de luările de poziție a instituțiilor internaționale menționate mai sus, în cadrul vizitei întreprinse la Moscova pe 14 iulie, acolo unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin.

Declarațiile unilaterale făcute de la înaltele tribune nu corespund stării de lucruri cu privire la operațiunea de pacificare din Moldova și fac parte din lupta politică internă și poziționare în contextul viitoarelor alegeri parlamentare din Moldova. Am reiterat importanța majoră a tuturor participanților la operațiunea de pacificare și eficacitatea ei pe parcursul multor ani. Rezultatele operațiunii de pacificare au un impact pozitiv asupra reluării dialogului în formatul „5+2” în vederea identificării unui model atotcuprinzător de reglementare politică și de soluționare grabnică a conflictului transnistrean”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook, după întâlnirea cu Putin.

Putin îl scoate de la naftalină pe Kozak

Toate aceste reacții internaționale au reactivat, într-un mod ostentativ de a transmite un mesaj atât în Occident, cât și la Chișinău, numirea lui Dmitri Kozak ca emisar al Kremlinului la Chișinău. Apropiat al lui Putin, Kozak este cel care a întocmit „Memorandumul Kozak”, în 2003, document parafat și aproape semnat de către fostul președinte Voronin, cel care ar fi refuzat documentul în ultima clipă, sub puternice presiuni interne și externe din partea Occidentului.

Pe scurt, acesta făcea referire la federalizarea asimetrică a R. Moldova și mai ales cerea staționarea trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova pentru încă 30 de ani a trupelor ruse. Ele ar fi trebuit să mențină pacea. Anterior, la summit-ul OSCE de la Istanbul, Rusia își luase angajamentul să-și retragă și trupele, dar și armamentul fostei Armate a 14-a, ce se află în depozitul de la Cobasna.

Kozak vine practic pe fosta slujbă a lui Dmitri Rogozin, un înverșunat advesar al Chișinăul și admirator al Tiraspolului pentru care, susținea el în cartea sa autobiografică „Dușmanul poporului”, ar fi luptat cu arma în mână în 1992 împotriva fasciștilor români și moldoveni.

Semnalul este unul la fel de puternic, cum că Moscova se pregătește, în care în care forțele proruse vor câștiga alegerile parlamentare din noiembrie și vor forma majoritatea parlamentară, să reînceapă discuțiile despre federalizare.

Subiectul este unul așteptat de Dodon, care nu și-a ascunsc niciodata simpatia pentru acest plan. Dodon intenționează să includă această masă mare electorală, covărșitor de stânga și în majoritate prorusă, pentru a înclina decisiv balanța în favoarea partidului său și de a schimba Constituția apoi pentru a-și aroga puteri depline. Într-un astfel de „scenariu belarus”, drumul european al R. Moldova se va finaliza cu slabe șanse de a mai vreodată recuperat prin alegeri libere și democratice.

Toate aceste manevre scot la iveală nu numai mizele electorale locale din R. Moldova, dar și o posibilă schimbare de paradigmă la nivel regional, acolo unde miza este de a nu lăsa statele ex-sovietice să alunece în sfera de influență a unei Rusii tot mai agresive și amenințătoare la adresa Europei din punct de vedere militar.

Transnistria rămâne în continuare un subiect fierbinte chiar și pe agenda internațională, prin care Rusia își joacă influența în R. Moldova și în regiune, iar Chișinăul se află într-un moment critic din punct de vedere politic care nu se anunță deloc unul ușor nici din punct de vedere al așezării forțelor proeuropene, nici al legislației electorale și nici al sondajelor de opinie.

Cel mai recent sondaj făcut la Chișinău de către Institutul Republican Internațional (IRI) indică o marjă de votanți indeciși de 37%, în timp ce PSRM are 36%, iar celelalte partide care ar trece pragul electoral adună împreună 34%, dar nu se pot alia din cauza pozițiilor ireconciliabele dintre PD versus PAS și PPDA. Altfel spus, Republica Moldova se află din nou pe marginea prăpastiei, condusă în special de o clasă politică iresponsabilă, coruptă și duală, cu o Rusie speculantă care intervine fie discret, fie deschis să dă un „brânci de ajutor” de fiecare dată când este cazul. 

Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu

Share our work