Asociația Promo-LEX din Republica Moldova a decis să schimbe paradigma pentru a determina autoritățile de la Chișinău să găsească căi pentru a interveni împotriva abuzurilor funcționarilor transnistreni în privința respectării drepturilor omului.
Pentru a opri ilegalitățile așa numiților procurori, judecătoriși politicieni din stânga Nistrului, avocații asociației optează pentru tragerea la răspundere individuală, în baza unei liste de persoane implicate în ilegalități elaborată în urma Hotărîrilor CEDO.
Asociația Promo-LEX a întocmit, în martie 2020, o listă cu persoanele responsabile pentru fărădelegile comise în stânga Nistrului cu scopul de a determina autoritățile de la Chișinău să ia atitudine în cazul încălcărilor flagrante ale drepturilor omului. Este deja al treilea raport annual de acest gen prezentat de către Asociația Promo LEX.
Lista este bazată pe hotărârile CEDO din 2019 privind diverse încălcări comise de regimul separatist de la Tiraspol prin funcționarii săi din instituțiile de forță și pretinsa magistratură ce funcționează pe celălalt mal al Nistrului.
Drepturile omului sunt o noțiune abstractă în stânga Nistrului, acolo unde autoritățile separatiste au dezvoltat, în aproape trei decenii, un pseudosistem judiciar abuziv, cred experții.
„Este un lucru notoriu că se încalcă drepturile omului în regiunea transnistreană. Sub paravanul negocierilor, sub pretextul că trecerea timpului va determina uitarea păcatelor, mulți dintre cei care își bat joc de oamenii de acolo se îmbogățesc, trăiesc bine-mersi, ies la pensie și îșii cumpără afaceri și imobile. Se stabilesc cu traiul în alte țări etc.”, spune Alexandru Postica, Directorul Programului Drepturile Omului a Asociației.
De ani de zile, organizațiile ce apără drepturile omului în Moldova trag semnale de alarmă asupra unor cazuri grave în care cetățeni ai R. Moldova își pierd sănătatea, averea și demnitatea ca urmare a unor abuzuri desprinse din alt secol.
Chișinăul se scuză că are mâinile legate și ridică din umeri atunci când vine vorba să tragă la răspundere în cazul abuzurilor săvârșite asupra cetățenilor R. Moldova de pe malul stâng.
De la tortură, rele tratamente și preluare abuzivă a unor proprietăți sau afaceri, sistemul polițienesc și judecătoresc de sub controlul regimului de la Tiraspol le-a făcut pe toate sub privirile Chișinăului care asistă la aceste abuzuri săvârșite pe ambele maluri.
Lista menționată conține 16 hotărâri ale CEDO din 2019, nu mai puțin de 11 violări ale prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, document la care R. Moldova a aderat încă din septembrie 1997.
Pe hârtie, conform Constituției Republicii Moldova, tratatele internaționale la care statul este parte au prioritate față de legile interne în domeniul drepturilor omului. Cu toate acestea, realitatea în acest domeniu este alta.
„Scopul documentului respectiv este să facă o analiză a situației. Am încercat să fim cât mai echidistanți, să operăm cu documente a căror veridicitate nu poate fi contestată. Vorbim aici de niște hotărâri ale Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) și violarea anumitor drepturi pentru anumite perioade”, ne-a mai spus avocatul.
Numai în 2019, CEDO a dat dreptate de cauză la nu mai puțin de 61 de reclamanți. Toți sunt cetățeni ai R. Moldova supuși unor diverse forme de injustiție din partea aparatului de la Tiraspol.
Atât R. Moldova, cât și Rusia, în cea mai mare parte, au fost obligate să achite despăgubiri de 732.274 de euro. Federația Rusă a fost condamnată de Curtea de la Strasbourg pe motiv că sprijină regimul neconstituţional de la Tiraspol, dar nu a achitat niciodată pentru despăgubirile dictate de judecătorii CEDO.
Cazuri câștigate la CEDO
Cazurile câștigate la CEDO anul trecut de către cetățenii R. Moldova au ca numitor comun abuzurile sistemului de la Tiraspol și ale funcționarilor săi.
În dosarul Babchin împotriva Moldovei și Rusiei, judecătorii de la Strasbourg au decis că reclamantul a fost deținut permanent în condiții de detenție inumane și degradante în patru locuri de detenție din regiunea transnistreană preț de cinci ani și o lună.
Milițieni din stânga Nistrului în timpul unui protest. Foto: CIJM
Nu mai puțin de nouă persoane din aparatul de la Tiraspol, inclusiv fostul lider separatist Evgheni Șevciuk, au fost găsite vinovate de aceste abuzuri de către CEDO.
La fel, în cazul Iovcev și alții, Federația Rusă a fost condamnată să plătească despăgubiri de 131.000 de euro ca urmare a intimidărilor și persecuțiilor la care au fost supuși profesorii, elevi și părinți din cinci școli cu grafie latină din regiune. Nu mai puțini de 19 persoane – procurori, anchetatori, judecători și liderii Evgheni Șevciuk și soția sa, Nina Ștanski ar fi fost implicați în aceste fărădelegi.
De asemenea, în cazul Grama și Dîrul, CEDO a stabilit că a fost violat de către mai mulți funcționari din stânga Nistrului dreptul la protecția proprietății stabilit de Convenție la articolul 1. Judecătorii au calificat drept ilegală confiscarea autoturismelor personale ale reclamanților pentru că nu a fost prevăzută de legislația națională a R. Moldova.
Executanții sistemul abuziv transnistrean
Lista Promo-LEX face publice numele unor judecători, milițieni, procurori, funcționari vamali.
Printre aceștia se regăsesc Nikolaeva I.I. – judecător în cadrul Judecătoriei Tiraspol; judecătorii în cadrul Judecătoriei Supreme de la Tiraspol – Ustinov V.A., Marciuc L.M., Savițkoi A.V.; Krîzhanovskii Alexei – anchetator la miliția din Tiraspol și Tverdohleb Boris – procurorul orașului Tiraspol; Tereșenko Andrei V. – șeful Izolatorului de detenție provizorie din cadrul miliției Tiraspol (IVS Tiraspol); precum și fostul lider Evgheni Șevciuk.
Cu toate acestea, Şevciuk și Ștanski, nu au fost trași la răspundere penală, „nu au antecedente penale stinse şi nestinse şi nu sunt anunţați în urmărire pe teritoriul Republicii Moldova”.
Mai mult, autoritățile R. Moldova le-au oferit găzduire pentru mai multe luni în vara lui 2017 într-o locație din centrul Chișinăului și apoi le-au asigurat trecere liberă de plecare în Federația Rusă, împreună cu familia lor, după ce au pierdut puterea la Tiraspol în fața actualului lider separatist, Vadim Krasnoselsky.
Fostul lider separatist de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk și așa-numita fostă șefă a diplomației transnistrene, Nina Ștanski. Foto: unica.md
Acesta din urmă chiar a fost anunţat în urmărire în 2007 pentru „împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale” de către Procuratura raionului Criuleni. În cele din urmă, în 2014, Procuratura municipiului Bender a încetat cauza penală în baza art. 275, pct. 4 – „a intervenit termenul de prescripţie”. Iar în 2016 dosarul de urmărire deschis pe numele lui Krasnoselski a fost clasat de către autoritățile de la Chișinău.
În total, lista făcută publică de Promo-LEX conține peste 130 de funcționari ai regimului separatist, care au comis abuzuri împotriva drepturilor omului.
Zeci de cetățeni ai R. Moldova au fost ținuți ani de zile în condiții inumane în centrele de detenție din izolatoarele de detenție provizorie din cadrul miliției orașelor Tiraspol, Râbnița, Dubăsari, Slobozia sau Tighina și Penitenciarul nr. 1 Hlinaia (Grigoriopol), penitenciarele numerele 2 și 3 din Tiraspol etc.
„Funcționarii transnistreni din domeniul justiției, miliției, ai procuraturii, ai organelor executive, au semnat, la rândul lor, în perioade diferite, documente care au servit drept pretext pentru limitarea drepturilor omului. Prin urmare, vorbim despre o complicitate la comiterea anumitor infracțiuni”, a precizat Alexandru Postica.
Judecătorii CEDO au decis că aceste condamnări ale celor 61 de reclamanți în 2019 au fost ilegale, deoarece instanțele de judecată din regiunea transnistreană nu pot fi calificate ca fiind „tribunale stabilite prin lege”.
Cazurile sesizate la CEDO sunt diverse. Printre acestea se numără sechestrarea ilegală de bunuri materiale, lipsa asistenței medicale în condiții de detenție, maltratări fizice și detenție ilegală, lipsa dreptului de a se apăra în instanță și acces la un proces echitabil sau condițiile de detenție inumane și degradante din locurile de privațiune de libertate din regiunea transnistreană în care au fost deținuți reclamanții.
Nevoie pentru schimbarea abordării
Avocații Promo-LEX, Alexandru Postică (stânga) și Ion Manole (dreapta) într-o conferință de presă.
Foto: promolex.md
Deși trage semnale de alarmă de ani de zile, Promo-LEX a decis să schimbe abordarea pentru a determina autoritățile de la Chișinău să găsească căi pentru a interveni împotriva acestor situații în care sunt angajați proprii cetățeni.
„Noi vorbim despre răspunderea individuală a persoanelor care comit ilegalități. Dacă ar fi să urmăm aceiași strategie de rezolvare la bloc a problemelor, noi nu ar mai fi să o scoatem la capăt încă 20–30 de ani de acum încolo. Noi vrem o altă abordare – răspunderea individuală. Noi prezentăm statului Republica Moldova, care invocă faptul că nu poate soluționa individual problemele persoanelor de acolo, o listă de persoane care au figurat în anumite ilegalități, inclusiv spălare de bani, tortură, omoruri, etc. Mai mult ca atît, prezentăm și constatările Curții care vine să sublinieze aceste iegalități”, ne-a spus avocatul.
SUA, dar și state europene precum Germania, Olanda, permit tragerea la răspundere a persoanelor care au comis acte de tortură, încălcare a drepturilor omului, indiferent dacă aceste fărădelegi au fost comise pe teritoriul lor.
„De exemplu, actele de tortură comise de un milițian din stânga Nistrului pot fi condamnate în Olanda sau Germania, dacă cel care le-a comis se află acolo sau are anumite tangențe cu sistemul juridic din această țară. Pe acest principiu a fost permis de exemplu să îi tragă la răspundere pe teroriștii din Donbas. Ceea ce facem noi vine să răspundă acestei cerințe”, a mai spus avocatul.
Conform informațiilor Promo-LEX, unii milițieni, judecători, foștii lideri – președinți – din regiunea transnistreană „stau bine-mersi în acest moment în țări europene cum ar fi Germania, Olanda, Spania, Ucraina cu averi fabuloase formate pe statele durerii altora”.
În ciuda apelurilor și demersurilor publice, Procuratura Generală nu reacționează.
„Procuratura Generală este obligată să investigheze dacă într-adevăr sunt componente de infracțiuni în aceste cazuri. În funcție de caz, aceasta urmează să sesizeze în care jurisdicție (teritoriu) se află cetățenii respectivi și să trimită mai departe această interpelare. Este o obligație a Procuraturii Generale să se pronunțe pe marginea acestei liste”, spune avocatul Alexandru Postică.
La fiecare sesizare a asociației care luptă pentru drepturile omului, spune avocatul, se „ia act”.
„Adevărul este că pe marginea fiecărui dosar pe care îl gestionăm, au fost deschise cauze penale cu privire la privarea ilegală de libertate. Dacă vorbim de violarea articolului 5 [dreptul la libertate și la siguranță din Convenție] și toate dosarele au fost conexate într-o singură procedură și dosarele au fost suspendate până la identificarea faptașilor”, adaugă el.
Procuratura nu a oferit un punct de vedere despre activitatea procurorilor moldoveni în cazurile de încălcare a drepturilor omului în R. Moldova în pofida solicitărilor Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova în acest sens.
Mai mult decât atât, în decursul ultimilor ani, forțele de poliție transnistrene au fost implicate în mai multe răpiri de persoane pe teritoriul constituțional al R. Moldova.
Pe 27 Iulie 2018, fostul ministru de interne de la Tiraspol, Ghenadi Kuzmiciov, ar fi fost răpit în apropiere de Chişinău de către organele de forţă din regiunea transnistreană. Operaţiunea s-ar fi desfăşurat cu ajutorul organelor de drept constituţionale ale Republicii Moldova.
Potrivit soției acestuia și juriștilor Promo-LEX, automobilul a fost oprit de către inspectorii de patrulare moldoveni în apropiere de Chişinău, sub pretextul că el ar fi încălcat limita de viteză. Imediat ce poliţiştii moldoveni i-au verificat actele, dintr-un SUV de culoare argintie, patru indivizi îmbrăcaţi în civil, cu cagule pe cap, l-au preluat de la polițiștii moldoveni şi l-au urcat forţat în mașina lor, după care au demarat spre o direcție necunoscută.
Pe de altă parte, juristul Asociației „Apriori” din Tiraspol, Stepan Popovschi, ne-a spus că a încercat să propună o soluție despre formarea unei instanțe comune care ar funcționa după principiile CEDO pentru ca astfel de cazuri să fie judecate.
„În Bosnia și Herțegovina a fost deschisă o curte pentru Drepturilor Omului, un lucru extraordinar. Iar noi suntem abandonați de R. Moldova pe acest teritoriu, pentru a supraviețui”, a spus el.
Propunerea lui Stepan Popovschi a fost respinsă de fostul ministru pentru Reintegrare, actualul consilier prezidențial Vasile Șova, pe motiv că „miroase a Kosovo”.
„Puterea de la Tiraspol nu este obligată să respecte aceste decizii [ale CEDO]. Regimul de la Tiraspol nu este semnatar al Convenției Europene. Este vorba de Rusia și Moldova […] Eu cred că nu există în Moldova oameni care vor să soluționeze din punct de vedere juridic problema. Din păcate, interesele Chișinăului coincid cu cele ale marei puteri [Rusia]”, a concluzionat el.
Ce spune statul
În chestiunea soluționării cazurilor de încălcare a drepturilor omului, Biroul pentru Reintegrare din cadrul Guvernului ne-a precizat că instrumentele prin care poate interveni în regiunea transnistreană sunt limitate.
„Chișinăul are la dispoziție o serie de instrumente diplomatice, politice și juridice de influență asupra persoanelor din stânga Nistrului care încalcă drepturile omului. Autoritățile constituționale utilizează toate aceste instrumentele în măsura necesităților. Prin urmare, dimensiunea drepturilor omului în regiunea transnistreană este abordată pe mai multe platforme de comunicare”, ne-a comunicat Biroul de Reintegrare.
Șefa Biroul politici de reintegrare, Cristina Lesnic. Sursa foto: newsin.md
Printre acestea se numără formatele 1+1 și 5+2 în procesul de negocieri, Comisia Unificată de Control pentru situația din Zona de Securitate (CUC), comunicarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului în regiune către Comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, reprezentantul special al ONU, Avocatul poporului de la Chișinău.
„În plus, respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului este reflectată și în rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) al Consiliului Europei și în cele ale reprezentantului special ONU pentru drepturile omului, Thomas Hammemberg”, ne-au mai spus oficialii.
De asemenea, Uniunea Europeană adoptă anual decizii privind continuarea sancțiunilor pentru o listă de persoane din așa-numita conducere a regiunii transnistrene.
„Este de menționat că hotărârile CEDO în cazurile care provin din regiunea transnistreană, de cele mai dese ori, absolvă Republica Moldova de pedeapsă deoarece aceasta depune eforturi pozitive într-un teritoriu necontrolat efectiv. La fel, există platforma parlamentară, precum și sesizările ONG care permit autorităților publice să se autosesize”, se precizează în răspunsul Biroului politici de reintegrare.
Simpatizanți ai PSRM în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, ianuarie 2018
Dacă Uniunea Europeană speră ca alegerile din Moldova să fie libere și corecte, atunci situația din prima săptămână de campanie sugerează că reprezentanții blocului comunitar vor fi dezamăgiți. Uniunea Europeană a declarat că urmărește îndeaproape dacă alegerile parlamentare din 24 februarie ale Moldovei sunt libere și corecte, însă primele semne nu sunt cele mai bune, iar după doar o săptămână de campanie oficială au fost semnalate acte de violență fizică, atacuri la persoane și alte delicte cu tentă penală, se precizează într-o analiză a Balkan Insight, preluată de EvZ Moldova.
UE este îngrijorată din ce în ce mai mult de ceea ce criticii consideră că este o degradare permanentă a democației din Moldova, de când a semnat acordul din 2014 cu blocul comunitar.
Există temeri de repetare a scenariului politic care a dus la invalidarea de către justiție a rezultatului alegerilor de anul trecut pentru primăria capitalei Chișinău, câștigate de opoziție.
Opoziția a denunțat deja presiunile la care este supusă.
În data de 25 ianuarie, la începutul campaniei electorale, Dinu Plîngău, un candidat al blocului de opoziție ACUM, a declarat că a fost „bătut” pe scările unei secții de poliție din orașul Edineț (nordul Moldovei), circumscripție unde acesta candidează pentru un loc în parlament.
El a scris pe pagina sa de Facebook că „trei persoane m-au lovit, m-au amenințat cu agresiune fizică și mi-au spus să plec de la Edineț”. El a depus o plângere penală două zile mai târziu.
A doua zi, candidatul opoziție, Valeriu Munteanu, a fost împins și hărțuit pe străzile orașului Orhei de susținătorii principalului său adversar, Ilan Shor.
Shor este primarul orașului Orhei și, potrivit unei condamnări în primă instanță, creierul unui jaf bancar de 1 miliard de dolari. Shor a făcut apel la sentința de închisoare de șapte ani și jumătate, dar, în timp ce procesul este tărăgănat, el a primit o derogare de la autoritățile electorale pentru a candida pentru parlament într-o circumscripție cu Munteanu.
Alți candidați din opoziție s-au plâns că bannerele lor electorale au fost vandalizate.
Totul a avut loc în urma lansării, la 24 ianuarie, a unui Cod de conduită de către Comisia Electorală Centrală, când cele două mari partide ale Moldovei (n.r.-Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor), pe care opoziția le acuză de responsabilitatea pentru abuzuri, au semnat primele acest pact.
Intimidarea societății civile
Amnesty International Moldova și-a exprimat îngrijorarea cu privire la riscul de încălcare a drepturilor și legislației electorale.
„Mai mulți concurenți electorali au raportat inactivitatea poliției împotriva hărțuirii și agresiunii din partea unor presupuși simpatizanți ai adversarilor politici în timpul desfășurării campaniei electorale”, a afirmat grupul pentru apărarea drepturilor omului într-un comunicat de presă. Organizația a cerut poliției să ia măsuri.
Cu toate acestea, partidul de guvernământ, Partidul Democrat, a fost mai degrabă preocupat de activitățile societății civile, atacând dur concluziile unui raport de monitorizare al campaniei electorale elaborat de cunoscuta organizație Promo-Lex, în care Partidul Democrat și socialiștii pro-ruși sunt acuzați de exploatarea „masivă” a resursele administrative pentru campania electorală.
„Raportul Promo-Lex nu se bazează pe nici o metodologie concretă de lucru”, a declarat unul dintre vicepreședinții democrați, Vladimir Cebotari. „Este, de fapt, o serie de gânduri personale ale unui grup de observatori, probabil exprimate în termeni ai opțiunilor politice proprii”.
Pavel Postica, directorul programului pentru monitorizarea alegerilor în cadrul Promo-Lex, a declarat că astfel de critici pot fi considerate intimidări.
„Este un mecanism prin care se încearcă intimidarea noastră în calitate de misiune de observare”, a declarat el pentru BIRN. „Anterior, nu au existat astfel de cazuri, chiar dacă avem peste 10 ani de experiență în monitorizarea alegerilor din Republica Moldova”.
Sistem nou, mize mari
Pe lângă monitorii Promo-Lex, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei va trimite 32 de observatori la Chișinău.
Într-un comunicat de presă din 3 ianuarie, în urma unei vizite în Moldova, o delegație a Adunării Parlamentare a cerut autorităților moldovene să ia măsuri împotriva violenței care vizează anumiți candidați.
Campania a fost, de asemenea, afectată de cazuri în care au fost folosite discursuri pline de ură, inclusiv împotriva candidaților de sex feminin, folosirea resurselor administrative în scopuri electorale și a acuzații frecvente de cumpărare a voturilor.
Analistul politic, Ion Tabarta, a declarat că alegerile viitoare au fost unice din cauza noului format – un sistem electoral mixt introdus în 2017 – iar mizele sunt ridicate.
„Suspiciunile sunt foarte puternice în ceea ce privește posibila deturnare a votului popular de actualul sistem electoral, și sunt destule voci care susțin deja că deputații aleși pentru următorul ciclu legislativ vor fi pentru prima dată nereprezentativi”, a declarat el pentru BIRN.
De asemenea, Tabarta a deplâns folosirea candidaților și partidelor de tip spoiler pentru amăgirea electoratului, precum și implicarea preoților în campania electorală din comunitățile rurale pentru influențarea votul.
Materialul a fost tradus după o analiză publicată de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu
Directoarea CIJM, Cornelia Cozonac (dreapta), în fața tinerilor jurnaliști din R. Moldova
Directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova (CIJM), Cornelia Cozonac, a vorbit într-un interviu pentru portalul Balkan Insight despre cele mai mari probleme cu care se confruntă jurnaliștii din R. Moldova. Situația din ce în ce mai grea este determinată de mai mulți factori precum concentrarea instituțiilor media în mâinile politicienilor, lipsa de finanțare, abuzuri și nu în ultimul rând de campania electorală pentru alegerile parlamentare ce vor avea loc pe 24 februarie. Toate aceste probleme sunt relevate pe larg în interviul de mai jos:
Anul 2018 a fost unul cu probleme pentru jurnaliștii din R. Moldova. Care au principalele situații cu care s-au confruntat ziariștii?
Cu adevărat anul 2018 a fost un an dificil pentru presă. În acest an, pe lângă problemele anterioare legate de accesul la informație, presiunile asupra jurnaliștilor, s-a întețit și discursul de ură (hate speech -n.r.) asupra jurnaliștilor.
Au fost cel puțin 10 cazuri grave în care politicieni, funcționari publici și alții, au atacat jurnaliștii și destul de dur. Fie cu cuvinte licențioase, fie cu amenințări cu moartea sau răfuiala fizică. În anii anteriori, acest fenomen nu a fost atât de pronunțat.
Cazurile înregistrate în 2018 chiar ne îngrijorează. S-au întețit presiunile și de alt gen asupra instituțiilor media. Constrângerile financiare legate de lipsa de publicitate au fost o altă problemă. Piața de publicitate din R. Moldova este monopolizată de două mari companii: una este a liderului Partidului Democrat (PD) Vlad Plahotniuc, care controlează 80 la sută din piața publicatară din R. Moldova, iar 20 la sută este controlată de o companie afiliată președintelui Igor Dodon.
Practic, fluxul de publicate este controlat și direcționat către anumite medii de informare. Chiar au fost mai multe cazuri în care oameni de afaceri spuneau unor instituții media că ei nu le pot oferi deschis contracte de publicitate pentru că au temeri legate de faptul că s-ar putea confrunta ulterior cu probleme.
Din lipsă de finanțe, acestea se descurcă foarte greu.
Cum fac rost de finanțare aceste media?
Presa independentă se descurcă aproape exclusiv din grant-uri și finanțări internaționale. Chiar și televiziunile care au costuri foarte mari sunt nevoite să acceseze proiecte ca să-și acopere cheltuielile. Au și publicitate, dar este foarte mică ca și volum, poate doar pentru anumite emisiuni sau mici produse media.
Din ce cunosc eu, la unele televiziuni independente, doar vreo 10 la sută din cheltuieli sunt acoperite din publicitate. Și asta nu tot timpul, ci mai degrabă sporadic, nu lunar.
Dar cele două companii monopoliste mai sus menționate, acestea pot asigura publicitatea pe tot anul. Așa funcționează și în alte țări. Ai contracte mari, cu companii mari, astfel tu îți poți planifica ce vrei să faci pe anul următor. Dar când lucrezi de la lună la lună și cauți niște bănuți mărunți este foarte dificil să faci presă.
De ce credeți că în 2018 s-a accentuat această presiune pe jurnaliști. Care ar fi cauzele în viziunea Dvs.?
Anul 2018 a fost un an pre-electoral, partidele politice care vor să vină la guvernare în 2019 au demarat tot felul de acțiuni cu caracter electoral și presa, de fapt, le-a stricat de multe ori planurile, venind cu investigații foarte bune în care arătau scheme de corupție, interese private, gestionarea frauduloasă a banilor publici. Și asta îi supără pe mulți politicieni.
Chiar și pe Ilan Shor, primarul de Orhei, care este vizat în dosarul „furtului miliardului” din cele trei bănci devalizate. El a fost unul dintre cei mai duri atacatori ai presei. Acesta a amenințat și cu moartea și cu răfuiala fizică.
Au fost bruscați mai mulți jurnaliști de la Radio Orhei și de la Europa Liberă. Aceștia de la Orhei au fost bruscați de către adjuncta lui Ilan Shor, Marina Tauber. Asta se întâmplă, deoarece îl supără materialele de presă care arată schemele de corupție în care a fost implicat și pentru care este certat, dar se vede că el este cumva „lăsat” de către actuala guvernare și organele de drept să-și facă mendrele politice.
Șor nu a fost pedepsit pentru atacurile la adresa presei și drept urmare aceste acțiuni au escaladat ulterior, deoarece și alți demnitari au început să atace mai virulent presa.
Deci, discursul de ură și atacurile asupra presei, dacă nu sunt pedepsite la momentul potrivit de către organele abilitate, se înmulțesc. Discursul de ură naște alte acțiuni conexe. Atât timp cât nu sunt pedepsite, ele nu vor scădea din intensitate.
Acestea ar trebui amendate și de către breasla jurnalistică și de către cetățeni, dar asta nu se întâmplă mereu. Este problemă cu solidaritatea de breaslă.
Cum vedeți manifestată această solidaritate de breaslă, celui puțin pe aceste cazuri concrete din 2018?
A existat un grup de jurnaliști. S-au solidarizat câteva instituții media și asociații de media. Ele se solidarizează în aceste cazuri, reacționează prompt cu declarații și vin cu materiale de presă. Dar asta nu este suficient, pentru că, dacă ar fi să comparăm cu toată presa, există o disproporționalitate față de presa care promovează și care face și imagine politicienilor, și nu ar trebui să facă prin definiție.
Avem un grup mare de presă care lucrează la lustruirea imaginii unor policieni. Mă refer aici la presa din concernul afiliat lui Plahotniuc, care lustruiește deschis imaginea PD și a liderului ei. Observăm astfel că și acest Ilan Șor și-a construit treptat un trust de presă cu televiziuni cu foarte mulți bani investiți în astfel în media. Scopul este de a-și lustrui imaginea.
Atunci când punem pe cântar câte medii își fac bine meseria și au o politică editorială independentă, aceasta este în minoritate față de presa de partid.
Dar, totuși, în 2018 au existat cazuri în care și instituțiile statului au făcut abuzuri asupra jurnaliștilor. Mă refer aici la cazul Vioricăi Tătaru de la ZdG?
Da, sunt tot mai multe acțiuni de acest fel din partea instituțiilor statului, partidului care se află la guvernare și pentru că aceștia care sunt reprezentanți ai puterii își dau frâu liber pumnilor și vocii, vedem la fel că și alți politicieni care nu sunt neapărat la putere își permit acest lucru.
Pentru că nu am văzut pedepse sau intervenția organelor de drept care trebuie să reacționeze în astfel de cazuri. Au fost depuse plângeri la Procuratură. Într-un anume caz, Procuratura a refuzat să cerceteze, dar alt procuror a preluat cazul Ilan Șor.
Voiam să vă întrebăm și despre cazul jurnalistei CIJM, Mariana Colun. Cum vedeți atacurile venite din partea deputatului socialist Oleg Savva?
Acest caz a „încununat” anul 2018, în ceea ce privește cazurile de presiune la adresa jurnaliștilor. Cazul colegei noastre Mariana Colun este elocvent, ea a fost atacată verbal pe o rețea de socializare de către deputatul socialist Oleg Savva, urmare a campaniei „Parlament curat”.
Este un profil de potențial candidat, în care a fost analizată activitatea acestuia, problemele de integritate ale acestui deputat, dar și actual candidat pe lista electorală a PSRM.
El a reacționat bolnăvicios, pe alocuri violent, cu cuvinte licențioase și injurii la adresa jurnalistei. Acest discurs de ură a generat la rândul său alte discursuri instigatoare la ură, pentru că și alți doi deputați socialiști au continuat acest discurs pe rețelele de socializare. S-au implicat și alte persoane care au utilizat injurii la adresa Marianei și chemau la răfuială cu jurnaliștii.
Deputatul Oleg Savva chiar a formulat ideea că „noi putem să și batem” și cine se va lega de PSRM va primi bătaie. Deci, era o amenințare cât se poate de deschisă. Noi atunci am reacționat repede ca să o susținem și pe Mariana Colun.
Chiar dacă această situație nu s-ar putea materializa în practică, oricum crează un precedent periculos și un disconfort jurnalistului.
De multe ori jurnaliștii tineri pot să renunțe la meserie. Mai ales la jurnalismul de investigație care comportă riscuri. Ei pot să recurgă la autocenzură, ceea ce nu trebuie încurajat. Aceste situații crează niște riscuri și este bine ca organizația din care face parte un astfel de jurnalist, care ar putea avea probleme, să-l susțină.
Asta am făcut noi (CIJM -n.r.). Am reacționat foarte prompt și organizațiile de media au făcut o declarație, dar CIJM a trimis sesizări și plângeri la toate structurile abilitate: Parlamentului, respectiv Comisiei pentru Numiri și Imunități care este direct responsabilă pentru comportamentul deputaților și care ar trebui să reacționeze în astfel de cazuri, Avocatul Parlamentului care la fel este abilitat să protejeze drepturile jurnalistilor și să reacționeze în astfel de cazuri.
Am mai făcut demersuri la Procuratură sau la Consiliul pentru Nediscriminare.
Mai mult, acest deputat a studiat profilul de Facebook al Marianei Colun și a venit cu atacuri și la adresa apartenenței etnice și anume că mama ei provine din regiunea Cernăuți și este româncă, chiar și acte. Mariana a scris lucrul acesta pe profil și deputatul a atacat-o și din acest punct de vedere.
I-a zis: „Să te duci în patria ta, România, să trăiești!”. Este vorba și de discurs de ură inter-etnică.
Am depus sesizare astfel și la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării. Deocamdată, am primit niște răspunsuri negative de la Ombusdusman.
Ei ne-au redicționat către Consiliul anti-discriminare, iar de la Parlament, Comisia Juridică pentru Numiri și Imunități a răspuns că, deși în atribuțiile ei intră analizarea comportamentului deputatului sau probleme de integritate, ne-au explicat foarte clar că nu pot acționa.
Asta pentru că în legislație nu există prevederi foarte clare de sancționare a unui astfel de comportament.
Poate și legea ar trebui modificată?
Da, noi am studiat legea la acest capitol în raport cu deputații și, într-adevăr, deputații se bucură de imunitate și asta le permite să facă astfel de abuzuri. Ei nu pot și cercetați în niciun fel, trebuie sancționat doar de procuror, dar numai după ce i se ridică imunitatea.
Constatăm că pentru comportament neadecvat al unui parlamentar nu există sancțiuni sau proceduri ale unui organ anume care să fie abilitat să examineze comportamentul unui deputat. Ceea ce ni s-a părut nouă o situație asupra căreia ar trebui să intervenim ulterior.
Vorbim aici de un comportament neadecvat, contrar legii și valorilor care se ghidează un stat de drept.
Cum ar trebui încurajat jurnalismul de investigație în R. Moldova?
Oriunde în lume, jurnalismul de investigație este foarte important, dar în R. Moldova, în ultimii ani am constatat o degradare destul de mare la capitolul gestionarea banilor publici.
Nivelul de corupție este destul de înalt de ani buni, iar în ultimii ani situația s-a înrăutățit. Acest partid de la guvernare, atunci când a venit în Parlament în 2014 avea 19 deputați, deci mai puțin de 20% din totalul deputaților, iar acum ei controlează o majoritate.
Controlează de fapt toate instituțiile statului. Și în situația asta este foarte important să stăm cu ochii pe această guvernare pentru că ea nu a venit la putere pe niște criterii oneste, legate de interesul cetățeanului, ci interesul acestei guvernări, așa cum vedem noi jurnaliștii, este de a acapara bani publici, de a obține anumite dividende, funcții, etc.
Și astfel se fac foarte multe nereguli. În ultimii ani sunt probleme la capitolul transparență. Nu este deschidere din partea instituțiilor statului. Jurnaliștii se confruntă cu probleme legate de accesul la informație. Tot mai multe baze de date care anterior au fost create pe bani internaționali din proiecte internaționale au fost fie închise, fie completate, fie sunt trucate, numai să nu fie deschise, ca să nu se poate uită îndeosebi jurnaliștii la ele.
De aceea este importantă și această discrepanță mare dintre mediile informare. În situația asta, când este tot mai puțină transparență, vedem că există tot mai multe interese obscure în cercul guvernării. Tocmai de aceea este nevoie ca jurnaliștii de investigație să lucreze.
Ei sunt cei care scot la suprafață și deconspiră scheme de corupție și interese private. Arată cum se gestionează banii publici și noi trebuie să ne bucurăm că noi avem libertatea cuvântului în R. Moldova și orice investigație jurnalistică oricât de complicată ar fi, oricât ar viza pe cei de la guvernare, ea va putea fi publicată undeva pe internet.
Acesta poate fi publicată și în străinătate și difuzată în R. Moldova, dar aici mai multe medii de informare publică investigațiile jurnalistice, astfel ca ele să poată ajunge la cetățean. Și este important ca aceste investigații să apară și ca grupurile de jurnaliști care au curajul să facă investigații jurnalistice să fie protejați.
Ați vorbit de lipsă de transparență, de lipsă de finanțare, de granturi care sunt greu de obținut, intimidarea jurnaliștilor… practic din ce îmi spuneți jurnalismul de investigație din ce în ce mai mult o „misiune imposibilă”. Cum reușiți totuși?
Este adevărat, este tot mai dificil ca să-ți faci bine meseria și să faci investigații bune, dar asta este și o provocare și un farmec al profesiei noastre. Cu cât este mai dificil cu atât te încurajezi să faci, să cauți adevărul și să-l scoți la suprafață. Cam așa și lucrăm, acolo unde vedem că se ascunde ceva, ne băgăm nasul. Este dificil, dar este și un risc asumat de jurnaliștii care își fac bine meseria și care vor să facă acest tip de jurnalism.
Eu apreciez că există jurnaliști tineri care vor să facă jurnalism de investigație. În R. Moldova sunt câteva grupuri bune de jurnaliști de investigații. Cum se descurcă ei financiar, asta este o altă problemă pentru că accesarea fondurilor este o dificultate și nu se accesează ușor fonduri pentru jurnalismul de investigații.
Dar este bine că sunt, așa cum spuneam, aceste grupuri de jurnaliști care fac acest lucru și care își asumă acest riscuri și merg înainte orice s-ar întâmpla și există medii de informare care preiau investigațiile jurnalitice și le difuzează.
Există un spațiu mediatic în care își are loc jurnalismul de investigații.
