Pătrunderea ucraineană în sectorul Kursk începută la 6 august s-a dovedit a fi mai mult decât un simplu raid de genul cărora ne-am obișnuit în regiunea Belgorod. Raidurile de pe teritoriul rusesc în regiunea Belgorod erau executate de către luptători din Legiunea Internațională, inclusiv români și moldoveni din Battlegroup Getica, nu de către ucraineni, poate pentru a nu provoca o reacție emoțională exagerată în Rusia. Dar de data asta, după câteva zile, se poate concluziona că nu mai este vorba de un simplu raid, ci de ceva mai serios. Cât de serios încă nu putem ști, având în vedere tăcerea operațională a ucrainenilor, dar avem niște indicii.
Chiar această tăcere operațională impusă de partea ucraineană poate fi considerată un indiciu. Să ne amintim, ucrainenii au impus tăcerea operațională în două rânduri, în cadrul ofensivei surpriză de la sud-est de Harkov din septembrie 2022 și în cursul inițierii ofensivei de vară din 2023. Acest lucru îi face pe unii specialiști să ia în considerare posibilitatea ca aceasta să fie o contraofensivă ucraineană de vară. Dacă este corect, va pune mari probleme rușilor având în vedere gradul de surprindere provocat Moscovei.
Să ne amintim, în 2022 ucrainenii încep contraofensiva din Kherson la 30 august, mișcare intuită de către ruși, pentru că era logică și de așteptat, plus că toată lumea vorbea despre asta. Dar surpriza operațională a venit o săptămână mai târziu, la 6 septembrie, când ucrainenii declanșează ofensiva neașteptată la sud-est de Harkov care pune pe picior greșit întreaga apărare rusească, având în vedere că rușii și-au subțiat liniile defensive pentru a suplimenta apărarea în capul de pod Kherson. Acest lucru a dat posibilitatea ucrainenilor să atace cu cinci brigăzi un sector de front neașteptat, unde rușii nu edificaseră poziții defensive serioase, deoarece ei intenționau să-și continue ulterior ofensiva pe acolo spre Harkov. Ori, cu cinci brigăzi contra unui adversar superior numeric, dar surprins și derutat, ucrainenii au capturat un imens material militar și prizonieri și au eliberat un teritoriu enorm, de circa 6000 kmp, împingându-i pe ruși mult înapoi, dincolo de râul Oskil, în Luhansk. Ofensiva de la Harkov a fost condusă de actualul comandant șef al armatei ucrainene, Oleksandr Syrskyi.
Un al doilea moment în care ucrainenii impun tăcerea operațională a fost anul trecut, în 2023, la declanșarea ofensivei lor de vară. Problema e că aici nu a fost vorba de nicio surpriză operațională, nici măcar tactică. Exista direcția clară de ofensivă, prin Zaporoje, dar și presiunea pe ucraineni pentru a face ceva, chiar dacă materialul militar promis de Occident nu era sosit și integrat decât parțial în armata ucraineană. Faptul că era direcția așteptată de către ruși este dovedit și de edificarea puternicelor linii defensive în Zaporoje cunoscute sub numele de linia Surovikin, dar și de detonarea la 6 iunie 2023 a barajului la Nova Khakovka care a inundat cursul inferior al Niprului împiedicând eventuale acțiuni diversioniste ucrainene de hărțuire și fixare a trupelor rusești. Ofensiva ucraineană s-a împotmolit și a trebuit abandonată. Aici, deși a existat o tăcere operațională, a lipsit surpriza operațională care a avut succes deplin cu un an mai devreme.
Vedem acum ce se întâmplă începând cu 6 august 2024. Tăcere operațională și surpriză operațională deplină. Ori, asta denotă că este ceva mult mai mult decât un raid în adâncimea teritoriului rusesc inamic. Un raid ca și cele de până acum din regiunea Belgorod era executat cu unități mobile, rapide, care făceau o incursiune de două-trei zile la o adâncime de circa 10-15 km în interior, ocupau niște localități minore, distrugeau tot ce puteau în materie de infrastructură militară, capturau prizonieri și alte materiale, apoi reveneau pe măsură ce forțe rusești mai importante se adunau contra lor. Dar această pătrundere este diferită, chiar dacă în fruntea ei sunt același tip de unități mobile rapide. Unitățile mobile sunt urmate de vehicule grele, inclusiv tancuri, care consolidează câștigurile pe teritoriul ocupat, iar în a cincea zi de la pătrundere semnele sunt că ucrainenii nu denotă intenția de a se opri, dimpotrivă, extind teritoriul ce îl au sub control prin avansuri rapide în toate direcțiile cu unitățile mobile urmate de unități mecanizate, inclusiv cu tancuri în compunerea lor. Ori, aici vorbim de lucruri serioase, vorba americanului, this mean bussines.
Nu avem informații, după cum spuneam, în urma tăcerii operaționale a ucrainenilor, deci tot ce avem sunt din surse rusești, de obicei foarte parcimonioase când vine vorba de succese ucrainene și foarte vocale când e vorba de succese rusești. Dar aici tocmai sursele rusești sunt cele mai alarmiste și pe cale să inducă o psihoză în mentalul rușilor, ultimul lucru de care are nevoie regimul Putin la ora actuală. Fiindcă acest avans ce continuă în interiorul Rusiei îi aduce grave prejudicii de imagine liderului de la Kremlin, lui, care s-a străduit să promoveze imaginea că totul decurge conform planului în războiul lui personal contra Ucrainei. Asta s-a văzut inclusiv pe grimasele pe care nu și le putea ascunde în imaginile televizate de la reuniunea de urgență și prin faptul că a pus sub stare de urgență regiunea Kursk și cele limitrofe (Belgorod și Voronej). Dar, și mai mult, mai există un aspect demn de remarcat, a declarat operațiunea de respingere a incursiunii inamice ca și una antiteroristă, ceea ce înseamnă că intră sub incidența și conducerea FSB, nu a armatei. Este un semn clar că Putin nu mai are încredere în armată, ceea ce ne duce cu gândul la șubrezirea sistemului de putere clădit de Putin.
Mai sunt două aspecte importante, momentul și locul ales.
Momentul este perfect ales pentru ucraineni, chiar când rușii, după opt luni de atacuri continue, forțează parcă din ultimele resurse să străpungă frontul de est. Și se pare că au unele câștiguri mai importante decât cele incrementale de până acum, respectiv avansează încet spre Chasiv Yar și mai la sud se apropie de Pokrovsk de unde pot intercepta șoseaua spre Chasiv Yar, cucerirea oricăruia dintre cele două puncte putându-le crea un avantaj strategic de prim ordin, respectiv o poziției cheie din care să poată ulterior dezvolta viitoare ofensive pe oricare din direcțiile spre Kostiantynivka, Kramatorsk, Sloviansk, punându-i pe ucraineni într-o postură foarte dificilă.
Dar declanșarea ofensivei din Kursk i-a silit pe ruși să trimită unități militare importante aici pentru a-i respinge pe ucraineni, cum ar fi unele din regiunea Moscovei care abia se organizau. După cum se vede din imaginile cu coloana rusească distrusă de HIMARS la Rilsk, acestea erau unități nou formate, dar Rusia a început să mute unități de pe frontul ucrainean pentru a face față acestei incursiuni care începe să fie numită de unii invazie. Există surse care vorbesc de regimente și batalioane din regiunile Kherson, Zaporoje, de la Chasiv Yar și Kupiansk sau de la nord de Harkov, de la Vovceansk, care sunt retrase pentru a fi trimise în regiunea Kursk. Deci, dacă incursiunea ucraineană avea unul din scopuri reducerea presiunii rusești pe frontul de est, acesta a reușit. Dar retragerea acestor trupe de pe front creează și vulnerabilități, cea mai importantă care apare este a trupelor ruse de la nord de Harkov, din Vovceansk, care ar putea fi amenințate cu încercuirea dacă incursiunea ucraineană continuă și se dezvoltă spre Belgorod.
Dar cel mai important aspect din punct de vedere al surprizei operaționale mi se pare locul ales. Este unul care a realizat o surprindere totală, un loc la care puțini s-ar fi așteptat. Dar, întotdeauna rezultatele cele mai mari vin acolo unde surpriza este cea mai mare. Am vorbit în analizele precedente despre teoria Bătăliei în Adâncime dezvoltată de teoreticienii militari sovietici în anii 30 ai secolului trecut și care a stat la baza artei operaționale. Aceștia urmăreau străpungerea frontului și realizarea unei bătălii în adâncime care ar fi destabilizat total inamicul. Odată un front străpuns, posibilitățile atacatorului se multiplică exponențial, el are inițiativa totală pe câmpul de luptă și poate dezvolta operațiuni ofensive în toate direcțiile, pe când apărătorul este pus pe picior greșit, este nevoit să adune forțe de răspuns din spate sau de pe front ca să răspundă mișcărilor ofensive ale atacatorului pe mai multe direcții care pot deveni imprevizibile, având în vedere că atacatorul are la dispoziție inițiativa și capacitatea de manevră. Apărătorul trebuie să aloce mult mai multe forțe spre a stăvili debușarea în adâncime a forțelor atacatoare, pentru a le controla și opri, dar fiind tot timpul în dezavantaj pentru că pe măsură ce aduce trupe, acestea pot fi manevrate, ocolite sau combătute prin manevre rapide, cum s-a văzut de atâtea ori în decursul istoriei și nu numai în războaiele mondiale.
Asta încearcă rușii să realizeze printr-o străpungere la Chaisv Yar, care le-a oferi posibilitatea de manevră spre oricare din țintele Kostiantynivka, Kramatorsk, Sloviansk. Dar asta au obținut ucrainenii prin pătrunderea din regiunea Kursk. Au pătruns pe o lățime de 60 de km ajungând la 10 august la o adâncime de 21 de km pe care îi controlează, în timp ce unitățile lor mobile sunt localizate la o adâncime dublă, de 41 km, pregătind terenul pentru avansul brigăzilor mecanizate și controlul total. Au reușit să cucerească în patru zile mai mult teritoriu rusesc decât au reușit rușii să cucerească teritoriu ucrainean în acest an. După estimări, se pare că vorbim la data de 9 august de prezența a echivalentului a trei brigăzi ucrainene în regiunea Kursk, dar la 10 august sursele rusești vorbesc de circa 4-6 brigăzi, ceea ce denotă că este o chestiune extrem de serioasă, nu doar o incursiune de pedeapsă. Este deja o mare realizare care îi pune pe ruși și pe Putin într-o postură foarte proastă.
De aici rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, dar depinde și de obiectivele fixate de comandamentul ucrainean care a reușit din nou să surprindă pe toată lumea. Problema este că nu știm care sunt obiectivele ucrainenilor și resursele alocate, în funcție de acestea vom putea estima câștigurile acestei incursiuni sau invazii.
Dacă ucrainenii au avut ca și obiectiv doar o manevră care să-i facă pe ruși să scadă presiunea de pe frontul de est greu încercat prin mutarea de trupe de acolo, aceasta a reușit pe deplin. Atunci ucrainenii vor dezvolta ofensiva în ritm mediu, se vor consolida pe unele poziții favorabile după ce au securizat niște obiective rusești de valoare, apoi îi vor aștepta pe ruși să se concentreze, desigur, îi vor lovi cu HIMARS și ATACAMS ca să câștige timp, după care, pe măsură ce rușii își vor consolida pozițiile și vor ataca ca să-și recâștige teritoriul național, se vor retrage prin luptă provocându-le cât mai multe pierderi. Misiune îndeplinită, au ridicat presiunea de pe frontul de est și vor putea chiar contraataca acolo recâștigând poziții importante, chiar să realizeze o străpungere a frontului rusesc. Întreaga operațiune poate dura și câteva săptămâni.
Dar dacă ucrainenii au obiective mai ambițioase, plus resurse pe măsură, atunci ar putea însemna începutul unui dezastru militar pentru ruși. Dezvoltarea atacului, plus consolidarea teritoriului câștigat, urmat de incursiuni rapide în toate direcțiile, dublate de atacuri în alte puncte de frontieră, cum ar fi în regiunea Belgorod, ar putea crea premisele unei adevărate invazii care ar putea duce la colapsul militar rusesc. Există foarte multe posibilități, dacă există resursele militare necesare. Dezvoltarea ofensivei s-ar putea extinde pe multiple direcții înainte ca rușii să poată aduce suficiente trupe pentru a îngrădi cât de cât ofensiva ucraineană. Aceasta s-ar putea dezvolta spre est, prin Belgorod, ajutată și de alte incursiuni și străpungeri ale frontierei, ajungând să amenințe cu încercuirea trupele rusești de la nord de Harkov, care sunt împotmolite la Vovceansk. În funcție de resursele alocate, ar putea învălui și flancul nordic al frontului din Luhansk, dar deja anticipăm prea mult cu datele actuale. Ori, ucrainenii ar putea împinge spre nord, amenințând Moscova pentru a forța o schimbare de regim la Kremlin, cum a încercat Prigojin. Există nenumărate posibilități, în funcție de obiective și resurse.
Oricum, vom vedea în curând încotro se îndreaptă această incursiune ucraineană ce capătă tot mai mult conturul unei invazii în toată regula. În funcție de evoluția evenimentelor ne vom putea face o imagine mai clară cât de curând, și atunci vom fi capabili să analizăm mai corect situația.
0 Comentarii