Summitul NATO 75: Ucraina, obiectiv strategic. România confirmă importanța sa în flancul pontic al Alianței

de | iul. 9, 2024 | Analize, ROMANIA | 0 comentarii

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski este aşteptat luni la Varşovia, înainte de a participa la summitul NATO de la Washington, a anunţat cabinetul premierului polonez Donald Tusk. Summitul NATO, care va avea loc de marţi până joi la Washington, cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a Alianţei, se va axa pe sprijinirea Kievului, la mai bine […]

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski este aşteptat luni la Varşovia, înainte de a participa la summitul NATO de la Washington, a anunţat cabinetul premierului polonez Donald Tusk. Summitul NATO, care va avea loc de marţi până joi la Washington, cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a Alianţei, se va axa pe sprijinirea Kievului, la mai bine de doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina.

Sprijin pentru Ucraina

„Premierul Donald Tusk îl va primi pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski”, se arată într-un comunicat oficial polonez. Într-un scurt discurs rostit luni, preşedintele polonez Andrzej Duda şi-a exprimat regretul că „totul indică faptul că nu va fi posibil (ca la summitul NATO) să obţinem (…) o invitaţie oficială pentru ca Ucraina să adere la Alianţă”.
El a subliniat totuşi că „va exista (…) o serie întreagă de decizii luate în cadrul Alianţei Nord-Atlantice privind consolidarea Ucrainei în prezent, şi sprijinul NATO pentru Ucraina”.
Polonia şi Ucraina ar putea semna, luni, la Varşovia, un tratat bilateral de cooperare în domeniul apărării.
Săptămâna trecută, ministrul de externe polonez Radoslaw Sikorski a declarat că cele două ţări au „finalizat negocierile asupra unui acord pe termen lung privind cooperarea în domeniul apărării”. „Sper că va fi semnat înainte de summitul NATO”, a declarat atunci şeful diplomaţiei poloneze.
Polonia, care are graniţă atât cu Ucraina, cât şi cu Rusia, se numără printre cei mai fermi susţinători ai Kievului şi a găzduit un număr mare de refugiaţi ucraineni care au fugit de agresiunea Moscovei împotriva ţării lor.

NATO, garanție de securitate

NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) reprezintă una dintre cele mai importante alianțe militare din lume, cu un rol esențial în menținerea stabilității și securității internaționale. Totuși, în contextul geopolitic actual, NATO se confruntă cu multiple provocări care pun la încercare capacitatea sa de a răspunde eficient și coerent. Aceste provocări variază de la tensiuni interne între statele membre, la amenințări externe cum ar fi agresiunea rusă, terorismul, ascensiunea Chinei și schimbările climatice.

1. Agresiunea Rusiei și Securitatea în Estul Europei

Una dintre cele mai presante provocări pentru NATO este agresiunea Rusiei, în special în contextul crizei din Ucraina. Anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și sprijinul continuu oferit separatiștilor din estul Ucrainei au destabilizat regiunea și au generat îngrijorări majore cu privire la securitatea flancului estic al NATO.

a. Implicații Strategice

Amenințarea rusă nu se limitează doar la Ucraina. Statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania), Polonia, România, dar de fapt toate membre NATO, se simt direct amenințate de acțiunile Moscovei. Rusia a investit masiv în modernizarea forțelor sale armate și a demonstrat capacități avansate în războiul hibrid, inclusiv în dezinformare și atacuri cibernetice.

b. Răspunsul NATO

NATO a răspuns prin creșterea prezenței sale în Europa de Est, inclusiv prin desfășurarea de trupe rotaționale și exerciții militare frecvente. Cu toate acestea, menținerea unei prezențe continue și credibile necesită resurse semnificative și o coordonare eficientă între aliați.

2. Tensiuni Interne între Statele Membre

NATO se confruntă cu provocări semnificative și pe plan intern, unde coeziunea alianței este pusă la încercare de diferențele politice și economice dintre membrii săi.

a. Contribuții la Bugetul NATO

Unul dintre subiectele cele mai controversate este distribuirea cheltuielilor pentru apărare. Statele Unite, care contribuie semnificativ la bugetul NATO, au cerut în mod repetat aliaților europeni să își mărească cheltuielile pentru apărare la cel puțin 2% din PIB. Discrepanțele în contribuțiile financiare au creat tensiuni, în special în contextul în care unele state membre întâmpină dificultăți economice.

b. Divergențe Politice

Diferențele politice dintre membrii NATO, în special în ceea ce privește abordările față de Rusia, Turcia și politicile de imigrare, au generat fricțiuni. Turcia, de exemplu, a fost criticată pentru achiziționarea sistemului de apărare aeriană S-400 din Rusia, ceea ce a dus la sancțiuni din partea SUA și a alimentat dezbateri despre compatibilitatea echipamentului rusesc cu sistemele NATO.

3. Amenințările Teroriste

Terorismul rămâne o amenințare majoră pentru securitatea internațională, iar NATO are un rol esențial în combaterea acestuia.

a. Operațiuni și Colaborare Internațională

NATO a fost implicat în numeroase operațiuni de combatere a terorismului, inclusiv în Afganistan, unde Alianța a condus cea mai lungă misiune de combatere a terorismului din istoria sa. Retragerea recentă din Afganistan ridică însă întrebări cu privire la stabilitatea regiunii și la capacitatea NATO de a preveni resurgența grupărilor teroriste.

b. Protecția Frontului Intern

Pe lângă operațiunile externe, NATO colaborează strâns cu Uniunea Europeană și alte organizații internaționale pentru a întări capacitățile de securitate internă ale statelor membre. Aceasta include schimbul de informații, exerciții comune și dezvoltarea de strategii de prevenire a radicalizării.

4. Ascensiunea Chinei

China reprezintă o altă provocare strategică pentru NATO, în contextul în care influența economică și militară a Beijingului crește la nivel global.

a. Implicații pentru Securitatea Cibernetică

China a investit masiv în tehnologiile emergente, inclusiv în inteligența artificială și capacitățile cibernetice. Atacurile cibernetice atribuite Chinei au vizat în mod repetat infrastructurile critice și secretele industriale ale statelor membre NATO, subminând securitatea și stabilitatea acestora.

b. Proiecția Puterii Militare

Deși NATO nu are o prezență directă în Asia-Pacific, acțiunile Chinei în Marea Chinei de Sud și expansiunea sa militară ridică îngrijorări globale. Statele Unite și alți aliați NATO, precum Japonia și Australia, sunt direct implicate în contracararea influenței chineze, ceea ce ar putea atrage NATO în mod indirect în conflicte regionale.

5. Schimbările Climatice și Securitatea

Schimbările climatice reprezintă o provocare complexă și emergentă pentru securitatea globală, având efecte semnificative asupra stabilității și capacităților militare.

a. Impactul asupra Operațiunilor Militare

Creșterea nivelului mării, fenomenele meteorologice extreme și schimbările ecologice afectează infrastructurile militare și capacitățile de desfășurare a operațiunilor. Baze militare esențiale ale NATO sunt expuse riscului de inundare, iar condițiile meteorologice extreme pot perturba exercițiile și operațiunile.

b. Consecințe Geopolitice

Schimbările climatice contribuie la exacerbarea conflictelor regionale, migrațiilor masive și instabilității economice, toate acestea având implicații directe pentru securitatea internațională. NATO trebuie să se adapteze pentru a răspunde acestor provocări emergente, dezvoltând strategii de reziliență climatică și planuri de contingență.

Noile amenințări

Progresele rapide în tehnologie, în special în domeniul cibernetic și al inteligenței artificiale, reprezintă atât oportunități, cât și riscuri pentru NATO.

a. Amenințări Cibernetice

Infrastructurile critice ale statelor membre NATO sunt vulnerabile la atacuri cibernetice din partea actorilor statali și non-statali. Aceste atacuri pot viza rețelele electrice, sistemele de control al traficului aerian, comunicațiile militare și alte componente esențiale ale securității naționale.

b. Adaptarea la Noile Tehnologii

Pentru a contracara aceste amenințări, NATO trebuie să investească în dezvoltarea capacităților cibernetice și în integrarea noilor tehnologii în doctrinele și strategiile sale. Aceasta include dezvoltarea de capacități de apărare cibernetică, intelligence artificial, și alte tehnologii emergente care pot schimba modul în care sunt purtate războaiele.

NATO se confruntă cu un peisaj complex și dinamic de provocări, care necesită răspunsuri coordonate și inovatoare. De la agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei, la amenințările teroriste și schimbările climatice, Alianța trebuie să rămână flexibilă și adaptabilă pentru a proteja securitatea și stabilitatea internațională. Tensiunile interne între statele membre și necesitatea de a investi în noi tehnologii adaugă un strat suplimentar de complexitate în gestionarea acestor provocări. Prin menținerea coeziunii și prin adoptarea de strategii pro-active, NATO poate continua să joace un rol esențial în securitatea globală în deceniile ce vor urma.

România, parte a NATO

România are o relație profundă și dinamică cu NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord), marcată de angajamente strategice și colaborări militare care au evoluat semnificativ de-a lungul anilor. În contextul geopolitic actual, această relație este esențială pentru securitatea națională a României și pentru stabilitatea regiunii Europei de Est. În cele ce urmează, vom explora în detaliu această relație, trupe NATO staționate în România în 2024 și perspectivele viitoare ale acestei colaborări.

1. Istoricul Relației România – NATO

România a aderat la NATO la 29 martie 2004, ca parte a valului de extindere a Alianței către est, care a inclus și alte state din Europa Centrală și de Est. Acest pas a reprezentat un moment crucial în politica externă a României post-comuniste, reflectând angajamentul țării de a se integra în structurile euro-atlantice și de a contribui la securitatea colectivă.

a. Contextul Aderării

Aderarea României la NATO a fost rezultatul unui proces lung și complex de reforme politice, economice și militare. După căderea regimului comunist în 1989, România a făcut pași importanți pentru a se alinia standardelor democratice și de securitate ale NATO. Aceste eforturi au inclus modernizarea forțelor armate, îmbunătățirea controlului democratic asupra acestora și consolidarea statului de drept.

b. Primele Etape Post-Aderare

âDupă aderare, România a devenit un membru activ și dedicat al Alianței. Țara a participat la numeroase operațiuni NATO, inclusiv în Afganistan, unde a contribuit semnificativ la misiunea ISAF (International Security Assistance Force). De asemenea, România a fost implicată în misiuni de menținere a păcii și de stabilizare în Balcani și alte regiuni.

2. Prezența NATO în România în 2024

În 2024, prezența NATO în România este mai robustă decât oricând, reflectând importanța strategică a țării în contextul securității regionale și al relației tensionate cu Rusia. Această prezență include baze militare, trupe rotaționale și infrastructură critică.

a. Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu

Una dintre cele mai importante facilități NATO din România este Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, situată în apropiere de Constanța. Aceasta servește ca un punct crucial de tranzit și logistică pentru operațiunile NATO în regiune. Baza găzduiește forțe aeriene și terestre și este utilizată pentru exerciții militare comune și pentru consolidarea prezenței NATO pe flancul estic.

b. Sistemul de Apărare Antirachetă de la Deveselu

Sistemul de Apărare Antirachetă de la Deveselu este un alt element cheie al prezenței NATO în România. Aceasta este una dintre cele trei baze ale sistemului Aegis Ashore, care face parte din scutul antirachetă al NATO destinat să protejeze Europa împotriva amenințărilor balistice. Deși acest sistem are un caracter defensiv, Rusia l-a considerat o amenințare, crescând tensiunile în regiune.

c. Brigada Multinațională Sud-Est (MN BDE-SE)

Înființată în 2017 și având sediul la Craiova, Brigada Multinațională Sud-Est este un element esențial al prezenței NATO în România. Această brigadă, formată din forțe multinaționale, are rolul de a întări capacitățile de apărare ale NATO pe flancul estic și de a desfășura exerciții comune pentru a îmbunătăți interoperabilitatea între aliați.

d. Trupe Rotaționale și Exerciții Militare

În 2024, România găzduiește, de asemenea, trupe rotaționale din diverse țări membre NATO, inclusiv Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Polonia. Aceste forțe sunt implicate în exerciții militare comune, menite să sporească pregătirea și interoperabilitatea în fața posibilelor amenințări. Exercițiile precum „Saber Guardian” și „Black Sea Rotational Force” sunt exemple de cooperare militară intensificată în regiune.

Importanța Strategică a României pentru NATO

România joacă un rol crucial în strategia de securitate a NATO, datorită poziției sale geografice și a angajamentului său față de Alianță.

a. Poziția Geografică

Situată la Marea Neagră, România are o importanță strategică semnificativă pentru NATO. Regiunea Mării Negre este un punct nevralgic pentru securitatea europeană, fiind un loc de intersectare a intereselor NATO, rusești și turcești. Prezența NATO în România permite Alianței să proiecteze putere și să răspundă rapid la orice amenințare în regiune.

b. Angajamentul de Apărarea Colectivă

România a demonstrat un angajament ferm față de principiile NATO, inclusiv cel al apărării colective prevăzut în Articolul 5 al Tratatului de la Washington. Țara a crescut constant bugetul apărării, atingând obiectivul de 2% din PIB, și a investit în modernizarea forțelor armate. De asemenea, România contribuie activ la diverse misiuni și operațiuni NATO, consolidându-și astfel rolul de aliat de încredere.

4. Provocări și Perspective

Deși relația NATO-România este puternică, există și provocări semnificative care necesită abordări strategice pe termen lung.

a. Tensiunile cu Rusia

Rusia vede extinderea NATO în Europa de Est, inclusiv prezența militară în România, ca pe o amenințare directă. Acest lucru a dus la o intensificare a retoricii agresive și a activităților militare rusești în Marea Neagră și în regiunea adiacentă. NATO și România trebuie să continue să gestioneze aceste tensiuni printr-o combinație de descurajare și dialog.

b. Capacitatea de Răspuns Rapid

Pentru a răspunde eficient amenințărilor emergente, NATO și România trebuie să își îmbunătățească continuu capacitatea de răspuns rapid. Acest lucru include modernizarea infrastructurii militare, îmbunătățirea interoperabilității forțelor și dezvoltarea de noi strategii de apărare cibernetică și de război hibrid.

c. Colaborarea Regională

România poate juca un rol crucial în consolidarea cooperării regionale între țările din Europa de Est și de la Marea Neagră. Inițiative precum Formatele București 9 (B9) și Cooperarea de la Marea Neagră sunt esențiale pentru întărirea coeziunii regionale și pentru dezvoltarea unei strategii comune de securitate.

5. Perspective Viitoare

Pe măsură ce NATO și România își continuă colaborarea, există mai multe domenii în care această relație poate evolua și se poate consolida.

a. Inovația Tehnologică și Capacitățile Cibernetice

Un domeniu crucial pentru viitorul securității NATO este inovația tehnologică, în special în ceea ce privește capacitățile cibernetice și inteligența artificială. România, cu sectorul său IT în creștere și expertiza cibernetică, poate juca un rol esențial în dezvoltarea și implementarea acestor tehnologii în cadrul NATO.

b. Extinderea Colaborării cu Uniunea Europeană

Deși NATO și Uniunea Europeană au obiective complementare în domeniul securității, există încă loc pentru îmbunătățirea coordonării și colaborării. România, ca membru al ambelor organizații, poate facilita o mai bună integrare a eforturilor de apărare și securitate, contribuind la dezvoltarea unei strategii de securitate europene coerente și eficiente.

c. Participarea la Misiuni Internaționale

România poate continua să joace un rol activ în misiunile internaționale de menținere a păcii și de stabilizare, contribuind astfel la securitatea globală și la creșterea prestigiului său internațional. Participarea la operațiuni precum cele din Africa sau Orientul Mijlociu poate oferi României o platformă pentru a demonstra angajamentul său față de valorile NATO și pentru a-și dezvolta capacitățile militare.

d. Îmbunătățirea Rezilienței naționale

În fața amenințărilor complexe, inclusiv a celor hibride și cibernetice, România trebuie să își consolideze reziliența națională. Aceasta implică nu doar modernizarea forțelor armate, ci și întărirea infrastructurii critice, a securității energetice și a capacităților de răspuns la crize. NATO poate oferi sprijin și expertiză în dezvoltarea acestor domenii, contribuind astfel la securitatea națională a României.

Impact semnificativ

Relația NATO-România este una dintre cele mai importante alianțe strategice ale României, având un impact semnificativ asupra securității și stabilității naționale. Prin prezența sa militară robustă și angajamentul față de principiile de apărare colectivă, NATO joacă un rol esențial în protejarea României de amenințările externe și în consolidarea capacităților sale de apărare. Pe măsură ce provocările globale devin din ce în ce mai complexe, colaborarea strânsă între NATO și România va continua să fie crucială pentru securitatea regională și internațională.

În 2024, prezența NATO în România include baze militare cheie, trupe rotaționale și infrastructură de apărare avansată, subliniind importanța strategică a țării în cadrul Alianței. În fața amenințărilor emergente, inclusiv a agresiunii ruse, a terorismului și a atacurilor cibernetice, NATO și România trebuie să continue să își îmbunătățească capacitățile de răspuns și să colaboreze strâns pentru a asigura securitatea comună.

Perspectiva pe termen lung a relației NATO-România este una de consolidare și adaptare la noile realități geopolitice și tehnologice. Prin investiții în inovație tehnologică, îmbunătățirea colaborării regionale și internaționale și întărirea rezilienței naționale, România și NATO pot continua să joace un rol esențial în menținerea păcii și securității globale.

Consolidarea ajutorului pentru Ucraina

Liderii NATO vor pleda pentru un rol mai activ al Alianţei în coordonarea ajutorului internaţional şi a pregătirii militare pentru Ucraina, dar fără a stabili deocamdată un termen pentru intrarea în organizaţie a acestei ţări devastate de război.
Sprijinul pentru Ucraina va fi unul dintre subiectele majore pe care se va concentra reuniunea liderilor aliaţi din 9-11 iulie din capitala SUA, Washington, unde va fi marcată totodată cea de-a 75-a aniversare a Tratatului de la Washington, actul fondator al Alianţei şi care se bazează pe apărarea colectivă.
Ţările aliate au convenit deja, prin miniştrii apărării, în ultima întâlnire pe care au avut-o la Bruxelles, în iunie, că Alianţa îşi asumă un rol de lider în coordonarea ajutorului militar internaţional pentru ca Ucraina să se apere de invazia rusă, precum şi iniţiative de antrenament pentru soldaţii ucraineni.
Liderii trebuie să aprobe acest plan al miniştrilor apărării, care constă în preluarea de către NATO a controlului asupra instalaţiilor americane din Wiesbaden (Germania) şi asupra nodurilor logistice din partea de est a Alianţei. Toate acestea vor fi sub comanda comandantului suprem al Alianţei pentru Europa (SACEUR), generalul american Christopher G. Cavoli.
Cavoli conducea deja Grupul de asistenţă pentru securitate pentru Ucraina (SAG-U) din Wiesbaden, dar în rolul său paralel de comandant american în Europa.
Alianţa va supraveghea pregătirea forţelor armate ucrainene la unităţile de antrenament ale ţărilor aliate, va sprijini Ucraina prin planificarea şi coordonarea donaţiilor, va gestiona transferul şi repararea echipamentelor şi va sprijini dezvoltarea pe termen lung a Forţelor Armate ale Ucrainei, potrivit secretarului general al alianţei, Jens Stoltenberg.
Ideea nu este de a înlocui Statele Unite în fruntea grupului de contact din rândul a peste 50 de ţări pentru a încuraja donaţiile de ajutor militar Ucrainei, ci mai degrabă de a prelua responsabilitatea verificării execuţiei şi organizării acelui ajutor.
În orice caz, acest pas înainte al Alianţei în coordonarea asistenţei militare pentru Ucraina a fost văzut ca o modalitate de a se asigura că aliaţii vor rămâne alături de Kiev, indiferent de ceea ce se va întâmpla la viitoarele alegeri prezidenţiale din SUA.

Pericolul Trump

O victorie a fostului preşedinte Donald Trump (2017-2021) ar putea pune în pericol ajutorul pentru Ucraina, consideră unii oficiali din statele NATO. Prin urmare, pentru aliaţi, este esenţial ca această asistenţă să fie protejată de orice suişuri şi coborâşuri politice, mai ales după prestaţia slabă a lui Biden în dezbaterea cu Trump din 27 iunie, care a generat o criză în cadrul Partidului Democrat, cu voci care cer ca Biden să fie înlocuit.
În aceeaşi direcţie a dorinţei de a oferi Ucrainei mai multă predictibilitate pe termen lung, Stoltenberg a propus un angajament financiar de cel puţin 40 de miliarde de euro pe an sub formă de ajutor militar pentru Ucraina.
Politicianul norvegian a atras atenţia totodată că întârzierea de către Congresul SUA în procesul de aprobare a ultimului mare pachet de ajutor acordat Ucrainei, în valoare de peste 60 de miliarde de dolari, este o situaţie care trebuie evitată pe viitor.
El a subliniat necesitatea de a furniza rapid Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană şi muniţie.

Un drum „ireversibil” către NATO

În orice caz, nu este de aşteptat ca în comunicatul final al summitului de la Washington să fie inclusă o dată pentru intrarea Ucrainei în NATO, dar conform unor surse diplomatice se vor face progrese în ceea ce priveşte limbajul folosit la întâlnirea de anul trecut de la Vilnius, când a fost reafirmat angajamentul din 2008 ca Ucraina să devină membră a Alianţei.
În comunicatul final de la Vilnius, ţările au menţionat expres: „Viitorul Ucrainei se află în NATO”. De data aceasta, Washingtonul face presiuni pentru ca documentul să descrie candidatura Ucrainei la organizaţie drept „ireversibilă”, au declarat pentru EFE surse familiare cu conversaţiile, care au subliniat că negocierile sunt încă în desfăşurare.
Prin această formulare, Alianţa ar mai face un pas în sprijinul său pentru Kiev, transmiţând un mesaj clar că există intenţia ca aceasta să se alăture organizaţiei, deşi numai atunci când cei 32 de aliaţi vor fi de acord şi când condiţiile vor fi fost îndeplinite.
În orice caz, se doreşte evitarea unui scenariu similar celui petrecut anul trecut la Vilnius, când în prima zi a summitului preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a calificat pe reţelele de socializare lipsa unui calendar de aderare drept „absurdă”, iar apoi textul declaraţiei finale a fost negociat până în ultimul moment.
Acum, obiectivul aliaţilor este de a prezenta un front comun şi de a evita orice fisuri care ar putea fi interpretate ca o lipsă de angajament faţă de Kiev.

Întâlniri strategice

Preşedintele Camerei Reprezentanţilor din SUA, republicanul Mike Johnson, se va întâlni miercuri cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, în cadrul summitului NATO de la Washington, conform programului oficialului american.
Sprijinul pentru Ucraina este prevăzut să fie un punct central la summitul de săptămâna aceasta de la Washington. Există îngrijorări cu privire la viitorul sprijinului Statelor Unite pentru Kiev în cazul în care Donald Trump ar câştiga alegerile prezidenţiale din 5 noiembrie.
Trump, care candidează a doua oară pentru fotoliul de la Casa Albă, a declarat că va reduce rapid ajutorul pentru Kiev dacă va fi ales preşedinte. În timp ce în aprilie Trump a refuzat să facă lobby împotriva adoptării unui pachet de ajutor pentru Ucraina, el a stârnit rumoare în februarie când a sugerat că SUA nu ar trebui să apere ţările NATO care nu îşi îndeplinesc obligaţiile de a contribui la apărarea lor naţională.
Reuters a relatat luna trecută că doi consilieri cheie ai lui Trump i-au prezentat un plan pentru a pune capăt războiului din Ucraina – dacă va câştiga alegerile prezidenţiale din 5 noiembrie – care prevede că Ucrainei i se va pune în vedere că va primi mai multe arme din partea SUA doar dacă va intra în discuţii de pace.
Invazia Rusiei în Ucraina, lansată în februarie 2022, a provocat zeci de mii de morţi şi de răniţi şi a transformat oraşe întregi în ruine. Statele Unite au oferit Ucrainei ajutor militar în valoare de peste 50 de miliarde de dolari din 2022.

Israel, prezent la summit

Ministrul israelian de externe, Israel Katz, se va deplasa duminică seara la Washington în calitate de reprezentant al ţării sale la summitul NATO, axat pe sprijinirea Ucrainei, care va avea loc de marţi până joi, cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a Alianţei.
Katz va participa la două evenimente în cadrul summitului, unul găzduit de preşedintele Joe Biden şi celălalt organizat de omologul său american, Anthony Blinken, potrivit The Times of Israel, care nu oferă detalii suplimentare despre cele două întâlniri.
„Sarcina noastră cea mai urgentă la summit va fi sprijinirea Ucrainei”, a declarat secretarul general al Alianţei Atlantice, Jens Stoltenberg, în cadrul unei conferinţe de presă la 5 iunie.
Astfel, ministrul israelian de externe se deplasează la un summit care pune mai puţin accentul pe Orientul Mijlociu. Totuşi, se aşteaptă ca diplomatul să se concentreze asupra Iranului, un aliat comun atât al Rusiei în războiul din Ucraina, cât şi al miliţiei şiite Hezbollah din Liban.
„Lumea trebuie să desemneze Gardienii Revoluţiei drept organizaţie teroristă”, a cerut sâmbătă ministrul israelian pe reţeaua de socializare , unde se revoltă în mod regulat împotriva Iranului, pe care îl acuză că „ameninţă să distrugă Israelul”, în special prin intermediul miliţiilor libaneze.
La frontiera sa de nord, Israelul este implicat într-un schimb intens de focuri cu Hezbollah de la 8 octombrie, o escaladare care a provocat peste 500 de morţi de ambele părţi ale graniţei în ultimele luni, determinând comunitatea internaţională să se teamă de izbucnirea unui război deschis între părţi.
În afară de Katz, la summit vor participa numeroşi reprezentanţi ai vecinilor arabi ai Israelului, precum Egiptul, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi Bahrein, cu care Israelul menţine relaţii diplomatice, precum şi Tunisia şi Qatar, care nu recunosc statul evreu.
În acest context, este posibil să aibă loc întâlniri între Katz şi reprezentanţi ai unora dintre statele implicate în negocierile de încetare a focului dintre Israel şi Hamas, cum ar fi ministrul de externe din Qatar, Mohamed bin Abdulrahman al-Thani.

Sprijin britanic

Noul ministru al apărării britanic, John Healey, a promis duminica aceasta că va livra Ucrainei mai multă artilerie, muniţie şi rachete, subliniind continuarea sprijinului Londrei pentru Kiev în timpul unei vizite în oraşul-port ucrainean Odesa.

John Healey, care a fost numit vineri în funcţie de noul premier britanic Keir Starmer, a mers în acest oraş din sudul Ucrainei, o ţintă frecventă a rachetelor şi dronelor ruseşti, în prima sa vizită în străinătate.

„Poate că a avut loc o schimbare de guvern, însă Marea Britanie este unită pentru Ucraina”, a subliniat Healey, potrivit unui comunicat publicat de Ministerul Apărării britanic.

Healey a promis o nouă livrare de echipamente militare, inclusiv piese de artilerie, 250.000 de muniţii, 50 de ambarcaţiuni militare de mici dimensiuni, 90 de rachete Brimstone, 40 de vehicule de deminare, 10 tunuri de artilerie AS-90 şi 61 de buldozere pentru a ajuta la construcţia de poziţii defensive, potrivit ministerului.

În timpul vizitei sale la Odesa, ministrul britanic s-a întâlnit cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi cu ministrul ucrainean al apărării Rustem Umerov.

Zelenski a postat imagini care îl arată pe Healey depunând flori la un memorial pentru a marca Ziua Marinei în Ucraina.

Şeful statului ucrainean a declarat că i-a informat pe ministrul britanic şi pe omologul olandez al acestuia, care şi-a preluat recent mandatul, despre situaţia de pe câmpul de luptă.

Ministrul de externe olandez Caspar Veldkamp, aflat în vizită la Kiev în week-end, a promis că Ţările de Jos vor începe să trimită „fără întârziere” avioane de luptă F-16 în Ucraina.

Healey a dat asigurări că un pachet important de ajutor britanic anunţat în aprilie va fi livrat „integral Ucrainei în următoarele 100 de zile”.

Kievul a deplâns adesea livrările cu întârziere de echipament militar occidental către Ucraina, care se confruntă cu o lipsă de trupe şi arme, necesare pentru a lupta împotriva invaziei ruse.

Flancul sudic al NATO

Liderii NATO speră să aprobe la summitul pe care îl vor organiza săptămâna viitoare la Washington o nouă strategie de consolidare a relaţiilor cu ţările de pe flancul sudic al Alianţei, de la Orientul Mijlociu până la Golful Guineei, o zonă nu lipsită de provocări pentru aliaţi.
Şefii de stat şi de guvern ai NATO îşi vor da acordul asupra unei strategii dezvoltate pe baza propunerilor prezentate de secretarul general al alianţei, Jens Stoltenberg, care s-a bazat pe un raport întocmit de un grup de experţi independenţi pe care politicianul norvegian l-a numit în octombrie pentru a delibera asupra vecinătăţii sudice.
Ţări precum Spania sau Italia au avertizat îndeosebi asupra necesităţii de a privi către flancul sudic şi de a implementa pe deplin viziunea de 360 de grade a NATO în faţa unor posibile ameninţări, precum valuri migratorii, terorism sau instabilitate politică, în ciuda protagonismului şi a resurselor pe care acaparează comportamentul Rusiei în est.
Surse apropiate Alianţei recunosc că NATO poate face mai mult în domeniul comunicării şi al diplomaţiei publice în ţările de pe ţărmul sudic al Mediteranei, dintre care unele au deja în derulare programe de cooperare cu organizaţia transatlantică.

Peste 100 de recomandări

Grupul de lucru desemnat de Stoltenberg şi-a prezentat raportul în martie Consiliului Atlanticului de Nord, cel mai înalt organism decizional al NATO, iar în aprilie miniştrii de externe aliaţi au avut ocazia să comenteze pe marginea acestuia în cadrul unei reuniuni la Bruxelles. Apoi, raportul a fost publicat în mai.
Format din 11 experţi, grupul a prezentat în raportul său 114 recomandări după contacte cu înalţi oficiali civili şi militari, parteneri ai NATO din vecinătatea sa sudică, academicieni şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Raportul avertizează că provocările de pe flancul sudic sunt din ce în ce mai interconectate cu cele de pe flancul estic, iar securitatea aliaţilor este strâns legată de cea din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Sahel şi chiar Golful Guineei.
Din acest motiv, raportul a propus aprofundarea relaţiilor politice şi a diplomaţiei publice cu această vecinătate sudică, prin noi abordări, noi modalităţi şi o nouă anvergură, pe baza relaţiei pe care NATO o are de 30 de ani cu partenerii său din Dialogul Mediteranean (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Mauritania, Maroc şi Tunisia) sau de 20 de ani cu cei din Iniţiativa de Cooperare de la Istanbul (Bahrein, Qatar, Kuweit, Emiratele Arabe Unite şi Yemen).

Sprijin pentru securitate

NATO a promovat pachete pentru dezvoltarea capacităţilor de apărare ale Iordaniei, Tunisiei şi Mauritaniei, dar experţii propun să se meargă şi mai departe şi, în linie cu misiunea desfăşurată în Irak, pledează pentru explorarea posibilităţii de a crea misiuni ale NATO dedicate pregătirii şi instruirii partenerilor, care ar urma să fie desfăşurate la invitaţia acestor parteneri.
Ei susţin, de asemenea, numirea unui trimis special al NATO pentru flancul sudic, precum şi căutarea unor soluţii comune la ameninţările comune cu care se confruntă atât Alianţa, cât şi aceste ţări, inclusiv impactul destabilizator al Rusiei şi Chinei şi ameninţarea pe care o reprezintă terorismul.
Într-un moment în care războiul din Gaza ameninţă stabilitatea regiunii, raportul subliniază angajamentul aliaţilor declarat anterior pentru o pace durabilă între israelieni şi palestinieni printr-o soluţie cu două state, precum şi sprijinul pentru eforturile internaţionale de pace ale aliaţilor pentru punerea în aplicare a acestei soluţii.
Ca măsură pe termen lung, documentul propune ca NATO să invite Autoritatea Palestiniană să observe sau să participe la activităţile Dialogului Mediteranean în desfăşurare ale Alianţei, în conformitate cu practicile existente.

Consolidarea atenţiei asupra sudului

Încă de la summitul NATO din Madrid din iunie 2022, liderii aliaţi au aprobat un nou Concept Strategic (strategia pentru următorii ani – n.r.) în care au subliniat că trebuie să garanteze apărarea indiferent de unde provin ameninţările şi au identificat terorismul ca unul dintre principalele pericole pentru securitatea lor.
La Washington vor mai face un pas şi vor ajunge la „decizii, concluzii ale aliaţilor pentru a continua să ne consolidăm abordarea faţă de provocările pe care le vedem pe flancul nostru sudic”, potrivit lui Stoltenberg.
În opinia secretarului general al alianţei, NATO îşi consolidează capacităţile de descurajare şi apărare, iar investiţiile în capacităţi la nivel înalt „sunt deopotrivă relevante pentru sud şi vor face parte din răspunsul nostru la orice ameninţare care provine din sud”.

Mai puternice

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declaratrecent, la Bruxelles, că Statele Unite şi Europa sunt mai puternice şi mai în siguranţă împreună în cadrul Alianţei Atlantice, care au marcat la 4 aprilie 2024 cea de-a 75-a aniversare.
”Nu cred doar în America. Aşa cum nu cred nici doar în Europa. Cred în Statele Unite şi Europa împreună în NATO, pentru că împreună suntem mai puternici şi mai în siguranţă”, a declarat Stoltenberg într-un discurs rostit în cadrul ceremoniei aniversare în faţa miniştrilor de externe ai celor 32 de aliaţi.
Politicianul norvegian a subliniat că Europa are nevoie de Statele Unite pentru securitatea sa şi că o împărţire echitabilă a sarcinilor este esenţială. În acest context, el a precizat că aliaţii europeni investesc mult mai mult în apărare şi că, până în acest an, majoritatea vor atinge pragul de 2% din PIB pentru cheltuielile militare de apărare, conform site-ului NATO.
În acelaşi timp, însă, Stoltenberg a subliniat că şi America de Nord are nevoie de Europa. Aliaţii europeni oferă forţe militare de talie mondială, vaste reţele de informaţii şi o influenţă diplomatică unică, multiplicând puterea Americii, a argumentat el, adăugând că, prin intermediul NATO, Statele Unite au mai mulţi prieteni şi mai mulţi aliaţi decât orice altă mare putere.
În faţa documentului original al Tratatului de la Washington, semnat la data de 4 aprilie 1949 de către cei 12 membri fondatori şi care a traversat pentru prima dată Atlanticul pentru a fi expus la sediul organizaţiei, Stoltenberg a declarat că NATO a împlinit 75 de ani mai mare, mai puternică şi mai unită ca oricând.
”În momentul în care marcăm cea de-a 75-a aniversare, avem marele privilegiu de a avea în faţa noastră tratatul nostru fondator. Pentru prima dată la sediul NATO. /…/ Este Tratatul de la Washington, originalul, şi îmi place. Nu în ultimul rând pentru că este foarte scurt, doar 14 paragrafe pe câteva pagini. Niciodată un singur document cu atât de puţine cuvinte nu a însemnat atât de mult pentru atât de mulţi oameni. Atât de multă securitate, atât de multă prosperitate şi atât de multă pace, toate datorită promisiunii solemne de a fi uniţi şi de a ne proteja reciproc, aşa cum am făcut-o timp de 75 de ani”, a spus Stoltenberg.
Alianţa născută în 1949, cea mai puternică, mai durabilă şi mai de succes alianţă din istorie, a menţinut în siguranţă popoarele noastre pe parcursul anilor lungi ai Războiului Rece. De la podul aerian din Berlin şi criza rachetelor din Cuba până la căderea zidului Berlinului, a amintit şeful NATO.
La sfârşitul Războiului Rece, NATO a contribuit la încheierea a două conflicte etnice brutale în Balcani. În 2001, după atacurile de la 11 septembrie, am invocat pentru prima dată articolul 5 din Tratatul de la Washington, care prevede că un atac asupra unui aliat este un atac asupra tuturor. De atunci, NATO a fost în prima linie în lupta împotriva terorismului, a amintit Stoltenberg, care a subliniat că anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 a fost un alt punct de cotitură care a dus la cea mai mare consolidare a apărării noastre colective din ultimele generaţii.
”La început am avut 12 membri. Astăzi suntem 32. Deci trebuie să facem ceva bine. Ajutăm la răspândirea păcii, democraţiei şi prosperităţii în întreaga Europă. Iar astăzi avem, de asemenea, aniversări importante pentru mulţi dintre membrii noştri”, a spus el.
Printre aceştia, România, care sărbătoreşte două decenii de apartenenţă la NATO: La 29 martie 2004, România a depus instrumentele de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice, iar la 2 aprilie 2004 a avut loc ceremonia arborării oficiale a drapelului ţării noastre la sediul NATO din Bruxelles.

Examenul Ucraina

Războiul din Ucraina a revitalizat mai mult ca oricând NATO, după ani de zile în care alianţa nu s-a făcut remarcată, dar acum NATO ar putea suferi un cutremur intern grav în cazul în care alegerile prezidenţiale din noiembrie din SUA vor fi câştigate de fostul preşedinte republican Donald Trump, critic al Alianţei şi al cărui plan privind viitorul Ucrainei este incert.
Summitul NATO, care îi va reuni pe liderii aliaţi la Washington în perioada 9-11 iulie, se va desfăşura într-o atmosferă stranie, în condiţiile în care o victorie a lui Trump la alegerile din 5 noiembrie pare acum mai aproape ca oricând după prestaţia dezastruoasă a actualului preşedinte american, Joe Biden, la dezbaterea electorală din 27 iunie cu contracandidatul său republican.
Se aşteaptă că şefii de stat şi de guvern să dezbată un mecanism de sprijin financiar pe termen lung pentru Ucraina, dar Trump va fi marele elefant din încăpere.
„Nu există nicio îndoială că liderii NATO sunt îngrijoraţi”, spune Thomas Schwartz, profesor de Studii Europene la Universitatea Vanderbilt.
Trump este o veche cunoştinţă a Alianţei. În primul său mandat, din 2017 până în 2021, a fost foarte critic la adresa aliaţilor europeni, pe care i-a acuzat că nu investesc suficienţi bani în apărare, ceea ce a dăunat unei relaţii istorice pe care Administraţia Biden s-a concentrat de atunci să o refacă.
Dar contextul este în prezent mult mai complex din cauza războiului din Ucraina, care a forţat Statele Unite şi ţările europene să se coordoneze pentru a înarma Kievul şi a opri planurile expansioniste ale Kremlinului, întrucât aceştia consideră că preşedintele rus, Vladimir Putin, nu se va mulţumi doar cu anexarea Ucrainei.
Până acum, semnalele transmise de Trump nu au fost deloc încurajatoare pentru aliaţi. Republicanii din Congres au blocat aprobarea mai multor ajutoare militare pentru Ucraina timp de luni de zile, recurgând la sloganul trumpist „America pe primul loc”.
Totodată, magnatul din New York a declarat în februarie că va încuraja Rusia să facă „ce are ea chef” cu membrii NATO care nu îndeplinesc ţinta de cheltuieli a Alianţei pentru apărare.

Planul Trump?

Adevărul este că Trump nu a prezentat în public niciun plan specific pentru viitorul războiului din Ucraina sau pentru relaţia transatlantică.
În dezbaterea cu Biden, republicanul a declarat că pretenţiile lui Putin pentru oprirea războiului, care includ anexarea estului Ucrainei, „nu sunt acceptabile”, dar a susţinut imediat că războiul nu ar fi trebuit să izbucnească niciodată şi s-a plâns că SUA au cheltuit mult mai mulţi bani decât europenii.
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, Washingtonul a furnizat Kievului arme în valoare de peste 53 de miliarde de dolari, iar Cei 27 au livrat armament de aproximativ 40 de miliarde de dolari.
Profesorul Schwartz subliniază că „Trump este imprevizibil şi planurile sale vor depinde de consilierii de care se înconjoară”.
Mai multe laboratoare de idei legate de trumpism proiectează deja propuneri care se află pe masa candidatului republican.
Un plan al acestor grupuri ultraconservatoare este de a condiţiona livrarea de arme către Ucraina de faptul ca preşedintele acestei ţări, Volodmir Zelenski, să accepte să se aşeze şi să negocieze pacea.
„Ştim doar că Trump vrea un acord. Vrea să câştige Premiul Nobel pentru Pace şi să facă o fotografie cu Putin şi Zelenski dându-şi mâna”, a declarat pentru EFE Liana Fix, analistă la Consiliul pentru Relaţii Externe, citată de mass-media internațională. Dar un astfel de acord, potrivit lui Fix, ar implica fără îndoială cedarea de teritorii ucrainene Rusiei, lucru de neconceput pentru moment.
În ceea ce priveşte viitorul Alianţei, deşi o ieşire a Statelor Unite este puţin probabilă, o idee emanată din anturajul lui Trump este crearea unei NATO cu două viteze, în care ţările care nu se conformează ţintei contribuţiilor la cheltuielile de apărare să nu se bucure de garanţiile de securitate oferite de Statele Unite, care are cea mai mare armată din alianţă.
Acest lucru ar intra în conflict cu articolul 5 al NATO, care prevede că aliaţii trebuie să apere oricare dintre membrii săi, indiferent cine este el, care este atacat de o ţară terţă.

Orban, dclarații dure

Premierul Ungariei Viktor Orbán și-a anunțat susținerea față de Donald Trump într-un interviu și, în ajunul summitului NATO din această săptămână, a criticat Statele Unite pentru că au o „politică de război” în Ucraina.

Orbán a contrastat nefavorabil politica SUA cu ceea ce el a descris drept un „plan de pace” credibil din China.

Liderul maghiar s-a întâlnit recent cu Vladimir Putin și și-a apărat contactul cu autocratul rus ca fiind o necesitate practică în timpul războiului. Comentariile lui Orbán au venit duminică într-un interviu acordat instituțiilor media Axel Springer.

În interviu, Orbán a comentat pe larg despre Trump și politica SUA, prezicând că există o „șansă foarte, foarte mare” ca președintele Joe Biden să nu fie reales și descriind acest lucru drept un rezultat pozitiv.

„Sunt sigur că o schimbare ar fi bună pentru lume”, a spus Orbán, avertizând că nu vrea să se amestece prea mult în alegerile americane – în ciuda faptului că a făcut exact asta.

Orbán, care nu se bucură de încrederea omologilor săi europeni pentru opiniile sale pro-ruse și tendințele sale autocratice, l-a lăudat pe Trump în termeni generoși ca fiind un „self-made man” care are „o abordare diferită”.

„Cred că va fi bine pentru politica mondială”, a spus Orbán, adăugând despre Trump: „El este omul păcii. În timpul mandatului său de patru ani, nu a inițiat niciun război și a făcut multe pentru a crea pacea în vechile conflicte din zone foarte complicate ale lumii.”

El a criticat în continuare poziția administrației Biden față de războiul Rusia-Ucraina, cerând Europei să nu mai copieze politica externă americană, în timp ce prezice un conflict din ce în ce mai sângeros în lunile următoare.

În ultimele luni, lui Trump i s-a prezentat un plan care ar urma să pună capăt războiului. Potrivit planului, Ucraina ar fi împinsă să negocieze pacea sau riscă să piardă sprijinul SUA.

Rusia ar fi, de asemenea, stimulată să caute încheierea războiului, deoarece Washingtonul amenință că va spori asistența militară pentru Kiev.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *