De-a lungul timpului, Marea Neagră a reprezentat o intersecție unde imperiile s-au întâlnit și s-au ciocnit, cu ideologii și interese divergente. În prezent conflictul se desfășoară între Occidentul democrat și Rusia autoritară, iar tensiunile s-au amplificat odată cu izbucnirea războiului dintre Rusia și Ucraina (început cu anexarea ilegală a Crimeei în 2014 și conflictul din Donbas, apoi escaladat de invazia rusă din 24 februarie 2022). Ca reacție, Statele Unite și-au intensificat atenția asupra regiunii, atât din motive de securitate, cât și din dorința de a sprijini democrația în statele aliate de la Marea Neagră. Presiunea de a avea o strategie eficientă pentru gestionarea acestor tensiuni a determinat Congresul American să adopte Black Sea Security Act of 2023. Acest act legislativ oferă Washingtonului un cadru bine definit pentru a contracara agresiunea Rusiei, a susține democrația în regiune și a reduce dependența de gazul rusesc.

In acest context, Romania se regaseste intr-o situate foarte avantajoasa, membră NATO, a Uniunii Europene și a Inițiativei celor Trei Mări, dar și cu ieșire la Marea Neagră și graniță directă cu Ucraina. Acest lucru ne aduce beneficii importante în plan economic, energetic si de securitate. Astfel, în aceasta analiza vom încerca să identificăm și să discutam oportunitățile pe care Black Sea Security Act of 2023 le poate aduce României, dar și posibilele riscuri și provocări.

Contextul geopolitic al regiunii Mării Negre

Țările aflate sub cortina de fier au pornit pe drumuri foarte diferite după colapsarea Uniunii Sovietice. România și Bulgaria au adoptat relativ devreme parcursul de integrare în spațiul euro-atlantic, devenind membre ale NATO in 2004 si UE in 2007. Alte țări precum Ucraina și Republica Moldova au urmărit mai degrabă o politică a neutralității, prin care au oscilat între vest și est, politică ce poate fi explicată de constrângerile economice, energetice și militare impuse de Federația Rusă, cât și din motive de instabilitate politică internă și conflicte etnice (alimentate nu în mica masura de Rusia). Un caz oarecum special este cel al Georgiei, care și-a manifestat clar intenția de a urma procesul de integrare euro-atlantică și a început demersuri în acest sens, doar ca ambițiile sale să fie zdrobite de invazia Rusiei din 2008. Inițial, acest eveniment cât și agresiunea sustinuta de Rusia în regiunea separatistă Transnistria din 1990 n-au stârnit o reacție puternică din partea Occidentului, care a adoptat o poziție oarecum similară cu politică de conciliere a prim-ministrul Neville Chamberlain din anii 1930, însă odată cu anexarea ilegală a Crimeei de către Federația Rusă în 2014, situația s-a schimbat semnificativ. Această acțiune a stârnit îngrijorări în rândul țărilor occidentale privind intențiile Moscovei de a-și extinde influența prin mijloace militare (hard power), îngrijorare agravata odată cu izbucnirea conflictului din Donbas, confirmând guvernelor occidentale că Rusia nu ezită să recurgă la mijloace militare pentru a-si atinge obiectivele. Ca reacție, Occidentul a adoptat mai multe măsuri:

• Sancțiuni economice – Occidentul a impus sancțiuni dure împotriva Rusiei, au fost limitarea exporturilor tehnologice precum și comerțului cu arme;
• Minimum 2% din PIB pentru apărare – Toate țările NATO au fost îndemnate să investească mai mult în apărare;
• Sprijin militar pentru Ucraina – Aparatura militară modernă, instruire și consiliere militară. Astfel, forțele sale armate au reușit să devină mai bine pregătite, rezultatele vazandu-se în primele zile după 24 februarie 2022;
• Acțiuni diplomatice – După anexarea Crimeei, Rusia a fost exclusă din G8, revenindu-se la formatul G7;
• A fost creat formatul de la București (B9) – Inițiat de România și Polonia, acest format reunește statele NATO de pe flancul estic.

În februarie 2022, tensiunile au escaladat dramatic odată cu invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. De atunci, Marea Neagră a devenit un adevărat câmp de luptă geopolitic, iar securitatea regiunii a ajuns o prioritate urgentă pentru NATO și SUA. Spre deosebire de 2014, reacția Occidentului a fost mult mai fermă, cu un sprijin financiar și militar masiv pentru Ucraina. Rezultatul a fost adoptarea Black Sea Security Act of 2023, cu sustinere atât din partea Democrațiilor cât și din partea Republicanilor, la care se adaugă hotărârea Germaniei de a-și consolida forțele armate, precum și deciziile statelor din centrul și estul Europei de a-și mări cheltuielile de apărare. Tot ca răspuns la invazia Rusiei, Suedia și Finlanda au luat decizia de a se alătura NATO. Putem spune că agresiunea Rusiei a avut efectul de a întări coeziunea NATO în fața unui adversar comun.

Dependența energetică față de Rusia rămâne unul dintre factorii care influențează politica și relațiile țărilor din regiunea Mării Negre (și nu numai). Pentru multe dintre aceste state, în special cele din fostul spațiu sovietic, istoric Rusia a reprezentat principalul furnizor de gaze naturale și petrol. Situație care s-a perpetuat din cauza infrastructurii moștenite cât și din considerente economice, gazul rusesc fiind mai ieftin decat costul investiției în rețele alternative de aprovizionare cu gaz. Această dependență a fost însă folosită ca o armă geopolitică, Rusia a întrerupt livrările sau a crescut prețurile ori de câte ori un guvern a făcut pași care contraveneau intereselor Kremlinului. În acest context, Inițiativa celor Trei Mări (Three Seas Initiative) capătă o importanță majoră. Reunind țările dintre Marea Baltică, Adriatică și Marea Neagră, acest format mini-lateral are drept obiectiv principal dezvoltarea unei infrastructuri interconectare care să asigure o mai mare securitate energetică în Europa centrală și de est.

Black Sea Security Act of 2023 – principalele prevederi și obiective

Dupa cum am mentionat anterior, the Black Sea Security Act of 2023 reprezintă răspunsul SUA la amenințările Federației Ruse. Documentul contine aspecte ce pot fi grupate în trei tematici cheie ale strategiei SUA pentru Marea Neagră după cum urmează:

• Consolidarea prezenței militare
• Promovare diversificarii energetice și susținerea Inițiativei celor Trei Mări
• Consolidarea democrației și combaterea dezinformării.

Consolidarea prezenței militare – Washingtonul ar trebui să colaboreze direct cu partenerii săi din NATO pentru a dezvolta o prezență navală permanentă, prin rotații periodice de forțe maritime, care să patruleze și să contribuie la descurajarea oricărei potențiale noi escaladări a Rusiei în regiune. Dincolo de simpla prezență navală, strategia americană sugerează crearea și menținerea a unei forțe militare NATO permanente pe întregul flanc estic, aspect ce implică întărirea capacităților defensive ale statelor din regiune. Pe lângă România, Turcia si Bulgaria, state membre NATO, strategia menționează și oferirea de sprijin suplimentar pentru Ucraina, Moldova și Georgia, tari care sunt amenințate de expansionismul Kremlinului.

Diversificarea energetică și sprijinul pentru Inițiativa celor Trei Mări – Reprezintă a doua tematică pe care o regasim in document, cu scopul principal de a reduce dependența statelor din regiune față de gazul rusesc. În viziunea Washingtonului, investițiile în infrastructură energetică sunt un pas crucial în procesul de dezvoltare a țărilor din regiune. În acest sens, strategia identifica Inițiativei celor Trei Mări ca unul dintre instrumentele principale pentru a atinge acest scop, iar susținerea pentru aceasta initiativa este explicit stipulata.

Consolidarea democrației și combaterea dezinformării – Pe lângă prezența militară și independența energetică, strategia atrage atenția asupra faptului că amenințările din zona Mării Negre depășesc sfera conflictelor tradiționale. În ultimii ani atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare și rețelele de troli ne-au arătat cât de eficiente sunt în destabilizarea unei țari. Pentru a combate aceste provocări, strategia SUA cere consolidarea protecției cibernetice prin întărirea infrastructurii digitale, astfel încât statele din regiune să poată preveni și gestiona rapid eventualele atacuri hibride. În plus, strategia evidențiază importanța unei prese independente și a unei societăți civile active, capabile să combată acțiunile de dezinformare si propaganda.

Nu in ultimul rand, poziția Turciei rămâne una aparte. Cu o poziție strategică la Marea Neagră și capacități militare semnificative în cadrul NATO, Ankara a avut un rol important în reducerea insecurității alimentare globale, negociind două acorduri pentru a permite exportul de cereale din porturile ucrainene. Cu toate acestea, se menționează că atitudinea Turciei față de unii aliați regionali și state democratice a fost contraproductiv și a contribuit la creșterea tensiunilor în regiune, iar Turcia ar trebui să evite orice acțiune pentru escaladarea în continuare a tensiunilor regionale. De asemenea, Turcia este criticată pentru întârzierea ratificării aderării Suediei și Finlandei la NATO.

Beneficii economice pentru România

În ceea ce privește țara noastră, accentul pus pe dezvoltarea infrastructurii energetice poate oferi României un context favorabil pentru exploatarea resurselor din Marea Neagră. Proiecte precum Neptun Deep pot transforma România într-un important exportator de gaze naturale, contribuind nu doar la securitatea noastra energetica ci si a vecinilor nostri. România ar putea fi sprijinită în a construi noi conducte și terminale de gaz lichefiat (LNG), după modelul Poloniei, ceea ce nu doar că ar reduce vulnerabilitatea față de gazul rusesc, ci ar și contribui la revitalizarea industriei petrochimice române.

Industria de apărare este un alt domeniu în care România ar putea avea de câștigat semnificativ, un exemplu concret fiind împrumutul recent de 920 de milioane de dolari acordat României prin programul Foreign Military Financing (FMF). O parte semnificativă a acestui împrumut este alocată pentru modernizarea industriei de apărare, inclusiv a 3 fabrici de muniție care vor deveni singurele producătoare de muniție pentru tancurile Abrams din Europa. Totodată, parteneriatul cu SUA aduce și un transfer de tehnologie și know-how. Astfel, tara noastra are oportunitatea de a deveni un actor important atât pe plan energetic, cât și în domeniul apărării. Este la latitudinea guvernului României să gestioneze aceste fonduri într-un mod eficient, care să contribuie la dezvoltarea unei industrii de apărare sustenabile financiar, fără să creeze o dependență de stat.

În paralel, sprijinul acordat de SUA Inițiativei celor Trei Mări va permite României să beneficiezi de pe urma proiectelor 3SI, Via Carpathia și Rail-2-Sea, ambele urmărind integrarea economiilor din centrul și estul Europei pe axa Nord-Sud.

Rail-2-Sea are ca scop modernizarea și dezvoltarea unei căi ferate care să lege portul Gdansk din Polonia de portul Constanța, iar Via Carpathia este o autostradă ce va conecta nordul Europei, din orașul lituanian Klaipeda, până în portul grecesc Salonic, in sudul Europei, traversând România și oferind oportunități pentru noi lanțuri de aprovizionare și rute comerciale. Deși aceste proiecte nu sunt noi, sprijinul reafirmat al SUA fata de 3SI vine într-un moment foarte important, întrucât cea mai mare provocare cu care aceasta initiativa se confruntă este atragerea finanțării pentru proiectele sale. Dealtfel, SUA și afirmat susținerea pentru 3SI și în trecut, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, ceea ce ne arată natura bipartizană a acestui sprijin.

Beneficiile de securitate pentru România

Chiar dacă multe dintre beneficiile pe care le-am discutat contribuie indirect la consolidarea securității naționale, Black Sea Security Act of 2023 presupune și anumite acțiuni directe pentru întărirea nivelului de securitate națională. Una dintre cele mai importante măsuri este angajamentul luat de SUA de a asigura o prezență militară permanentă pe întreg flancul estic al NATO, iar în centrul acestui efort se vor afla Polonia și România. Datorită poziției lor geografice și a faptului că sunt cele mai mari țări din regiune, cele doua tari sunt candidații principali pentru găzduirea forțelor NATO, ceea ce ne va consolidează securitatea în fața amenințărilor externe. În paralel, antrenamentele comune cu partenerii din alianță le oferă militarilor români ocazia de a face schimb de experiență, de a invata și executa tactici noi de lupta, precum și de a crește gradul de interoperativitate cu alte state. Acest tipuri de exerciții ridică nivelul de profesionalism al armatei române și ajută la o mai buna integrare în structurile internaționale de intervenție rapidă. Strategia prevede de asemenea investiții importante în infrastructură de apărare a României, cum ar fi modernizarea bazelor militare, îmbunătățirea transportului logistic și crearea unor rețele de comunicații securizate. Toate aceste măsuri sporesc capacitatea țării de a găzdui trupe aliate și de a reacționa mai eficient în cazul unui atac.

La fel de important este și angajamentul SUA de a avea o prezenta NATO maritima puternica care sa conduca operatiuni de descurajare și protejare a apelor internaționale. Întrucât restricțiile impuse de Convenția de la Montreux limitează semnificativ accesul flotelor americane sau al altor aliați neriverani în Marea Neagră, motiv pentru care SUA prefera sa se focuseze pe sprijinirea creșterii capacităților maritime ale aliaților locali. Prin modernizarea și achiziția de noi nava România, alături de Bulgaria și Turcia, poate asigura aceasta prezență NATO permanentă în Marea Neagră, capabilă să descurajeze și să protejeze apele teritoriale, în conformitate cu dorințele americanilor

Un aspect poate mai puțin evident este că simpla existenta a acestui act legislativ actioneaza ca un o garanție de securitate. Faptul că cea mai mare putere mondială își declară sprijinul pentru România și pentru securitatea regiunii Mării Negre descurajează în sine orice încercare de escaladare a agresiunilor din partea Rusiei. Prin acest angajament SUA reafirmă că orice amenințare la adresa României va fi întâmpinată cu un răspuns ferm și coordonat, atât din partea sa, cât și din partea alianței NATO.

Asadar, România beneficiază de un plus clar de securitate națională și își consolidează poziția de jucător cheie pe flancul estic al NATO și în regiunea Mării Negre. Prin prezență militară permanentă a SUA, investițiile în infrastructură de apărare și întărirea capacităților navale, România devine semnificativ mai bine pregătită și protejată împotriva oricăror amenințări externe.

Riscuri și provocări

În ciuda oportunităților semnificative și a perspectivei pozitive, implementarea strategiei americane pentru Marea Neagră vine la pachet și cu o serie de riscuri. O criză internațională neașteptată sau agravarea relațiilor cu alte puteri (China, Iran, Coreea de Nord) ar putea forța Washingtonul să-și îndrepte atenția si resursele în alt loc. În acest scenariu, Marea Neagră si-ar pierde din relevanță strategică, iar pentru proiectele de infrastructură militară și energetică ar trebui să caute alte surse de finanțare sau să fie reduse în scop.

Pe plan intern, principala amenințare este climatul politic instabil, cu schimbări dese de guvern și o scena politică fragmentata. Ca rezultat al alegerilor parlamentare din 2024, extremă dreapta, cu orientări eurosceptice sau chiar pro-ruse, și-a mărit exponențial influența, crescând de la aproximativ 8% la peste 36% din voturile din Parlament. Această schimbare ar putea pune piedici în adoptarea și implementarea proiectelor strategice, ceea ce ar transmite un semnal negativ către SUA și ceilalți parteneri NATO. Tot in plan intern, un alt aspect controversat a fost anularea și refacerea primului tur al alegerilor prezidențiale. O decizie care a dus la amplificarea polarizării și a climatul de instabilitate, a atras critici din partea Comisiei de la Veneția și din partea vicepreședintelui american JD Vance.

Deși România a făcut progrese în combaterea corupției și creșterea transparenței, există încă multe vulnerabilități în sistem. Fără reformarea procedurilor și mecanismelor de aprobare și monitorizare există riscul ca sprijinul financiar venit din partea SUA, prin programe precum Foreign Military Financing (FMF), să fie folosit ineficient sau să ducă la licitații păguboase pentru statul român. Practic, s-ar pierde oportunități majore pentru dezvoltare.

Un punct important de subliniat este acela ca implementarea Black Sea Security Act of 2023 depinde în egală măsură de state membre NATO cât și de state partenere precum Ucraina, Georgia și Moldova, care aspiră la o mai mare apropiere de structurile euro-atlantice. Orice neînțelegeri politice, dispute bilaterale sau tensiuni pot întârzia programele comune, în special proiectele energetice și cele de dezvoltare a infrastructurii de transport.

Și în cele din urma, o creștere neașteptată a prețurilor, un război comercial între China și SUA sau o criză economică pot îngreuna serios finanțarea proiectelor. În plus, cheltuielile mai mari pentru apărare implică o presiune suplimentară pe bugetul public și ar putea forța guvernele să reducă din alte domenii, mai ales în țările cu deficit bugetar mare (cazul României). Sănătatea, asistența socială și alte domenii similare pot ajunge în plan secund, lucru ce ar nemulțumi o parte din electorat. În acest context, politicienii vor avea de găsit o soluție care să mențină echilibrul între securitatea națională și bunăstarea socială, pentru a răspunde atât nevoilor externe, cât și celor interne.

Concluzii

Adoptarea Black Sea Security Act of 2023 a oferit țărilor Mării Negre o importantă mult mai mare în strategia externă a SUA, iar România se află în mijlocul acestor reorientari strategice. Fiind membră NATO și UE, dar și parte a Inițiativei celor Trei Mări și cu o poziție geografică avantajoasă, România are șanse mari să-și consolideze rolul și să devină un jucător-cheie, atât pe partea de securitate, cât și pe cea economică.

Pe plan energetic, proiectele de exploatare a resurselor din Marea Neagră (Neptun Deep) sau dezvoltare a terminalelor pentru gaz natural lichefiat (LNG) pot atrage investiții și pot reduce dependența de gazul rusesc. Mai mult, dacă exploatăm eficient aceste oportunități și ne aliniem la prioritățile SUA și ale UE, putem ajunge în poziția de furnizor regional de energie, ceea ce înseamnă venituri suplimentare și mai multă stabilitate pentru sectorul nostru energetic.

Industria de apărare este un alt domeniu unde România poate face un salt important. Modernizarea și cooperarea cu firme din SUA, plus investiții sprijinite prin programe de tipul Foreign Military Financing (FMF), pot revitaliza industria și pot ajuta la dezvoltarea unor capacități de producție noi. Aceste aspecte nu doar ca vor întări cadrul de securitate, dar ar reprezenta și avantaje economice majore, ca producator si exportator de arme și muniții într-o Europa în plin proces de reînarmare după decenii de neglijare a fortelor armate.

În concluzie, Black Sea Security Act of 2023 ne oferă o șansă enormă de a ne redefini rolul la Marea Neagră, atât pe partea de securitate, cât și în domeniile energetic, economic și democratic. Totuși, succesul nu este garantat, stabilitatea politică și felul în care autoritățile vor administra fondurile sunt cruciale. Ne confruntăm cu probleme precum schimbările frecvente de guvern, birocrația și corupția, care pot încetini sau chiar bloca proiecte importante. În plus, relația cu Rusia ar putea deveni și mai tensionată, iar Moscova ar putea folosi presiuni economice sau campanii de dezinformare ca să destabilizeze situația. La toate acestea se mai adaugă și riscul ca discursurile populiste și eurosceptice să submineze sprijinul financiar și politic din Occident. Dacă reușim, totuși, să ne menținem o direcție euro-atlantică fermă și să ne protejăm interesele naționale, România poate ajunge un jucător mult mai influent pe scena internațională.