Start pe scut


 

ORD_Arrow_Interception_Concept_lgSotiile si mamele razboinicilor spartanilor le urau, inainte de lupta, sa se intoarca acasa, fie “pe scut” adica morti si adusi de camarazii lor de arme, fie “sub scut” adica vii si pe propriile picioare. Astazi regulile razboiului au devenit un pic mai complicate iar confruntarile directe au fost inlocuite cu de arta diplomatiei si a declaratiilor belicoase. Razboiului conventional i s-a substituit cel psihologic iar exemplele din categorie de explicatii pot curge la nesfarsit. Insa scopul a ramas acelasi – dominatia, ca deziderat suprem. Daca teoreticianul militar Carl von Clausewitz vorbea in lucrarea sa “Despre Razboi” , undeva la inceputul secolului al XIX-lea, de razboi ca instrument de implinire a actului politic, astazi cele doua super-puteri militare mondiale, SUA si Rusia sunt la limita epuizarii resurselor diplomatice in ceea ce priveste impunerea influentei la scara mondiala. In cazul in care negocierile ruso-americane in privinta amplasarii pe osatura “batranului continent” a scutului antiracheta american” vor esua, reinnoirea tratatului de limitare a armelor strategice ofensive, denumit generic START-2, va fi sortit, la randul sau, esecului. Aceasta situatie va conduce evident la un varf de criza intre cele doua super-puteri, care va avea nevoie de o rezolvare, fie printr-un compromis de ambele parti si definitivarea cat mai rapida a unor acorduri, fie pe cale armelor. Bineinteles, am pornit in aceste presupuneri de la “worst case scenario”, adica scenariul cel mai “negru”.

Ce avem in momentul de fata este pozitia antagonica si reactia tot mai vocala a oficialilor moscoviti vizavi de noile planuri pentru sistemul defensiv pe care SUA doreste sa il instaleze pentru aliatii sai europeni din cadrul NATO. Reactia acestora este totusi una normala, in ciuda faptului ca subsecretarul de stat pentru controlul armamentelor si politica de securitate, Ellen Tauscher, a anuntat, la inceputul acestei saptamani, ca partea rusa a stiut si a fost informata constant, la nivel de experti, de intentiile SUA in Europa, pentru a mentine inca un atu in negocierile cu Washingtonul si totodata pentru ca oficialii rusi sa aiba cat mai multa credibilitate in fata propriului popor in ceea ce priveste “pariul lui Putin” ca Rusia va reveni cat mai curand la masa marilor puteri mondiale. “Decizia SUA de a instala elemente ale sistemului lor de aparare antiracheta in Romania si, posibil, in Bulgaria nu poate sa nu afecteze negocierile ruso-americane privind noul tratat de limitare a armelor strategice ofensive START-2”, spunea ieri ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Serghei Riabkov. Pe langa discutiile cu SUA, Rusia si-a exprimat dorinta de a dialoga pe aceasta tema si cu Bucurestiul si alte capitale europene care doresc participe la “jocurile defel nepericuloase in domeniul antiracheta”, asa cum le-a descris chiar purtatorul de cuvant al Ministerului rus de Externe, Andrei Nesterenko. MAE de la Bucuresti a anticipat aceasta dorinta a Rusiei si a declasat la randul sau, o campanie de informare in randul vecinilor sai. Directorul general pentru afaceri strategice din MAE, Calin Stoica, a avut zilele trecute intrevederi la Bucuresti cu ambasadorul Bulgariei, Valentin Radomirski, cu ambasadorul Ucrainei, Markian Kulik, precum si cu ambasadorul Republicii Serbia, Zoran Popovici, pe tema participarii la sistemul de aparare antiracheta. La fel s-a procedat si Republica Moldova, pe fondul amenintarilor venite din partea unor lideri separatisti din autoproclamata republica transnistreana care au venit cu ideea ca Rusia sa isi amplaseze, pe acest teritoriu, baterii cu rachete Iskader capabile sa loveasca tinte aflate intre 100 si 400 de kilometri distanta. Rusia nu a achiesat la propunerile lui Smirnov, insa a amenintat prin vocea ministrului Apararii, Anatoli Serdiukov, ca se gandeste din nou la instalarea de rachete in exclava Kaliningrad de la Marea Baltica. Vorbim aici de un nou element de presiune pe care abila diplomatie de la Moscova doreste sa il introduca in cadrul negocierilor cu partea americana, strategie care vizeaza in special o reactie negativa vizavi de scut din partea statelor europene care ar putea fi tinta unor atacuri coordonate din regiunea Kaliningrad. Pe de alta parte, acest dosar al scutului este strans legat de reinnoirea tratatului START intre SUA si Rusia. Tergiversarea semnarii acestui nou document nu poate fi decat in beneficiu Moscovei a carei diplomatie extrem de abila incearca sa arunce in joc, noi “asi” de care ii tine in maneca, in incercarea de a limita crearea de noi avanposturi ale NATO in zona centurii de securitate (glacis) a Rusiei.

In toata aceasta ecuatie, Romania va trebui sa isi calculeze foarte bine fiecare pas pe care il face si sa puna in balanta, nu numai beneficiile acestui proiect de securitate, dar si riscurile pe care le reprezinta. Daca imi este permisa o comparatie cinematografica, Rusia isi va atinti de acum incolo privirea asupra Romaniei de aceeasi maniera prin care “ochiul lui Sauron” urmearea inelul purtat de hobbiti pentru a-l distruge in celebra ecranizare a romanului “Stapanul Inelelor” a lui JRR Tolkien. Lasand gluma la o parte, precedentul in acest sens a fost creat in Cehia, destinatia anterioara a radarului administratiei Bush, ai carei serviciile speciale (BIS) publicau in septembrie 2009 un raport anual in care se concluziona ca serviciile de informatii ruse, infiltrate in diferite institutii ale statului si mass-media, incearca sa influenteze opinia publica ceha impotriva scutului american antiracheta. De asemenea, in martie 2007, Parlamentul polonez a decis desfiintarea Serviciilor de Informatii militare polonez (WSI) sub acuzatia ca acesta ar fi fost penetrat foarte puternic de serviciile omoloage rusesti. Si sub acest aspect, Romania va trebui sa ia in calcul tot mai serios si o astfel de amenintare la adresa sigurantei sale nationale. In alta ordine de idei, sunt de parere ca un referendum national pe aceasta tema, in ciuda declaratiilor unor oficiali cum ca “din punct de vedere legal nu este necesar”, poate fi un exercitiu foarte bun de analiza tocmai pentru ca Romania sa isi  poata demonstra siesi, in mod democratic, ca poate sa se erijeze in acest mult ravnit statut de furnizor de securitate in zona Balcanilor si la Marea Negra pe care doreste sa si-l aroge. Rezonand la final cu ideea de la inceputul acestui editorial, cred ca Romania ar putea iesi cu un happy end din aceasta poveste, “sub scut” si nu “pe scut”, daca va tine cont si va explica punctual cetatenilor sai si despre jumatatea goala a paharului pe care acest proiect, de altfel unul istoric pentru noi, o are. Mai putina inima calda si mai multa rece, cred ca de asta avem nevoie in primul rand pentru a ne depasi conditia si a “juca intr-o alta liga”, cum ar spune partenerii americani!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *