Este o întrebare care și-o pun toți experții internaționali mai ales acum, în contextul jocului de-a negocierile de pace, deși este clar că Putin nu vrea pace decât în condițiile sale care sunt de fapt o cerere de capitulare a Ucrainei. Iar Trump, în mod clar cel mai incompetent președinte american din istorie, îi face jocul, alegând să pună presiune pe victimă, nu pe agresor. Toată lumea încearcă să ghicească ce este în spatele acțiunilor iresponsabile și dezastruoase ale lui Trump, explicațiile curgând de la agentul lui Putin până la probleme psihiatrice, coroborate cu mania grandorii și egocentrismul patologic, dar și cu ideea că trăiește într-o altă lume în care el este alfa și omega, dar și această chestiune este de natură psihiatrică. Nu este subiectul acestei analize, dar în mod sigur va curge multă cerneală pentru a încerca să se explice delirul liderului de la Casa Albă. Dar problema gravă este că nu există nimeni în anturajul său ca să îl domolească și să îl țină în frâu, dimpotrivă, toți îi aduc elogii inclusiv în ședințele de guvern. Ascultând ceea ce spun membrii cabinetului, pot spune că aceștia nu sunt cu nimic mai prejos decât adulatorii și lingăii lui Stalin, Kim Ir Sen sau Nicolae Ceaușescu. Jenant și rușinos ce a ajuns administrația americană, țara cea mai puternică din lume, stâlpul democrației și libertății, dar nu pentru multă vreme dacă continuă așa. Adică, nu va mai fi țara cea mai puternică din lume dacă continuă așa. Deoarece va fi primul caz din istorie în care un lider, un hegemon nu numai regional, ci chiar mondial, renunță de bună voie la poziția sa, la puterea sa, din cauza unui bufon narcisist ajuns în fruntea statului. Dar să sperăm că nu se va ajunge până acolo, și că societatea americană își va reveni din acest coșmar.

Chestiunea la ordinea zilei este dacă Rusia va porni o nouă ofensivă masivă de vară în acest an. Mă refer aici la o ofensivă puternică, poate pe o nouă axă de avans, deoarece Rusia se află în ofensivă de mai bine de un an, ofensivă cu rezultate mediocre, din moment ce în 2024 a reușit cucerirea a mai puțin de 1000 de kmp din teritoriul ucrainean, iar în 2025 doar circa 180 de kmp. În schimb, se confruntă cu contraatacuri ucrainene puternice la Pokrovsk și Toretsk, unde sunt trupe rusești în pericol de a fi încercuite, plus alte contraatacuri pe alte direcții. Deci, se pare că ofensiva continuă timp de mai bine de un an își pierde suflul, mai ales că această ofensivă a fost dusă cu pierderi rusești îngrozitoare, rapoartele spunând că rușii au pierdut în 2024 mai mult material și soldați decât în 2022 și 2023 cumulat, ceea ce este enorm.

Dar pot rușii să reia o ofensivă puternică de vară care să îi pună în dificultate pe ucraineni?

Condițiile păcii din Ucraina, paralele istorice

Putin și-a expus condițiile și nu renunță la ele sub nicio formă. Cedarea celor cinci oblasturi (patru dintre ele nu a reușit să le ocupe nici după trei ani de război, deși le-a anexat declarativ în 2022), respectiv Luhansk, Donetsk, Zaporojie, Kherson, plus Crimeea, apoi schimbarea conducerii de la Kiev cu un regim obedient, garanția că Ucraina nu va intra în NATO etc. Practic o capitulare totală, capitulare care nu a reușit să o obțină militar, dar încearcă diplomatic, și culmea, cel mai mare avocat al lui Putin în această direcție este însuși președintele celei mai mari puteri de pe Terra, care ar putea șterge Rusia de pe hartă doar cu forța militară convențională. Asta având în vedere performanțele militare discutabile ale armatei ruse în Ucraina.

Iar Trump îi cântă în strună lui Putin în aceste cereri absurde, se vede că mitomanul ajuns la Casa Albă nu are habar de istorie, de geopolitică, și nici măcar de economie elementară, după cum a distrus economia americană în mai puțin de o sută de zile de mandat.

Și aici vreau să dau două exemple din istorie, ca să exemplific ce ar însemna satisfacerea cererilor lui Putin referitoare la pacea din Ucraina. Dar sunt sigur că Trump habar nu are de așa ceva, fiindcă habar nu are de istorie, să ne amintim că vorbea la un moment dat de relațiile SUA cu imperiul roman. Se pare că o diferență de cincisprezece secole la scara istoriei nu este un impediment pentru Trump.

Prima paralelă pe care o fac este anul 1940. Atacul german împotriva Franței începe la 10 mai 1940, trupele germane străpung apărarea franco-engleză nu pe linia Maginot, ci prin Ardeni, surprinzându-i total. Urmează o serie de bătălii în care blitzkriekul german este victorios, englezii se retrag pe la Dunkerque pentru a nu fi capturați, iar Franța capitulează. Franța este împărțită în două, o parte sub ocupație germană, iar partea de sud sub administrație franceză loială germanilor, sub autoritatea guvernului de la Vichy condus de mareșalul Philippe Petain. Asta era situația la ora aceea, cam ce vrea Putin pentru Ucraina. I s-au transmis Marii Britanii de către germani propuneri de pace, toate au fost refuzate de către Churchill care a continuat lupta. Ar fi trebuit ca Churchill să accepte pacea? Ar fi trebuit ca francezii care s-au refugiat în Anglia sub conducerea lui Charles de Gaulle să abandoneze lupta și să accepte situația în care a ajuns Franța? Fiindcă asta vrea Putin.

Mai departe, România la sfârșitul anului 1916. Am intrat în primul război mondial pentru Transilvania, dar conjunctura și evoluția conflictului ne-a lăsat singuri în fața unui atac concentrat al tuturor Puterilor Centrale, cu un aliat nesigur și de multe ori neloial, respectiv Rusia. La sfârșitul lui 1916 am fost nevoiți să ne retragem în Moldova, în condiții extrem de dificile, dar am rezistat și în vara lui 1917 am obținut marile victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz. În opinia lui Putin și a lui Trump, ar fi trebuit să capitulăm încă din 1916 și să cedăm totul inamicului. Fiindcă asta i se cere Ucrainei acum. Au fost astfel de propuneri, dar regele Ferdinand și regina Maria le-au respins, singura noastră speranță și rază de lumină a fost Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Henri Berthelot care ne asigura că nu am fost uitați, la fel cum astăzi Europa îi asigură pe ucraineni că nu sunt lăsați în voia sorții, chiar dacă un bufon ce conduce Casa Albă se face preș în fața agresorului și criminalului de război Vladimir Putin.

Posibilitatea unei noi ofensive de vară rusești

Această posibilitate a unei noi ofensive mult mai puternice ce ar urma să o declanșeze Rusia a fost menționată inclusiv de conducerea ucraineană, semn că există o probabilitate ridicată ca să se întâmple. Conducerea ucraineană este foarte bine implicată și informată, așa că orice semnal venit din această direcție merită luat în considerare.

Ideea este că momentul ar fi potrivit din două motive. Primul este că Putin, în perspectiva negocierilor pe care se face că le poartă, deși nu are nici un interes să oprească războiul (vezi https://karadeniz-press.ro/de-ce-putin-nu-vrea-pace-in-ucraina/ ), dorește să arate că este capabil să câștige acest război, deși evidențele sunt clare că stagnează și pierde enorm în conflictul devenit de uzură, fără modificări semnificative pe hartă. Deci el vrea să arate tuturor că este capabil să cucerească noi teritorii, astfel ca Trump să poată continua cu narațiunea conform căreia Ucraina nu are nicio șansă. În special că se apropie 9 mai, optzeci de ani de la victoria în al doilea război mondial, la care Putin trebuie să se laude cu ceva. Măcar cu declanșarea unei ofensive majore, dacă nu cu câștiguri teritoriale importante, mai ales că la ora actuală cam pierde teren în Toretsk și Pokrovsk.

Al doilea este că Rusia lui Putin tocmai a reușit să scape de o problemă jenantă și rușinoasă, mai ales pe plan intern, respectiv incursiunea ucraineană în sectorul Kursk, pe teritoriul rusesc, pe care Putin a jurat să îl apere și despre care spunea că orice atac asupra teritoriului sfânt al Rusiei va atrage o reacție inclusiv nucleară.

Ucrainenii au mai făcut incursiuni pe teritoriul rusesc, mai ales în regiunea Belgorod, dar au folosit voluntari străini, mai cu seamă ruși care luptă împotriva lui Putin, dar și internaționali, inclusiv români și moldoveni din batalionul Getica. Dar în 6 august 2024, ca răspuns la atacul rusesc spre Harkov declanșat la 10 mai 2024, ucrainenii atacă în Kursk, ocupând o bucată serioasă de teritoriul rusesc, circa 1000 kmp. Rușii au adus rezerve, inclusiv trupe nord-coreene (12000 de militari, dintre care o treime au fost eliminați) pentru a face față. Incursiunea ucraineană a fost suprimată abia după șase luni de lupte grele, și se pare că oprirea ajutorului american și a informațiilor furnizate de către aceștia a avut un rol determinant. Oricum, rușii au adus multe trupe ca să elimine intrândul ucrainean din Kursk, chiar ultima linie de legătură între Sudzha se afla în raza dronelor rusești, dar căderea informaților a accelerat procesul, astfel că ucrainenii au fost nevoiți să se retragă în grabă la sfârșitul lui martie 2025.

Nu au fost încercuiți mii de soldați ucraineni, cum spuneau rușii și repeta ca un papagal Donald Trump, ucrainenii s-au retras, deși cu pierderi importante. Dar dacă e să ne uităm pe graficul pierderilor de pe siteul Oryx, care înregistrează doar pierderile de material militar confirmate, vedem că ucrainenii au avut pierderi serioase în tancuri și vehicule militare în cursul retragerii lor din Kursk, dar acestea sunt inferioare celor ale rușilor. Adică, chiar în retragere, ucrainenii au avut pierderi mai mici decât cele ale rușilor. Respectiv rata este de 40-60, dar în rest este undeva la 20-80.

Unii spun că ofensiva ucraineană din Kursk nu ar fi trebuit să aibă loc, că mai bine ucrainenii își puteau folosi trupele pe frontul de est. Este discutabil, rușii au trebuit să mute trupe de peste tot, inclusiv din est, pentru a face față incursiunii ce a durat șase luni. Și ucrainenii au angajat trupe acolo, așa că nu putem cuantifica cum a ajutat incursiunea din Kursk frontul din est. Dar în mod sigur a ajutat, fiindcă rușii au mutat și alocat mult mai multe trupe decât ucrainenii, grăbiți fiind să rezolve problema ce devenea o pată pe obrazul lui Putin, repet, timp de șase luni. Mai mult, a fost o creștere de moral pentru ucraineni, o palmă dată lui Putin, o dovadă față de aliații occidentali că Ucraina este capabilă de surprize operaționale, și, mai mult, că liniile roșii ale lui Putin nu valorează nimic. Adică Putin a tot trasat linii roșii, câteva zeci până acum, care nu au valorat nimic. Spre exemplu, dacă occidentalii livrează armament Ucrainei, dacă trimit armament sovietic Ucrainei, dacă trimit armament greu Ucrainei, dacă trimit avioane Ucrainei, dacă trimit HIMARS Ucrainei etc. Pentru aceste zeci de linii roșii trasate de Putin, vezi https://karadeniz-press.ro/trupe-nato-in-ucraina-spre-depasirea-unei-noi-linii-rosii/ .

Iar cu problema Kurskului rezolvată, se pot disponibiliza trupe care ar putea fi folosite în altă parte.

Probabilitatea unei ofensive rusești de vară

Aici ar trebui să analizăm ceva mai serios necesitatea pentru ruși de a declanșa o nouă ofensivă de vară. Motivele sunt clare, au scăpat de umilința din Kursk și au nevoie de o răzbunare pentru asta, ca să dovedească că Rusia este mare și tare și nu lasă o astfel de umilință nerăzbunată. Așa că au nevoie de o ofensivă care să îi pedepsească exemplar pe ucraineni fiindcă au îndrăznit să atace și să ocupe teritoriul sfânt al Rusiei.

Mai departe, condițiile climatice devin mai favorabile ofensivei, respectiv s-a terminat rasputița (ploile de toamnă și de primăvară care transformă terenul în mlaștină), terenul s-a uscat și este capabil să suporte deplasarea blindatelor și camioanelor nu numai pe drumuri, ci și pe terenul agricol din lateral fără riscul de a se înnămoli în noroaie. Mai mult, apare frunzișul arborilor care aduce o posibilitate de camuflare mai bună față de perioada precedentă. Sunt factori care favorizează o ofensivă din punct de vedere al condițiilor climatice.

Mai important este faptul că Putin nu poate juca la infinit cartea negocierilor prefăcute, până la urmă poate Trump și-ar putea pierde răbdarea și să lase negocierile în plata Domnului, în ideea că ar putea spune că a încercat, dar Zelenski și Putin sunt nebuni și nu vor să accepte medierea americană, și să se retragă din proces. Desigur, o posibilitate redusă, având în vedere că Trump este cel mai mare avocat al lui Putin, dar există și această posibilitate. Iar singurul factor care ar putea îmbunătăți poziția Rusiei în susținerea pretențiilor ei absurde este o victorie militară evidentă. Fiindcă Putin are impresia că el câștigă, toate avansurile lui de câțiva metri le consideră victorii (nu-i pasă de propriile pierderi), și doar printr-o victorie decisivă pe front, o decizie militară importantă, ar putea susține partea diplomatică pentru a impune pacea dorită de el cu cedările ucrainene. Deci, o fereastră de oportunitate care nu va dura prea mult, dacă Trump își pierde răbdarea, oricât de mică ar fi posibilitatea ca Trump să se retragă.

Mai departe, Putin trebuie să facă ceva înainte ca economia rusă să intre în colaps, iar ceasul ticăie și momentul se apropie, așa că trebuie să se grăbească să obțină o pace în termeni favorabili. Iar o victorie militară importantă, chiar decisivă, ar fi singura lui opțiune viabilă.

De asemenea, Putin trebuie să se grăbească, având în vedere modul în care se adaptează și progresează armata ucraineană în domenii devenite cheie în economia războiului. Este suficient să amintim aici de războiul cu drone, care sunt responsabile pentru circa 70% din pierderile de material militar ale rușilor. Anul trecut ucrainenii au produs circa 2 milioane de drone, anul acesta vor produce circa 5 milioane. Adică între șapte și zece drone pentru fiecare soldat rus de pe câmpul de luptă.

Întrebarea este dacă Rusia va avea capabilitățile necesare pentru o nouă ofensivă, având în vedere pierderile înregistrate până acum. Paradoxal, dar răspunsul este afirmativ, cel puțin pe partea soldaților. Pe lângă faptul că și-a disponibilizat trupele din Kursk, în Rusia a început recrutarea tinerilor pentru serviciul militar, încă 140000 de recruți se adaugă forțelor militare ruse. Dar apare un fenomen neașteptat, voluntarii care se grăbesc spre centrele de recrutare. De ce? Bonusurile promise de armata rusă pentru noii voluntari sunt de circa două milioane de ruble, ceea ce echivalează cu câștigul mediu pe câțiva ani buni în Rusia, iar pentru amărâții din regiunile rurale îndepărtate și republicile non-ruse (care constituiau și până acum baza principală de recrutare) este o oportunitate unică. Dar de ce se grăbesc aceștia acum să se înroleze? Simplu, deja umblă zvonul prin Rusia că pacea se va încheia curând, așa că aceștia se grăbesc să se înroleze, sperând că vor lua bonusul, dar nu vor mai ajunge să lupte în Ucraina, deoarece pacea se va încheia între timp. Tare mă tem că vor avea o surpriză neplăcută.

Dacă în privința factorului uman, ca număr, nu ar fi o problemă (chiar dacă majoritatea vor fi recruți neexperimentați), altfel stau lucrurile în privința materialului militar, în special la nivelul tancurilor și transportoarelor blindate. În trei ani de război, rușii au golit inclusiv depozitele de tancuri și vehicule din perioada sovietică, dar în starea lor de degradare multe au fost canibalizate pentru piese de schimb, probabil un tanc funcțional a putut fi realizat din trei tancuri din depozite. Dar acestea au devenit victime sigure, lipsindu-le protecția necesară și senzorii prezenți la un vehicul modern. Cert este că de partea rusă producția și repararea blindatelor avariate nu face față pierderilor de pe front.

Dar și aceste depozite din era sovietică s-au cam golit de tot ce putea fi folosit, iar asta se vede prin faptul că rușii apelează tot mai mult la vehicule civile, la ATV-uri, motociclete, trotinete și chiar la măgari. Ca statistică, numărul de pierderi de vehicule civile a crescut constant în ultimele luni, dovadă că numărul lor a crescut în detrimentul blindatelor și vehiculelor militare de transport care sunt tot mai puține. Iar o ofensivă serioasă nu poate fi realizată fără blindate și vehicule transportoare, mai ales pentru logistica fără de care efortul ofensiv nu poate să existe. Astfel, ne putem aștepta la un nou asalt cu valuri umane masive și succesive contra apărării ucrainene, respectiv tactica saturației cu carne de tun.

Pregătiri ucrainene pentru o ofensivă rusă

Ucrainenii sunt conștienți de probabilitatea mare a unei noi ofensive rusești, chiar ei au anunțat despre pregătirea acesteia. Această ofensivă prefigurată este comparabilă cu ofensiva pentru pace a lui Ludendorff începută în martie 1918 pentru a-i bate pe aliați pe Frontul de Vest înaintea sosirii în masă a trupelor americane, respectiv a fost ultima speranță pentru germani pentru câștigarea primului război mondial. Dar această ofensivă rusească ar trebui să fie decisivă, să aibă drept rezultat ruperea frontului și retragerea precipitată a ucrainenilor, altfel va eșua ca și ofensiva lui Ludendorff.

Dar succesul acestei ofensive în pregătire este puțin probabil, deoarece ucrainenii se pregătesc intensiv pentru această posibilitate. Au început deja construirea de linii defensive fortificate, cu dinți de tigru, câmpuri minate, rețele de sârmă ghimpată, tranșee cu posturi fortificate, după modelul liniei Suvorkin care le-a oprit ofensiva din Zaporoje în 2023. Dar lucrurile merg mult mai repede, acum sârma ghimpată este întinsă cu ajutorul dronelor, la fel și câmpurile minate. Iar liniile defensive fortificate apar inclusiv pe direcția Summy dinspre Kursk, pentru a preîntâmpina orice surpriză.

Mai mult, ucrainenii gândesc strategic, preferând să distrugă bazele de plecare din timp, în loc să lupte direct pe front. Și nu numai bazele de plecare, ci și logistica, respectiv depozitele de muniții și combustibil din adâncime, de pe teritoriul Rusiei. Mă refer aici la atacul din 22 aprilie asupra Arsenal 51, depozitul de muniții aflat la circa 60 de kilometri de Moscova și peste 500 de kilometri de Ucraina, care încă arde și mare parte din munițiile depozitate sunt deja distruse.

Este foarte important, deoarece depozitele denumite ca și Arsenal sunt depozite centrale ale armatei ruse, depozite de la care se aprovizionează alte depozite de muniții, astfel că există o cantitate enormă de muniții stocată în acestea. Vorbim în acest caz de peste 264000 de tone de muniții depozitate, obuze de artilerie, muniții și rachete balistice de tipul Kinjal sau Iskander, inclusiv rachete nordcoreene, cu care rușii bombardează civilii ucraineni din marile orașe. Vedem aici diferența, ucrainenii atacă ținte militare pe teritoriul Rusiei, în timp ce rușii bombardează și ucid civili în Ucraina, în speranța că îi vor face pe ucraineni să cedeze. Putin nu a învățat nimic din istorie, niciodată bombardamentele asupra civililor nu au frânt voința de luptă, ba dimpotrivă. Așa s-a întâmplat cu bombardamentele germane împotriva Angliei în 1940, cu cele ale Aliaților asupra Germaniei, dar și cu bombardamentele germane asupra rușilor. Bombardând și ucigând civili Putin nu-i va face pe ucraineni să cedeze, ci va obține efectul opus, va crește dorința de luptă și rezistență, astfel că aceste bombardamente nu vor ajuta Rusia, ci doar vor spori numărul crimelor de război comise de aceasta.

Revenind la Arsenalul 51, ucrainenii au mai lovit astfel de depozite Arsenal și în trecut, cum ar fi în noaptea de 17 spre 18 septembrie 2024 asupra Arsenal 107 la Toropets, 500 kilometri de Ucraina, a cărui explozie a provocat un mic cutremur. Rezultatul de pe front a fost înjumătățirea cantității de obuze trase de către ruși pentru o perioadă importantă de timp. Este evidentă importanța loviturii ucrainene din 22 aprilie pentru pregătirea ofensivei rusești.

De aceea consider că această ofensivă, dacă se va petrece, nu va avea rezultatul dorit de Putin, ci dimpotrivă, va adăuga un nou val de pierderi pentru ruși, apropiind momentul în care Putin va fi nevoit să dea socoteală.

Ca o paralelă, Trump tot insistă că dacă ar fi fost el președinte, războiul deschis ruso-ucrainean nu ar fi avut loc. Eu zic că dacă Trump nu ar fi președinte, Rusia ar fi înfrântă, dacă nu acum, până la sfârșitul anului în mod sigur.