După mai bine de trei ani de la declanșarea invaziei asupra Ucrainei, Rusia nu mai operează doar pe câmpul de luptă, ci pare să fi deschis un front tăcut în inima Europei. Valul recent de acțiuni subversive, sabotaje și rețele de spionaj destructurate de serviciile secrete occidentale conturează o imagine clară: Kremlinul continuă să investească masiv în operațiuni de intelligence și destabilizare, cu efecte tot mai vizibile în rândul statelor europene care susțin activ Kievul.

Cazul Poloniei, poate cel mai elocvent exemplu recent, demonstrează până unde este dispusă să meargă Moscova. În mai 2025, Ministerul de Externe polonez a anunțat că va închide consulatul rus din Cracovia, în urma unei investigații care a arătat că serviciile secrete ruse sunt responsabile pentru un incendiu devastator ce a distrus un centru comercial din Varșovia în 2024. Premierul Donald Tusk a declarat fără echivoc că autoritățile de la Varșovia „știu sigur” că este vorba despre un act de sabotaj orchestrat de Moscova.

Această decizie vine pe fondul tensiunilor deja ridicate dintre cele două țări și accentuează climatul de confruntare diplomatică. Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a transmis că Polonia nu va tolera astfel de acte pe teritoriul său și că sunt posibile și alte măsuri similare în viitor. În replică, Kremlinul a calificat acuzațiile drept „rusofobe” și „nefondate”, promițând un răspuns „corespunzător” prin vocea Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe.

Polonia nu este însă un caz izolat. În ultimii ani, Europa a fost scena unor multiple incidente care au purtat amprenta clară a GRU – serviciul de informații militare al Federației Ruse. Țările baltice, Germania, Regatul Unit și chiar Grecia sau Cipru au identificat și destructurat celule de spionaj cu legături directe cu Moscova, în contextul unei intensificări a activităților clandestine rusești după 2022.

Un exemplu de amploare îl oferă procesul recent din Marea Britanie, în care șase bulgari au fost condamnați la închisoare pentru spionaj în favoarea Kremlinului. Aceștia au desfășurat operațiuni în Regatul Unit, Austria, Germania și Spania, vizând jurnaliști, disidenți ruși, oficiali politici și soldați ucraineni aflați în instruire. Liderul rețelei, Orlin Roussev, a fost condamnat la peste zece ani de închisoare. Grupul se autodenumea „minionii” – o referință aparent inofensivă, dar care ascundea o rețea sofisticată ce utiliza tehnologie de supraveghere și comunicații criptate.

Autoritățile britanice au descris cazul drept „una dintre cele mai mari operațiuni de spionaj străin” dezvăluite în Regat. Dovezile aduse în instanță au inclus mii de mesaje, fotografii, înregistrări video și planuri de răpire sau chiar asasinat. Deși Kremlinul nu a comentat în mod direct sentințele, cazul subliniază nivelul de organizare și resursele pe care Rusia le alocă acestor operațiuni în spațiul european.

Mai spre sud-estul continentului, Grecia se confruntă cu o problemă similară. Serviciul Elen de Informații, în colaborare cu omologii săi din Lituania, a reușit să destructureze o rețea de spionaj care acționa în Grecia, Cipru, Bulgaria, Muntenegru și Lituania. În centrul anchetei se află doi bărbați de origine georgiană, membri ai diasporei grecești din fosta URSS. Unul dintre aceștia, identificat ca agent activ al GRU, a fost arestat în Lituania sub acuzația de tentativă de asasinat asupra unui disident rus. Celălalt, rezident în orașul portuar Alexandroupolis, este acuzat de spionaj, după ce a fotografiat transporturi de echipament militar NATO.

Operațiunea a scos la iveală o legătură directă cu o altă celulă GRU descoperită în 2024 în Halkidiki, unde un cuplu de agenți ruși se dădeau drept antreprenori în turism, dar participaseră la sabotaje în Cehia și Bulgaria. De asemenea, au fost identificate urme ale rețelei în Cipru, unde unul dintre suspecți obținuse pașaport rusesc și deținea funcții într-o companie legată de familia unui oficial rus de rang înalt.

Aceste episoade nu sunt simple coincidențe, ci parte a unei strategii mai largi a Kremlinului de a proiecta putere și haos în Europa, în special în țările care sprijină activ Ucraina. De la sabotaje asupra infrastructurii critice – cabluri submarine, rețele feroviare – până la tentative de destabilizare înainte de alegeri, Rusia pare să-și fi relansat activ rețeaua de influență și intimidare din perioada Războiului Rece, adaptată contextului geopolitic actual.

Țările vizate, în special cele din flancul estic al NATO, au reacționat prin expulzări de diplomați, măsuri sporite de securitate și schimburi de informații între serviciile de informații. Însă provocarea rămâne majoră: operațiunile rusești nu sunt întotdeauna ușor de detectat, iar în unele cazuri, Moscova utilizează cetățeni străini, infrastructuri civile sau chiar actori non-statali pentru a deruta autoritățile.

Pe fundalul acestei intensificări a războiului informațional, vocile critice din Occident avertizează că nu este vorba doar despre spionaj clasic, ci despre o ofensivă complexă menită să submineze încrederea în instituții, să influențeze decizii politice și să creeze haos în societățile democratice. În acest sens, acțiunile Rusiei în Europa nu sunt doar acte de spionaj, ci o formă de război hibrid, purtat fără declarare oficială, dar cu efecte reale asupra securității continentului.

În fața acestei amenințări, este clar că apărarea nu mai înseamnă doar blindate și avioane, ci și vigilență, cooperare interinstituțională și protecția valorilor democratice. Spionajul rus nu doar că își face simțită prezența, ci o impune agresiv. Rămâne de văzut dacă Europa va reuși să transforme aceste semnale de alarmă în politici ferme și coordonate, care să împiedice extinderea rețelei subterane a Kremlinului pe teritoriul său.