Sofia, războiul pentru democrație și extinderea NATO în Balcanii de Vest

de | oct. 1, 2024 | Analize, BULGARIA | 0 comentarii

Statul bulgar se pregăteşte de al şaptelea rând de alegeri anticipate în trei ani, după ce preşedintele Rumen Radev a anunţat noi alegeri legislative la 27 octombrie, în vederea scoaterii acestei ţări dintr-un impas politic provocat de guverne minoritare, eşecul coaliţiilor şi nivelul slab de participare la alegeri. Extinderea NATO și UE în regiunea Balcanilor […]

Statul bulgar se pregăteşte de al şaptelea rând de alegeri anticipate în trei ani, după ce preşedintele Rumen Radev a anunţat noi alegeri legislative la 27 octombrie, în vederea scoaterii acestei ţări dintr-un impas politic provocat de guverne minoritare, eşecul coaliţiilor şi nivelul slab de participare la alegeri. Extinderea NATO și UE în regiunea Balcanilor de Vest este afectată de criza politică prelungită de la Sofia.

Război politic

”Criza politică nu s-a terminat”, a avertizat şeful statului bulgar înaintea unei ceremonii de învestire. El a subliniat că aceasta se va încheia atunci când o majoritate durabilă se va stabili în Parlament, în vederea creării unui Guvern stabil. Președintele Rumen Radev a acceptat Cabinetul propus de premierul interimar Dimităr Glavcev, oferind Bulgariei un guvern interimar. După ce a acceptat lista de miniștri a lui Glavcev pe 26 august, Radev a spus că va semna un decret pe 27 august pentru a stabili data alegerilor parlamentare pentru data de 27 octombrie. Radev a fost forțat să facă această mișcare după ce politicienii nu au reușit de trei ori să alcătuiască un guvern de coaliție în urma alegerilor din iunie.

Bulgaria se află într-o criză politică profundă după ce protestele anticorupție a dus la destrămarea coaliției de guvernare condusă de partidul de dreapta GERB. Scrutinul din octombrie va fi al șaptelea în care bulgarii sunt chemați la urne în doar trei ani.

Guvern stabil

GERB, care în prezent este cel mai mare partid parlamentar, formațiunea reformistă „Continuăm schimbarea” (PP) și partidul ITN au primit, pe rând, mandat să formeze guvernul, după alegerile din 8 iunie, dar au eșuat în încercarea de a forma o majoritate.

Scrutinul din 8 iunie a fost convocat după ce un guvern format din GERB și PP s-a prăbușit în urma neînțelegerilor generate de o rotativă guvernamentală. Ambele formațiuni au viziuni proeuropene, dar sunt marcate de rivalități personale. Criza politică de la Sofia a afectat perspectivele țării de a accede la zona euro, cât și aderarea la Schengen unde are candidatură comună cu România. De asemenea, Bulgaria are mare nevoie de un guvern stabil pentru a nu pierde banii din PNRR ca urmare a neîndeplinirii reformelor agreate.

Schimbare la NATO

Olandezul Mark Rutte, care va prelua curând funcţia de şef al NATO, se va confrunta cu multe dificultăţi, de la războiul Rusiei împotriva Ucrainei până la Donald Trump şi China.
Perspectiva revenirii lui Donald Trump la Casa Albă bântuie coridoarele NATO de luni de zile. Declaraţiile sale furtunoase împotriva ţărilor europene ale Alianţei, vinovate în ochii săi de finanţare insuficientă a apărării, sunt încă în amintirea tuturor.
Un veteran al politicii europene, Mark Rutte îl cunoaşte bine pe fostul preşedinte al SUA. A reuşit să se facă auzit şi respectat de miliardarul american, fiind de acord cu el asupra lipsei de angajament a europenilor faţă de propria apărare.
Va reuşi să-l canalizeze pe imprevizibilul fost preşedinte american, dacă acesta s-ar întoarce la Casa Albă după alegerile din noiembrie?
O victorie a democratei Kamala Harris ar fi întâmpinată cu uşurare la sediul NATO. Dar ea nu va pune sub semnul întrebării reorientarea politicii americane din Europa în Asia, potrivit experţilor şi diplomaţilor.

Problema Trump?

Posibila revenire a lui Trump la putere la Washington face ca sprijinul SUA pentru Ucraina să fie mai incert.
NATO a încercat să remedieze acest lucru prin plasarea sprijinului militar pentru Kiev departe de orice pericol politic. La summitul de la Washington din iulie, aliaţii au promis cel puţin 40 de miliarde de euro pe an pentru a sprijini Ucraina atât timp cât va fi nevoie.
În acelaşi spirit, coordonarea acestui ajutor militar occidental, oferit până acum de Statele Unite, va fi asigurată de NATO.
Dar sprijinul celor 32 de ţări NATO, mai puţin Ungaria, pentru acest angajament financiar pe mai mulţi ani este încă departe de a fi atins. Italia, de exemplu, a avertizat deja că acest lucru este exclus.
Noul secretar general va trebui să gestioneze şi frustrările Ucrainei, hotărâtă să adere într-o zi la Alianţa Nord-Atlantică, în faţa reticenţei puternice a unor ţări precum Statele Unite şi Germania.
Misiunea NATO este de a se pregăti pentru toate eventualităţile, începând cu cea a unui război cu Rusia. Invazia rusă asupra Ucrainei în februarie 2022 a accelerat aceste pregătiri. Alianţa a adoptat planuri de apărare la summitul său de la Vilnius din 2023, care au fost implementate doar parţial până în prezent.

Mod imperativ

NATO trebuie să-şi dezvolte în mod imperativ producţia de sisteme de apărare antiaeriană, rachete şi obuze de artilerie, subliniază diplomaţii de la Bruxelles. Va fi la latitudinea viitorului secretar general să se asigure că Alianţa este în capacitate de luptă.
Pregătirea pentru război necesită multe investiţii, iar ţările NATO s-au angajat în urmă cu zece ani, după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, să dedice cel puţin 2% din produsul intern brut (PIB) cheltuielilor militare. Un număr de 23 din 32 de ţări membre şi-au respectat acest angajament.
Olanda lui Mark Rutte a reuşit să facă acest lucru abia anul acesta şi va depinde de noul secretar general să se asigure, cel puţin, că efortul este menţinut într-un moment în care unii, cum ar fi ţările baltice sau Polonia, cer mult mai multe resurse.

Probleme de buget

O adevărată provocare pentru fostul prim-ministru al unei ţări adepte a austerităţii bugetare.
Împărţirea sarcinilor între europeni şi americani, care asigură singuri mai mult de jumătate din cheltuieli, va fi, de asemenea, esenţială pentru capacitatea Alianţei de a-şi menţine coeziunea.
NATO este limitată geografic la zona euro-atlantică. Dar Statele Unite au cerut în mod repetat Alianţei să răspundă la ascensiunea Chinei.
Sprijinul Beijingului pentru Rusia a amplificat şi mai mult aceste temeri, iar Alianţa va fi mai orientată spre Asia în viitor, spun experţii.
Dar noul şef al NATO va trebui să ţină cont şi de reticenţa unor ţări, inclusiv a Franţei, de a vedea Alianţa Nord-Atlantică îndepărtându-se de zona sa tradiţională de interese.

Posibilități limitate

La NATO, „totul, şi într-adevăr absolut totul, de la cel mai banal lucru la cel mai strategic, este decis prin consens”, spune Ian Lesser de la German Marshall Fund, un think tank cu sediul la Bruxelles. „Domeniul de aplicare al posibilităţilor secretarilor generali de a schimba în profunzime ceea ce face NATO este, prin urmare, în mod evident foarte limitat”, adaugă el.
„Secgen”, aşa cum este supranumit la Bruxelles, lucrează „în culise” la stabilirea deciziilor, care apoi trebuie aprobate de cele 32 de ţări membre.
„În calitate de secretar general al NATO, ai puterea de a stabili agenda, eşti cel care prezidează Consiliul Nord-Atlantic”, a explicat pentru mass-media internațională Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al alianţei şi cercetător la think tank-ul britanic Chatam House.
Dar nu secretarul general al NATO este cel care decide singur intrarea în război şi cu atât mai puţin cel care apasă butonul nuclear. Numai ţările membre, şi în special Statele Unite, au această competenţă.

Articolul 5

Şeful Alianţei Nord-Atlantice nu este însă lipsit de influenţă, așa cum arată precedentele. Fostul secretar general Lord Robertson a jucat un rol semnificativ în declanşarea articolului 5 după atacurile din 11 septembrie 2001, îşi aminteşte Ian Lesser.
Articolul 5, pilonul Alianţei, îi obligă pe toţi membrii săi să vină în ajutorul unei ţări NATO în cazul unui atac. A fost declanşat, simbolic, în favoarea Statelor Unite, pentru prima şi singura dată în istoria Alianţei.
Personalitatea noului secretar general îşi va juca şi ea rolul, iar Mark Rutte, după cei 10 ani de mandat ai fostului premier norvegian Jens Stoltenberg, este aşteptat cu curiozitate.
Va dori să-şi lase amprenta de îndată ce va ajunge sau va aştepta un posibil al doilea mandat?
„Când vin, (secretarii generali) tind să fie candidaţii continuităţii, dar după ce stau puţin, evident că câştigă încredere”, mai spune Shea.
Jens Stoltenberg a orientat astfel puternic Alianţa către un sprijin sporit pentru Ucraina, în special după invazia rusă din februarie 2022. El a propus şi a obţinut un angajament din partea aliaţilor de a furniza cel puţin 40 de miliarde de euro pe an Ucrainei şi ca NATO să se implice pe deplin în furnizarea de ajutor militar occidental.
Rămâne faptul că, în vremuri de război, unitatea şi continuitatea au prioritate, ceea ce nu încurajează bulversările.

Experiență vastă

„Într-o situaţie geopolitică atât de dificilă, menţinerea continuităţii şi a aceleiaşi direcţii în politica externă şi de securitate este foarte importantă”, afirmă un diplomat NATO, vorbind sub condiţia anonimatului.
Pe coridoarele uriaşei clădiri a NATO de la Bruxelles, înlocuitorul lui Stoltenberg este de aşteptat să aibă un nou stil de management, „puţin mai incluziv”, după un deceniu de administraţie „norvegiană”, mai degrabă verticală, potrivit unui alt diplomat al NATO.
Mark Rutte nu este străin de coridoarele NATO şi UE după 14 ani în fruntea guvernului olandez. Prin urmare, se aşteaptă ca el să se concentreze în special pe coordonarea dintre NATO şi Uniunea Europeană, într-un moment în care aceasta din urmă este din ce în ce mai implicată în probleme de securitate. Acest dosar nu este exploatat suficient, din cauza diferendelor dintre Turcia, membră a NATO, dar nu şi membră a UE, şi Grecia în ceea ce priveşte problema Ciprului.

Iar în cazul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, aliaţii europeni mizează mai ales pe abilităţile de negociere ale lui Rutte pentru a menţine unitatea Alianţei.
Jens Stoltenberg a refuzat public să-i dea vreun sfat, subliniind doar că va fi „excelent”. Dar el a rezumat totuşi într-o singură formulă ceea ce se aşteaptă mai ales de la un şef NATO: „Cea mai importantă sarcină a sa va fi, desigur, să-i ţină pe cei 32 de aliaţi împreună”.

NATO și Balcanii de Vest

Extinderea NATO în Balcanii de Vest este o temă strategică ce reflectă atât obiectivele organizației de securitate, cât și complexitatea geopolitică a regiunii. NATO are deja o prezență semnificativă în Balcanii de Vest, iar perspectivele de extindere în continuare sunt influențate de o serie de factori, incluzând stabilitatea politică, acordurile diplomatice, interesele naționale ale statelor din regiune și dinamica geopolitică dintre NATO, Uniunea Europeană și alți actori globali, precum Rusia.

Albania și Croația au devenit membre NATO în 2009, fiind printre primele țări din regiune care au aderat. Muntenegru s-a alăturat alianței în 2017.

Macedonia de Nord a devenit membră NATO în 2020, după o perioadă îndelungată de negocieri și după soluționarea disputei legate de numele țării cu Grecia.

Aceste state au parcurs un drum lung pentru a îndeplini criteriile NATO, cum ar fi reformele în domeniul apărării, respectarea drepturilor omului și stabilitatea politică.

Bosnia și Herțegovina este considerată un potențial candidat pentru aderarea la NATO, dar procesul este complicat de tensiunile interne dintre cele trei entități etnice majore (bosniaci, croați și sârbi). Republika Srpska, entitatea sârbă din Bosnia, se opune ferm aderării la NATO, reflectând astfel influența tradițională a Rusiei asupra sârbilor din regiune.

Serbia are o politică de neutralitate militară și nu aspiră la aderarea la NATO. Sentimentul public în Serbia este predominant împotriva NATO, în mare parte din cauza bombardamentelor NATO din 1999 în timpul războiului din Kosovo. Deși Serbia cooperează cu NATO prin intermediul Parteneriatului pentru Pace (PfP), ea își menține relațiile strategice cu Rusia și China.

Kosovo și-a exprimat dorința de a deveni membru NATO, dar statutul său politic controversat complică acest proces. Kosovo nu este recunoscut ca stat de către cinci membri NATO (Grecia, România, Slovacia, Spania și Cipru), ceea ce face aderarea mai dificilă.

Obstacole și provocări

Rusia se opune ferm extinderii NATO și consideră Balcanii de Vest ca fiind o zonă de influență tradițională. Moscova sprijină Serbia și comunitatea sârbă din Bosnia și Herzegovina, folosind diplomația energetică și dezinformarea pentru a menține o prezență în regiune. Eventuala aderare a Bosniei și a Kosovo la NATO ar fi percepută de Rusia ca o pierdere strategică în Balcani.

Diviziunile etnice și politice din Bosnia și Herțegovina, disputele nerezolvate dintre Kosovo și Serbia și potențialele tensiuni dintre comunitățile albaneze și sârbe din regiune reprezintă obstacole majore pentru stabilitatea pe termen lung și pentru extinderea NATO. Un proces de integrare fără rezolvarea acestor conflicte ar putea destabiliza mai mult regiunea.

Țările candidate trebuie să implementeze reforme serioase în domeniul guvernanței, statului de drept și apărării. NATO are cerințe stricte privind transparența, democrația și combaterea corupției, iar multe state din Balcanii de Vest încă se confruntă cu probleme semnificative în aceste domenii.

Relația NATO-UE

Uniunea Europeană și NATO colaborează strâns în Balcanii de Vest, dar extinderea UE și NATO nu este întotdeauna sincronizată. De exemplu, Serbia și Bosnia aspiră la aderarea la UE, dar au poziții diferite față de NATO. Integrarea lor europeană ar putea accelera sau întârzia potențiala lor aderare la NATO, în funcție de evoluțiile politice interne și externe.

Bosnia și Herțegovina are șanse moderate de a deveni membru NATO, dar acest lucru depinde de capacitatea statului de a depăși diviziunile interne și de a obține un consens național cu privire la această direcție. Alianța NATO ar trebui să joace un rol esențial în facilitarea dialogului și stabilității în Bosnia.

Republica Kosovo ar putea avea o cale mai lungă și mai complicată către aderarea la NATO, deoarece acest proces depinde de recunoașterea internațională și de soluționarea disputei cu Serbia.

Serbia pare puțin probabil să adere la NATO în viitorul apropiat, datorită relațiilor sale apropiate cu Rusia și opunerii publice interne. Totuși, o eventuală schimbare a contextului geopolitic ar putea modifica aceste dinamici.

Extinderea NATO în Balcanii de Vest este posibilă, dar este limitată de o serie de factori complexi, inclusiv influențele externe (Rusia), diviziunile etnice și politice interne, precum și progresele lente în implementarea reformelor necesare. Pe termen lung, extinderea NATO în această regiune va depinde de stabilitatea internă a fiecărei țări, de relațiile cu vecinii și de abilitatea NATO de a acționa ca un garant al securității în Balcani, fără a genera noi tensiuni regionale.

Rolul Bulgariei

Bulgaria, ca membru NATO din 2004, are un rol important în consolidarea Alianței Nord-Atlantice, în special în regiunea Balcanilor și a Mării Negre. Datorită poziției sale geografice strategice și a legăturilor istorice și culturale din regiune, Bulgaria poate juca mai multe roluri esențiale în consolidarea NATO, atât pe plan regional, cât și la nivel global.

Bulgaria este situată la intersecția între Europa de Sud-Est, Balcanii de Vest și regiunea Mării Negre, având granițe cu țări importante din perspectiva securității NATO, cum ar fi Grecia, Turcia și România. Această poziție face din Bulgaria un punct de control esențial pentru mobilizarea rapidă a forțelor NATO, în cazul unor crize în Balcani sau în zona extinsă a Mării Negre.

Bulgaria, împreună cu România și Turcia, reprezintă o linie de apărare și monitorizare strategică în Marea Neagră. După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, regiunea Mării Negre a devenit un punct de tensiune major între NATO și Rusia. Bulgaria poate contribui la consolidarea prezenței NATO în Marea Neagră prin facilitarea exercițiilor navale comune, a supravegherii maritime și a întăririi capacităților de apărare aeriană și antirachetă.

Bulgaria și Rusia

Bulgaria este una dintre țările din Balcani care a avut un parcurs stabil în ceea ce privește integrarea în structuri euro-atlantice și poate servi drept exemplu pentru alte state din Balcanii de Vest care aspiră la aderarea în NATO, cum ar fi Bosnia și Herțegovina, Kosovo sau chiar Serbia. Bulgaria poate juca un rol diplomatic important în promovarea stabilității și securității în Balcanii de Vest, facilitând dialogul între statele din regiune și NATO.

Bulgaria are o relație complexă cu Rusia, datorită legăturilor istorice și culturale profunde, dar și a dependenței economice, în special în sectorul energetic. Cu toate acestea, Bulgaria este ferm ancorată în structurile NATO și UE, ceea ce îi oferă o poziție unică de a media între Alianță și Rusia.

Bulgaria poate juca un rol esențial în reducerea dependenței energetice a Europei de Rusia, promovând proiecte energetice alternative, cum ar fi interconectările energetice cu Grecia, Turcia și România, care ar putea asigura o diversificare a surselor de energie. Acest lucru nu doar că ar întări securitatea energetică a Bulgariei, dar ar contribui și la obiectivul NATO de a reduce influența Rusiei în Europa de Est.

Obligații internaționale

Datorită relațiilor sale cu Rusia și a apartenenței la NATO, Bulgaria poate acționa ca un mediator informal în dialogurile privind securitatea în regiunea Mării Negre și Balcani. Deși Bulgaria nu poate modifica semnificativ politicile NATO sau ale Rusiei, poate oferi o platformă de discuții și poate îmbunătăți dialogul între actorii implicați.

Bulgaria contribuie la diverse misiuni internaționale și operațiuni de menținere a păcii conduse de NATO, cum ar fi în Afganistan, Irak și Kosovo. Implicarea activă a Bulgariei în aceste misiuni demonstrează angajamentul său față de securitatea internațională și îi consolidează statutul în cadrul alianței.

Sofia poate extinde contribuția sa la NATO prin oferirea de facilități de formare și instruire pentru forțele armate ale altor țări membre NATO sau ale țărilor partenere din Balcani, cum ar fi Bosnia și Herțegovina sau Macedonia de Nord. Acest tip de contribuție întărește interoperabilitatea între armatele NATO și promovează stabilitatea regională.

Bulgaria participă regulat la exerciții militare NATO, cum ar fi Saber Guardian, un exercițiu multinațional desfășurat în Europa de Est. Continuarea și intensificarea acestor exerciții sunt vitale pentru creșterea capacității de reacție rapidă a NATO în regiunea Balcanilor și a Mării Negre.

Investiții în apărare și modernizare militară

NATO pune un accent deosebit pe cheltuielile de apărare și modernizarea militară pentru a asigura capacitățile de apărare colectivă. Bulgaria a adoptat măsuri pentru a-și moderniza forțele armate și a-și spori cheltuielile pentru apărare, în conformitate cu angajamentele NATO, inclusiv achiziționarea de avioane F-16 din SUA.

Bulgaria investește în modernizarea echipamentelor sale militare, inclusiv prin înlocuirea tehnologiei rusești mai vechi cu echipamente mai moderne, compatibile cu standardele NATO. Această modernizare va îmbunătăți capacitatea Bulgariei de a contribui la apărarea colectivă a alianței și de a reacționa la posibile amenințări în regiune.

Statul balcanic poate juca, de asemenea, un rol important prin modernizarea infrastructurii sale militare, care poate fi utilizată pentru desfășurarea rapidă a forțelor NATO în caz de criză. Bazele militare din Bulgaria, precum baza aeriană de la Graf Ignatievo, sunt esențiale pentru apărarea aeriană și pentru proiectarea puterii NATO în Marea Neagră.

Bulgaria, ca și alte state NATO, este expusă la amenințări hibride și cibernetice, în special din partea Rusiei. Aceste amenințări includ dezinformarea, atacurile cibernetice și influența economică. Bulgaria poate contribui la consolidarea apărării NATO împotriva acestor amenințări prin cooperare regională și prin îmbunătățirea capacităților sale de apărare cibernetică.

Prin colaborarea cu alte state membre NATO din regiune, Bulgaria poate contribui la dezvoltarea unui răspuns comun la amenințările hibride și cibernetice. De asemenea, poate juca un rol în schimbul de informații și în coordonarea eforturilor de apărare cibernetică.

Bulgaria poate organiza și susține campanii de educare a publicului pentru a combate dezinformarea și influența externă, în special din partea Rusiei. Aceasta ar contribui la consolidarea rezilienței interne și la întărirea securității alianței în regiune.

Bulgaria are un rol semnificativ în consolidarea NATO, atât în Balcani, cât și în regiunea Mării Negre. Prin poziția sa geostrategică, diplomația energetică, participarea la misiuni internaționale, modernizarea militară și capacitatea de a combate amenințările hibride, Bulgaria poate contribui esențial la întărirea securității în această parte a Europei. Deși provocările regionale, cum ar fi influența Rusiei și instabilitatea din Balcani, sunt semnificative, Bulgaria poate acționa ca un pilon al stabilității și ca un facilitator al dialogului între NATO și țările din regiune.

Colaborare la Marea Neagră

Reprezentanţii Forţelor Navale Române au anunţat recent că dragorul maritim 30 participă la a doua activare a Grupului operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră, care a avut loc în perioada 20-29 septembrie. Din această grupare mai fac parte nave din Turcia şi Bulgaria.

Reprezentanţii Forţelor Navale au transmis că dragorul maritim 30 ”Sublocotenent Alexandru Axente” a plecat din portul militar Constanţa pentru a participa, în perioada 20-29 septembrie, la cea de-a doua activare a Grupului operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră – MCM Black Sea (Mine Countermeasures Black Sea Task Group – MCM BS TG).

 Din compunerea grupării navale fac parte nava de sprijin logistic A-574 Güngör Durmuş, în calitate de navă comandant, şi vânătorul de mine M-270 AKÇAY ale Forţelor Navale ale Turciei, vânătorul de mine M-33 STRUMA din partea Forţelor Navale ale Bulgariei şi dragorul maritim 30 ”Sublocotenent Alexandru Axente” al Forţelor Navale Române.

În cadrul celei de-a doua activări, Forţele Navale Române participă cu ofiţeri în statul major al grupării.

”Pe timpul misiunii, gruparea navală va face escale în porturile Burgas din Bulgaria şi Eregli din Turcia, pentru refacerea capacităţii de luptă. Totodată, în perioada 25-27 septembrie, navele din cadrul grupării vor participa la exerciţiul multinaţional NUSRET 24, organizat de Forţele Navale ale Turciei, la care vor desfăşura misiuni de asigurare a traficului maritim împotriva ameninţării minelor marine derivante”, au declarat reprezentanţii Forţelor Navale Române. 

La exerciţiu a participat și puitorul de mine şi plase 274 ”Viceamiral Constantin Bălescu” care, din luna iunie, a preluat pentru a doua oară în ultimii patru ani comanda grupării navale permanente a NATO de luptă contra minelor SNMCMG-2 (Standing NATO Mine Countermeasures Group Two). 

De asemenea, la exerciţiul NUSRET Forţele Navale Române participă şi cu o echipă de scafandri specializaţi în lupta împotriva dispozitivelor explozive (EOD) de la Centrul 39 Scafandri.

Echipajul dragorului maritim 30 ”Sublocotenent Alexandru Axente” este format din 74 de militari.

Intrigă maghiară

Popoarele şi ţările din Balcanii de Vest merită mai mult decât ceea ce primesc de la Bruxelles, aceste ţări ar trebui să fie deja în Uniunea Europeană – a declarat premierul Viktor Orbán, la Ohrid, după şedinţa comună a guvernelor Ungariei şi Macedoniei de Nord.

Premierul ungar a considerat că cel mai important subiect al reuniunii a fost aderarea Macedoniei de Nord la UE. Poziţia Ungariei, care deţine preşedinţia UE în acest semestru, este cunoscută: stabilitatea întregii regiuni a Balcanilor de Vest şi integrarea acesteia în spaţiul european este în interesul nu numai al Ungariei, dar şi al întregii Uniuni Europene – a spus el.

După cum a spus, extinderea nu este o problemă, nu este o provocare, ci o mare oportunitate pentru ţările care fac deja parte din UE. Uniunea a pierdut dinamismul dezvoltării economice, iar extinderea este unul dintre cele mai evidente mijloace de a-l recâştiga – a susţinut premierul.

Nu ne bucură faptul că Ucraina şi Republica Moldova beneficiază de o abordare „accelerată” doar din motive geopolitice, în timp ce abordarea bazată pe merite a fost complet marginalizată – a remarcat Viktor Orbán, considerând că este incorect şi nedrept ca ţările care au lucrat ani de zile pentru a adera la UE pe baza meritelor să fie acum retrogradate.

Preşedinţia ungară consideră că este foarte importantă menţinerea pe ordinea de zi a integrării Balcanilor de Vest în UE – a precizat el, adăugând că doreşte să accelereze procesul de integrare şi în cazul Macedoniei de Nord. În acest scop, Viktor Orbán a propus o conferinţă interguvernamentală de deschidere a unui capitol sau, în lipsa acesteia, o conferinţă interguvernamentală politică.

Statul de candidat

El a reamintit că Macedonia de Nord a devenit ţară candidată împreună cu Croaţia, în 2005, iar de atunci Croaţia este membră a UE, pe când negocierile cu Macedonia de Nord nici măcar nu au început. Aceasta este o greşeală de proporţii istorice din partea UE, iar greşeala „mai poate fi agravată” de faptul că începerea negocierilor de aderare cu Albania sunt acum pe cale să înceapă mai repede. Nu există nicio justificare morală sau politică pentru acest lucru – a avertizat prim-ministrul ungar.

În privinţa cooperării bilaterale, el a reamintit asistenţa acordată de Ungaria Macedoniei de Nord în această vară pentru a ţine sub control incendiile de pădure care au făcut ravagii. Acest ajutor vine în schimbul celei pe care Ungaria a primit-o din partea Macedoniei de Nord, în special în 2015-16, în lupta împotriva migraţiei. El a reamintit, de asemenea, că 2 400 de poliţişti maghiari au servit recent la frontiera de sud a Macedoniei de Nord, împiedicând 17 000 de treceri ilegale ale frontierei. Acest lucru explică şi disponibilitatea Ungariei de a coopera financiar şi de a considera un împrumut acordat Macedoniei de Nord – în cazul în care Skopje va avea nevoie de el – ca o investiţie în securitatea Ungariei – a spus el, oferind de asemenea cooperarea economică. Ca răspuns la o întrebare, el a spus: Ungaria nu dă împrumuturi chinezeşti Macedoniei de Nord, în primul rând pentru că acestea sunt destinate unor dezvoltări specifice în Ungaria. „Nu putem da bani chinezeşti, dar suntem gata să oferim bani europeni” – a adăugat el.

Acord bulgaro-macedonean

Ca răspuns la întrebarea unui jurnalist, Viktor Orbán a subliniat: migraţia este o problemă care va rămâne cu noi în deceniile următoare. În opinia sa, dacă nu ajutăm ţările din regiunea Sahel, sute de milioane de oameni vor ajunge în zona Mediteranei. Acest lucru arată, de asemenea, că cooperarea noastră privind migraţia nu este pentru unul sau doi ani, ci pentru 40-50 de ani.

Întrebat despre relaţiile dintre Macedonia de Nord şi Bulgaria, el a declarat: în prezent se pare că următorul pas cel mai important pentru aderarea Macedoniei de Nord este să se ajungă la un acord cu Bulgaria. Viktor Orbán a semnalat totodată că are o propunere în acest sens şi că este pregătit pentru ca Ungaria să o discute şi cu Bulgaria, dacă părţile vor solicita acest lucru.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Concurs eseuri