Energia regenerabila este subvenționata în toate statele UE.

La început, fundamentul subvențiilor acordate producătorilor de energie regenerabilă se baza pe mai multe rațiuni economice, sociale și de mediu. S-a demonstrat că scopul inițial, care urmărea tranziția către surse de energie mai sustenabile nu este legat și de securitatea energetică. Recunoașterea reducerii de gaze cu efect de seră este clară, dar s-a demonstrat că introducerea regenerabilelor intermitente au dezechilibrat rețelele de transport și distribuție și nu a dus la scăderea prețurilor energiei. De asemenea s-a constatat că trecerea de la monopolul gazului rusesc la monopolul materialelor critice chinezesti nu este tocmai bun. Astăzi se discuta de realizarea unui mix echilibrat pentru a putea avea un grad mai mare de securitate energetică, deci energiile care nu depind de condițiile meteo ar trebui să-și mențina rolul.

Acest lucru înseamnă de fapt o stopare a subvențiilor care au diverse forme: tarife garantate (a se vedea CfD-urile), credite fiscale, granturi sau scutiri de taxe. Este din ce în ce mai clar că aceste subvenții distorsionează piața sau că beneficiile nu justifică costurile.

În România există Schema Certificatelor Verzi, principalul mecanism de subvenționare a energiei regenerabile. Producătorii primesc un număr de certificate verzi pentru fiecare MWh produs, iar furnizorii sunt obligați să le cumpere pentru a îndeplini cotele stabilite de ANRE. Valoarea unui certificat verde pentru 2025, este între 29,4 euro și 59,4 euro, conform legislației (Legea 220/2008, actualizată). Astfel numărul de certificate alocate depinde de tehnologia de obținere unui MWh:

• Eolian: 0,5 certificate/MWh
• Solar: 2 certificate/MWh
• Hidro (sub 10 MW): 3 certificate/MWh.
• Biomasă: 2-3 certificate/MWh, în funcție de eficiență.

Deci un parc fotovoltaic, dacă injecteză în rețea un MWh, primește din buzunarele noaste niște bani, până la 59 de euro, adică 300 lei. Culte cuvinte, acest parc fotovoltaic poate vinde energia și la un preț negativ de 58 euro pentru că tot iese în profit. Deci piața este denaturată.

Din 2024, România a introdus o schemă nouă de sprijin prin Contracte pentru Diferență (CfD), aprobată cu fonduri europene de 3 miliarde de euro din Fondul de Modernizare. Aceasta vizează 5.000 MW de capacități noi (1.500 MW în 2024 și 3.500 MW în 2025). Statul garantează producătorilor un preț de exercitare fix pe MWh. Dacă prețul pieței este sub acest nivel, statul compensează diferența; dacă este peste, producătorul returnează surplusul. Prețul de exercitare pentru ultimile CfD-urile lansate a fost de peste 50 euro / MWh.

Dar sa revenim la știre: Slovacia va pune capăt subvențiilor pentru energie regenerabilă până în 2026. Șeful autorității slovace de reglementare a energiei are dreptate numindu-i pe beneficiarii subvenției de mulți ani drept „speculatori” și luând pozitie față de „ideologia verde”. Și în Slovacia și în Romania energia eoliană și fotovoltaică s-au dezvoltat haotic, au creeat probleme în transport și distribuție și au mărit nejustificat prețurile.

Problema este că o scădere a cotei de energie regenerabilă a Slovaciei ar putea îngreuna și mai mult îndeplinirea obiectivelor UE în materie de climă. Comisia consideră deja că obiectivul revizuit al Slovaciei de energie regenerabilă de 23% până în 2030 este insuficient , având în vedere obiectivul general al UE de 42,5%.

România nu se află într-o astfel de situație deoarece mixul eletro-energetic pentru anul trecut arată că fotovoltaicul, eolianul, biomasa și hidro însumează peste 45% la care adăugăm 21% nuclear. Cu alte cuvinte doar 34% din energia produsă a poluat.

Concluzia este ca pentru aproximativ 22% (scădem o mare parte din hidro) din energia produsă în România este acoperită de subvenții pentru regenerabile, ceea ce este incorect. Logica acordării acestor subvenții a fost de a dezvolta sectorul, ceea ce s-a întâmplat.