Siguranța aprovizionării cu gaze în UE: Impactul măsurilor energetice adoptate de Bruxelles în 2022

de | sept. 25, 2024 | Știri | 0 comentarii

La scurt timp după ce Federația Rusă a invadat Ucraina, Uniunea Europeană a fost zguduită de una din cele mai mari crize energetice din istorie. Dependența față de gazele naturale rusești și ruperea relațiilor economice cu Rusia, au venit cu un cost enorm pentru statele europene, cu precădere pentru cele din Europa Centrală și de […]

La scurt timp după ce Federația Rusă a invadat Ucraina, Uniunea Europeană a fost zguduită de una din cele mai mari crize energetice din istorie. Dependența față de gazele naturale rusești și ruperea relațiilor economice cu Rusia, au venit cu un cost enorm pentru statele europene, cu precădere pentru cele din Europa Centrală și de Est. În ultimii 10 ani, prețul mediu al gazelor a fost cuprins între 5 EUR/MWh și 35 EUR/MWh. În august 2022, prețul a atins un nivel istoric de 339 EUR/MWh. Energia este un punct cheie în lanțul de producție, iar creșterea prețului la energie echivalează creșterea prețului produsului final și a costului de trai. În aceste condiții, rata inflației la nivel european a înregistrat un nivel maxim 11,5% în octombrie 2022. Pentru a face față acestor provocări, UE a luat o serie de măsuri legislative, printre care pot fi enumerate:

  • REPowerEU- planul prin care UE va reduce dependența de combustibilii fosili rusești;
  • Adoptarea de către Consiliu a regulamentului privind integritatea și transparența pieței angro de energie (REMIT);
  • Regulamentul (UE) 2022/1369 privind reducerea cererii de gaze;
  • Regulamentul (UE) 2022/1032 privind obligația de umplere a stocurilor de gaze naturale;
  • Propuneri pentru reformarea pieței de energie electrică (septembrie 2022);
  • Adoptarea unui mecanism de piață de limitare a creșterilor excesive ale prețurilor gazelor.

În 2021, Uniunea Europeană a consumat 421 de miliarde metri cubi de gaze. În același an, 21% din energia electrică și 38% din energia termică la nivel european au fost produse pe bază de gaze. Doar 17% din total consum de gaze proveneau din interiorul UE, celelalte 83% erau importate. La acel moment, Rusia era principala sursă de import, furnizând 45% din totalul de gaze importate de UE. În 2023, ponderea Rusiei a scăzut la 15%. Potrivit estimărilor Comisiei, numai în 2022, subvențiile totale pentru energie în UE s-au ridicat la 390 de miliarde de euro. În 2023, efectul măsurilor a devenit palpabil, prețul mediu al gazului a fost de aproximativ 45 de euro/MWh, totuși, dublu față de perioada anterioară crizei. În 2023, Norvegia și Statele Unite au devenit principalele surse de import de gaze pentru UE. Printre alți furnizori se mai regăsesc: Africa de Nord, Regatul Unit și Qatar.

Ponderea gazelor naturale în cererea de energie primară în 2021 (%)

Într-un raport special intitulat „Siguranța furnizării de gaze în UE” și publicat la sfârșitul lunii iunie 2024, Curtea Europeană de Conturi a evaluat eficiența măsurilor adoptate de Bruxelles și dacă acestea și-au atins obiectivele. Auditorii au examinat dacă:

  1. Obiectivul de reducere cu 15 % a cererii de gaze a fost atins cu sprijinul politicii UE;
  2. Măsura privind obligația de stocare a gazelor era pusă în aplicare și crea o mai mare certitudine;
  3. Stabilirea unui preț maxim a permis plafonarea eficace a prețurilor prin intermediul cărora se comercializau gazele în UE;
  4. Comisia poate demonstra că mecanismul AggregateEU își îndeplinește obiectivele declarate;
  5. Comisia este în măsură să coordoneze acțiuni ale UE pe lângă țări terțe producătoare de gaze și negocieri cu acestea pentru a îmbunătăți siguranța furnizării.

Curtea de Conturi a constatat următoarele:

  1. UE a reușit să reducă cu 18% consumul de gaze. Comisia estimează că 50% din această reducere s-a datorat gospodăriilor, 43% industriei și 7% sectorului producției de energie electrică. Deși obiectivul a fost atins, este greu de evaluat ponderea factorilor care au influențat reducerea cererii de gaze. Pe lângă campaniile de informare privind economisirea gazelor și a energiei electrice, Europa a avut parte de o iarnă foarte caldă. De asemenea, cererea a fost influențată de schimbarea combustibilului (din cauza prețului ridicat la gaze) și adoptarea măsurilor privind eficiența energetică.
  2. Până în 2022, nu toate statele europene obișnuiau să-și suplimenteze stocurile de gaze la un nivel ridicat, comparativ cu perioada actuală. Din iunie 2022, Bruxelles a stabilit ca înmagazinarea gazelor trebuie să fie în proporție de 90% în fiecare an până în 2025. Și acest obiectiv a fost depășit. De exemplu, în noiembrie 2023, stocurile de gaze au atins 99% din capacitate. În pofida acestui fapt, Curtea de Conturi nu consideră această schimbare radicală, deoarece în perioada 2016-2020, nivelul mediu de umplere a instalațiilor de înmagazinare era de 91,5%. Această practică era deja aplicată în 11 state membre, care însumează 56% din consumul total de gaze din UE.
Nivelurile medii de umplere a instalațiilor de înmagazinare în UE

3. Eficacitatea mecanismului de corecție a pieței, care are drept scop să plafoneze prețurile la gaze, ca în cazul din august 2022, nu poate fi evaluată. Motivul este cât se poate de simplu, nu a fost activat până acum. Mecanismul este activat atunci când prețul contractelor futures pentru gaze pe platforma TTF din Țările de Jos depășește 180 de euro/MWh și este cu 35 de euro/MWh mai mare decât prețul global al gazului natural lichefiat (GNL). Astfel, în UE, aceste contracte futures nu vor putea fi tranzacționate la un preț mai mare decât un plafon stabilit prin Regulamentul 2022/2578. Plafonul va fi în vigoare până la 31 decembrie 2025.

4. AggregateEU, lansat în aprilie 2023, este o platformă online de achiziții comune de gaze în UE, care grupează cererile companiilor și le corelează cu ofertele furnizorilor, facilitând tranzacțiile pentru gaze. Platforma a suscitat interes, cu 180 de entități și cereri pentru 54 miliarde de metri cubi de gaze, depășind cerința legală de 15%. Totuși, nu există suficiente date pentru a evalua impactul asupra prețurilor și beneficiile reale. Comisia nu are acces la detalii despre contractele încheiate între un stat membru și o țară terță, ceea ce limitează transparența și evaluarea beneficiilor mecanismului.

5. Inițiativele internaționale ale Comisia Europeană referitoare la securitatea energetică au transmis semnale puternice, însă perspectivele nu sunt cele mai optimiste. Comisia Europeană a lansat inițiative pentru diversificarea surselor de gaze și a semnat acorduri cu SUA, Norvegia, Canada și memorandumuri cu Egipt și Azerbaidjan. Totuși, din cauza specificului acestor documente și a competențelor juridice limitate ale Comisiei în domeniul afacerilor internaționale, rezultatele concrete sunt slabe. Multe dintre măsurile propuse, precum colaborarea cu Norvegia pentru dezvoltarea unui instrument de stabilizarea a pieței sau grupul de lucru EU-Canada privind GNL, nu au avut impactul așteptat. Un institut de monitorizare a acordurilor energetice interguvernamentale a raportat că, de la începutul crizei, statele membre au încheiat numeroase acorduri cu țări terțe, însă nici unul nu a fost raportat Comisiei, fapt ce îngreunează procesul de transparență.

    Criza energetică a impactat puternic statele europene, fără ca acestea să fie pregătite de un scenariu similar. Situația a forțat întreaga Uniune să ia măsuri rapide pentru a reduce dependența de combustibilii fosili rusești și, totodată, să caute rapid alternative de aprovizionare. Deși Curtea de Conturi a reușit să identifice unele lacune în acțiunile UE, merită de subliniat că acestea au fost luate în conformitate cu realitățile din teren într-un interval foarte scurt de timp.

    0 Comentarii

    Înaintează un Comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Concurs eseuri