Un acord de pace între Armenia și Azerbaidjan „este la îndemână”, a declarat recent premierul armean Nikol Pașinian, la tribuna ONU, subliniind progresele semnificative înregistrate în ultimul an în cadrul discuțiilor.
Demersuri armene
La un an după ofensiva victorioasă a Azerbaidjanului, prin care a recâștigat controlul asupra Karabah, o enclavă aflată sub suveranitatea Azerbaidjanului, dar care era populată în principal de armeni, liderul armean a promis că va răspunde unei cereri cheie din partea rivalului său istoric de a asigura legături de transport spre Azerbaidjan și Turcia.
„Vreau să spun că pacea dintre Armenia și Azerbaidjan nu este doar posibilă, ci la îndemână”, a declarat Nikol Pașinian, menționând că cele două părți au convenit asupra a 80% din punctele unui potențial tratat și că a venit timpul de a semna un text.
Premierul a subliniat că Erevanul ar dori să semneze acordul pe baza punctelor deja aprobate. Dar deocamdată, Baku se opune.
„Suntem pregătiți să facem asta acum. De ce oferim asta? Pentru că nu există niciun precedent acord de pace, nici acord care să reglementeze și să rezolve totul”, a spus el.
Poziție azeră
Deocamdată, Azerbaidjanul cere Armeniei să fie de acord să-și schimbe constituția pe motiv că aceasta se bazează pe un tratat de reunificare între Armenia și regiunea Karabah.
Baku cere, de asemenea, ca Erevanul să accepte să deschidă legături de transport cu exclava sa Nahicevan, separată în prezent de teritoriul armean, pentru a oferi continuitate terestră cu Turcia, marele ei aliat.
„Suntem pregătiți să ne deschidem comunicațiile de transport spre Azerbaidjan și Turcia, precum și cu ceilalți vecini și parteneri ai noștri”, a declarat Nikol Pașinian.
Tonul premierului armean contrastează cu atmosfera de anul trecut, când avea o poziție mult mai dură față de orice concesie făcută părții azere.
Ofensiva fulger s-a petrecut în plină Adunare Generală a ONU, creând uimire în rândul occidentalilor – în special al americanilor și francezii foarte implicați în mediere – care au asistat atunci, neputincioși, la exodul a aproape 120.000 de armeni.
Coridorul Zangezur
Coridorul Zangezur este un proiect geopolitic și economic important, care se referă la o rută de transport propusă în regiunea Caucazului de Sud. Acesta leagă Azerbaidjanul de exclava sa, Nahicevan, și mai departe de Republica Turcia, prin Armenia. Numele provine de la regiunea Zangezur, care se află în sud-vestul Armeniei, la granița cu Azerbaidjanul și Iranul.
Regiunea Zangezur a fost, de-a lungul timpului, o zonă disputată între Armenia și Azerbaidjan, fiind locuită de diverse grupuri etnice. După destrămarea Uniunii Sovietice, granițele trasate în perioada sovietică au devenit puncte sensibile în relațiile dintre cele două țări.
După războiul din 2020 dintre Armenia și Azerbaidjan privind regiunea Nagorno-Karabah, Azerbaidjanul a câștigat controlul asupra unor teritorii semnificative. Printre condițiile de încetare a focului, se numără și deschiderea unui coridor de transport prin Armenia, care să facă legătura directă între Azerbaidjan și Nahicevan.
Coridorul ar reduce dependența Azerbaidjanului și a Turciei de alte rute de transport care trec prin Iran sau Georgia. În plus, acesta ar întări influența economică și geopolitică a Turciei și Azerbaidjanului în regiune, creând o rută directă între aceste două state.
Coridorul Zangezur ar facilita transportul de mărfuri și energie, oferind Azerbaidjanului o legătură rapidă cu Turcia și, implicit, cu Europa. Acesta ar include atât o cale ferată, cât și drumuri, fiind un element important pentru comerțul regional.
Proiect contestat
Proiectul este, însă, considerat controversat de Erevan. Armenia a exprimat rezerve privind această rută, deoarece consideră că ar afecta suveranitatea sa teritorială și ar crea o vulnerabilitate strategică. Azerbaidjanul insistă pe faptul că acest coridor este un drept câștigat în urma acordului de încetare a focului din 2020. Cele două țări continuă să negocieze condițiile exacte ale coridorului, sub monitorizarea și medierea unor puteri internaționale, precum Rusia și Turcia.
Coridorul Zangezur are, de asemenea, implicații importante pentru alte puteri regionale și globale, Turcia fiind un avocat important al acestui proiect, deoarece ar consolida legăturile sale economice și politice cu Azerbaidjanul.
Republica Islamică Iran și-a exprimat îngrijorarea față de acest coridor, deoarece ar afecta poziția sa strategică în regiune și ar reduce rolul său de tranzit între Azerbaidjan și Turcia.
Federația Rusă joacă un rol de mediator între Armenia și Azerbaidjan, dar are propriile interese în menținerea influenței în Caucazul de Sud.
Coridorul Zangezur rămâne un proiect de interes major atât pentru politica regională, cât și pentru echilibrul de putere în Caucazul de Sud.
Șanse în scădere
La patru ani de la încetarea confruntărilor militare asupra regiunii Nagorno-Karabah dintre Armenia și Azerbaidjan, șansele de a încheia o pace durabilă între cele două state sunt în scădere, consideră publicația Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa, citată de mass-media de la București. Armenia speră ca un acord de pace să fie semnat cu țara vecină până în luna noiembrie.
Chiar și așa, este greu de crezut că cele două părți vor conveni asupra unui acord până atunci. Baku a transmis Erevanului faptul că nu se poate semna niciun acord de pace până ce mențiunile indirecte despre pretențiile teritoriale nu sunt îndepărtate din constituția armeană.
În același timp, Armenia susține că, de fapt, Azerbaidjanul este cel care are pretenții teritoriale asupra teritoriului său. Totuși, prim-ministrul armean, Nikol Pașinian, a recunoscut anul trecut că legea fundamentală a țării sale conține mențiuni privind revendicări teritoriale în preambul, dar a subliniat că Armenia nu mai are în prezent nicio aspirație asupra teritoriului azer.
Mișcări politice la Erevan
Nikol Pașinian intenționează oricum să modifice constituția Armeniei prin referendum în 2027. Astfel, dacă Azerbaidjan nu renunță la pretenția sa ca Erevanul să își schimbe constituția, semnarea unui acord de pace între cele două țări devine puțin probabilă înainte de acea dată, relatează Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa.
Un alt obstacol cu care se confruntă cele două state este faptul că nu au reușit să semneze un acord pentru normalizarea relațiilor. În urma negocierilor, numai 13 din cele 17 articole ale acordului au fost agreate de ambele părți. Restul de 3 articole sunt parțial agreate, iar ultimul punct este parte a unei dispute mai ample.
În august, Armenia și-a exprimat dorința de a semna un astfel de acord care să conțină doar punctele agreate de ambele părți. În schimb, Baku nu este de acord cu această mișcare, subliniind că este nevoie ca toate articolele să fie aprobate de ambele părți. Însă, este dispus să accepte un document intermediar până la finalizarea negocierilor pentru ultimele patru puncte din acord.
Pe 5 noiembrie urmează să aibă loc alegerile prezidențiale din Statele Unite. În funcție de rezultat, cele două țări se pot aștepta fie la o continuare a politicii actuale față de regiune, fie la o schimbare a sa, notează Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa.
Pe 7 noiembrie urmează ca Ungaria să găzduiască un nou summit al Comunității Politice Europene din care fac parte și Armenia și Azerbaidjan.
Acord important
Relațiile dintre cele două țări par să se dezghețe în lipsa unui acord de normalizare al relațiilor. În decembrie 2023, print-o declarație comună, Erevan și-a oferit sprijinul pentru candidatura Azerbaidjanului de a organiza Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice COP 29 pe 11 noiembrie, astfel că acest eveniment va avea loc la Baku.
Armenia a fost invitată să participe la COP 29. Până în prezent, Erevanul nu și-a confirmat prezența la acest summit.
Cu câteva luni în urmă, cele două țări din Caucaz au semnat un acord important prin care Armenia s-a angajat să restituie Azerbaidjanului câteva sate aflate în zona frontierei comune și care erau sub ocupația Armeniei din anii ’90. Acordul mai prevede și începerea delimitării frontierei între cele două țări în acea regiune.
Insistențele Armeniei de a încheia o pace „incompletă” are mai mult de a face cu aspirațiile politice a premierului Nikol Pașinian. Conform Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa, opoziția și comentatorii interni cred că Pashinyan are nevoie urgentă de un acord de pace pentru a putea candida fără dificultăți la următoarele alegeri parlamentare, programate până la mijlocul lunii iunie 2026.
Mandat de pace
Prim-ministrul armean și-a bazat mandatul pe o agendă de pace, iar dacă nu obține nimic din acest program al său, atunci se va confrunta cu un eșec politic. Deja există voci care îl critică pe Pashinyan pentru că ar fi făcut unilateral mai multe concesii în favoarea Azerbaidjanului.
Președintele azer, Ilham Aliyev, nu pare însă să aibă încredere în guvernul de la Erevan, consideră publicația italiană.
Recent, în Armenia, printre susținătorii premierului și observatorii străini au început să apară temeri cu privire la asigurarea securității în regiune în contextul în care președintele rus, Vladimir Putin, a făcut o vizită la Baku în luna august. Această vizită arată că, după doi ani de concentrare asupra conflictului cu Ucraina, Rusia se reorientează spre Caucazul de Sud.
Mirajul BRICS
În prezent, guvernul armean dorește o apropiere de SUA și Uniunea Europeană. În paralel, țara este încă dependentă din punct de vedere energetic și economic de Moscova. De aceea, Pashinyan a participat la reuniuni ale BRICS și Comunității Statelor Independente (CSI), ambele organizații internaționale controlate de Rusia.
Chiar și așa, chiar dacă premierul armean va fi prezent la aceste summit-uri, acesta a subliniat că țara sa nu ia în considerare aderarea la BRICS. În același timp, după vizita lui Vladimir Putin la Baku, guvernul azer a decis să înceapă procedurile de aderare la această organizație.
De altfel, prezența președintelui azer la summit-urile BRICS și CSI stârnește îngrijorare cu privire la interferența Rusiei în negocierile de pace dintre Armenia și Azerbaidjan, conform Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa.
BRICS este o organizație internațională fondată în 2006 la inițiativa Rusiei din care au făcut parte inițial Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. La începutul anului, s-au alăturat și alte state: Egipt, Etiopia, Iran și Emiratele Arabe Unite.
Lovitură de stat
Erevanul este totuși neliniștit din cauza creșterii prezenței Rusiei în regiune care ar putea afecta negocierile de pace cu țara vecină. Pe 18 septembrie, guvernul armean a anunțat că a dejucat o tentativă de lovitură de stat care era organizată de armeni și rezidenți din regiunea Karabah care ar fi beneficiat de antrenamente în Rusia.
Anunțul guvernului de la Erevan a stârnit reacții de la Moscova. Purtătoarea de cuvânt al Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova, a declarat că majoritatea cantității de cereale pe care Armenia o primește vine din Rusia și că „poate că atunci ar trebui să contactați Federația Rusă […] pentru a discuta despre securitatea voastră alimentară,” mai consideră publicația italiană, preluată de presa din România.
0 Comentarii