Roosevelt a stiut de crimele de la Katyn, dar n-a vrut sa il supere pe Stalin

, , ,
 

Potrivit unor documente de arhivă declasificate luni în SUA, preşedintele american Franklin Delano Roosevelt ştia încă din 1943 de crimele de la Katyn, unde la ordinul lui Stalin au fost executaţi de NKVD mii de militari polonezi.
Washingtonul, conform acestora, primise informaţii în acest sens, dar preşedintele american de atunci Franklin Delano Roosevelt, de teama unor complicaţii cu Uniunea Sovietică, aliatul său în cel de-al Doilea Război Mondial, a ales să nu le facă publice. Comentând documentele diferitelor departamente publicate de Arhiva Naţională a SUA referitor la asasinarea ofiţerilor polonezi pe teritoriul URSS, unii istorici au atras atenţia asupra loialităţii manifestate de administraţia SUA din epocă faţă de regimul lui Stalin, explicând aceasta prin faptul că guvernul de la Washington dorea să se asigure de sprijinul sovieticilor în războiul împotriva Japoniei militariste.
Potrivit documentelor de arhivă, comandamentul nazist a organizat vizite pentru prizonierii britanici şi americani la Katyn, unde le-au fost arătate gropile comune cu cadavrele militarilor polonezi. Era evident că nemţii, care de abia recent ocupaseră zona Smolensk, nu aveau nicio legătură cu acest masacru de amploare. La Washington, această informaţie a ajuns prin canalele serviciilor secrete de la prizonierii Donald B. Stewart şi John H. Van Vliet. După terminarea războiului, acesta din urmă a redactat două rapoarte despre “vizita” la Katyn. Primul a dispărut fără urmă, iar cel de-al doilea, datat din 1950, a stat la baza unei anchete privind circumstanţele asasinării în masă a prizonierilor polonezi de către sovietici întreprinsă de un comitet al Congresului SUA.

Masacrul de la Katyn, o rana deschisa

În masacrul de la Katyn, din aprilie-mai 1940, aproximativ 22.000 de ofiţeri polonezi, care se aflau închişi în diferite lagăre ale NKVD au fost asasinaţi. Pădurea din Katyn este doar unul dintre locurile unde au fost împuşcaţi militari polonezi, dat fiind faptul că aici au fost găsite pentru prima oară rămăşiţele pământeşti ale aproximativ 5.000 de persoane în 1943. Ulterior, astfel de gropi comune au fost descoperite în pădurile de lângă Harkov şi Smolensk.
Dupa caderea Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov a recunoscut ca crimele din 1940 au fost opera politiei secrete a lui Stalin, si nu a nazistilor (asa cum a sustinut propaganda sovietica). Cu toate acestea, spre consternarea Poloniei, Rusia post-sovietica nu a folosit cuvantul “masacru”, vorbind doar despre “tragedia de la Katyn.” Mai mult decat atat, autorii executiilor nu au fost niciodata numiti sau adusi in fata justitiei. Kremlinul a inceput sa investigheze crimele in 1990, si si-a incheiat ancheta in 2004. in timpul procesului, Rusia a predat un numar substantial de documente catre guvernul polonez, dar soarta exacta a mai multor victime a ramas neclara. Unele rude au vrut sa se continue investigatiile si au intentat proces la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. in timpul procesului, Rusia le-a refuzat accesul la textul efectiv al deciziei din 2004, invocand motive de securitate nationala, si, de asemenea, a refuzat reabilitarea rudelor lor, sustinand ca circumstantele din jurul mortii lor, ba chiar faptul ca au murit la Katyn, nu au fost dovedite.
Masacrul de la Katyn a fost o rana deschisa intre Rusia si Polonia timp de sapte decenii. Acea rana s-a agravat cu doi ani in urma, cand avionul presedintelui polonez s-a prabusit in timp ce se deplasa spre padure, pentru a 70-a aniversare a crimelor. Presedintele si zeci de lideri militari, politici si religiosi au murit in ceea ce multi polonezi cred ca a fost un complot rus de asasinare.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *