Huawei și importanța rețelelor 5G

Lupta pentru supremația tehnologică a fost întotdeauna un aspect vital pentru state. Tehnologia a devenit un pilon al dezvoltării economice, al securității naționale și al influenței globale, iar acest lucru devine tot mai vizibil într-o eră în care digitalizarea avansează într-un ritm galopant. Putem spune fără echivoc că astăzi, tehnologia echivalează cu putere. Competiția acerbă dintre țări poate duce la tensiuni sau chiar conflicte, iar preocupările privind securitatea cibernetică devin din ce în ce mai acute într-o lume în care tehnologia cuprinde tot mai multe sfere ale vieții contemporane. În prezent dezbaterile la acest capitol au drept subiect central inteligența artificială (AI) și tehnologia 5G. Cea din urmă reprezintă catalizatorul inovării, datorită vitezei de operare a datelor, capacității sale de conectare a unui număr imens de dispozitive și aplicabilității într-o multitudine de domenii.

Unul din cei mai mari jucători pe piața globală în domeniul dezvoltării rețelelor 5G este Huawei Technologies Co., Ltd, care are 207.000 de angajați și operează în 170 de țări. De produsele și serviciile Huawei se bucură peste 3 miliarde de utilizatori. În 2023, compania chineză a înregistrat venituri totale în sumă de 704.2 miliarde CNY (99,1 miliarde $), iar profitul net de 87 miliarde CNY (12,2 miliarde $). În același an, multinaționala a investit 164 miliarde CNY (23 miliarde $) în dezvoltare și cercetare, ceea ce reprezintă 23,4% din veniturile anuale. Aceste sume au clasat-o, anul trecut, pe locul 5 în topul firmelor din UE privind investițiile în cercetare și dezvoltare industrială. Compania Nokia a investit 4,68 miliarde $ în cercetare și dezvoltare, iar Ericsson 4,78 miliarde $.

În ultimul deceniu, Huawei a investit în total 1,11 trilioane CNY în acest domeniu. De asemenea, multinaționala este deținătoarea a 200.000 de brevete. Potrivit Boston Consulting Group (BCG), Huawei este a opta cea mai inovatoare companie din lume. Conform datelor celor de la IPlytics, un furnizor de date privind brevetele, în 2020, gigantul chinez deținea 15,4% din toate brevetele din lume referitoare la tehnologia 5G, fiind urmat de Samsung, Nokia și Qualcomm, fiecare cu câte aproximativ 13%.

Huawei Technologies Co. Ltd. a devenit cel mai mare producător de echipamente de telecomunicații din lume în 2012, depășind concurentul suedez Ericsson. Analiza realizată de ABI Research și publicată de MyDrivers arată că multinaționala chineză a adus cel mai mare aport la dezvoltarea standardelor și protocoalelor pentru telecomunicațiile mobile. Acesta include 15.266 de contribuții aprobate la 5G și 43.753 de contribuții totale, fiind urmată de Ericsson cu 11.601 contribuții aprobate și 36.375 contribuții totale. Locul al treilea a fost ocupat de compania Nokia, cu 7.553 de contribuții aprobate și 23.112 de contribuții totale. Raportul companiei GlobalData, „5G Mobile Core: Competitive Landscape Assessment”, evaluează portofoliile celor mai mari jucători de pe piața infrastructurii 5G Mobile Core (5GC). Printre criteriile de evaluare se enumeră: arhitectura soluției, dinamica pieței, standarde și leadership, serviciile multimedia vocale și video, servicii 5G, migrarea la 5G, webscale și automatizare. Timp de 6 ani consecutivi, compania Huawei a reușit să își mențină poziția de lider și să obțină pentru prima dată în istorie scoruri perfecte la toate criteriile de evaluare.

Printre realizările care au consolidat titlul de lider tehnologic al Huawei în domeniul rețelelor 5G se enumeră: primul chipset multi-mod 7nm 5G, Balong 5000, care a atins standardele internaționale de referință, implementarea a peste 10.000 de antene Massive MIMO, finalizarea testelor de dezvoltare a interoperabilității (IODT) cu furnizorii de cipuri, terminale și rețea, dezvoltarea unei rețele centrale bazată pe cloud pentru rețelele 5G, indispensabilă în implementarea serviciilor avansate (rețele virtuale private, servicii de tip edge computing), cele mai fiabile soluții de securitate, precum criptarea avansată a datelor și soluții de securitate la nivel de rețea pentru a proteja rețelele 5G împotriva amenințărilor cibernetice.

Pe piața din China, Huawei este cel mai mare dezvoltator și furnizor de echipamente 5G. Acesta a construit 58% din toate stațiile de bază 5G în 2023, fiind urmat de ZTE 31% și Ericsson cu 6%. La nivel mondial, cota Huawei, privind fabricarea stațiilor de bază mobile, reprezenta 30% în 2021. Compania chinezească este urmată de Ericsson, cu o cotă parte de 23,5% și Nokia cu 20%.

Un raport al grupului Dell’Oro, arată că gigantul tehnologic chinez și-a menținut poziția de lider în topul mondial al furnizorilor de echipamente de telecomunicații în funcție de venituri în 2023. Multinaționala chineză a reușit să ocupe 30% din vânzările de echipamente de telecomunicații. Locul doi este împărțit de Nokia și Ericsson, cu câte 15% fiecare, fiind urmate de ZTE 11% și Cisco cu 6%.¹ În UE, cota de piața a Huawei diferă de la stat la stat. De exemplu, Germania se bazează pe componente chinezești în proporție 59% pentru construcția rețelelor 5G. Italia și Țările de Jos sunt alte țări în care acest procentaj depășește 50%.

Pentru rețelele 5G RAN, Huawei a cedat poziția de lider pe piața europeană în favoarea companiilor Ericsson și Nokia, care furnizează 42% și 32% din echipamentele necesare, în timp ce companie chineză are o cotă parte de 22%.² Multinaționala suedeză Ericsson și cea finlandeză Nokia, sunt singurele întreprinderi europene care ar putea să concureze cu gigantul tehnologic chinez. Ericsson a fost prima companie care a oferit servicii 5G pe 4 continente, în 63 de țări, iar în raportul Frost Radar 5G Network Infrastructure Market 2023, deținea poziția de lider pentru al treilea an consecutiv.³ Nokia la fel este prezentă pe 4 continente, în peste 60 de state și are 319 de contracte comerciale 5G.

Strategia Uniunii Europene privind construcția rețelelor 5G

UE nu dispune de o strategie în sensul clasic al cuvântului privind rețelele 5G, dar există o serie de recomandări, comunicate și rapoarte, care împreună formează cadrul strategic. Într-un raport al Parlamentului European din 2016 „referitor la conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G” a fost evidențiată ideea că există o structură mozaică în introducerea 4G la nivel european. Indicele economiei și societății digitale (DESI) pe 2015 a evidențiat divergențele mari dintre statele membre și lipsa competitivității digitale a UE în raport cu SUA, China, Japonia și Coreea de Sud. În aceste condiții, s-a subliniat importanța investițiilor în tehnologia 5G și obligația de dezvoltarea într-un ritm mai accelerat a inovărilor din domeniu, pentru a putea fi competitivi pe piața internațională.

La cererea Consiliului European, Comisia Europeană a venit cu o recomandarea în martie 2019 privind securitatea cibernetică a rețelelor 5G. CE a recomandat statelor membre să efectueze evaluări privind riscurile de securitate cibernetică a rețelelor 5G și să adopte măsuri proprii. De asemenea, instituțiile UE, împreună cu agențiile și alte organisme competente au fost însărcinate să înfăptuiască o evaluare similară la nivelul întregii Uniuni. Printre acțiunile care trebuiau să le întreprindă statele membre sunt: actualizarea cerințelor de securitate și metodelor de gestionare, revizuirea obligațiunilor aplicabile întreprinderilor care furnizează rețele de comunicare publice sau servicii de comunicații publicului, stabilirea condițiilor pentru autorizația generală referitoare la siguranța rețelelor publice etc. Agenția Europeană pentru Securitate Cibernetică (ENISA) urma să cerceteze toate analizele trimise de către statele membre și să ofere o imagine de ansamblu asupra riscurilor identificate. De asemenea, recomandarea făcea trimitere la necesitatea unui instrument comun pentru contracararea riscurilor.

În martie 2020, Comitetului Economic și Social European (CESE) a prezentat un aviz privind „implementarea rețelelor 5G în condiții de siguranță în UE și punerea în aplicare a setului de instrumente”. CESE opta pentru diversificarea furnizorilor de echipamente, software-uri și tehnologie 5G, și dezvoltarea unui ecosistem cât mai autohton posibil. O atenție deosebită a fost dedicată profilului furnizorilor, care ar trebui să cuprindă o serie largă de factori: influența externă, legislația țării de origine, acordurile de securitate și protecția datelor, acționariatul, calitatea și securitatea produselor. CESE considera esențial introducerea unor obligații privind normele de securitate în domeniul 5G, precum: sistemul de certificare de securitate cibernetică, setul de instrumente al UE privind securitatea rețelelor 5G și asigurarea interoperabilitatea sistemelor europene.

Pentru a face față riscurilor, UE a adoptat în 2020 un set de instrumente pentru securitatea rețelelor 5G. Rolul său este să definească o serie de măsuri strategice, tehnice și de sprijin în fața amenințărilor și să stabilească domeniul de competență al actorilor implicați. Criteriile care formează acest instrument ajută la evaluarea gradului de risc al furnizorului de către statul membru și la standardizarea normelor de evaluare. Printre măsurile exacte se enumeră: efectuarea de audituri ale operatorilor și solicitarea de informații, asigurarea unor controale stricte ale accesului, creșterea standardelor de securitate în procesele furnizorilor prin condiții solide impuse în cadrul achizițiilor publice, sprijinirea și orientarea standardizării în materie de 5G, consolidarea mecanismelor de cooperare, de coordonare și de schimb de informații etc.

Datorită acestui instrument, s-a reușit stabilirea elementelor comune și diferențelor între furnizorii de echipamente 5G și țara lor de proveniență. Comparativ cu alți actori internaționali, UE înregistrează cele mai înalte performanțe la capitolele: reciprocitatea investițiilor străine, statutul de drept și independența justiției. În același timp se poate observa o poziție mai slabă a companiilor europene și americane în privința brevetelor din domeniul 5G, veniturilor încasate și numărului de angajați. Huawei a înregistrat venituri de peste 111 miliarde de euro, de peste două ori mai mult decât Ericcson (23,2 miliarde euro) și Nokia (21,9 miliarde euro) cumulat. Productivitatea muncii pe angajat este un alt indicator al eficienței și eficacității unei întreprinderi. În medie, un angajat Huawei produce 564.000 de euro, unul de la Ericsson 252.000 de euro, iar cel de la Nokia 215.000 de euro.

Cel mai mare inconvenient al UE privind securitatea 5G, îl constituie lipsa unui cadru obligatoriu pentru toate statele membre. Planul de acțiuni, setul de instrumente, recomandările Comisiei și celelalte măsuri adoptate nu au un caracter obligatoriu, executivul european neavând prerogativele necesare aplicării lor. Implementarea în condiții de siguranță a rețelelor 5G este responsabilitatea directă a operatorilor de rețele mobile. Statele membre sunt responsabile de securitatea națională. Ele decid dacă un operator, echipamentele, software-urile, tehnologia care urmează să stea la bază rețelei de telecomunicații îndeplinesc standardele sau nu. Comisia și agențiile UE au doar un rol de sprijin și coordonare, atribuții foarte reduse atunci când problema include întreaga piață unică și suveranitatea tehnologică a Uniunii.

Planul de acțiuni al UE, privind rețelele 5G a fost lansat în 2016, dar setul de instrumente care ar oferi măsuri de protecție pentru statele membre a apărut în 2020. În avizul CESE din martie 2020 a fost subliniat importanța introducerii unui certificat de securitate cibernetică. Primul certificat de această natură la nivel UE a apărut abia la 31 ianuarie 2024. Acesta include o serie de norme și proceduri referitoare la produsele TIC care pot oferi o protecție fiabilă a hardware-urilor și software-urilor.

Raportul grupului de cooperare NIS din iulie 2023, indică faptul că mai multe state membre UE au implementat măsuri strategice din setul de instrumente UE, dar nivelul acestora diferă de la caz la caz.

În pofida faptului că 21 de state au adoptat un cadru legislativ, privind evaluarea și restricționarea furnizorilor cu risc ridicat, doar 10 țări au reușit să implementeze măsuri exacte pentru restricționarea și excluderea acestor furnizori. Încă 3 țări lucrează la punerea în aplicare, iar 14 nu au nici o restricție în vigoare. Majoritatea criteriilor de evaluarea a profilului se bazează pe setul de instrumente recomandat de Comisia Europeană: probabilitatea ca un furnizor să fie supus interferențelor din partea unei țări din afara UE, capacitatea furnizorului de a asigura aprovizionare, calitatea generală a produselor și a practicilor de securitate cibernetică ale furnizorilor etc.

Raportul grupului de cooperare NIS, format din statele membre, Comisia Europeană și ENISA, salută inițiativele țărilor membre și formarea unui cadru tot mai compact și clar definit privind problema rețelelor 5G, însă consideră aceste eforturi insuficiente și reiterează imperativitatea abordării tematicii cu o viziune unanimă. În cel de-al șaselea raport referitor la progresele înregistrate în aplicarea Strategiei UE privind uniunea securității, din octombrie 2023, Comisia Europeană a recomandat statelor membre să adopte măsuri restrictive pentru două companii chineze, Huawei și ZTE, catalogându-le ca „furnizori cu un risc ridicat”. Executivul planifică excluderea treptată a echipamentelor și serviciilor furnizate de Huawei și ZTE, totodată, îndemnând și statele membre să-i urmeze exemplu și să colaboreze în această direcție.

Clasificarea de către CE a celor două companii chineze drept „furnizori cu risc ridicat” se bazează pe informațiile existente din: evaluările naționale ale statelor membre și ale statelor terțe, actele legislative europene și din țările membre, rapoartele instituțiilor și agențiilor competente, riscurile perturbării lanțului de aprovizionare, prezența semnificativă pe piața a furnizorilor și posibilitatea ca guvernul unei țări non-UE să intervină fără restricții legale sau judiciare corespunzătoare.¹ Hotărârea CE a fost luată în contextul revizuirii politicii UE față de China și a marcat o degradare accentuată a relației cu Huawei.

Strand Consult, un centru independent de cercetare și analiză în domeniul telecomunicațiilor mobile, al tehnologiei informației și al politicilor publice, a publicat la sfârșitul anului 2022, o analiză despre cota de piață pentru 5G RAN a furnizorilor chinezi și non-chinezi în 31 de țări europene. Echipamentele chinezești ocupă o pondere semnificativă în dezvoltarea rețelelor 5G. În 8 din cele 31 de țări, mai mult de 50% din echipamentele 5G RAN provin din China. În 2020, existau 3 țări europene care foloseau doar echipamente 4G RAN de la furnizori chinezi. În 2022, toate echipamentele 5G RAN din Cipru proveneau de la furnizori chinezi. Operatori precum Telenor și Telia din Norvegia, TDC din Danemarca, T-Mobile Nederland și Proximus din Belgia au renunțat la furnizorii chinezi. Niciunul dintre acești operatori nu raportează costuri crescute ale rețelelor sau întârzieri în lansarea 5G. Huawei furnizează componente și produse de acces radio (RAN) celor mai mari operatori de telefonie mobilă din Germania: Deutsche Telekom, Telefónica și Vodafone.

Până la ora actuală Danemarca, Suedia, Estonia, Letonia și Lituania au interzis complet utilizarea componentelor Huawei în dezvoltarea infrastructurii 5G. Unele țări, precum Italia sau Franța, au reușit să împiedice semnarea noilor contracte a operatorilor naționali de telecomunicație cu Huawei sau să reînnoiască licențele. În total doar 10 țări au introdus restricții sau au exclus gigantul chinez, însă un cadrul legislativ a fost adoptat de 21 de state membre. Reticența statelor în introducerea măsurilor restrictive poate avea mai multe considerente. Tranziția de la Huawei către alt furnizor poate fi foarte costisitoare, din moment ce firma chinezească vine cu prețuri mai mici decât ceilalți concurenți.

De exemplu, dacă operatorul german Deutsche Telekom ar dori să înlocuiască echipamentele furnizate de Huawei ar trebui să fie gată să plătească cel puțin 1,1 miliarde euro. O inițiativă similară la nivelul întregii țări ar costa aproximativ 2,5 miliarde de euro și ar dura câțiva ani. Multinaționala chineză este lider în tehnologia 5G, iar decuplarea ar putea să întârzie semnificativ planurile de implementare a rețelelor 5G și să afecteze calitatea serviciilor. Există și probabilitatea că unele țări pur și simplu nu vor să-și deterioreze relațiile cu guvernul chinez, Beijing având mereu o reacție dură la acuzațiile aduse companiilor chineze.

Eliminarea gigantului tehnologic chinez din categoria furnizorilor de componente și arhitecților de rețele 5G ar reprezenta o adevărată provocare pentru țările UE. Pe lângă costurile ridicate, a ponderii echipamentelor 5G descrise în figura 4.4, țările UE au nevoie în primul rând de un nou furnizor, care să substituie prezența companiei chineze. În Uniunea Europeană există două companii care ar putea suplimenta potențialul vid: Ericsson și Nokia. Compania suedeză Ericsson a semnat un contract în valoare de 14 miliarde dolari privind construcția unei rețele 5G RAN cu AT&T, a patra companie de telecomunicații din lume după venituri și cel mai mare operator de telefonie mobilă din SUA.

Nici o companie americană nu este suficient de competitivă în implementarea rețelelor și furnizarea echipamentelor 5G precum Huawei, Ericsson și Nokia. Competiția tehnologică dintre Washington și Beijing ar putea determina SUA să încurajeze diplomatic și să promoveze cele două companii europene. Pe piața europeană, Ericsson și Nokia au devenit cei mai mari furnizori, deținând împreună 74% din componentele 5G furnizate, în timp ce cota Huawei (22%) se află într-o ușoară descreștere anuală. De asemenea, rapoartele Curții de Conturi și a grupului NIS confirmă faptul că numărul țărilor care se aliniază politicii Bruxelles-ului privind interzicerea echipamentele de la furnizorii cu risc ridicat este în creștere.

UE a luat în calcul și utilizarea backdoor-urilor pentru spionaj, ținând cont de specificul regimului comunist chinez și a practicilor guvernului, Beijing ar putea exercita presiuni asupra Huawei din care să rezulte riscuri politice și economice. Decuplarea economică a Uniunii Europene de Rusia a demonstrat ce consecințe grave implică dependența de un singur furnizor. Alternative pentru resursele naturale se pot găsi mai rapid decât alternative pentru furnizori de tehnologie înaltă sau echipamente avansate. Dependența strategică ar limita dezvoltarea propriilor companii, creând în timp un decalaj tehnologic și mai mare. Când într-o ecuație geopolitică se regăsește factorul tehnologic și de securitate, statele încep o concurența acerbă. În acest caz ea se manifestă prin încurajarea propriilor întreprinderi și tentative de reducere a dependenței față de concurent. Strategiile de securitate ale UE și acțiunile sale din ultimii 2 ani confirmă faptul că Bruxelles a devenit conștient de breșele pe care le creează interdependența, iar securitatea ar trebui să prevaleze asupra câștigurilor economice.

Ca atare, din 2020, Uniunea Europeană a început să dezvolte instrumente și mecanisme privind securitatea rețelelor 5G și a echipamentelor folosite în acest sens. Acestea nu au un caracter juridic obligatoriu, prin urmare nivelul de securitate, în acest caz, variază de la stat la stat. Se poate observa o îmbunătățire în ultimii doi ani în această direcție, dar implementarea politicilor nu este suficient de rapidă.

De asemenea, poate fi remarcat faptul că unele state nu au făcut progrese și nici nu planifică să adopte mecanismele și instrumentele recomandate de Comisia Europeană, fapt ce poate produce fisuri în arhitectura de securitatea a întregii Uniunii. Din 2023, CE a catalogat companiile Huawei și ZTE drept „furnizori cu risc ridicat”, cerând statelor membre să excludă cele două companii din construcția rețelelor 5G. Huawei reprezintă unul din principalii furnizori pe piața europeană și un partener important în dezvoltarea tehnologiei 5G, bucurându-se de o prezența proeminentă în UE. Acuzațiile Comisiei privind riscurile de securitate, pe care le-ar putea genera cei doi furnizori, se bazează pe rapoartele de evaluare a statelor membre, instituțiilor și agențiilor europene.

Astfel, Bruxelles dorește să evite o dependență în domeniul tehnologie 5G și să își consolideze propria poziție, optând pentru companii care ar putea înlocui gigantul chinez, precum Ericsson și Nokia. Învinuirile Comisiei nu sunt însoțite de dovezi clare, iar Huawei s-a arătat deschis către un audit transparent, fapt ce ar putea oferi câștig de cauză celei din urmă. Însă, este important de subliniat că rețelele de telecomunicații fac parte din infrastructura critică, care necesită un nivel de protecție mult mai ridicat.

Poziția României în contextul opiniilor divergente ale statelor membre

Principala breșă de securitate referitoare la protecția rețelelor de telecomunicații 5G rămâne lipsa de coeziune. Abordările diferite din partea statelor membre nu permite crearea unei politicii monolite, iar arhitectura de securitate rămâne fragmentată. Acest mozaic se observa excelent în rapoartele analizate mai sus. Unele țări membre urmăresc câștiguri pe termen scurt, pentru altele prevalează un model de securitate mai solidă. De asemenea, unele guverne ar putea juca această carte în negocierile sale cu Bruxelles, urmărind obiective proprii, care se pliază cu scopurile altor actori internaționali ostili.

România a fost unul din primele state care a optat pentru alinierea la politicile Comisiei Europene privind construcția rețelelor 5G și furnizarea componentelor necesare. În august 2019, guvernul României și cel al SUA au semnat un memorandum în care și-au armonizat opiniile asupra amenințărilor pe care le pot provoca furnizorii de tehnologie 5G. Conform documentului, o evaluare a furnizorilor trebuie să examineze următoarele: 1. Dacă compania nu se află sub controlul unui stat străin, fără o justiție independentă, 2. Acționariatul și transparența structurii întreprinderii, 3. Dacă întreprinderea are un trecut etic impecabil și este supus unui regim legal care impune practici corporative transparente.

Memorandumul semnat cu SUA împreună cu recomandările Comisiei Europene și setul de instrumente privind securitatea rețelelor 5G au stat la baza elaborării legii nr. 163 din 2021 privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructurile informatice și de comunicații de interes național și condițiile implementării rețelelor 5G. Această lege stă la baza cadrului legal al implementării rețelelor 5G în România și stabilește cum se acordă autorizația producătorilor de tehnologie, echipamente și software. Autorizația producătorilor este acordată de către prim-ministru, în urma avizului emis de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Condițiile stipulate în Memorandumul de mai sus au devenit criterii de eligibilitate.

De asemenea, legea subliniază că România își va respecte obligațiile asumate la nivel european și internațional, pentru a evita orice risc care ar putea dăuna securității naționale și a partenerilor externi. Astfel, furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice vor putea utiliza doar componente de la producătorii autorizați. Dacă producătorului i-a fost refuzată aprobarea, atunci tehnologiile, echipamentele și software-urile sale utilizate în infrastructurile de comunicații trebuie să fie schimbate în maxim 7 ani. Componentele care constituie nucleul rețelei pot fi utilizate maxim 5 ani. Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) a fost desemnată instituția responsabilă de respectarea acestor prevederi.

În România, Huawei nu deține rețele 5G, dar este unul din principalii furnizori pentru operatorii de comunicații electrice, precum: Orange, Vodafone, Telekom, Digi. În 2019, Vodafone a construit prima rețea 5G din România, folosind echipamente produse de gigantul chinez. Conform analizei celor de la Strand Consult, furnizorii chinezi ocupă o pondere de 76% din totalul echipamentelor 5G din România. În 2013, guvernul român și Huawei au semnat un Memorandum care să asigure statului român acces la tehnologia de vârf în domeniul TIC (Tehnologia Informației și Comunicațiilor) și a investițiilor Huawei în domenii conexe: sisteme de telecomunicații, sisteme electronice de tip “e-government”, orașe smart etc. Astfel, multinaționala chineză a jucat un rol important în dezvoltarea infrastructurii naționale de comunicații.

De asemenea, a creat în mod direct peste 2.200 de locuri de muncă și alte 4.000 în mod indirect, 80% din angajați fiind români. În 2018, contribuția Huawei la PIB-ul României a fost de 219 milioane euro, dublu față de 2014. La acel moment, PIB-ul românesc totaliza 243,3 miliarde $. În același an, taxele plătite s-au ridicat la 83 milioane euro. Cele 12.000 de amplasamente de distribuție a tehnologiilor 4G și 5G construite și implementate de multinaționala chineză acoperă 90% din suprafața României, oferind o viteză de 4 ori mai mare a internetului mobil față de anii precedenți.

În pofida contribuțiilor vizibile aduse de Huawei la dezvoltarea infrastructurii de telecomunicații, guvernul de la București a decis interzicerea componentelor Huawei de dezvoltarea rețelelor 5G. Pe 21 februarie 2024, CSAT a refuzat să autorizeze echipamentele de infrastructură 5G produse de gigantul tehnologic chinez. Hotărârea CSAT a intrat în vigoarea la 29 februarie 2024, după semnarea deciziei de către premierul Marcel Ciolacu. Deși motivul respingerii nu fost făcut public, decizia subliniază „raportarea la obligațiile asumate de statul român în cadrul cooperării la nivelul organizațiilor internaționale.”

În aprilie, Huawei a decis să de a în judecată statul român. Reprezentanți companiei au declarat: „Cu peste 1300 de angajați locali, operăm în România de peste 20 de ani fără probleme de securitate și am respectat pe deplin toate normele și reglementările aplicabile. Echipamentele și serviciile noastre sunt sigure și fiabile, iar soluțiile noastre sunt verificate și certificate pentru a îndeplini toate standardele și cerințele din industrie.” La mijlocul lunii mai 2024, autorizația de construcție a rețelelor 5G în România primise 100 de companii, printre care: Ericsson, Nokia, Samsung, Microsoft, Lenovo etc.