Rolul României ca stat pivot în flancul pontic al NATO și Uniunii Europene impune noi responsabilități geopolitice și de securitate autorităților de la București. Soarta bazinului Mării Negre este strâns legată de evoluțiile din Caucazul de Sud, pe fondul confruntărilor cu caracter geopolitic și istoric locale.

Interesele Turciei, Federației Ruse, Statelor Unite, Republicii Islamice Iran, Chinei, dar și al altor actori regionali ori mondiali influențează direct și indirect relațiile României cu statele din regiune.

Recentele evoluții din Nagorno-Karabach oferă o nouă dinamică prin readucerea în spațoiul constituțional azer a teritoriul controlat de autoritățile separatiste armene. Evident, un model similar de rezolvare a altor conflicte secesioniste din regiune nu va fi rezolvat într-un mod similar, atât datorită opoziției Moscovei și prezenței militare ruse în regiunile Abhazia și Oseția de Sud, dar și liniei politice pro-ruse a actualelor autorități de la Tbilisi.

Relațiile dintre România și statele din Caucazul de Sud (Georgia, Armenia și Azerbaidjan) au evoluat semnificativ în ultimele decenii, având la bază interese comune în domeniile politic, economic și cultural. Aceste relații sunt modelate de contextul geopolitic complex al regiunii, interesele strategice ale României în vecinătatea extinsă a Mării Negre și rolul său de membru al Uniunii Europene și NATO.

România și Georgia au stabilit relații diplomatice în 1992, după destrămarea URSS. Relațiile politice sunt consolidate de interesele comune în securitatea regională și susținerea integrității teritoriale a ambelor țări. România susține ferm suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, inclusiv în chestiuni legate de regiunile separatiste Abhazia și Oseția de Sud.

Schimburile comerciale între România și Georgia sunt în creștere, însă rămân la un nivel modest. Există potențial pentru dezvoltarea cooperării în domenii precum energie, transport și infrastructură. România și Georgia fac parte din proiecte comune de transport și energie, cum ar fi coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia și proiectele legate de energia din Marea Caspică. Parteneriatul strategic încheiat între București și Tbilisi nu a fost implementat în realitate, dar poate servi drept bază pentru dezvoltarea unor relații aprofundate. Un rol important în acest proces este jucat însă și de linia politică a autorităților de la Tbilisi. Instrumentalizarea elementelor oligarhice de către Moscova și transformarea Georgiei într-un vasal împiedică dezvoltarea unor relații normale între România și Georgia. Din nefericire un astfel de parcurs poate inspira mișcări similare și la Chișinău, Republica Moldova având de trecut o serie de examene electorale importante în 2024 și 2025.

Republica Armenia a devenit un câmp de bătălie între interesele Federației Ruse și interesele naționale ale poporului armean. Lipsa de viziune politică din deceniile precedente a transformat Armenia într-un prizonier geopolitic al Federației Ruse. Demersurile Uniunii Europene și ale altor actori occidentali nu sunt capabile, în acest moment, să ofere Erevanului o alternativă viabilă la presiunile exercitate de Moscova.

Relațiile diplomatice dintre România și Armenia au fost stabilite tot în 1992. România a fost printre primele state care au recunoscut independența Armeniei după prăbușirea URSS. Relațiile bilaterale sunt caracterizate de un dialog deschis și cooperare în organizațiile internaționale. Evenimentele din ultimii ani au marcat profund politica internă și externă a autorităților de la Erevan, în mod deosebit pierderea controlului asupra regiunii Nagorno-Karabach.

Relațiile economice româno-armene sunt mai puțin dezvoltate comparativ cu alte state din Caucazul de Sud. Există oportunități neexploatate în sectoare precum tehnologia informației, agricultura și industria alimentară. Exporturile și importurile între cele două țări sunt la un nivel scăzut, însă există interes reciproc pentru creșterea acestora.

Comunitatea armeană din România, una dintre cele mai vechi din Europa, joacă un rol important în menținerea legăturilor culturale și educaționale. Există schimburi academice și proiecte culturale care promovează patrimoniul comun.

România și Azerbaidjan au stabilit relații diplomatice în 1992. Relațiile politice sunt strânse, bazate pe interese comune în securitatea energetică și cooperarea în cadrul unor organizații internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite și OSCE.

Azerbaidjanul este un partener important al României în domeniul energiei, fiind implicat în proiecte majore precum Coridorul Sudic de Gaz, care diversifică sursele de energie ale Europei și contribuie la securitatea energetică a României. Schimburile comerciale sunt în creștere, iar investițiile reciproce sunt încurajate prin acorduri bilaterale.

Relațiile României cu statele din Caucazul de Sud sunt profund afectate de conflictele înghețate și instabilitatea politică din regiune. Autoritățile de la București sunt nevoite să gestioneze cu atenție aceste relații pentru a nu afecta relațiile bilaterale, având în vedere sensibilitățile politice și teritoriale ale regiunii.

România poate juca un rol important ca punte de legătură între Uniunea Europeană și statele din Caucazul de Sud, promovând cooperarea în domenii precum comerțul, securitatea energetică și dezvoltarea infrastructurii. Printr-o abordare strategică și consolidarea cooperării în diferite domenii, țara noastră poate contribui la stabilitatea și prosperitatea regiunii Caucazului de Sud.

România are un potențial semnificativ pentru relansarea politicii sale energetice, în pofida situației internaționale complicate. Acest lucru se poate realiza inclusiv cu sprijinul partenerilor din UE, în marja relațiilor externe, în special cu statele din Caucazul de Sud și în contextul securității energetice europene.

Bucureștiul poate juca un rol crucial în diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale pentru Europa, prin susținerea și implicarea în proiecte precum Coridorul Sudic de Gaz, care transportă gaz din regiunea Caspică (Azerbaidjan) către Europa, evitând rutele tradiționale prin Rusia.

Dezvoltarea infrastructurii pentru importul de LNG, inclusiv prin portul Constanța, ar putea spori accesul României la piețele globale de gaz, reducând astfel dependența de sursele convenționale. Măsuri similare luate de Georgia pot aprofunda relațiile dintre regiune și România.

Totodată, România poate accelera exploatarea resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, ceea ce ar întări securitatea energetică națională și ar crea oportunități de export în regiunea Europei Centrale și de Est. În acest sens o colaborare cu companii din Azerbaidjan ori atragerea de capital din regiune ar consolida relațiile și ar oferi României noi oportunități de implicare în regiune, în calitatea sa de stat important din flancul pontic al UE și NATO.

Țara noastră are un potențial considerabil în domeniul energiilor regenerabile, în special în eoliene și solare. Investițiile în aceste sectoare nu numai că ar ajuta la atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon, dar ar putea și să transforme România într-un exportator net de energie verde.

Investițiile în modernizarea și digitalizarea rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice ar putea reduce pierderile și ar îmbunătăți eficiența energetică, sporind competitivitatea României pe piața regională de energie.

Datorită poziției sale geostrategice la intersecția dintre Europa și Asia, România are potențialul de a deveni un hub energetic regional, facilitând tranzitul de energie și gaz din regiunea Caspică către Europa. Prin regiunea caucaziană, România poate juca un rol și în relațiile energetice dintre Asia Centrală și statele Uniunii Europene, crescând importanța rolului țării noastre în regiune. România a întreținut relații bune cu statele din regiune, în pofida influenței statului rus, care a împiedicat lansarea unor proiecte comune în ultimele decenii.

Implicarea activă în inițiative precum Parteneriatul Estic și cooperarea în cadrul Platformei Energiei UE pentru diversificare și securitate energetică poate consolida poziția României ca actor energetic cheie. Acest rol este un obiectiv al autorităților de la București, indiferent de culoarea politică a Guvernului ori majorității parlamentare.

Prin dezvoltarea relațiilor economice și politice cu Georgia, Armenia și Azerbaidjan, România poate facilita accesul la resursele energetice ale acestor state, contribuind astfel la securitatea energetică regională și europeană prin crearea unei rețele regionale integrată și mai rezilientă.

Încurajarea investițiilor străine și a parteneriatelor public-private în sectorul energetic ar putea accelera dezvoltarea infrastructurii și a proiectelor energetice. Companiile azere pot investi capital în aceste eforturi, cimentând relațiile privilegiate dintre Baku și București.

Investițiile în cercetare și dezvoltare în domenii precum stocarea energiei, tehnologii de energie verde și eficiența energetică ar putea plasa România în fruntea inovațiilor energetice în regiune. De pildă, România poate explora producția de hidrogen verde ca o sursă de energie curată și o alternativă pe termen lung la combustibilii fosili.

Promovarea rolului României în politica regională a Uniunii Europene, dar și în cadrul blocului comunitar se poate face prin promovarea politicilor UE privind securitatea energetică și tranziția verde, contribuind la formularea unor strategii care să sprijine diversificarea și reziliența energetică a Uniunii.

Exploatarea fondurilor europene pentru investiții în energie, inclusiv din programul Green Deal, poate sprijini dezvoltarea proiectelor strategice care să asigure independența energetică a României.

Prin valorificarea poziției sale geostrategice, resurselor proprii și a parteneriatelor regionale și europene, România poate dezvolta o politică energetică robustă care să contribuie nu doar la securitatea sa energetică, ci și la stabilitatea energetică a regiunii și a Uniunii Europene în ansamblu.

Dintre cele trei state din Caucazul de Sud, statul azer este cel care dispiune de resurse financiare disponibile pentru investiții majore. Chiar dacă autoritățile de la Baku au fost criticate pentru implementarea unei diplomații de caviar pentru a îmbunătăți relațiile cu state din UE, realpolitik-ul regional obligă România să trateze cu prioritate relațiile cu statul azer.

Modernizarea armatei azere și recentele victorii de pe fronturile din Caucaz oferă un nou statut internaționat fostei republici sovietice. România are potențialul de a atrage investiții din Azerbaidjan, având în vedere relațiile bilaterale solide și interesul comun în dezvoltarea cooperării economice și energetice. Azerbaidjanul, un important exportator de petrol și gaze naturale, este interesat să își diversifice investițiile externe și să își extindă prezența economică în regiunea Europei de Est, inclusiv în România. Prezența Socar este un exemplu în acest sens.

Companiile azere ar putea fi interesate în investiții în infrastructura de transport a gazelor și petrolului în România, având în vedere implicarea sa în proiecte precum Coridorul Sudic de Gaz. Proiecte de interconectare și stocare a gazelor naturale ar putea atrage investiții azere, consolidând rolul României ca hub energetic regional. Aceste proiecte ar putea atrage și alți investitori importanți, implicarea companiilor azere subliniind decizia statului azer de a sprijini acest efort regional.

Având în vedere angajamentele internaționale privind tranziția energetică, Azerbaidjanul ar putea investi în proiecte de energie regenerabilă din România, cum ar fi parcurile eoliene și solare, pentru a-și diversifica portofoliul energetic. Un astfel de exemplu ar putea fi folositor și statului azer în contextul dezvoltării relațiilor cu alte state din Uniunea Europeană.

Statul caucazian ar mai putea investi în dezvoltarea infrastructurii industriale din România, în special în sectoare strategice precum petrochimie, producție de echipamente pentru energie, și tehnologii avansate.

Investițiile în infrastructura de transport, cum ar fi porturile, căile ferate și drumurile, ar putea facilita conectivitatea între Azerbaidjan și piețele europene, utilizând România ca o poartă de acces. Acesta este un obiectiv mai vechi al autorităților de la București, implicarea rusă limitând drastic orice progres în acest sens.

Azerbaidjanul a investit considerabil în dezvoltarea sectorului IT intern și ar putea fi interesat să extindă aceste investiții în România, având în vedere potențialul său în acest domeniu. Parteneriatele în tehnologie și inovație ar putea aduce beneficii reciproce. România poate atrage investiții azere în centre de cercetare și dezvoltare, având în vedere interesul crescut pentru inovații în energie, mediu și tehnologii emergente. După cum menționam anterior, investițiile azere vor atrage investiții și din partea altor jucători importanți de pe piața de capital.

Și alte domenii pot fi de interes pentru capitalul azer, companiile din acest stat putând fi interesate de investiții în sectorul agricol și al industriei alimentare din România, profitând de potențialul agricol al țării și de oportunitățile de export către piețele europene. Investițiile în facilități de prelucrare a produselor alimentare și logistică ar putea fi atractive, contribuind la creșterea competitivității ambelor țări în comerțul internațional.

Companiile cu capital azer ar putea fi interesaet să investească în proiecte imobiliare de mari dimensiuni în România, inclusiv dezvoltări rezidențiale, comerciale și de birouri, profitând de creșterea pieței imobiliare din țară. Cu o industrie turistică în creștere, România ar putea atrage investiții din Azerbaidjan în hoteluri, stațiuni și alte facilități turistice, având în vedere interesul reciproc pentru promovarea turismului bilateral. Conform mass-media de specialitate, numărul de cetățeni azeri care vizitează în scop turistic statele Uniunii Europene a crescut după perioada pandemiei.

Încurajarea și consolidarea acordurilor bilaterale de protecție a investițiilor și evitarea dublei impuneri va oferi investitorilor azeri mai multă siguranță și stabilitate, sporind atractivitatea României ca destinație de investiții. Intensificarea organizării de forumuri de afaceri, târguri și expoziții dedicate cooperării economice România-Azerbaidjan ar putea facilita contactele directe între companii și investitori, stimulând interesul pentru noi oportunități.

Printr-o diplomație economică mai eficientă, România poate dezvolta o strategie de promovare a oportunităților de investiții pentru companiile azere, prezentând avantajele competitive ale țării în diverse sectoare economice.

Caucazul de Sud trebuie să devină cu adevărat o zonă strategică pentru autoritățile de la București, care pot fi o alternativă la implicarea altor state membre ale UE ori NATO, care nu au relații bune cu toate statele din regiune. România are avantajul unor astfel de relații și orice demers în acest sens poate ajuta la consolidarea statutului țării noastre la nivel internațional, mai ales în regiunea extinsă a Mării Negre.