Un bun prieten de-al meu cu care am lucrat aproape zece ani a plecat cu familia peste hotar. Abia a început războiul, spre sfârșitul lunii februarie 2022, și-a luat soția și trei fii și a trecut granița în regiunea Cernăuți.

Trebuie menționat că este un om foarte cumsecade, cu care am avut mai multe discuții politice, istorice și așa mai departe. Discutam mult și despre România. El nu făcea parte de un spațiu cât de cât românesc, e dintr-o zonă tradițional ucraineană, unde lumea nu prea a avut ocazie să-i întâlnească pe români vii.

De aceea, că și mulți dintre ucraineni, se folosea de o grămadă de mituri. În primul rând, credea că românii sunt agresivi. „Vor să ne ia Bucovina și Basarabia! Vor să ne ia Insula Șerpilor! Vor să ne ia tot selful Mării Negre!” Totdeauna era convins că România este cel mai agresiv vecin al Ucrainei, mai agresiv decât rușii și ungurii luați laolaltă. Când încercam să aflu de unde își ia informațiile, nu putea să-mi răspundă. „Păi, da nu este clar?” – așa i-a fost răspunsul. Nu reușeai să discuți cu el ca să-i arăți că aceste mituri, în gros, sunt totalmente false.

Aceasta până când s-a nimerit în România. A stat acolo câteva luni. Și mă suna aproape în fiecare săptămână. Și de la bun început mi-a dat dreptate. S-a dovedit că românii nu sunt defel mai agresivi decât ucrainenii înșiși – când este vorba de o discuție între prieteni la un pahar de bere, este una. Cu totul altceva, politica statului.

„Ai avut dreptate” – a zis el. Omul și-a făcut cunoștința cu românii și România, și a înțeles că de fapt suntem foarte asemănători. Și fiind asemănători nu prea avem voie sa fim inamici.

Ce-i drept, imaginea României în Ucraina, dar și a Ucrainei în România, până 2022, nu era tocmai bună. Și anume pentru că România a fost cea mai puțin cunoscută dintre toate țările vecine ale Ucrainei. Find state destul de mari, cu probleme evidente de minorități, și opinii cam diferite de istorie, românii și ucrainenii nu prea aveau nevoie să se cunoască. Fiecare își trăia viața cu propriile stereotipe.

Însă, s-a schimbat brusc. Cu toate că deschiderea Ucrainei către români a început un pic mai devreme, odată cu Revoluția Demnității din 2014. Pe atunci, Maidanul le amintea românilor de evenimentele din 1989, când au răsturnat regimul lui Ceaușescu. Situația cu Crimeea și Donbas a dovedit-o definitiv că Ucraina nu este Rusia, ci luptă împotriva agresiunii rusești. Încetul cu încetul acest lucru a început să spargă gheața în percepția reciprocă. Dar și mai mare declanșator a fost 24 februarie 2022 când România și-a deschis granițele pentru ucrainenii care fugeau de război.

De atunci, imaginea României s-a bucurat de o schimbare destul de semnificativă în opinia ucrainenilor. Mulți ucraineni consideră că atitudinea românilor față de refugiații din Ucraina s-a dovedit a fi cea mai buna dintre toate țările Europei Centrale. Condițiile foarte des au fost extrem de atractive. Refugiații primeau câte 110 de euro timp de trei luni de la ONU, dar și câte 200 de lei de la organizații românești. Hotelurile asigurau trai gratuit, românii aduceau produsele, hainele, toate lucrurile necesare.

Foarte cunoscut în Ucraina a devenit și programul românesc 50×20 pentru apartamente, când statul compensa fondurile proprietarilor locuințelor. Bineînțeles, au fost destul de multe fraude atât din partea românilor, cât și a ucrainenilor. Dar în general programul s-a dovedit foarte efectiv.

În plus, școlile și universitățile românești au acceptat copiii ucraineni cu cele mai bune condiții în această zonă a Europei. Asistența medicală gratuită pentru refugiații a jucat și ea rolul său.

Toate acestea au contribuit la o schimbare absolută a imaginii României în Ucraina. După toate sondajele, atitudinea ucrainenilor față de români a devenit incomparabil mai bună, – românii sunt văzuți ca unii dintre cei mai fideli și sinceri aliați ai Ucrainei. Este cu atât mai important de vreme ce în România poziția autorităților față de refugiații a fost în permanență criticată.

Pe de alta parte, România a câștigat și ea. Să vedem de ce.

Majoritatea ucrainenilor își foloseau România ca o țară de tranzit. Începând cu 2022, mai mult de 3 milioane de ucraineni au trecut prin România în drumul lor spre Vest. Au rămas un pic mai mult de 100 de mii. Cu toate astea, refugiații ucraineni și migranții economici aleg din ce în ce mai mult să lucreze în România. Din iarnă, cetățenii ucraineni au devenit mai interesați de locurile de muncă vacante din România, deși salariile din această țară sunt mai mici decât în alte țări europene.

Astfel, România a putut deveni o nouă destinație atractivă pentru migrația forței de muncă pentru cetățenii ucraineni, datorită condițiilor de angajare și dezvoltării economiei locale.

După plecarea multor români peste hotar, țara are nevoi semnificative de personal, astfel că profită de șansa de a suplini deficitul de muncitori. România are un potențial puternic de dezvoltare. În prezent, tot mai multe companii își mută producția în România, în primul rând producătorii de automobile. Prin urmare, în viitorul apropiat, companiile românești vor avea nevoie de tot mai mulți angajați, iar angajatorii sunt interesați și dispuși să angajeze cetățeni ucraineni, pentru care procedura de angajare în țară este simplă. Ceea ce este și mai important, – documentele ucrainene sunt suficiente pentru a dovedi calificările.

Cetățenilor ucraineni din România li se oferă cel mai adesea muncă fizică simplă. Este vorba de posturi vacante care nu necesită experiență și cunoașterea limbii române pe care, bineînțeles, nou-veniții nu o posedă. De cele mai multe ori, ucrainenii au fost angajați la companii din domeniul auto menționat mai sus, precum și la companii de procesare a alimentelor. În medie, pot câștiga 500-700 de euro net pe lună. Sunt și locuri care necesită anumite competențe profesionale, în primul rând legate de bucătărie, confecții și cusături, dar și profesii de sudori, mecanici, electricieni etc. Salariul acolo este mai mare – până la o mie de euro pe lună.

Încă în primăvara-vara 2022, opinia ucrainenilor era mai puțin favorabilă. Dacă aproape 70% de refugiați în Polonia și Cehia vroiau să rămână ca să muncească acolo, pentru România procentul era în jurul 25%. Aceasta și pentru că limba română nu este slavă, așadar una din principalele condiții este mult mai greu de îndeplinit.

Cu toate astea, angajatorii români au reușit să atragă refugiați din Ucraina prin schimbarea abordărilor lor privind angajarea. În timpul iernii, unele întreprinderi locale au angajat femei din Ucraina, oferindu-le acestora și copiilor lor cazare gratuită, dar și un loc de muncă într-o perioadă dificilă, cu întreruperi de energie electrică în Ucraina. Astfel, chiar și cu un salariu de 500 de euro, femeile aveau posibilitatea de a câștiga bani și de a economisi pentru cheltuielile de bază. În alte țări europene, ar fi trebuit să închirieze pe cheltuiala lor o locuință pentru ele și copiii lor și să cumpere alimente, ceea ce reprezintă o cheltuială suplimentară.

Cunoscându-i pe ucraineni, încetul cu încetul s-a schimbat și opinia publică în România. De la bun început, principala cauză de empatie pentru ucraineni era că ultimii suferă din cauza rușilor, cum au suferit și românii. De altfel, Bucureștiul are propriile sale conturi vechi de reglat cu rușii.

Însă, deja în 2022, empatia românilor pentru ucraineni a crescut. Spre sfârșitul anului majoritatea românilor (mai mult de 70%) considerau că Ucraina ar trebui să devină membră a UE și NATO. Pe fondul unor astfel de sentimente, elitele politice și de afaceri din România și-au intensificat eforturile pentru a sprijini Ucraina. Astfel, România intenționează să construiască o nouă fabrică de pulberi pentru muniție. A luat, de asemenea, mai multe decizii politice importante. În noiembrie 2022, deputații și senatorii români au votat în favoarea Declarației Parlamentului României de condamnare a foametei deliberate (Holodomor) suferite de poporul ucrainean ca urmare a ocupației sovietice din 1932-1933.

Din păcate, autoritățile ucrainene deocamdată nu răspund la fel. Și dacă situația cu procentul materiilor în limba română este foarte greu de gestionat din cauza legislației respective, este mai puțin clar de ce Ucraina mai recunoaște așa-numită „limba moldovenească” pentru una dintre minoritățile ei etnice. Sunt sigur că eliminarea acestei noțiuni și, respectiv, trecerea școlilor „moldovenești” pe lista unei limbi UE ar crește numărul subiectelor învățate în română, și respectiv posibilitățile românilor din Ucraina.

Oricum, în cadrul negocierilor privind aderarea Ucrainei la UE, problema minorităților va apărea cu siguranță. Pentru România, acesta va fi cel mai bun moment pentru a aborda problema.

În cele din urmă, dezacordurile de lungă durată dintre părți cu privire la navigația în Delta Dunării nu au dispărut nici ele. Dar pot fi soluționate mult mai ușor.

În orice caz, un mare pozitiv constă în faptul că nu numai politicienii din ambele țări și-au schimbat drastic retorica, dar și societățile, română și ucraineană, „și-au făcut cunoștința”. Este un început bun pentru a rupe gheața între popoarele noastre și un excelent pas înainte în relațiile dintre România și Ucraina, spre viitorul comun în NATO și în Uniunea Europeană.