Încă din început trebuie să spun că prezentul articol se bazează pe comunicarea mea la Conferința « Marea Neagră în contextul geopolitic și strategic regional » desfășurată la Constanța în 25 aprilie 2025 și organizată de Forumul Securității Maritime și Asociația de Geopolitică Ion Conea. Articolul cuprinde paragrafe care vor apare in ediția print a Revistei Geopolitica din luna august 2024.

Agresiuni hibride asupra industriei energetice europene și românești

Războiul hibrid dus de Federația Rusă cu Europa s-a manifestat pregnant în sectorul energetic iar Uniunea Europeană nu l-a luat în seamă. Astfel putem enumera urmatoarele acțiuni ale Federației Ruse, unele începute încă de pe vremea Uniunii Sovietice:

• În „Doctrina Gherasimov”, lansată în 2011, se specifică clar că energia poate fi transformată într-o unealtă a războiului hibrid.
• Astfel a fost definitivat „cleștele energetic” rusesc, reprezentat pe ramura nordica de North Stream I și II și prin latura sudică de Blue Stream și Turk Stream.
• Astfel au fost amorsate conflicte în regiunea extinsă a Mării Negre ce apoi, mare parte din ele, au fost înghețate: Transnistria (1990), Nagorno Karabach (1990), Abhazia și Osetia de Sud (2008), Siria (2011), Dombas și Crimeia (2014). Toate acestea au avut ca scop anularea proiectelor energetice de extracție de resurse energetice non-rusești sau a proiectelor non-ruselti de transport de resurse energetice. Ca urmare au fost blocate proiectele Nabucco, White Stream și AGRI. Ocuparea Crimeii a dus la blocarea extracției de gaze din Marea Negră din perimetrele de mare adâncime de pe platformele continentale aferente Ucrainei, Bulgariei și României.

• Turcia poate deveni un hub energetic regional cu ajutorul Kremlinului ceea ce ar duce la creșterea dependenței energetice a Europei.
• De asemenea Turcia devine din ce în ce mai dependentă de energia rusească prin realizarea centralei nucleare de la Akkuyu, Federația Rusă extinzându-și dependența prin tehnologie și combustibili nucleari.

Între timp a început să se manifeste și China cu elemente de război hibrid dus în Uniunea Europeană. Modalitățile de acțiune ale Chinei sunt asemănătoare cu cele ale Uniunii Sovietice din anii 80. Atunci Uniunea Sovietică a făcut presiuni prin operațiuni de lobby și PR negru prin diverse ONG-uri în a stopa dezvoltarea industriei nucleare occidentale. De câțiva ani China desfășoară acțiuni de PR și lobby în instituțiile europene în favoarea regenerabilelor, domeniu în care China deține monopolul metalelor și pământurilor rare, elemente critice ce intră în componența acestor capacități de producție. Astfel UE, după 24 februarie 2022 a trecut de sub monopolul gazelor rusești sub monopolul regenerabilelor chinezești.

Mai putem aminti și operațiuni de PR, lobby și corupere a oficialilor Uniunii realizate de Azerbaijan, prin ceea ce ulterior a devenit „diplomația de caviar”, prin care această țară a corupt câțiva oficiali UE care au putut favoriza contracte comerciale de import a gazelor azere în UE.

În România, acțiunile Federației Ruse asimilate războiului hibrid sunt următoarele:

• Cumpărarea de agenți de influență din zona de decizie politică din industria energetică națională, aceștia ocupând poziții cheie în instituțiile cheie: ANRM, ANRE, ME + companii de stat (SAPE, Romgaz, Hidroelectrica, CEO). Adăugăm corupția din mediul politic prin impunerea în posturile de decizie a unor personaje incompetente care au dus la:
• Blocarea realizării Strategiei Energetice și a oricărei investitii în industria energetică românească în ultimii 15 ani.
• Industria de prelucrare a petrolului și distribuția de carburanți a fost privatizată și este în proprietatea companiilor rusești sau a celor prietene Rusiei, care sunt partenerii companiilor rusești. (OMV, Gazprom, LukOil, KazMunayGaz, Mol, Socar),
• Blocarea de către ANRM a tuturor licențelor de explorare și exploatare de gaze naturale și petrol în ultimii 15 ani. Adăugăm și blocarea explorării și expoatării gazelor de șist din perimetrele din Moldiva și Dobrogea.
• Blocarea (de către ANRM, ANRE, Ministerul de Finante) a extracției gazelor din perimetrele de mare adâncime din Marea Neagră, timp de 20 de ani.
• Privatizarea dubioasă a companiilor românești de stat din industria energetică catre companii ale altor state, eventual neprietene, vulnerabilizează toată energetica națională (a se vedea distribuția de gaze și energie electrică)
• Falimentarea și vânzarea ca active a termocentralei de la Mintia Deva către o companie cu acționariat incert iraqian și declarat ca provenind din Iordania. Această termocentrală este un nod important al sistemului electro – energetic național.
• Nerealizarea de investiții în capacități de producție de energie electrică în ultimii 15 ani.
• Spargerea RENEL – CONEL în companii de producție de energie electrica monocombustibil, care a dus la falimenatrea termocentralelor pe gaz și cărbune.
• Transmiterea către UAT-uri a capacităților de producție de energie termică și electrică care a dus la desfiintarea a 150 SACET-uri.
• Impunerea de conduceri interimare în companiile energetice de stat.
• Prin ocuparea spațiului mediatic și cooptarea de agenți de influență din mediul neguvernamental au fost blocate exprorarea și extracția gazelor de sist de la Pungești și eliminare companiei americane Chevron.
• În ultima perioadă au fost intensificate atacurile mediatice asupra companiilor occidentale și în special americane prezente în România (Shell, Chevron, Exxon, Franklin Templeton, NuScale).

România trebuie să învețe din agresiunea Rusiei asupra Ucrainei

Data de 24 februarie 2022 a fost aleasă deoarece erau programate probe pentru sincronizarea sistemului electro-energetic ucrainian și moldovenesc la sistemul european ENTSO-E. Încă din noiembrie 2021 începuseră pregătirile pentru integrarea celor doua sisteme energetice. Astfel fuseseră realizate probe de sincronizare a tensiuni, intensități și frecvenței, data de 24 februarie 2022 reprezentând prima decuplare fizică de la sistemul electro-energetic rusesc. Rușii au mizat pe faptul că odată cele două sisteme legate la ENTSO-E, acestea ar putea periclita securitatea sistemului european după atacul asupra capacităților de producție și de transport ucrainiene. Nu s-a întâmplat nimic, cele două sisteme, ucrainian și molodvenesc fiind insularizate și putând fi legale la sistemul european deabia în data de 16 martie 2022.

De asemenea România trebuie să învețe și din ceea ce s-a întâmplat cu sistemul energetic ucrainian după începerea războiului, deoarece arhitectura sistemului energetic românesc se asemănă mult cu cea a sitemului din Ucraina. Astfel au fost relevate multiplele pericole ale sistemelor energetice de concepție sovietică bazate pe capacități mari de productie aflate la depărtare de consumatori, sitemul de transport putând fi ușor întrerupt.

Risc de black-out în România din 1 ianuarie 2027

România, semnând tratatele UE, trebuie să respecte angajamentele pe care și le-a luat ce vizează industria energetică și mediul. Astfel până în 2050 România trebuie să fie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon. Acest fapt va duce la închiderea tuturor capacităților de producție de energie electrică bazate pe combustibili fosili. Primele capacități închise sunt cele pe cărbune, urmând cele pe gaz. Cunoaștem că acestea produc energie securitară care este neintermitentă, că cea a capacităților regenerabile ce folosesc energia eoliană și energia fotovoltaică. Astfel au fost realizate planuri de închidere a capacităților poluante, existând și destul de multe capacități securitare care au depășită perioada de funcționare și care nu mai respecta cerințele de mediu și de securitate.

Corupția, fenomenul indus de factorii de influență rusești, care a dus la impănarea zonei de decizie a industriei energetice naționale cu personaje incompetente și de multe ori cu rele intenții, a făcut ca până în acest moment capacitățile securitare închise nu au fost înlocuite cu altele, planurile existente de înlocuire fiind nefiabile și de asemenea nu au fost gândite și instalate nici capacități de stocare care să preia vârfurile de producție ale celor regenerabile. De asemenea cunoaștem că încă nu există suficiente proiecte de investiți care să acopere golul de producție de energie electrică care să nu perturbe sistemul electro-energetic național (SEN).

Astfel am realizat o proiectie a capacităților de producție pentru anul 2027, cunoscând că o capacitate importantă, Reactorul 1 de la Cernavoda de 720 MW, va intra în reparații capitale la acea dată.

Pentru a înțelege pericolul am împărțit capacitățile de producție în securitare și inermitente (regenerabile):

De asemenea am realizat și o prognoză pesimistă a consumului de energie, din care a reieșit că pentru a acoperi consumul, România va fi nevoită sa importe aproximativ 36% din total consum.

De asemenea cunoscând capacitățile de interconectare a României cu țările vecine și indisponibilitatea de producție a Ucrainei, apreciem că începând cu 1 ianuarie 2027 România se află în risc de black-out. Motivația este următoarea: producția de energie electrică în perioadele în care vântul nu va bate și soarele nu va străluci, adică cand capacitățile regenerabile vor fi în indisponibilitate de a produce, capacitatea de import nu va putea acoperi consumul. În prima fază există posibilitatea de a deconecta marii consumatori, fapt ce va avea ca impact scăderea economică. Apreciem că în perioada de sezon rece, când temperaturile scăzute se mențin, când producția de energie fotovoltaică este extrem de mică și dacă vântul nu va bate, adică nici capacitățile eoliene nu vor produce, când există o mare cerere de energie termică ce se obține și din energie electrică, dezechilibrul din sistemul electro-energetic va fi mare și rețelele se pot desincroniza din cauza lipsei de energie și părți din retea se pot decupla automat, ajungându-se până la black-out.

Concluzie

Exista cateva oportunitati pe care Romania nu trebuie sa le rateze. Prima este ca Ministerul Energiei sa fie inclus în CSAT. A doua este îndepărtarea agenților de influență din zona decizională a industriei energetice românești și aici ne referim la Ministerul Energiei, ANRE, ANRM și companiile energetice naționale, pentru a se putea lua deciziile corecte și a se putea pune în aplicare. După care ar urma realizarea Strategiei Energetice, schimbarea legislației privind achizițiile în companiile naționale în vederea simplificării acestora și o regândire a piețelor de energie.